Dezvoltarea morală la copil, preadolescent şi

adolescent

Studiind copii cu vârste între 5-13 ani, J. Piaget distinge două mari
etape în dezvoltarea judecăţii morale la copil:

 etapa judecăţii morale heteronome - copilul preia regulile, valorile,

criteriile şi normele morale din exterior (din anturajul imediat, din grupul
său de referinţă – familia), judecata sa fiind neselectivă, situativă, rigidă şi
vizând doar fapta, nu şi motivaţia ei

 etapa judecăţii morale autonome – copilul, aflat in stadiul gândirii

operaţiilor concrete, are o judecată autonomă, prin interiorizarea normelor
şi valorilor externe şi transformarea lor în norme şi valori proprii.
Kohlberg defineşte moralitatea ca fiind formată din reguli de conduită pe care le
utilizăm atunci când judecăm comportamentul nostru şi al celorlalţi.
 identifică 3 niveluri mari de evoluţie a judecăţii morale, fiecare dintre ele
având câte 2 stadii distincte:

I. Nivelul premoral sau preconvenţional (4 – 10 ani)

 standardele de judecare ale copilului sunt etichetele culturale ale anturajului
său: „bun/ rău”, „cuminte/ obraznic”, „corect/ greşit”, „drept/ nedrept”, etc.
 faptele, comportamentele sunt judecate de copil doar după consecinţele lor,
nu şi după intenţii

Stadiul I: stadiul moralităţii ascultării şi supunerii

- principiul: adoraţiei
- se urmăreşte evitarea pedepsei: “Ce se pedepseşte este rău, ce nu se
pedepseşte este bine”
- copilul ascultă şi se conformează cerinţelor adultului din dorinţa de a evita
anumite sancţiuni
- Pedeapsa = orice comportament sau modalitate aplicată de adult cu scopul
de a întări negativ anumite acţiuni ale copilului
 Reperul de conduită: evitarea pedepsei
 Întrebarea morală: ce să fac ca să nu fiu pedepsit?
Stadiul II: stadiul moralităţii hedonismului instrumental naiv
- se urmăreşte obţinerea anumitor beneficii: “Dacă te ajut, ce câştig?, Te ajut,
dacă ma ajuţi”
- copilul ascultă şi se conformează cerinţelor adultului din dorinţa de a obţine
anumite avantaje
- Recompensa = orice comportament sau modalitate aplicată de adult cu scopul
de a întări pozitiv anumite acţiuni ale copilului

 Reperul de conduită morală: obținerea recompensei

 Întrebarea morală: Ce să fac pentru a fi recompensat ?

II. Nivelul moralităţii convenţionale (10 – 13 ani)

 preadolescentul este interesat de respectarea normelor și regulilor de conduită
socio-morală
 poate fi anticipată judecarea faptelor nu numai după consecinţele lor ci și după
intenţia lor
Stadiul III: stadiul moralităţii bunelor relaţii
- principiul: conformismului
- se urmăreşte recunoaşterea statutului în grupul de referinţă: “Băiat bun”
- sunt valorizate încrederea, loialitatea, respectul
- devine importantă imaginea în ochii celorlalţi, imaginea socială

 Reperul de conduită morală: obținerea aprobării celorlalțI

 Întrebarea morală: ce să fac ca să fiu apreciat ?

Stadiul IV: stadiul moralităţii ordinii şi datoriei

- principiul: lege şi ordine
- se urmăreşte datoria faţă de normă: “Legea trebuie respectată indiferent de
situaţie”
- la nivel social legea devine obligatorie şi eficientă deoarece ea acționează
pentru binele tuturor și al fiecărui individ în parte

 Reperul de conduită morală: obligația de a respecta legea

 Întrebarea morală: ce să fac pentru a respecta legea ?
III. Nivelul postconvenţional sau al autonomiei morale
(după 13 ani, la tinereţe sau niciodată)

 are loc cristalizarea treptată a propriului sistem de valori și principii morale

 autonomia morală reprezintă astfel rezultatul acceptării şi asimilării treptate,
interiorizării normelor și valorilor externe

Stadiul V: stadiul moralităţii contractuale

- principiul: contractului social
- se urmăreşte binele celorlalţi şi o acceptare democratică a legii
- legile reprezintă de fapt convenţii sociale, nu sunt intangibile şi pot fi schimbate
pe considerente raţionale, vizând utilitatea lor generală

 Reperul de conduită morală: angajamentul de a respecta legea

 Întrebarea morală: ce să fac dacă am decis să respect legea ?
Stadiul VI: stadiul moralităţii principiilor individuale de conduită
- principiul: etic universal
- se urmăreşte datoria faţă de propria conştiinţă: “Fac un lucru conform eticii
indiferent de consecinţe”
- se cristalizează treptat propriul sistem de valori și principii morale şi o
ierarhizare a acestora
- propriile judecăți morale sunt considerate mai importante și mai puternice
decât normele și valorile externe

 Reperul de conduită morală: propria conştiinţă morală

 Întrebarea morală: cum cred eu că e bine să fac?