FIŞĂ DE DOCUMENTARE

Ce este adolescenţa?

Adolescența este perioada care face trecerea de la stadiul de copil la cel de adult. Este
etapa în care copilul se dezvoltă foarte mult atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional sau
social.

Acest subiect este unul extrem de discutat de psihopedagogi si controversat. Unii

consideră adolescenţa o “vârstă ingrată”, alţii “vârsta de aur”, pentru unii este “vârsta anxietăţii,
insatisfacţiei, nesiguranţei”, iar pentru alţii, “vârsta marilor elanuri”. Diversitatea de opinii derivă
din complexitatea transformărilor care au loc în această etapă din viaţa unui om.

Pe plan fizic, organismul tânărului trece printr-o serie de transformări care îl conduc spre
adoptarea unei conformaţii apropiate cu cea a adulţilor.

Pe plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide şi de spectaculoase şi conduc

spre generarea de noi conduite şi modalităţi de relaţionare cu cei din jur. Această perioadă poate
fi una extrem de tensionată, cu multe frământări interne, cu adoptarea unei atitudini uneori
nonconformiste.

Se dezvoltă intelectul şi-şi alcătuieşte un sistem propriu de valori sociale şi civice, în

raport cu care adolescentul stabileşte noi relaţii cu semenii de ambele sexe, îşi organizează şi-şi
consolidează o independenţă emoţională faţă de părinţi şi alţi adulţi.

Perioada adolescenţei se manifestă prin autoreflectare, prin descoperirea conştiinţei de

sine, a faptului că existenţa proprie se deosebeşte de a celorlalţi oameni. Adolescentul începe să
se descopere, să se cunoască, să se autoevalueze în raport cu realizările şi capacităţile sale şi ale
altora. El trebuie să-şi răspundă acum la intrebarea “Cine sunt eu?” (ca raportare la sine cât şi ca
raportare la societate). Este momentul proiecţiei idealului în viitor (cum îşi vede viitorul, ce
profesie îşi va alege) dar şi al acţiunii (caracteristică foarte importantă a adolescentului este
puternicul impuls către acţiune). Dispar dorinţele vagi şi apar ţelurile bine conturate şi
fundamentate, care probabil vor fi urmate de către adolescenţi.

Fiecare adolescent este unic, dorinţa de originalitate este o caracteristică a adolescenţei.

Fiecare adolescent doreşte să atragă atenţia asupra sa, se consideră un fel de “centru al
universului” în jurul căruia trebuie să se petreacă evenimentele, prin diferite calităţi:
vestimentaţia, fizicul, caracterul, etc. Uneori îşi supraevaluează puterile, se consideră superior
celor din jur, aspect ce deriva dintr-o insuficientă cunoaştere de sine, şi care poate avea
consecinţe grave.

Adolescenţii pun mare importanţă pe aspectul exterior, îşi doresc să arate cât mai bine din
punct de vedere fizic şi să fie îmbrăcaţi cât mai original.

“Limbajul colorat” caracterizează şi el această perioadă, utilizarea unor neologisme şi

arhaisme îi fac să se simtă mai speciali, unii îşi aleg cu mare grijă cuvintele şi utilizează din
abundenţă citate şi expresii celebre. Şi “limbajul codat” ii fac să se simtă mai deosebiţi. De
obicei acest “limbaj codat” are loc în cercuri restrânse. Derapajele care pot să apară în acest
context sunt greu de combătut şi necesită eforturi educative prelungite. Ataşamentul de grup este
unul foarte puternic.

Spiritul de contradicţie este şi el foarte prezent, în special în “dialogul” cu adulţii.

Adolescentul începe să se integreze din ce în ce mai conştient şi mai activ în grupul

caruia îi aparţine (clasă, şcoală, comunitate). Devine din ce în ce mai obiectiv în judecăţile sale,
aprecierile fiind făcute în funcţie de “învăţăturile” pe care şi le-a însuşit. În această perioadă,
adolescenţii au nevoie de o consiliere şi o îndrumare discretă, trebuie sprijiniţi să-şi formuleze
idealul de viaţă, să-şi perfecţioneze judecăţile morale şi să-şi ridice nivelul conştiinţei şi al
conduitei morale.

În concluzie, adolescenţa poate fi caracterizată drept o etapă de schimbări psihice şi fizice

accentuate şi importante în viaţa adolescenţilor, o perioadă de furtuni și stres.