::: AFRÓNT

::: Faptă sau vorbă jignitoare (aruncată în față); insultă adusă în public

1. Nu-i ieșea de la inimă afrontul ce i-l făcuse.

2. Dacă din necunoștința acestei reguli, un tânăr întinde primul mâna, să o refuzi este un
afront.
3. Ți-e greu să ierți un afront?
4. Bătrâna, indignată, îi făcuse un afront tânărului ce stătea pe scaun în autobuz.
5. Vadim Tudor era notoriu pentru afronturile ce le făcea.
6. Aşa cum nici regretele sale n-ar fi de-ajuns să şteargă afrontul.
7. Cum putem accepta un asemenea afront?
8. Astfel de acuzaţii sunt un afront adus la adresa mea!
9. Oameni care la orice critică reacționează ca la un afront personal.
10. Vă aduc la cunoştinţă faptul că acest afront nu va rămâne nerăzbunat!