Adolescenţa: potential şi specificitate

Adolescența, perioadă de mari transformări datorate

dezvoltării fizice și psihice, este etapa care începe în timpul
pubertății și durează până la vârsta legală de adult (majoratul).
Copiii au ritmuri diferite de maturizare, atât biologică cât şi
emoţională, de aceea şi manifestările și comportamentele lor
variază. În prezent, exista o gamă destul de largă de manifestări
considerate ca fiind normale, specifice vârstei adolescenţei.
Să vedem ce se întâmplă concret în anii ce definesc
adolescența din punct de vedere al transformărilor biologice,
psihologice şi emoţionale şi mai ales, care ar fi indicat să fie
rolul părinţilor, luând în considerare mai multe studii recente
din domeniul psihologiei.
Semne ale schimbărilor aduse de pubertate, pot debuta de la 8 -
9 ani, însă în mod obișnuit, vârsta de 10- 11 ani în cazul
fetelor și de 11-12 ani în cazul băieților, este marcată ca fiind
debutul pubertății sau al preadolescenței. Pubertatea este
definită ca un proces de schimbări fizice prin care corpul
copilului se maturizează într-unul de adult capabil de
reproducere sexuală. Perioada de pubertate se încheie în cazul
fetelor in jurul vârstei de 15-17 ani, iar al băieților în jurul
vârstei de 16-17 ani.
Odată cu transformările specifice pubertății, respectiv
dezvoltarea caracteristicilor sexuale ale corpului, în jurul
vârstei de 11- 12 ani, unii copii pot experimenta un regres în
ceea ce priveşte manifestarea anumitor abilităţi. Studiile arată
că anumite părţi din creier responsabile cu memoria
prospectivă, sau mai simplu spus acea parte din creier
responsabilă să ne amintească ce ar trebui să facem în viitorul
apropiat, încă se maturizează. Să nu vă mire, deci, dacă fiul
dumneavoastră de 11 ani nu are habar de faptul că ar trebui să
vă dea la semnat teza la matematica pentru a o duce a doua zi
la şcoală. De asemenea, se constată un declin și în ceea ce
priveşte învăţarea spaţială.
Abilitatea socială de a-şi face prieteni buni şi mai ales de a-şi
păstra relaţiile este în mod special utilă la această vârstă.
Adolescenţii care au relații strânse de prietenie bazate pe
încredere au mai puține șanse de a se implica în
comportamente de risc cum ar fi furtul din magazin, să urce
într-o maşină condusă de un şofer periculos sau
neexperimentat, să facă sex neprotejat, susţine un studiu de la
Universitatea din Illinois. În schimb, adolescenţii care se ceartă
mai des cu prietenii apropiaţi au un risc mai crescut pentru a se
angaja în comportamentele descrise mai sus.
Beneficiile dezvoltării creierului adolescenţilor încep să fie
evidente în jurul vârstei de 17-18 ani. Unii adolescenţi pot să
demonstreze o creştere semnificativă a coeficientului de
inteligență. Adolescenţii care sunt dotaţi din punct de vedere
intelectual este posibil să obţină scoruri mai bune la testele de
inteligenţă;
Partea din creier responsabilă cu raționamentul logic şi luarea
deciziilor, este în mod normal, suficient de dezvoltată pentru
servi drept o „frână” pentru furtunile emoţionale sau pentru
comportamente de risc. Abilităţile funcţiilor executive ale
creierului, cum ar fi rezolvarea de probleme şi gândirea
strategică, continuă să se dezvolte cel puţin până la vârsta de
20 de ani. De asemenea, abilităţile sociale şi respectiv acele
zone din creier asociate acestora încă se maturizează. Însă la
această vârstă adolescenţii se pricep mai bine să observe cum
se simt alţii şi să exprime mult mai bine empatia. Încă nu au
dezvoltată capacitatea de a descifra motivele și atitudinile
oamenilor în situații sociale complexe, cum ar fi, de exemplu
să îşi imagineze de ce un prieten ar schimba brusc subiectul în
timpul unei conversații la o petrecere.
O serie considerabilă de schimbări şi transformări care apar în
adolescenţă sunt normale. Dar, dacă apar schimbări prea
drastice sau de lungă durată în personalitatea sau
comportamentul adolescentului, acestea pot semnala probleme
reale, acel gen de situaţii în care e nevoie de implicarea și
controlul mult mai mare din partea părinţilor, sau chiar poate fi
nevoie de ajutorul unui profesionist. Iată câteva semnale de
avertizare:
• Creștere sau pierdere în greutate extremă
• Probleme asociate somnului
• Schimbări bruște şi drastice în personalitate
• Schimbare radicală a grupului de prieteni
• Absențe multe la scoală, scăderea drastică a
notelor
• Încep să vorbească sau să se gândească la
sinucidere
• Semne de: tutun, alcool sau droguri
• Diferite încălcări ale legii
Orice alt comportament pe care familia îl consideră ca fiind
inadecvat și care durează mai mult de 6 săptămâni reprezintă
un semnal de alarmă pentru părinții unui adolescent. De
exemplu, un adolescent sociabil şi căruia îi place să îşi petreacă
timpul în compania prietenilor, începe să devină constant foarte
retras şi singuratic, sau un adolescent care se descurcă foarte
bine la scoală, cu rezultate foarte bune începe să scadă
dramatic nivelul de performanţă şcolară – pot reprezenta
motive de îngrijorare și nevoie de implicare și sprijin din partea
părintelui.
În cele din urmă, anii adolescenței vor trece şi dorinţa şi
speranţa fiecărui părinte este că adolescentul lor va deveni un
adult independent, responsabil şi comunicativ.