UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU, BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚELE COMUNICĂRII ȘI RELAȚII INTERNAȚIONALE

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR, ANUL I,
2022-2023

PSIHOLOGIA DEZVOLTARII
“ADOLESCENTA”

PROFESOR: CONF. UNIV. DR. GEORGETA MIHAI

STUDENT: COSTEA (MITU) DANIELA

1
 ADOLESCENȚA

„Adolescenţa este timpul în care luăm universul prea în serios.”

Adolescența e cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Bineînțeles că fiecare
perioadă are ceva bun, dar adolescența are ceva deosebit. Poate din acest motiv ea trece cel mai
repede. Anume în această perioadă ne pare că putem face orice, că nu există limită
posibilităților. În adolescență ne îndrăgostim prima oară, în adolescență viața ne pare mai
ușoară și mai interesantă.Adolescenții se simt mai liberi. Adolescența e perioada iubirii, a
distracțiilor, dar și o perioadă decisivă, în care se formează scopul vieții noastre. De ceea ce
vom face și ce vom alege în adolescență, depinde viața noastră în perioadele următoare ale
vieții. Poate adolescența este perioada și a suferinților, pentru că atunci putem fi răniți cel mai
ușor, e o perioadă a emoțiilor puternice. Dar aceste emoții mai puțin plăcute, devin , totuși, o
amintire frumoasă peste ceva timp.
Adolescența e dură și crudă, nu-i pasă că ești doar un copil și te lovește din toate părțile
cu încercări dificile, fără să-ți dea un ajutor, lăsându-te singur să răzbești. Însă, ea poate fi
destul de frumoasă și chiar interesantă, dacă stai să o privești din unghiul acesta al descoperirii
și al copilăriei, adolescența fiind considerata de mulți cea mai frumoasă parte din viață…în
adolescență descoperindu-se începutul tuturor lucrurilor continuate mult mai amplu la
maturitate.În această perioadă descoperindu-se sentimentele, trăirile și pasiunile fiecăruia dintre
noi și mai ales încercarea de descoperire pe sine cu bune și cu rele.Din păcate descoperirea pe
sine este cea mai grea, întrebându-te mereu de ce nu ești așa ori altfel poate ca ceilalți.Dar
răspunsul e simplu : eu sunt eu și ei sunt ei, astfel noi toți fiind diferiți.
Privită din unghiul acesta al copilăriei și lăsând la o parte complexitatea adolescenței ,
aceasta reprezintă totuși niște ani frumoși din viață.Anul în care adolescentul ca mine și ca
oricare altul este supus încercărilor de tot felul, încercări tratate diferit de la adolescent la
adolescent, tratate cu o totală nepăsare ori cu mult interes, de aici adolescența fiind privită cu o
doză de ”teribilism”, teribilism ce poate de multe ori este în exces.Tot din acest unghi poate fi
considerată chiar banală și alcătuită din jocuri infantile ce se dovedesc a fi cu adevărat
complicate cu trecerea rapidă a timpului.

2
 Apariția sexualității, în adolescență, îi obligă pe tineri să se confrunte cu provocări
fundamentale. Acestea includ adaptarea la înfățișare și funcționarea modificate ale corpului
matur din punct de vedere sexual, învățarea modului de a reacționa la dorințele sexuale,
confruntarea cu valorile și atitudinile sexuale.
Trezirea sexualităţii este un aspect deosebit de important ce apare în perioada
adolescenţei. Sexualitatea împreună cu problemele care derivă din aceasta pot creea dificultăţi
mari adolescentului şi părintelui acestuia. Modul în care este privită şi abordată această latură
împortantă a vieţii fiecărui individ poate creea sau nu obstacole viitoarei vieţi a adolescentului
aflat pe drumul către maturitate. Printre problemele de acest gen se pot număra: începutul vieţii
sexuale, sarcină, homosexualitate, alte dificultăţi.
Relaţionarea cu ceilalţi poate întâmpina şi ea dificultăţi în etapa adolescenţei. Cauzele
care conduc la dificultăţi de relaţionare – între adolescent şi părinte sau alte persoane – sunt
diverse şi de cele mai multe ori greu de descoperit de părintele care este asaltat şi îngrijorat de
acestă problemă. Nu e ușor să fii adolescent, dar nimic nu poate inlocui magia acestor ani, felul
în care percepi fiecare lucru, întrebările care te macină și al caror raspuns îl poți găsi a doua zi
de dimineață sau poate nu-l mai găsești niciodată.

2. Adolescența
2.1 Definiții ale adolescenței .
Adolescența care este cuprinsă între 14 și 20 de ani,urmată de postadolescență
pîna la 25 de ani,se caracterizează prin foate multe schimbări și transformări .
J.J Rousseau numește această etapă „ vârta rațiunii ” dar și „ revoluție furtunosă ” ,
„ a doua naștere”; pentru Stanley Hall este „ furtună și stress” , pentru Schopenhaures este
„ vremea neliniștii ” iar pentru Mihai Ralea este „ timpul în care luam Universul prea în serios”.
[2,p.270]
Adolescența este subiectul de discuție si cercetare , în special , al pedagogilor și
psihologilor, marcat, traversat deseori de opinii contradictorii. Unii o consideră „ vârsta
ingrată”, alții , dimpotrivă, „vârsta de aur ” ;pentru unii este „ vîrsta crizelor, anxietății,
nesiguranței, insatisfacției ” ,iar pentru alții „ vârsta marilor elanuri ”.Se crede, de asemenea, că
adolescența este „vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire , și ca artificiu”, iar alții,
dimpotrivă, ripostează, menționînd că aceasta-i „vârsta participării la progresul social”. Cei mai
mulți o califică drept o „ problem moral-psihologică”. Sunt și dintre cei care opinizează că
această vârstă este în exclusivitate o „ problem social ”.[6,p.183].

3
 Cînd comparăm periodizările de vîrstă de diferiți autori,constatăm că există în general 4
tendințe.
1. Prima ,de topire a adolescenței în copilărie. În acest caz ,adolescența este o
prelungire a copilăriei.Așa procedează demografii,dar nu numai ei. Tradiția mai
nouă sau mai veche i-a considerat adesea pe adolescenți un fel de copii mai
mari.
2. A doua,de contopire a adolescenței cu tinerețea.Aceste poziții sunt cele mai
numeroase . Tradiția a acceptat și această viziune,deoarece adolescentuleste și
adult în măsura în care îndeplinește muncile acestuia.
3. A treia,de separare a adolescenței de alte vârste. Mai ales psihologii și pedagogii
au procedat astfel,S.Hall,G.Compayre etc. Fiind numai câteva nume din multele
care se pot da.
4. A partea, de definire a adolescenței prin comportamente specifice și nu printr-un
interval de timp anumit (cazul lui Wallon și al altora: H. Schelsky,W.bernsdorf
etc.),care, pentru a simplifica lucrurile ,se referă la o perioadă plasată între vârsta
copilăriei și vârsta adultă.[2,p.21].

2.2 Cele patru întrebări-cheie a adolescenței

Dezvoltarea intelectuală și trecerea de la gîndirea corectă la gîndirea abstractă oferă
adolescentului instrumente mentale necesare autodescoperirii și autodefinirii proprii persoane.
Perkins arată că în încercarea de a se defini pe sine, și, în același timp, de a redefini relațiile lor
cu lumea , adolescenții sunt preocupați să găsească răspunsul la câteva întrebări majore:
Cine sunt eu? Cum răspund la această întrebare, cu referire în primul rînd la
asumarea noilor roluri sociale si sexuale?
Sunt o persoană normală? Astfel spus ,în ce măsură mă încadrez într-un anumit
grup pe care eu (sau alții, a căror opinie conteză) îl consider(ă) „normală”?
Sunt o persoană competentă? Sunt capabil să realizez ceva care este valorizat de
către părinții mei, de către cei de aceeași vârstă cu mine, de societate în general?
Sunt iubit? Și mai ales ,Sunt demn de a fi iubit? Astfel spus, ar putea cineva să mă
iubescă (în afară de proprii mai părinți)?[6,p.6]
Pentru a răspunde la aceste întrebări , adolescentul are nevoie să sistematizeze
cunoștințele și informațiile referitor la natură, societate, relațiile umane ; să stabilească anumite
legături logice dintre diferite situații și episoade din experiență sa de viață; să confrunde
propriile atitudini și cunoștințe cu fenemenele și situații reale.Concepția despre lume a
4
adolescentului, formată în urma acestor sistematizări, poate fi justă sau greșită, umanistă sau
reacționară, optimistă sau pesimistă, activă sau pasivă și se manifesta evident în comportament.
Căutarea sensului vieții determină, în mare măsură, orientarea la valori materiale, sprituale,
morale ș.a., care constituie o altă neoformațiune importantă în afirmarea adolescentului. În
perioada dată, are loc orientarea la un sistem propriu de norme și principii morale.[5, p.57]

3.Aspecte generale ale dezvoltării în adolescență

3.1 Particularitățile gîndirii adolescentului
Intrarea în adolescență înseamnă după J.Piaget ,desăvârșirea stadiului operațiilor
formale..Avînd în vedere atît cercetările lui J.Piaget și ale colaboratorilor săi,cît și cele ale
altora autori, putem releva următoarele trăsături caracteristice gândirii adolescentului:
-operații de gândire sunt pe deplin eliberate de conținuturile informaționalecărora li
se aplică,se generalizează și se transfer ușor,deci ele devin formale și se transfer cu mare
usurință;
-operațiile se pot aplica rezultatului operațiilor anterioare.Se realizează astfel operații
de gradul al doile,care permit o combinatorica mental caracteristică acestei vârste.
Se desăvîrșește și reversibilitatea operatorie.La această vârstă , „…fiecare operație va
fi de acum încolo,ăn același timp,inversa unei alte operații și reciproca unei a treia”. Acest
edificiu operatoriu funcționează riguros ,respectând mai întâi implicit și apoi explicit legile
logicii (când îsi însușesc această nouă disciplină școlară).
-se formează și se consolidează scheme de gîndire așa cum ar fi cele privind
stabilirea proporțiilor,utilizarea dublei referințe etc.se însușesc numeroși algoritmi generali și
specifici de identificare ,rezolvare și control.
-raționamentul ipotetico-deductiv se realizează cu ușurință și domină în activitatea
gîndirii.M.Reuchlin spune „Adolescentulare putință să examineze consecințele ce decurg în
mod necesar din ipotezele sale;gindirea formală este și o gândire ipotetico-
deductivă.Adolescenței îi este characteristic un fel de spirit experimental care demonstrează
funcționarea la nivel înalt a operativității mentale.
-gândirea adolescenților poate prelucra un mare volum de informații și operează cu
sisteme variate de simboluri.Ei pot să resolve categorii variate de problem.
-noțiunile cu care operează gândirea adolescentului pot avea un grad foarte ridicat
de abstractizare și generalizare și formează sisteme riguroase pentru fiecare disciplina școlară.
-în ansamblu său, gândirea adolescenților este logică și profundă,organizată și
sistematică,riguroasă și reflexivă,deschisă la nou. „În jurul vârstei de 17-18 ani ,gândirea critic

5
se realizează la parametric înalți și permite orientarea independent în sursele de informare,
aderarea la teorii și explicații, testarea și evaluarea ideilor și soluțiilor elaborate” [2, pp.276-
278]

3.2 Comunicarea și limbajul . Dezvoltarea intelectuală a

adolescentului.
„ Limbajul aduce acestei dezvoltări o contribuție importantă și chiar
necesară”.Adolescența este o perioadă importantă în dezvoltarea ființei umane și în ceea ce
privește amplificarea capacităților verbale. Cele mai importante progrese în sfera limbajului
sunt următoarele.
a)Creșterea remarcabilă a vocabularului până la 20.000 de cuvinte la sfîrșitul
stadiului ,ceea ce-i asigură adolescentului o competență lingvistică sporită,adică îi permite să
înțeleagă cu ușurință ceea ce îi comunică altul sau citește.
b).În ceea ce privește vorbirea,se consolidează foarte mult stereotiurile verbale de
receptare,de codificare, pronunție, ceea ce face ca debitul și viteza comunicării să fie ca ale
adultului.Stilul exprimării este îngrijit ,controlat mereu de nermele gramaticale în legătură cu
care adolescentul manifestă exigențe și autoexingențecaracteristice.
Dialogul se manifestă nuanțat în funcție de situație,de interloctor,de relatiile cu
acesta.Față de profesor și, în gneral față de adulți ,la cei mai mulți adolescenți se constată
exprimări elevate ,expresii reverențioase etc.
c).Comunicarea nonverbală a adolescenților este mult mai nuanțată și mai
bogată.Așa,de exemplu ,crește considerabil expresivitatea privirii și asigură o comunicare
discretă între sexe.La fel,limbajul ,gesturile este mult mai bogat și nuanțat față de stadiile
anterioare . De exemplu, devin semnificative și sunt conștient folosite tăcerea,postura,spațiul
intim etc.
d). Adolescenții sunt deosebit de interesați și e perfecționarea vorbirii într-o altă
limbă.
Dar toate acestea performanțe ale limbajului se ating numai dacă adolescenții au
aspirație înalte și se manifestă conștient și activ în ceea ce privește sporirea generală a
capacităților lor de comunicare verbală.[2, pp. 282-285]
Progresul în dezvoltatea intelectului adolescentului se produce în plan cantitativ și
calitativ . În plan cantitativ se manifestă, prin sporirea eficienței și a rapidității de rezolvare a
diferitelor probleme,de acumulare a cunoștințelor.În plan calitativ ,este marcat prin progrese
evidente în modul de rezolvare a acestor probleme,de acumulare a cunoștințelor.

6
Schimbările de structura intelectului la adolescenți au fost studiate ,în special de J.Piaget
(1972). În urma cercetărilor,întreprinse de el și de alți savanți ,s-a ajuns la concluzia că pentru
adolescenți sunt caracteristice doua legități în dezvoltarea intelectului:1).constituirea gândirii
ipotetico-deductive; 2).aplicarea în practică a acestei noi capacități intelectuale are un caracter
individual. J Piaget menționează ca aceste capacități sunt folosite ,de adolescent ,în mod
selectiv.
Adolescentul în activitățile practice,manifestă creativitate.Atestăm tendința și
capacitatea nu numai de a însuși noi cunoștinte ,de a-și forma noi abilitățiși deprinderi,dar și de
a le folosi,pentru a crea ceva nou. Spiritul creativ al adolescentului se extinde în cele mai
diverse domenii ale vieții sociale-artă,literatură,tehnică ș.a.La aceasta contribuie și
activitățigimnaziale,liceale,precum și cele extrașcolare.[6 , p.188-189]

4. Criza adolescenței natura ei

Fenomenele psihologice afective și caracteriale care însoțesc pubertatea, fiind
specifice adolescenței prezintă o asemenea similitudine la aproape toți indivizii, încît pot fi
grupate sub denumirea generală de „criză” . Oricum am numit-o: criză de origine juvenilă, criza
vîrstei sau a vîrstei deficile ori pur si simplu criza adolescenței, această etapă a evoluției
psihologice este banală în sine, cu toată graviditatea manifestărilor ei exterioare. În timp ce
modificările anatomice și fiziologice ale perioadei puberatare se efectuiază lent, această criză
izbucnește adesea cu brutalitatea. Comună celor două sexe, ea cuprinde efectiv, la un moment
precis al existenței lor și în grade diferite , mai bine de două treimi dintre adolescenți. Vîrsta
medie de apariție a acestei crize este între 12 și 14 ani la fete și 14 și 16 ani la băieț. Uneori
poate fi o puternică emotivitate naturală, o cultură intelectuală mai vastă sau pur și simplu o
repetare întîmplătoare a unor șocuri afective.
Și, dimpotrivă , tinerii închiși într-un climat familial sufocat și ostil oricărei influențe
din afara trec prin aceaste crize tîrziu,pe la 16 sau 18 ani.Întîrzierea nu implică neapărat și o
deficiență mintală.La vîrsta aceasta,mai avansată,crizele sînt foarteviolente ,greu suportate și
lasă urme mai sensibile asupra caracterului. E zadarnic să nădăjduim că vom suprima criza
juvenilă îndepărtînd de adolescent toate împrejurările care ar putea declanșa un șoc emotiv.Este
de asemenea inutil ca părinții să-și asume răspundere morală a acesteia atunci cînd
evenimentul declanșator este cauzat de ei, deoarece într-un asemenea caz ei n-ar face decît să
găsească o reacție inevitabilă.[ 3 ,p.115-118]

7
 4.1 Schimbări din structura caracterului și parcurgerea crizei de
originalitate
Cele mai spectaculoase schimbări referitoare la personalitatea adolescenților se
produc în sfera caracterului-componența relațională a personalității este puternic influențată de
ralațiile cu societatea și schimbările caracteristice ei și de experiență cu ceilalți oameni.La un
mare număr de adolescenți se formează și se manifestă trăsături pozitive ca : încrederea în sine,
demnitatea personală, respectul față de sine și față de altul, responsabilitatea față de alegirile și
deciziile proprii.
Multe dintre aceste trăsături încep să se cristalizeze în contextul desfășurării crizei de
originalitate cum a numito M.Debesse în 1936. Același autor spune că : Eul care se afirmă
intră fregvent în conflict cu ambianța ,atrăgînd și o dezadaptare trecătoare.Modul cum se
desfăsoară în realitate criza prezintă multe aspecte particulare ,iar cercetătorii au avut în vedere
mai ales următoarele criterii:a).Intensitatea manifestării crizei ,b).momentul începerii crizei
încă din preadolescență; c). durata crizei ,care poate fi de un an și jumătate sau de 4-5 ani în
cazuri mai speciale; d). apartenența la sex, criza fiind mai intensă la băieț ;e).apartenența la un
anume tip temperamental ,colericii facînd o criză puternică ,explozivă,exteriorizată,iar
melancolicii manifestîndu-se puțin în exterior; f).apartenența la mediul urban sau rural ,primii
făcînd-o mai puternic; g). prefacirile de ordin psihic pe care le produce.
Criza de originalitate fiind un fenomen al dezvoltării psihice, are o legătură negativă
și altă poziție. Cea negativă se referă la dislocarea și înlăturarea atitudiniilor și
comportamentelor care au fost specifice copilăriei și nu se mai potrivesc adolescentului.Latura
pozitivă se referă la condițiile speciale pe care le creează criza pentru creșterea rolurilor eului și
pentru manifestarea conștiintei de sine și apoi la cristalizarea ca atare a noi atitudini și
comportamente.Au fost constatate faze a cărora cunoaștere permite educătorilor să-și
construiască și să-și realizeze programe de intervenție.[2, pp.309-311]

5. Relațiile adolescentului cu semenii.

Relațiile si comunicarea cu semenii ocupă un rol important în viața adolescenților. În
primul rind ele sunt un izvor bogat de informație,date, de anumite cunoștințe . Îa al doile rînd
ele sunt un termen de autorealizare, autoafirmare personală și oferă posibilitatea comunicării
apartenenței la un grup, satisfac necesitatea și comunicarea intimă. Adolescentul manifestă
interes față de grupele neformale , companii , care apar , se constituie după alte criterii si
parametri și satisfac cerințele vîrstei.

8
 Sfera ralațiilor interpersonale se extinde , în special , la reprezentanții de această vîrstă.
Asistăm la unele încercări ale adolescentului de a se conforma, a se contopi cu ceilalți, dar
totodată și de a se deosebi. Aceasta este un mijloc de a se identifica într-un fel anumit cu adulții
și totodată de a se diferenția. Un mijloc de autoafirmare pentru ei devine moda exprimată prin
stilul îmbrăcamintei, frezei, manierilor de comportare .
Un rol pozitiv în societatea adolescenților îl au grupurile și companiile neformale cu
caracter prosocial și anumite:centrele de interese – de limbi străine, muzică, dans, pictură,
modelaj, croșelare ș.a.
Devine mare riscul de aderare a unor adolescenți la grupurile neformale , cu caracter
social si antisocial. În aceste grupe tendintele firești ale adolescenților spre dialog și comunitate
degradează,transformînduse in egoism de grup.

5.1 Relațiile de prietenie și dragoste ale adolescentului

Apare dorința firească de a avea un prieten, un om apropiat relații profunde individuale,
de atașament emoțional. Aceasta duce la apariția sentimentului prieteniei, a dragostei. Fetele și
băieții îsi caută prietenii ,după principiul asemănării , înlocuind numărul prin calitatea unor
raporturi apropiate cu semenii, care au același opinii susțin, promovează aceliaș valori. La
adolescent se dezvoltă atitudinia de a întemeia relații de prietenie, și de lungă durată . Tot mai
fregvente sunt afirmațiile de tipul:„Cu prietenul meu pot discuta despre tot” ori „Eu înteleg fără
cuvinte ce simte prietenul meu” . Adolescenții își aleg prietenii cunoscînd pasiunile și
ocupațiile lor. Egalitatea și relații , obligații si încrederea sînt criteriul de bază . Pe măsură ce
prietenia devine mai profundă, adolescenții tot mai fregvent apelează după sfat la prietenii
apropiați și nu la părinți însă în ceea ce privește studiile,finanțele,planificare carierei
profesionale ei cer sfaturi părinților. Prietenul devine un alter ego , căruia adolescentul îi
încredințiază cele mai intime retrăiri si gînduri.
Acum se stabilesc relații de prietenie și cu reprezentanții de sex opus . Unii savanți
menționeză că, fetele mai timpuriu ca băieții, intemeiază relații de prietenie apropiată cu
semenii de sex opus. Cu vîrsta companiile adolescenților sunt mai neomagene. Deosebit de
pronunțate sunt și deosebirele de sex, în special privitoare la criteriile de alegere a prietenilor ,
fetele au criterii: sunt mai subtile , mai pline de intimitate decît băieții întrucît au un caracter
emotiv mai pronunțat și psihosexual se maturizează mai repede.
Băieții fizic cresc mai lent , dar maturizarea sexuală este mai expansivă , mai frumoasă
decît la fete . Această periodă se caracterizează prin excitabilitatea sexuală sportivă , interes
față de probleme sexului si fanteziei erotice.

9
 5.2 Relațiile adolescentului cu adulții
Familia influențiză foarte mult asupra formării adolescentului . Cercetările din ultimii
ani arată că între adolescenții și familiile lor sunt mai mult mai puține conflicte, decît se
consideră anterior . Contradicții serioase se întîlnesc numai la 15-20 % din familii.
Comunicarea cu adulții se concentriază în jurul problemelor relațiilor dinte generațiii.
Generațiile mai tinere de obicei, își manifestă protestul față de această rigiditate, elaborează la
noi criterii de apreciere a valorilor,deseori neînțelese și neapreciate . Diferența de întelegere a
valorilor stă la baza conflictului dintre generații,care întro măsură mai mare sau mai mică se
manifestează în relațiile interpersonale ale adolescenților cu adulții ,în primul rînd cu părinții.
În funcții de tonul emoțional al acestora , psihologii plasează relațiile adolescenților cu părinții
în depazonul în doua extreme-de la relații calde ,apropiate,binevoitoare pînă la cele
glaciare,dușmănoase,tiranice. Dezvoltarea intelectuli duce la apariția atitudinii critice față de
anumite aspecte ale activității și conduitei adulților ,autoritate părinților înceteză de a fi un fapt
indiscutabil .
Dragostea, mîngîerile și tutela hipertrofiate îi irită pe adolescenți nu numai din cauza,
că ele pot fi obiectul ironiei pentru semeni dar și pentru că sunt percepute ca un atentat la
independență și liberatea personală. În asemenea situații poate apărea încăpăținarea opunerea
rezistenței.
Este deosebit de important , ca părinții să adopte stilul corect de comportare în relații cu
copii lor. Savantul American D.Baumrind(1991)evdențiază trei stiluri de comportare a
părinților în relații cu adolescenții:cu autoritate,autoritară și liberală.
Dragostea față de copil, încrederea părinților îi redau adolescentului liniștea și siguranța
în forțele proprii . Părinții au autoritate iau în considerație și atitudinile crescînde ale
adolescentului. Ei pot comunica cu copiii, folosind nivelul egale ori apropiate de argumentare a
evenimentelor . Cert este un lucru , relațiile adoescentului cu părinții capăta un aspect nou
calitativ nou , determinat de noile calități personale și de noile sfere de activitate adolescenților.
Cu ceilalți adulți , inclusiv cu profesorii relațiile au multe tangențe. Tactul pedagogic ,
manifestarea profesională crează posibilitatea de a stabili realții bune , de stimă , respect, ajutor
competent și asa mai departe.[6, pp.195-198]

6. Sexualitatea
6.1 Definiție
Sexualitate-ansamblu de însușiri morfologice și fiziologice care caracterizează sexele
și fenomenul sexual.Apariția sexualității , în adolescență , îi obligă pe tineri să se confrunte cu
10
provocări fundamentale. Acestea includ adaptarea la înfățișarea și funcționarea modificate ale
corpului matur din punct de vedere sexual, învățarea modului de a reacționa la dorințele
sexuale, confruntarea cu valorile și atitudiniile sexuale, experimentarea comportamentelor
sexuale și integrarea acestor sentimente, atitudini și experiențe în sentimentul sinelui, aflat în
curs de evoluție. Provocarea este accentuată de incitarea datorată excitației sexuale, de
preucupare de o fi atrăgător din punct de vedere sexual și de noul nivel de intimitate fizică și
vulnerabilitatea psihologică creat de întîlnirile cu caracter sexual.
Pentru a oferi o imagine integrată a sexualității adolescenților , vom avea în vedere trei
astecte asociate:
1) Tendințe recente în comportamente sexual ale adolescenților;
2) Factori individuali și sociali care influențiază comportamentul sexual al
adolescentilor ;
3) Modul în care adolescenții își interpretează propriile sentimente și experiențe
sexuale;[1, pp.413-414]

6.2 Problemele sexual ale adolescenței

In adolescenta, copiii se confrunta cu o mulțime de probleme care îi frământă și le dau
viața peste cap. Această etapă a copilariei se dovedește a fi o perioada dificilă, deoarece copiii
se vad nevoiți să se adapteze rapid și să facă față unor situații noi si dificile de viața în fața
cărora sunt puși. Presiunea anturajului, viciile, sexul iresponsabil si depresia sunt doar cîteva
dintre problemele care marchează viața multor adolescenți. Părinții au un rol esențial în a-i
ajuta să facă față acestor provocări!
Imaginea si stima de sine scăzute .In această etapă a vieții, adolescenții devin mai
atenți ca niciodată la felul în care arată și in care se imbraca. Unii dintre ei sunt chiar obsedați
de aspectul fizic, din dorința de a-și gasi locul în societate și de a se adapta cercurilor sociale pe
care le frecventează.
În efortul de a fi acceptați de catre ceilalți, pe baza felului in care arată, mulți ajung să
fie dezamagiți de aspectul lor - fie ca nu au posibilitati financiare pentru a ține pasul cu ceilalti,
ca nu sunt la fel de slabi, frumosi sau „la moda ". Toate aceste neajunsuri scad atât imaginea,
cât si stima de sine a adolescentului .
Viciile (dependența de droguri, alcool sau țigari).Stiai ca din ce in ce mai multi copii
incep să fumeze prima oara sau sa bea alcool in jurul varstei de 14 ani? Media de varstă de la
care copiii incep sa cada prada viciilor periculoase a scăzut mult în contemporaneitate,
ajungand sa fie identificata undeva pe la pubertate.
11
 Din pura curiozitate sau in urma presiunii anturajului, adolescentul din ziua de azi
ajunge sa fumeze, sa bea si sa consume droguri mult mai ușor decat in trecut. Viciile il
predispun la o multime de probleme de sănătate, dar si legale.
Educația in privința acestor tentații periculoase este indicat sa fie facută inca de cand
copilul este foarte mic, pentru a-l ajuta sa ințeleagă consecințele acestor acțiuni și modul in care
ii pot afecta viața.
Depresia si alte probleme emoționale.Depresia este o tulburare afectivă frecventă la
varsta adolescenței. Este adesea confundată de parinți cu cate o zi proasta a copilului, usoara
tristețe sau nemulțumire, insa devine un adevarat pericol atunci cand este lăsata nediagnosticată
și netratată.
Poti recunoaste depresia la adolescenti atunci când o stare care parea a fi de tristețe
usoara capătă forme grave, iar starea de apatie este asociată cu iritabilitate sau nervozitate, lipsa
de concentrare, absența poftei de mancare, sedentarism, neglijarea aspectului fizic, stari apatice,
performante scolare scazute etc.
In loc sa incerci sa acuzi copilul de diverse lucruri si sa il "obligi" sa isi revina, este mai
indicat sa stai de vorba cu el, sa nu pomenesti nimic despre depresie si sa il asculti foarte atent.
Incearca sa ii câștigi increderea și sa afli ce simte și de ce, astfel incat sa nu ii fie teama
ca va fi criticat sau certat. In cazul în care tentativele tale de a-l ajuta eșueaza, apeleaza la ajutor
specializat si du-l la psiholog. Poartă însa o conversatie cu el inainte de a merge acolo si
explica-i de ce iei masura asta si cum il poate ajuta terapeutul sa se simta mai bine. [3, pp. 244-
265].
Primul roport sexual. Pentru mulți adolescenți, descoperirea sexualității înseamnă și
primul raport sexual, o experiență care le provoacă o multitudine de întrebări și temeri.Aceste
temeri sunt trăite și de către părinți.Conștienți de faptul c ă această „ primă etapă ” va rămîne
întipărită în memoria lor, ne dorim să nu aibă efecte negative.În special fetele sunt mai
preocupate de primele lor relații sexuale.Măva durea?Ar trebui să beau alcool să ma relaxez?
Dacă rămîn însărcinată?Cum ar trebui să mă comport? Fetele sunt mai marcate de actul sexual
decît băieți.Dacă adolescentul vă vorbește despre exitările sale legate de începerea activității
sexuale, e bine sa-l îndmenați să nu se pripească. Mai întîi ,încercați să-l faceți să înțeleagă că
nu e vorba de o competiție și că nu trebuie să cedeze în fața unor pasiuni din partea
partenerului sau a prietenilor, chiar dacă a rămas singurul din grupul său care nu a făcut-o
asemenea experiență.Pentru multe cupluri de adolescenți ,prima experiență poate fi un pic
dezamăgitoare.Pentru a fi mai bine pregătiți și a evita să trăiască o decepție,trebuie săi facem să
înțeleagă că dragostea se învață.Băieți trebuie pregătiți asupra faptului că ejacularea precoce

12
este fregventă în timpul primelor raporturi,iar fetele trebuie să știe că e posibil să nu aibă
orgasm, că pot resimți mici dureri sau chiar sîngerări în urma penetrării.
Despre contacepție și despre bolile cu transmitere sexuală. Unii nu le vorbesc
adolescențior despre contracepție (prezervativ)de teama de a nu-i înceta să întrețină relații
sexuale mult prea devreme.Pentru părinți copiii sunt întodeauna prea tineri pentru a întreține
relații sexuale.Este impertant să ne asigurăm că, dacă se hotărăsc să aibă relații sexuale, sunt și
conștienți de riscurile și consecințele posibile ale sexului neprotejat.
Abordarea temei contaceptivelor ,deși poate fi interpretată de adolescenții noștri drept o
recunoaștere a faptului că-i considerăm suficient de mari pentru a avea relații sexuale.În acest
timp trebuie să le dăm sfaturi pentru a preveni riscurile infecțiilor transmise pe cale
sexuală:HIV/SIDA,sifilisul,hepatita C, herpesul genital.Trebuie să le spunem mereu :
prezervativul este singurul mijoc de a ne proteja eficient împotriva acestor infecții.[7, p.183-
185]
Nu e deloc ușor să discuți despre astfel de probleme fără a-l pune într-o situație
delicată,respectîndu-i în același timp intimitatea !Iată câteva sfaturi care v-ar putea ajuta:
 Procedați cu tact ,evitând să fiți prea intruzivi. Mulți cred ca nu trebuie să se
implice doar în cazul cînd adolescentul cere acest lucru,considerînd că rolul
părinților ar trebui să se rezume la a-și manifesta disponibilitatea de a purta o
discuție cu adolescentul atunci cînd acesta simte nevoie.Pentru adolescent lumea
sa intimă este esențială ,iar noi trebuie să o respectăm pentru a stabilei și a
menține o legătură bazată pe încredere.
 Răspundeți întrebărilor. Dacă adolescentul vă pune întrebări e semn
bun.Legătura de încredere s-a stabilit.În această situație ,dați dovadă de
deschidere și răspundeți-i fără a-l judeca,întrucît e posibil să aibă nevoie de voi
pentru a se liniști.
 Luați-o treptat...Evitați săț-i faceți educatie sexuală adolescentului vostru dîndu-
i întîlniri„oficiale” sau planificîndu-vă lungi prelegeri.
 Nu judecați rolul de părinte-amic. Nu acționați ca un „părinte –amic”,discutînd
cu tînărul ca și cu ați avea vârsta lui și ați putea să vă spuneți tot.
 Arătați-vă receptivi. Pentru ca adolescentul vostru să capete curaj și să vă ceară
sfatul,trebuie să simtă mai întâi că sunteți deschiși și dispuși să-l ascultați.
 Folosiți cărți. Cărțile reprezintă o altă modalitate de a le transmite informații
adolescenților.[7 , p.181-183]

6.3 Comportamentul sexual în adolescență

13
 Dezvoltarea în perioada adolescenţei este puternic marcată de factorii
biologici. Din acest punct de vedere, biologia oferă „mecanismul” fizic, iar factorul hormonal
oferă predispoziţia pentru a acţiona sexual. Cu toate acestea,factorii sociali sunt cei care dau
conturul comportamentului sexual. Există trei arii principale în care are loc socializarea
comportamentului sexual al adolescentului: identitatea sexuală, influenţa parentală şi influenţa
celor de aceaşi vârstă.
 Identitatea sexuală este unul dintre cei mai importanţi factori în socializarea
comportamentului sexual şi dobândirea identităţii de gen. Acesta se referă la caracteristici
precum masculinitate şi femininitate; rădăcinile se găsesc în copilărie, dar manifestarea lor este
plenară în adolescenţă, când adolescenţii învaţă despre identitatea de gen prin mass
media,scoală şi, cel mai important, părinţii şi familia din care fac parte.
 Influenţa parentală . Părinţii exprimă propria atitudine sexuală în mod indirect,
prin exemplul propriului comportament, sau încontextul unor aspecte mai largi. În familiile din
clasele de mijloc,se observă că părinţii cultivă principii precum autocontrolul,înfrânarea şi
amânarea gratificării în general. Pentru tinerii din familiile cu un nivel economic şi de educaţie
mai bun,probabilitatea de a se angaja în relaţii sexuale la o vârsta timpurie este mai mică .
 Influenţa grupului de covârstnici este una cele mai puternice forţe care stau în
spatele socializării sexuale în adolescenţă; în grup se oferă informaţie şi sunt transmise valori
prin intermediul culturii de grup (P.Y.Miller & W. Simon, l974). Într-un songaj realizat printre
adolescenţi, aceştia au fost întrebaţi de ce nu au aşteptat până la majorat pentru a se angaja în
relaţii sexuale. Răspunsurile lor indică mai multe motivaţii principale, cu referire directă la
grup şi cultura de grup .
Socializarea comportamentului sexual al adolescentului este un proces de învățare în are
intervin propria identitate sexuală, influența parentală și influența celor de aceași vârstă. Fiecare
dimensiune a socializării sexuale trece printr-un proces complex de formare în cadrul unui
sistem complex de atitudini și comportamente, de standarde sociale și cerința de conformare la
acestea.[1, p.414-415]
6.4 Contactul sexual
Majoritatea adolescenților au contact sexual în jurul vîrstei de 18 ani. Probabilitatea
contactului sexual crește odată cu vîrsta, astfel că în clasa XII aproximativ două treimi dintre
elevi au avut contact sexual. Acest procent este probabil mai mic decît realitatea ,deoarecele
studiile asupra populației școlare nu iau în calcul rata ridicată a abandonului școlar și pe tinerii
din învățamîntul alternativ, care prezintă o probabiliate mai mare de a fi activ din punct de
vedere sexual.

14
 7. Înțelegerea sexualițății
Adolescenții trebuie să-și clarifice ideile despre sexualitate la fel cum trebuie să
descifreze și alte aspecte ale identității lor. Totuși,există relativ puține studii privitoare la modul
în care își înțeleg adolescenții sexualitate. Concepția lor despre sex și semnificațiile acestuia se
bazează probabil pe internalizarea imaginilor culturale despre zex și relațiile , precum și pe
propriile experiențe legate de iubire și dorință. Aceste elemente subiective ,împreuna cu factorii
situaționali, pot influența procesul decizional,joacă un rol important în alegirele sexuale și în
comportamentul sexual.[1, p.424]

7.1 Constructele privitoare la iubire,dorință și identitate sexual

Iubirea. Deși adulții cataloghează relațiile adolescenților drept „iubiri
copilărești” ,sentimentele asociate cu „îndrăgostirile ” și relațiile romantice pot si
intense .Sentimentele romantice apar la o vîrstă timpurie. Un studiu a relevat faptul că elevii
claselor a VII si a VII-a pentrec 4-6-ore pe săptămîna gîndindu-se la persoane de sex opus.În
rîndul elevior de clasele VII-XII, relațiile cu persoanele de sex opus erau asociate cu sentimente
pozitive și cu sentimente mai fregvente de „îndrăgostire”,în comparație cu alte contexte
sociale.Sentimentele romantice au fost asociate cu dezvoltarea pubertară. Sentimentele de
îndrăgostire au fost legate de perceperea unor modificări ale formei corporale în rândul fetelor
de clasele a V-a și a IX-a ,și cu creșterea părului pubianla băieții de clasele a V-a și a VI-a .
Dorința. Se cunosc puține lucruri despre experiența adolescenților cu privire la dorința
sexuală, Studiile asupra sentimentelor sexuale ale adolescenților au fost efectuate pe eșantioane
convenabile , fapt ce le limitează posibilitatea de generalizare. În general băieții pun mai des
accentul pe aspectele de ordin fizic ale sexului(de ex. satisfacție,ejaculare), în timp ce fetele
acordă importanță aspectelor emoționale , cum ar fi iubire și intimitate.
Identitatea sexuală. În cele din urmă, adolescenții trebuie să-și dezvolte o concepție
despre sine ca ființe sexuale și să-și integreze dorința sexuală în ansamblu identitățiilor. Acest
proces începe atunci când tinerii își recunosc pentru prima dată sentimentele de dorință sexuală
și poate continua de-a lungul vieții. Dimensiunile esențiale ale conceptiei sexuale despre sine
includ stima sexuală față de sine , aptitudiniile sexuale și concepțiile legate de propria imagine
sexuală.[1, p424-427]

7.2 Prima iubire a adolescentului,de ce este atît de importantă

La pubertate , copilul(care nu mai e un copil!) intră într-o nouă etapă din viața sa, în
timpul căreia sexualitatea ocupă un loc din ce în ce mai mare. Cu ceva timp în urmă,
15
importanța sexului opus se limita la prietenie; acum deosebirea dintre sexe devine din ce în ce
mai evdențiată. Această „nouă” atracție față de altul poate fi, desigur, bulversată, mai ales la
început. De altfel, într-un grup , primul adolescent care începe să se întîlnească cu o fată
devine ținta tachinărilor celorlalți; el se poate simți chiar diferit de prietenii săi , care nu au
ajuns încă în acest punct.
Adolescenții încep să simtă nevoiea de a se apropia de celălalt sex, de a se angaja într-o
relație cu o persoană diferită de cele apropiate. Aceasta este așadar o perioadă de tranziție care
lasă loc primelor iubiri, iubiri care , deși pot părea neînsemnate în ochii noștri, capătă o
importanță deosebită în viața adolescentului. Primii fiori de dragoste este o schimbare
inportantă pentru adolescent, care, intîlnind prima sa iubire, părăsește copilăria pentru a se
atașa de o persoană din afara familiei. Această periodă poate să stârnescă numeroase temeri
părinților (mai ales dacă au o fetiță), știut fiind că adolescența este vîrsta pasiunilor , vîrsta la
care ești în căutarea trăirilor afective puternice. Din nevoia de ai proteja , acționăm împotriva
dorinței adolescenților de a trăi cu maximă intensitate această etapă din viață. [7, p.172-173]
O iubire prea patimașă! Suntem neliniștiți atunci relația de iubire a adolescenților
noștri poate fi foarte pătimașă .Această este o caracteristică a relațiilor afective între
adolescenți: cei doi îndrăgostiți par a se identifica unul cu celălat, completîndu-se reciproc. Dar
această contopire afectivă nu trebuie să-i determine pe cei doi să se izoleze și să se rupe de
lume. Am putea încerca să-l convingem pe adolescent nostru că el reprezintă o voloare și , chiar
dacă s-a îndrăgostit, continuă să aibă propria sa identitate ca persoană. [7, p.173-174]
În mod sigur, prima iubire a adolescentului ne obligă să ne adaptăm. Trebuie să dăm
dovadă de o mare deschidere și să fim mult mai receptivi decît inainte. Iată cîteva sfaturi în
această privință.
 Acceptați că nu sunteți la curent cu tot ce se întîmplă în viața adolescentului.
 Arătați-i respectul.
 Bucurati-vă alături de el.
 Avitați tacbinările.
 Respectați-i intimitatea...între anumite limite.
 Nu vă neliniștiți prea tare din cauza „rivalului”.
 Ascultați-l și sfătuiți-l.
 Consultați-vă și cu alți părinți.[7, p.175-176]

7.3 Cum putem ajuta adolescenții să depășească prima sa decepție în

drogoste.

16
 Dacă prima iubire poate fi trăită cu o intensitate dusă pînă la beatitudine ,în același
măsură o ruptură a relației poate să se transforme într-o sursă de mare dezămagire.Unii tineri
refuzăsă mai mănînce ,se rup de prieteni,nu mai sunt interesanți de activitatea școlară,se închid
seri la rând în camera lor...Decepția în dragoste este una dintre principalele cauze ale depresiei
în rîndul adolescenților,din păcate,mulți părinți nu-i acordă importanță.
Suferințele adolescenților se manifestă în mod diferit,în funcție de sex:fetele se
interiorizează,discomfortul psihic transformîndu-se într-unul fizic:au dureri abdominale sau de
cap ,în timp ce băieții au dentința de a-și masca suferința afișând un aer de indiferența sau
devenind mai agresiv.Într-o perioadă atît de frămîntată precum adolescența(adolescentul nu are
încredere în sine, își pune întrebări,își caută identitatea și-și dobîndește stima de sine),o ruptulă
sentimentală poate avea repercusiuni grave.Ea este percepută ca o trădare,necazurile de
dragoste lasă urme grave.În astfel de circustanțe ,părinții trebuie să fie aproape și să-l asculte pe
adolescentul care are inimă frâtă,si anume:
 Nu-i ignorați suferința.
 Nu bagatelizați situația.
 Fiți receptivi.
 Determinati-l să se gândească la altceva.
 Nu-i împingeți spre o altă iubire.
 Acordați atenție semnelor de depresie.
Trebuie să fim alături de adolescentul nostru în procesul de depășire a suferintilor,dînd
dovadă de întelegere și receptivitate ,împărtășind-i propria noastră experiență și respectîndu-i
ritmul propriu de „vindecare”.[7, p.176-179]

7.3Cum sa vorbiți cu adolescentul despre orientarea sa sexuală

Orientarea sexuală se referă la atracția față de alte persoane , fie de același sex, fie de
sex opus, fie de ambele sexe. Orietarea sexuală nu este o opțiune personală , la fel cum nu noi
alegem dacă suntem dreptaci sau stîngaci. Este important de precizat că adolescentul
traversează o etapă de descoperiri, putînd uneori să experimenteze diferite relații cu persoane
de același sex fără a fi, din acest motiv, homosexual. Dacă adolescentul vă anunță o altă
orienatre sexuală, trebuie să știți că homosexualitatea nu-i modifică personaliatea.Va fi mereu
copilul vostru. În plus, acceptarea homosexualității nu este ușoară pentru un tînăr , depinzând în
mare măsură de deschiderea de spirit , de liberate de gândire a anturajului său. Așadar, e
important să vă obțineți de la aluzii sau comentarii negative privind homosexualitata , și aceasta
încă de cînd copilul este mic. Frica de respingere este pentru el cel mai neliniștitor , de aici
importanța de a fi acceptat așa cum este de către anturajul său. [7 , p.186-188]
17
 Concluzia:
Cercetarea mea ea sfîrșit aici, a cuprins și un demers de cunoaștere a adolescenței și
sexualității, adolescența reprezentînd cea mai frumoasă vîrstă din viața noastra care e reținută
pe toată viața.
Nu e usor să treci prin această vîrsta deoarece adolescenți sunt destul de capricioși și în
această perioadă a vieții se formează ideile, concepții și atitudini în problema sexualității ,iar
acest proces de formare are loc, în primul rînd,în familie.
Studiul comportamentului sexual al adolescențilo au mers dincolo de identificarea
factorilor individuali care anticipiază activitatea sexuală, ajungînd la testarea unor
modele ,bazată pe mai multe variante.
Trecerea prin adolescență este în concluzie un proces dificil pentru intreaga familie,
care destabilizează echilibrul dinamic construit pînă atunci. Este practic o etapă revolutionară
ce rareori trece fără frămîntări, în care cei doi parteneri ai asa-zis-ului conflict (adolescent /
parinti) se redefinesc și se transformă reciproc, motiv pentru care, pentru o scurta perioada de
timp, nu reușesc parcă sa se mai recunoască. Ei au nevoie de ceva vreme să se redescopere
reciproc, să învețe sa se accepte și să se înteleagă chiar dacă la finele perioadei iși vorbesc de pe
cu totul alte poziții decît pînă atunci. Adolescența este acel moment în care e nevoie de o
anumită distanță pentru desăvîrșirea unui Eu matur.
18
 În concluzie adolescența pare a fi un univers misterios ce se lasă greu descoperit, un
univers tulburator datorită situațiilor pe care trebuie să le înfrunte adolescentul de unul singur,
pe propriile picioare, reușind probabil într-un final să răzbeasca victorios toate încercările și
dobăndind o amplă cunoaștere de sine.

Bibliografie

1. Gerald R. Adams, Michael D. Berzonsky. Psihologia

adolescenței. Iași, Polirom,2009, p. 700;
2. Radu, Nicolae. Psihologia vârstelor. Adolescenţa: schiţă de
psihologie istorică. – Bucureşti, 1995,p. 167;
3. Jean Rousselet. Adolescentul, acest necunoscut. București, 1969;
4. Constantin Enăchescu . Tratat de psihosexologie. Polirom, 2009;
5. Magali Clausener-Petit. Sexualitatea explicată adolescenților.
Ed.Cartier,2009 , p.108 ;
6. Lidia Trofaila. Psihologia dezvoltării . SA„Tipografia Reclama” ,
Chișinău,2009;

19
7. Suzanne Vallieres. Tructuri psihologice pentru părinți. Educația
adolescenților. Polirom,2013.

20