Introducere

„Adolescenţa este timpul în care luăm universul prea în

serios."

(Mihai Relea)
Adolescența e cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Bineînțeles că fiecare
perioadă are ceva bun, dar adolescența are ceva deosebit. Poate din acest motiv ea trece cel
mai repede. Anume în această perioadă ne pare că putem face orice, că nu există limită
posibilităților. În adolescență ne îndrăgostim prima oară, în adolescență viața ne pare mai
ușoară și mai interesantă.Adolescenții se simt mai liberi. Adolescența e perioada iubirii, a
distracțiilor, dar și o perioadă decisivă, în care se formează scopul vieții noastre. De ceea ce
vom face și ce vom alege în adolescență, depinde viața noastră în perioadele următoare ale
vieții. Poate adolescența este perioada și a suferinților, pentru că atunci putem fi răniți cel mai
ușor, e o perioadă a emoțiilor puternice. Dar aceste emoții mai puțin plăcute, devin , totuși, o
amintire frumoasă peste ceva timp.
Adolescența e dură și crudă, nu-i pasă că ești doar un copil și te lovește din toate
părțile cu încercări dificile, fără să-ți dea un ajutor, lăsându-te singur să răzbești. Însă, ea poate
fi destul de frumoasă și chiar interesantă, dacă stai să o privești din unghiul acesta al
descoperirii și al copilăriei, adolescența fiind considerata de mulți cea mai frumoasă parte din
viață…în adolescență descoperindu-se începutul tuturor lucrurilor continuate mult mai amplu
la
maturitate.În această perioadă descoperindu-se sentimentele, trăirile și pasiunile fiecăruia dintre
noi și mai ales încercarea de descoperire pe sine cu bune și cu rele.Din păcate descoperirea pe
sine este cea mai grea, întrebându-te mereu de ce nu ești așa ori altfel poate ca ceilalți.Dar
răspunsul e simplu : eu sunt eu și ei sunt ei, astfel noi toți fiind diferiți.
Privită din unghiul acesta al copilăriei și lăsând la o parte complexitatea adolescenței ,
aceasta reprezintă totuși niște ani frumoși din viață.Anul în care adolescentul ca mine și ca
oricare altul este supus încercărilor de tot felul, încercări tratate diferit de la adolescent la
adolescent, tratate cu o totală nepăsare ori cu mult interes, de aici adolescența fiind privită cu
o doză de ”teribilism”, teribilism ce poate de multe ori este în exces.Tot din acest unghi poate
fi considerată chiar banală și alcătuită din jocuri infantile ce se dovedesc a fi cu adevărat
complicate cu trecerea rapidă a timpului.

· Adolescența
· Definiții ale adolescenței .
Adolescența care este cuprinsă între 14 și 20 de ani,urmată de postadolescență
pîna la 25 de ani,se caracterizează prin foate multe schimbări și transformări .
J.J Rousseau numește această etapă „ vârta rațiunii ” dar și „ revoluție furtunosă ” ,
„ a doua naștere”; pentru Stanley Hall este „ furtună și stress” , pentru Schopenhaures este
„ vremea neliniștii ” iar pentru Mihai Ralea este „ timpul în care luam Universul prea în serios”.
[2,p.270]
Adolescența este subiectul de discuție si cercetare , în special , al pedagogilor și
psihologilor, marcat, traversat deseori de opinii contradictorii. Unii o consideră „ vârsta
ingrată”, alții , dimpotrivă, „vârsta de aur ” ;pentru unii este „ vîrsta crizelor, anxietății,
nesiguranței, insatisfacției ” ,iar pentru alții „ vârsta marilor elanuri ”.Se crede, de asemenea,
că adolescența este „vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire , și ca artificiu”, iar alții,
dimpotrivă, ripostează, menționînd că aceasta-i „vârsta participării la progresul social”. Cei
mai mulți o califică drept o „ problem moral-psihologică”. Sunt și dintre cei care opinizează
că această vârstă este în exclusivitate o „ problem social ”.[6,p.183].
Cînd comparăm periodizările de vîrstă de diferiți autori,constatăm că există în general 4
tendințe.
· Prima ,de topire a adolescenței în copilărie. În acest caz ,adolescența este o
prelungire a copilăriei.Așa procedează demografii,dar nu numai ei. Tradiția
mai nouă sau mai veche i-a considerat adesea pe adolescenți un fel de copii
mai mari.
· A doua,de contopire a adolescenței cu tinerețea.Aceste poziții sunt cele mai
numeroase . Tradiția a acceptat și această viziune,deoarece adolescentuleste
și adult în măsura în care îndeplinește muncile acestuia.
· A treia,de separare a adolescenței de alte vârste. Mai ales psihologii și
 pedagogii au procedat astfel,S.Hall,G.Compayre etc. Fiind numai câteva nume
din multele care se pot da.
· A partea, de definire a adolescenței prin comportamente specifice și nu printr-
un interval de timp anumit (cazul lui Wallon și al altora: H.
Schelsky,W.bernsdorf etc.),care, pentru a simplifica lucrurile ,se referă la o
perioadă plasată între vârsta copilăriei și vârsta adultă.[2,p.21].

· Aspecte generale ale dezvoltării în adolescență

· Particularitățile gîndirii adolescentului
Intrarea în adolescență înseamnă după J.Piaget ,desăvârșirea stadiului operațiilor
formale..Avînd în vedere atît cercetările lui J.Piaget și ale colaboratorilor săi,cît și cele ale
altora autori, putem releva următoarele trăsături caracteristice gândirii adolescentului:
-operații de gândire sunt pe deplin eliberate de conținuturile informaționalecărora li
se aplică,se generalizează și se transfer ușor,deci ele devin formale și se transfer cu mare
usurință;
-operațiile se pot aplica rezultatului operațiilor anterioare.Se realizează astfel
operații de gradul al doile,care permit o combinatorica mental caracteristică acestei vârste.

Se desăvîrșește și reversibilitatea operatorie.La această vârstă , „…fiecare operație

va fi de acum încolo,ăn același timp,inversa unei alte operații și reciproca unei a treia”. Acest
edificiu operatoriu funcționează riguros ,respectând mai întâi implicit și apoi explicit legile
logicii (când îsi însușesc această nouă disciplină școlară).
-se formează și se consolidează scheme de gîndire așa cum ar fi cele privind
stabilirea proporțiilor,utilizarea dublei referințe etc.se însușesc numeroși algoritmi generali și
specifici de identificare ,rezolvare și control.
-raționamentul ipotetico-deductiv se realizează cu ușurință și domină în activitatea
gîndirii.M.Reuchlin spune „Adolescentulare putință să examineze consecințele ce decurg în
mod necesar din ipotezele sale;gindirea formală este și o gândire ipotetico-

deductivă.Adolescenței îi este characteristic un fel de spirit experimental care demonstrează

funcționarea la nivel înalt a operativității mentale.
-gândirea adolescenților poate prelucra un mare volum de informații și operează cu
sisteme variate de simboluri.Ei pot să resolve categorii variate de problem.
-noțiunile cu care operează gândirea adolescentului pot avea un grad foarte ridicat
de abstractizare și generalizare și formează sisteme riguroase pentru fiecare disciplina
școlară.
-în ansamblu său, gândirea adolescenților este logică și profundă,organizată și
sistematică,riguroasă și reflexivă,deschisă la nou. „În jurul vârstei de 17-18 ani ,gândirea
critic se realizează la parametric înalți și permite orientarea independent în sursele de
informare, aderarea la teorii și explicații, testarea și evaluarea ideilor și soluțiilor elaborate”
[2, pp.276- 278]

· Comunicarea și limbajul . Dezvoltarea intelectuală

a adolescentului.
„ Limbajul aduce acestei dezvoltări o contribuție importantă și chiar
necesară”.Adolescența este o perioadă importantă în dezvoltarea ființei umane și în ceea ce
privește amplificarea capacităților verbale. Cele mai importante progrese în sfera limbajului
sunt următoarele.
· Creșterea remarcabilă a vocabularului până la 20.000 de cuvinte la sfîrșitul
stadiului ,ceea ce-i asigură adolescentului o competență lingvistică sporită,adică îi permite
să înțeleagă cu ușurință ceea ce îi comunică altul sau citește.
b).În ceea ce privește vorbirea,se consolidează foarte mult stereotiurile verbale de
receptare,de codificare, pronunție, ceea ce face ca debitul și viteza comunicării să fie ca ale

adultului.Stilul exprimării este îngrijit ,controlat mereu de nermele gramaticale în legătură cu

care adolescentul manifestă exigențe și autoexingențecaracteristice.
Dialogul se manifestă nuanțat în funcție de situație,de interloctor,de relatiile cu
acesta.Față de profesor și, în gneral față de adulți ,la cei mai mulți adolescenți se constată
exprimări elevate ,expresii reverențioase etc.
c).Comunicarea nonverbală a adolescenților este mult mai nuanțată și mai
bogată.Așa,de exemplu ,crește considerabil expresivitatea privirii și asigură o comunicare
discretă între sexe.La fel,limbajul ,gesturile este mult mai bogat și nuanțat față de stadiile
anterioare . De exemplu, devin semnificative și sunt conștient folosite tăcerea,postura,spațiul
intim etc.

limbă.

d). Adolescenții sunt deosebit de interesați și e perfecționarea vorbirii într-o altă

Dar toate acestea performanțe ale limbajului se ating numai dacă adolescenții au

aspirație înalte și se manifestă conștient și activ în ceea ce privește sporirea generală

a capacităților lor de comunicare verbală.[2, pp. 282-285]
Progresul în dezvoltatea intelectului adolescentului se produce în plan cantitativ
și calitativ . În plan cantitativ se manifestă, prin sporirea eficienței și a rapidității de
rezolvare a diferitelor probleme,de acumulare a cunoștințelor.În plan calitativ ,este marcat
prin progrese evidente în modul de rezolvare a acestor probleme,de acumulare a
cunoștințelor.
Schimbările de structura intelectului la adolescenți au fost studiate ,în special de J.Piaget
(1972). În urma cercetărilor,întreprinse de el și de alți savanți ,s-a ajuns la concluzia că
pentru adolescenți sunt caracteristice doua legități în dezvoltarea intelectului:1).constituirea
gândirii ipotetico-deductive; 2).aplicarea în practică a acestei noi capacități intelectuale are
un caracter individual. J Piaget menționează ca aceste capacități sunt folosite ,de
adolescent ,în mod selectiv.
Adolescentul în activitățile practice,manifestă creativitate.Atestăm tendința și
capacitatea nu numai de a însuși noi cunoștinte ,de a-și forma noi abilitățiși deprinderi,dar și
de a le folosi,pentru a crea ceva nou. Spiritul creativ al adolescentului se extinde în cele mai
diverse domenii ale vieții sociale-artă,literatură,tehnică ș.a.La aceasta contribuie și
activitățigimnaziale,liceale,precum și cele extrașcolare.[6 , p.188-189]

· Criza adolescenței natura ei

Fenomenele psihologice afective și caracteriale care însoțesc pubertatea, fiind
specifice adolescenței prezintă o asemenea similitudine la aproape toți indivizii, încît pot fi
grupate sub denumirea generală de „criză” . Oricum am numit-o: criză de origine juvenilă, criza

vîrstei sau a vîrstei deficile ori pur si simplu criza adolescenței, această etapă a evoluției
psihologice este banală în sine, cu toată graviditatea manifestărilor ei exterioare. În timp ce
modificările anatomice și fiziologice ale perioadei puberatare se efectuiază lent, această criză
izbucnește adesea cu brutalitatea. Comună celor două sexe, ea cuprinde efectiv, la un moment
precis al existenței lor și în grade diferite , mai bine de două treimi dintre adolescenți. Vîrsta
medie de apariție a acestei crize este între 12 și 14 ani la fete și 14 și 16 ani la băieț. Uneori
poate fi o puternică emotivitate naturală, o cultură intelectuală mai vastă sau pur și simplu o
repetare întîmplătoare a unor șocuri afective.
Și, dimpotrivă , tinerii închiși într-un climat familial sufocat și ostil oricărei
influențe din afara trec prin aceaste crize tîrziu,pe la 16 sau 18 ani.Întîrzierea nu implică
neapărat și o deficiență mintală.La vîrsta aceasta,mai avansată,crizele sînt foarteviolente ,greu
suportate și
lasă urme mai sensibile asupra caracterului. E zadarnic să nădăjduim că vom suprima criza
juvenilă îndepărtînd de adolescent toate împrejurările care ar putea declanșa un șoc
emotiv.Este de asemenea inutil ca părinții să-și asume răspundere morală a acesteia atunci
cînd evenimentul declanșator este cauzat de ei, deoarece într-un asemenea caz ei n-ar face
decît să găsească o reacție inevitabilă.[ 3 ,p.115-118]

· Relațiile adolescentului cu semenii.

Relațiile si comunicarea cu semenii ocupă un rol important în viața adolescenților. În
primul rind ele sunt un izvor bogat de informație,date, de anumite cunoștințe . Îa al doile rînd
ele sunt un termen de autorealizare, autoafirmare personală și oferă posibilitatea comunicării
apartenenței la un grup, satisfac necesitatea și comunicarea intimă. Adolescentul manifestă
interes față de grupele neformale , companii , care apar , se constituie după alte criterii si
parametri și satisfac cerințele vîrstei.
Sfera ralațiilor interpersonale se extinde , în special , la reprezentanții de această vîrstă.
Asistăm la unele încercări ale adolescentului de a se conforma, a se contopi cu ceilalți, dar
totodată și de a se deosebi. Aceasta este un mijloc de a se identifica într-un fel anumit cu
adulții și totodată de a se diferenția. Un mijloc de autoafirmare pentru ei devine moda
exprimată prin stilul îmbrăcamintei, frezei, manierilor de comportare .
Un rol pozitiv în societatea adolescenților îl au grupurile și companiile neformale cu
caracter prosocial și anumite:centrele de interese – de limbi străine, muzică, dans, pictură,
modelaj, croșelare ș.a.
Devine mare riscul de aderare a unor adolescenți la grupurile neformale , cu caracter
social si antisocial. În aceste grupe tendintele firești ale adolescenților spre dialog și comunitate
degradează,transformandu-se in egoism de grup.

Bibliografi
e

· Gerald R. Adams, Michael D. Berzonsky.

Psihologia adolescenței. Iași, Polirom,2009, p. 700;
· Radu, Nicolae. Psihologia vârstelor. Adolescenţa: schiţă
de psihologie istorică. – Bucureşti, 1995,p. 167;
· Jean Rousselet. Adolescentul, acest necunoscut. București, 1969;
· Constantin Enăchescu . Tratat de psihosexologie. Polirom, 2009;
· Magali Clausener-Petit. Sexualitatea explicată adolescenților.
Ed.Cartier,2009 , p.108 ;
· Lidia Trofaila. Psihologia dezvoltării . SA„Tipografia Reclama”
, Chișinău,2009;
· Suzanne Vallieres. Tructuri psihologice pentru părinți.
Educația adolescenților. Polirom,2013.