Sunteți pe pagina 1din 4

Cum sa ne eliberam de tensiuni si impregnari negative

“Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra” Emerson

Gândirea negativa sau complexul esecului

a) Cine ne pune de fapt bete-n roate - autosabotajul

Nu rareori auzim vorbindu-se despre accidente ale sortii, despre complexul esecului, nevroze, despre
ceea ce am putea numi intr-un cuvânt autosabotaj inconstient. Am cunoscut probabil cu totii indivizi
care rateaza in mod sistematic ocaziile favorabile, care se gasesc in permanenta in fata unor dificultati
impotriva carora pornesc fara indoiala la lupta, dar cu arme prost adaptate, ca si cum, inconstient, si-
ar dori esecul.

Unii oameni fug de responsabilitati, de propriul mediu de viata, pentru a se refugia in alte situatii,
sperând, constient sau nu, “sa-si refaca viata”, “sa reinceapa pe noi baze”, “sa-si schimbe norocul”. Cu
toate acestea, foarte adesea ei recad in aceleasi obisnuinte, reiau aceleasi comportamente, aceleasi
atitudini negative, caci ei insisi isi modifica mediul de viata, dar isi aduc cu ei vechii adversari (cu alte
cuvinte modul lor de a privi lucrurile ramâne acelasi). Tendintele conflictuale, incapacitatea de a depasi
obstacolele, de a privi situatiile cu obiectivitate, de a-si pune in valoare calitatile , de a trai si a resimti
permanent acel sentiment indescriptibil de calm, armonie interioara si serenitate sunt reluate mereu si
mereu.

“Un om care sufera inainte de a fi necesar, sufera mai mult decât este necesar.” Seneca

b) Proiectia negativa

Unul dintre aspectele cele mai frapante ale unei situatii de conflict interior care conduce la esec este
proiectia negativa, nerecunoscuta insa de subiectul in cauza. Intr-o maniera generala, noi proiectam
asupra celor din jur credintele noastre, sperantele noastre, sentimentele noastre de respingere sau
acceptare, ura sau atasamentul nostru.

Astfel, inca din copilarie construim in interiorul personalitatii noastre, ca parte componenta a acesteia,
un intreg sistem de tabu-uri si interdictii, de temeri si sperante... Adesea problemele se rezolva sau cel
putin intr-o oarecare masura credem ca le-am rezolvat. Evolutia este marcata de o mai buna
cunoastere a personalitatii noastre interioare, de o atitudine mai obiectiva, mai realista, de o integrare
mai armonioasa in mediul care ne inconjoara.

Dar lucrurile nu stau intotdeauna astfel. Fiinta insuficient de matura psihic, este supusa permanent
unui fenomen de proiectie a propriilor sale limite, fara ca ea sa fie constienta de aceasta. Ea regaseste
in ceilalti fie lucrurile de care se teme, fie sperantele sale. De aceea va respinge la ceilalti ceea ce de
fapt nu admite in ea insasi, si, de asemenea, ceea ce nu se conformeaza imaginii pe care ea insasi si-a
construit-o despre sine.

c) Sentimentul de culpabilitate

Adesea, in astfel de situatii, (poate) apare un sentiment de culpabilitate: tocmai din cauza acestui
fenomen de proiectie individul se simte vinovat ca are tendinta de a manifesta fata de ceilalti o
atitudine ostila sau chiar ura.

El simte in mod confuz ca imaginea pe care el si-a facut-o despre sine nu este recunoscuta de ceilalti la
nivelul la care el pretinde ca se afla. De aici aparitia dubiului. El incepe sa se simta inferior, incapabil sa
realizeze sarcina pe care si-a asumat-o si in unele situatii incearca sa compenseze aceasta inferioritate
sau chiar sa o supracompenseze, si atunci apar atitudini dizarmonioase, semnalând de fapt o
inadaptare: nevoia acuta de a fi superior celorlalti, incercarea de a acapara puterea si, de asemenea,
onoruri, situatii, prestigiu, refuzul de a discuta atunci când exista riscul de a fi plasat intr-o situatie de
inferioritate, indârjirea de a-si apara propriile idei, chiar si atunci când acestea nu pot fi sustinute
rational.
“Orice nebun poate face o regula - si atunci orice nebun o va respecta.” Henry David Thoreau

d) Neputinta, tendintele critice si abandonul

Daca, dimpotriva, inferioritatea se manifesta in mod preponderent, teama de esec devine foarte
puternica, fiind adesea insotita de un sentiment de neputinta, de respingere a responsabilitatilor, de
refuzul oricarei intiative, izolare, abandon si critica distructiva.

Solutii pentru transformare sau “Cum sa ne scoatem betele din roata”

In aceste situatii resimtim nevoia de a cauta in exterior compensatia a ceea ce traim in noi insine ca o
stare de inferioritate. Astfel, devenim exigenti in ceea ce-i priveste pe ceilalti, chiar foarte exigenti,
caci resimtim in interiorul nostru de fapt propriile impuritati.

O neimplinire, incapacitatea de a face fata unei situatii, teama generata de aceasta, insuficienta
incredere in sine si lipsa unei armonii interioare care proiecteaza in exterior catre altii imaginea
fantasmagorica a propriei noastre dizarmonii, impiedica astfel perceptia ordinii si armoniei divine care
permanent ne inconjoara. Toate acestea se traduc adesea printr-o permanenta nesiguranta si
ingrijorare, mentinuta atât in ceea ce priveste persoana noastra, cât si proiectata asupra celorlalti si
chiar a mediului.

In astfel de situatii, cautarea cauzelor profunde ale acestor tulburari, inconstiente sau constiente, ne
permite retrairea unor evenimente ale trecutului care au constituit originea unui astfel de traumatism.
Odata ce aceste fapte sunt recunoscute, retraite detasat, rationate, devenim capabili sa privim obiectiv
(ca si cum ar fi vorba despre o alta persoana) situatiile deranjante prin care am trecut si care adesea
au ramas nepercepute constient. Este ca si cum am fi dorit anterior sa evitam sa le cunoastem,
evitând sa privim in fata evenimentele dificile, incercând sa refulam in inconstient fapte si imagini
mentale pe care nu ne simteam capabili sa le abordam. Multe conveniente sociale dogmatice
culpabilizante se afla la originea acestor refulari.

b) Importanta de a nu ne lasa coplesiti de gânduri negative

“Lucrurile nu se schimba, noi ne schimbam.” Henry David Thoreau.

Orice schimbare, pozitiva sau negativa, marcheaza sfârsitul unei pagini de viata, dar totodata si
inceputul unei noi etape - care adesea se anunta mult mai bogata si mai variata decât etapa
anterioara, corespunzator cresterii care s-a realizat deja in noi prin intermediul etapelor precedente.

Am putea spune, la fel ca filosofii de altadata, ca schimbarea este singura constanta in viata noastra.
Privind cu atentie in jurul nostru vom observa ca orice fiinta vie se afla intr-un continuu proces de
crestere si de schimbare. Acest fapt ne permite sa intelegem de ce abilitatea de a accepta si chiar de a
adopta schimbari este un factor atât de important pentru longevitate. Iar in fata oricarei schimbari este
deosebit de important modul in care noi reactionam. Din nefericire la foarte multe persoane exista o
tendinta de distorsionare in sens negativ a realitatii, manifestata printr-un proces de exagerare a
dificultatilor, printr-o ignorare a aspectelor pozitive, sau printr-un proces de suprageneralizare sau
concluzionare nefondata.

Vom ilustra printr-un exemplu manifestarea acestei tendinte de distorsionare si dramatizare a realitatii,
precum si modul in care ea poate si trebuie sa fie inlaturata printr-un nou model de gândire.

Sa presupunem, de exemplu, ca realizati deodata ca ati intârziat la o intrunire pe care o considerati


foarte importanta. Intrati in panica, inima incepe sa bata mai repede si este posibil sa gânditi:

- nu sunt in stare sa realizez niciodata un lucru asa cum ar trebui;

- intotdeauna sunt in intârziere;


- in felul acesta nimeni nu ma va mai respecta.

Primul pas pe care il aveti de facut este sa recunoasteti astfel de distorsiuni de gândire si apoi sa
invatati cum sa le inlaturati. In aceasta situatie un raspuns rational va fi suficient pentru a repune
lucrurile in ordine. Astfel este suficient sa gânditi:

- este un nonsens. Realizez foarte multe lucruri in viata mea asa cum trebuie;

- este ridicol sa gândesc ca sunt intotdeauna in intârziere. Este suficient sa imi reamintesc de câte ori
am fost la timp acolo unde era necesar. Chiar daca acum (sau poate si altadata) am intârziat, voi
urmari sa remediez aceasta situatie, sa fiu mai riguros si sa dezvolt o metoda care sa imi permita sa
fiu punctual;

- este posibil ca cineva sa fie dezamagit pentru ca am intârziat, dar aceasta situatie nu va fi nicidecum
sfârsitul pamântului. Este posibil chiar ca intâlnirea sa nu fi inceput la timp.

“Experienta nu este ceea ce i se intâmpla unui om;


este ceea ce omul face cu ceea ce i se petrece lui.” Aldous Huxley

c) Ce ne blocheaza manifestarile creatoare

Exista o tendinta naturala de a opune rezistenta la necunoscut, de a dori sa-ti protejezi structura
actuala, egoul propriu. Dar aceasta este o tendinta destructiva pe termen lung, deoarece ea blocheaza
orice crestere interioara. Unii oameni se impotrivesc sa treaca prin fluctuatiile si destabilizarile
necesare pentru a atinge un nivel mai inalt, preferând sa se cramponeze in realitatea lor uzuala rigida,
agatându-se de structura lor prezenta, indiferent cât i-ar costa aceasta in termenii potentialitatilor
pierdute. Renumitul psiholog in domeniul potentialitatilor umane, Abraham Maslow observa:

“Nu numai ca ne agatam de psihopatologia noastra, dar de asemenea avem tendinta sa evitam
evolutia personala, deoarece aceasta poate aduce la inceput, odata cu un alt tip de constiinta,
sentimentul slabiciunii si al inadecventei. Si astfel recurgem la un alt tip de rezistenta, o negare a celei
mai bune parti a talentelor noastre, a celor mai rafinate impulsuri, a potentialitatilor noastre inalte, a
creativitatii noastre.”

Oamenii au in general tendinta de a rezista in trei moduri: 1) dispersându-se, 2) blocându-se sau 3)


distragându-se.

1) In cazul dispersiei, oamenii incearca sa disperseze fluctuatiile produse de fluxul energetic crescut,
produs de asemenea situatii exceptionale, care pare a le inunda intreaga fiinta, recurgând la activitati
de consum energetic cum ar fi vorbirea, tipatul, furia, plânsul, sexualitatea fortata, exercitiile fizice,
alergarea, si altele asemanatoare.

2) In cazul blocarii, oamenii opun rezistenta, suprima sau blocheaza energia care curge prin fiinta
lor, prin inchistare, depresie, boala, pierderea apetitului, oboseala extrema.

3) Si in cele din urma se distrag ei insisi de la aceste situatii deosebite din viata lor, recurgând la
droguri, alcool, mâncare in exces, excese sexuale, cumparaturi, jocuri de noroc, privitul la televizor, si
altele.

Iata in continuare un exercitiu care poate fi realizat chiar in acest moment: reamintiti-va câteva
exemple din propria viata de astfel de comportamente. Ar putea ele sa fi reprezentat aberante
incercari incostiente de a rezista creativitatii si cresterii noastre interioare?

d) Bucuria de a ne depasi

A avea permanent o atitudine creativa, a lasa de o parte vechile idei si a privi lumea mereu intr-un
mod nou, nu trebuie sa fie considerata o initiativa inspaimântatoare, temerara sau chiar infricosatoare,
asa cum nu suntem inspaimântati atunci când intâlnim oameni noi si calatorim in tari straine. Asa cum
Abraham Maslow scria:
“Vorbim la urma urmei despre un proces simplu de crestere a coerentei cerebrale. Este un proces pe
care multi oameni il experimenteaza ca fiind unul dintre cele mai placute in viata. Aceasta se intâmpla
atunci când facem dragoste, când privim copiii cum dorm, când realizam o lucrare de arta, sau suntem
impresionati de muzica, atunci când percepem frumusetea, când simtim nasterea unei noi idei si in
toate momentele de realizare de sine, implinire, iluminare, pace si bucurie - componentele noastre
cerebrale rearanjându-se pentru a se acomoda la noua realitate, intr-un mod nou.”

Csikszentmihalyi observa: “Placerea pare sa fie mecanismul pe care selectia naturala l-a rezervat
pentru a se asigura ca ne vom dezvolta si vom deveni mai complecsi, ca vom avea curajul de a face
lucruri care ne imping dincolo de prezent, in viitor.”

e) Secretul si valoarea transformarii

“Orice moment maret din analele lumii este triumful unui entuziasm.” Ralph Waldo Emerson

Oricât de uimitor ar parea, putem deveni plini de extaz prin adoptarea imediata a punctului de vedere
care creeaza aceasta emotie. Astfel puteti vizualiza mental lucrurile care creeaza acest sentiment. Va
puteti schimba tonul si continutul dialogului dumneavoastra interior. Puteti aborda posturile specifice si
modul de a respira care creeaza starea aceasta in corpul dumneavoastra si astfel, prin efectul cumulat
al evocarii realizate cu ajutorul tuturor acestor elemente, veti experimenta extazul, in intreaga sa
plenitudine.

Daca doriti sa deveniti compasivi tot ce aveti de facut este de a va schimba pur si simplu atitudinile
fizice si mentale pentru a rezona cu acelea specifice starii de compasiune. Acelasi lucru este valabil si
pentru iubire sau orice alta emotie. Astfel, secretul transformarii este simplu - adoptati pur si simplu
atitudinea care stiti ca genereaza prin rezonanta aptitudinea respectiva.

Puteti considera procesele de generare a starilor emotionale prin controlul asupra starilor interioare ca
fiind asemanatoare cu munca unui regizor. Pentru a produce rezultatele specifice pe care le doreste,
regizorul unui film manipuleaza ceea ce dumneavoastra vedeti si auziti. Daca el doreste sa fiti terifiat,
va schimba sunetul si va insera anumite efecte speciale pe ecran chiar in momentul potrivit. Daca
doreste sa fiti inspirat, va aranja muzica, lumina si orice altceva pe ecran pentru a produce acest efect.
Un regizor poate face o tragedie sau o comedie din acelasi eveniment, depinzând de ceea ce el decide
sa ecranizeze. Puteti face aceleasi lucruri cu ecranul mintii dumneavoastra - va puteti directiona
activitatea mentala, care este baza tuturor actiunilor fizice, cu aceeasi indemânare si putere. Puteti
lumina si sonoriza mesajele pozitive din creierul dumneavoastra si puteti diminua culorile si sunetele
celor negative. Va puteti conduce creierul cu aceeasi indemânare cu care Spielberg sau Tarkovski isi
conduc camerele video.

Extras din lucrarea "Inteligenta si transformare" , aparuta la editura Kamala.

http://editura.kamala.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=159&Itemid=418