scop.Clarificarea acestuia sporeste eficienta comunicarii in primul rand prin aceea ca nu veti mai pierde vremea cu elaborarea unor mesaje neclare,nedecise,deci inutile.Prin constientizarea precisa a scopului comunicarii veti fi in masura sa determinati obiectivele pe care le urmariti precum si tehnicile si tacticile adecvate si sa comunicati mai precis,acordand atentie in acelasi timp relatiei de comunicare.
Este necesar deci,sa se formuleze scopul comunicarii sub
forma de afirmatii generale legate de ceea ce se doreste sa faca destinatarul,ce problema incercam sa rezolvam,ce dorim sa se intample ca urmare a comunicarii,etc.(de exemplu,lansarea unui nou produs,reducerea timpului necesar implementarii unor decizii,cresterea vanzarilor,etc.)
Urmeaza apoi,sa ne gandim la obiectivele comunicarii.In
identificarea lor se porneste dinspre general spre specific.Scopul si obiectivele generale sunt acelea care declanseaza procesul creator si ne determina sa gandim pasul urmator,de stabilire a obiectivelor legate de actiunile concrete care se impun in lumina scopului si obiectivelor generale.
In acelasi timp,trebuie sa ne gandim cum am dori sa
reactioneze destinatarul la mesajul nostru.Este foarte important sa stabilim ce feedback ne va informa daca scopul comunicarii a fost atins sau nu.
3.1.1.2.Nivelul de control-implicare
Odata clarificate scopul si obiectivele comunicarii,urmeaza
sa decidem in legatura cu nivelul de control pe care vrem sa-l pastram asupra comunicarii,corelat cu masura in care consideram necesar sa-l implicam in comunicare si pe destinatar.Nivelul nostru de control asupra comunicarii va varia invers proportional cu nivelul de implicare al destinatarului(care poate fi o persoana sau un auditoriu larg).Din acest punct de vedere pot fi definite patru strategii de comunicare:
-Comunicarea de informare-se caracterizeaza prin
aceea ca emitentul doreste ca "destinatarul sa afle".De exemplu,ca rezultat al circularei transmise,destinatarul va urma anumite proceduri.In aceasta si 828f55i tuatie veti da instructiuni sau explicatii.Nu este necesara implicarea destinatarului in comunicare decat,eventual,pentru clarificari sau pentru confirmare de primire;nu aveti nevoie de parerea sa sau de alte informatii.Destinatarul trebuie doar sa afle,sa inteleaga.
-Comunicarea de convingere-emitentul doreste ca
"destinatarul sa actioneze".In aceasta situatie aveti nevoie de a oarecare implicare a destinatarului deoarece vreti sa-l convingeti sa faca ceva,sa actioneze si de aceea va intereseaza,de exemplu,ce nevoi specifice are,ce elemente de risc accepta,ce constrangeri are.O discutie prealabila poate fi utila pentru a obtine aceste informatii.
-Comunicarea de consulatare-"emitentul si destinatarul
doresc sa afle".De exemplu doriti sa prezentati conducerii firmei un proiect pentru elaborarea unui nou produs.Prezentati in prealabil un material colegilor din conducerea compartimentului de productie.Va avea loc o discutie,se vor pune intrebari,se vor argumenta opinii.Va intereseaza opiniile auditoriului in vederea punerii in aplicare a proiectului.Atat Dvs.cat si auditoriul vreti sa aflati,sa evaluati posibilitati,sa puneti fata in fata informatii,sa alegeti alternative.
-Comunicarea de colaborare-se caracterizeaza prin
aceea ca "emitentul si destinatarul doresc sa actioneze impreuna".De exemplu,sunteti managerul unui proiect si,ca rezultat al sedintei pe care o tineti cu cei cu care colaborati la acest proiect,trebuie sa luati impreuna decizii privitoare la o crestere a cheltuielilor.In urma acestei sedinte vor rezulta pentru fiecare comunicator anumite sarcini de indeplinit,anumite mesaje care trebuie transmise subalternilor,anumite actiuni de efectuat.
In concluzie,veti folosi comunicarea de informare si,in
oarecare masura,cea de convingere,daca aveti suficiente informatii si le puteti intelege/prelucra fara ajutorul destinatarului.Interactiunea este redusa,deci controlul asupra comunicarii va apartine in mare masura.Puteti face,de exemplu,o prezentare orala persuasiva in fata grupului si veti raspunde la intrebari din partea auditoriului.Daca doriti sa fiti si mai convingator,urmati prezentarea cu discutii individuale sau in grupuri mai mici.
Veti gandi procesul de comunicare ca pe o comunicare de
consultare sau de colaborare daca nu aveti toate informatiile necesare si va intereseaza sau aveti nevoie si de opiniile destinatarului.Evident,gradul de interactiune cu destinatarul va fi mare,ceea ce poate reduce simtitor din posibilitatea Dvs.de a controla comunicarea.De exemplu,daca doriti sa stabiliti impreuna cu grupul caracteristicile unui nou produs care sa raspunda unei cerinte a nisei nou identificate pe piata,puteti folosi tehnici de brainstorming,caz in care Dvs.nu mai aveti,practic,nici un control asupra comunicarii.
3.1.1.3.Credibilitatea:evaluare si sporire
In conturarea strategiei comunicarii,odata definite scopul
si obiectivele acesteia precum si gradul de interactiune si control la care considerati ca trebuie sa apelati,este important sa analizati credibilitatea pe care o aveti in fata destinatarului,conform perceptiei pe care credeti ca acesta o are.
Credibilitatea poate fi considerata ca un cont la banca:il
puteti deschide prin depunere(credibilitatea initiala),puteti adauga credibilitate suplimentara sau scadea din credibilitate prin ceea ce spuneti sau faceti;puteti chiar sa va pierdeti complet "contul"in cazul in care va compromiteti prin vreun comportament,fie el de comunicare sau nu."Contul de credibilitate"potenteaza arta de a convinge.
Credibilitatea initiala-se refera la perceptia pe care o
are destinatarul despre Dvs.,inainte de a initia comunicarea si este generala,de exemplu,cine sunteti,pe cine reprezentati,interactiunile si relatiile avute anterior.
O abordare ușoară a comunicării profesionale: Ghidul practic de comunicare profesională și cele mai bune strategii de comunicare în afaceri din punct de vedere scris și interpersonal