GHID DE DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ

CULEGERE DE JOCURI PENTRU EDUCAREA COPILULUI PRIN

EXERCIȚII DE ARTĂ TEATRALĂ

CUPRINS
Capitolul I. Emoțiile ..............7
Capitolul II. Cele mai subtile și mai putercice emoții negative .......11
Capitolul III. Noi construim lumea pe care o deplângem .............. 18
Capitolul IV. Emoțiile și arta. Arta în dezvoltarea personaală ......... 30
Capitolul V. Importanța frumosului în educația noastră .......... 38
Capitolul VI. Exerciții de atenție .......... 38
Capitolul VII. Exerciții de improvizație ........... 57
Capitolul VIII. Exerciții de creativitate și imaginație ......... 63
Capitolul X. Exerciții verbale dar și non verbale pentru copiii care încă nu vorbesc
sau care au deficiențe
logopedice sau motrice ............. 74
Capitolul XI. Exerciții de deschidere și socializare .............. 80
Capitolul XII. Exercoții de oratorie ........... 87
Capitolul XIII. Jocuri terapeutice .......... 92
„Joaca este începutul cunoașterii.” George Dorsey
„Jocurile copiilor sunt jocuri foarte grele. Copii nu sunt niciodată mai
serioși decât atunci când se joacă. ’’ Michel de Montaigne

CAPITOLUL I. EMOȚIILE
Este esențial să te iubești. Ca om, cred că ai, cu adevărat, o singură datorie
morală: să te iubești. Iubindu-te pentru ceea ce ești înseamnă că ai parcurs deja
etapele premergătoare importante în procesul iubirii de sine: conștientizarea și
acceptarea ta, exact așa cum eșiti, lipsindu-te de încrederea de a purta o mască mut
mai convenabilă pentru societate.
Din păcate, această conviețuire fericită cu sinele nu este o normalitate. .. ci
un act excepțional. Pentru că numărul celor care trăiesc împăcați cu viața lor e
foarte mic. Care s-au ccăutat, s-au cercetat, și-au acordat timp și analiză și au decis
să trăiască așa cum sunt ei, cu adevarat? Foarete puțini.
Ei sunt cei privilegiați. Prin faptul că nu se judecă, nu se autopedepsesc și
învinovățesc pentru ceea ce fac, sunt și li se întâmplă. Pentru că ei sunt conștienți,
atunci când nu le e bine cu o alegere, că au avut mai multe posibilități dintre care
au ales-o pe aceasta pentru că aceasta i-a reprezentat și îi definește .
Siguranța este pe un plan superior în viașa omului. Iar în virtutea ei omul
face alegeri. Alegeri care, mai drevreme sau mai fârziu, se dovedește a-l face
nefericit. Dar un neferiit sigur. Pentru a avea “siguranță” oamenii își trec în plan
secund dorințele reale și aduc în prim plan alegerile pe care le consider ‘’corecte’’.
De cele mai multe ori, nevoile oamenilor nu coincide cu dorințele lor. Aici intrvine
problema alegerii.
Foarte mulți oameni se tem să lase ce au în momentul prezent (desi nu sunt
mulțumiți) pentru a urma ce își doresc, din cauza nesiguranței.
Mulți conștentizează că starea lor degradată se datorează se datorează
supunerii unui stil de viață pe care îl detest dar foarte puțini iau măsuri. Teama ne
împedică atunci când vine vorba de dorinț.
Teama este emoția cea mai nocivă . ea dă anxietate, amețeală, sentimental
‘’imimii care iese din piept’’ , agitație, stare general proastă.
Pe măsura trecerii timpului omul devine mai slab, nu mai puternic. Desi
circulă tot felul de citate, clișee și variante care susțin contrariul, Realitatea e că, la
o analiză mai profundă, cele mai multe date susțin slăbiciunea omului în timp – și
nu o forță nemaipomenită. Concret, atunci când ne naștem suntem de o mie de ori
mai puternici decât vom fi cinci ani mai târziu sau la patruzeci de ani. Mai
puternici, nu fizic, desi acest aspect rămâne de discutat, dar fără îndoială mai
puternici psihic.
Desi suntem, categoric, tentați să spunem că devenim tot mai puternici, în
realitate devenim tot mai slabi emotional iar lucrurile care nu ne doboară și ne fac
mai puternici, ne fac, mai tari în fașă obstacolelor și a modului în care le tratăm.
Ceea ce nu e totuna cu emoțiile noastre, cu cee ace simțim față de această situații.
Cercetând, se poate demonstra cu ușurință cî un copil are o capacitate uluitor mai
mare de a depăși o situație dureroasă de viață decât are un adult. Copilul se
‘’regenerează’ emotional și psihic mult mai repede decât o face adolescentul și
mai apoi, adultul.
Emoțiile fac parte din viață noastră și sunt generate de minte – și nu de
suflet, așa cum am fi tentați să credem – și governate de noi; sunt pe scurt relațiile
copilului la ceea ce ‘’naște’’ mintea. În funcție de capacitatea noaștră de a menține
un anumit grad de luciditate, ele pot fi controlate, nu reprimate, ci exprimate
correct, astfel încât să aducă nu tensiune și consum interior, ci eliberare.
Cele mai puternice emoții negative apar în situații de care ne temem și pe
care habar nu avem cum să le gestinăm. De la o proastă gestionare a situațiilor care
simțim că ne depășesc, apare și o proastă gestionare a emoțiilor care ne copleșesc.
Desi aparent emoțiile sunt mai puternice decât noi avem tendința de a spune ‘’nu
pot să controlez ce simt’’, în realitate totul ține de luciditatea și buna gestionare a
situațiilor în care ne aflăm, de cum știm, sau nu știm, să relaționăm cu emoțiile
noastre. Și nu prea știm. Dar ne suntem datori, nouă să învățăm. Pentru că o facem
pentru noi, nu pentru ceilalți, iar rezultatul va conduce, automat, la relații mai bune
și cu ceilalți.
Emoțiile sunt ustensile psihice de mare intensitate care, presupun manifertări
expressive, fiziologice și subiective tipice cu care lucrăm în fiecare clipă și care ne
conturează starea de spirit și sănătatea. Fără să știm, singuri decidem, de mai multe
ori, asupra felului în care ne șimțim. De aceea este important să învățăm să fim
deschiși emoțiilor positive și să gestionăm emoțiile negative.
Esențial este să ne păstrăm calmul atunci când discernem sentimentele care
ne încearcă. În felul acesta vom putea înțelege exact ce simțim, care este cauza, c
ear putea rezolva aceste stări nocive ș ice stă în puterea noastră să facem. De cele
mai multe ori, schimbarea chiar depinde de noi! Iar atunci când nu este așa,
învățăm aceeptarea și căutăm pâeghii care să ne arate că bucuria și starea noastră
de bine nu rămâne cantonată într-un lucru sau într-o situație ideală.
Fiecare emoție trebuie înțeleasă și trăită. Ascunderea ei, trimiterea ei în
subconștient, nu face decât să o accentueze și să iasă la suprafață, și mai puternică,
atunci când te aștepți mai puțin. Întodeauna, soluția constă în descoperirea a ce
simțim, înțelegerea a ce simțim, trăirea a ce simțim – și nu ascunde ‘gunoiul sub
preș’’ iar în final, gestionarea emoțiilor, a situațiilor și liberarea.
Acceptarea e o unealtă esențială iar ea trebuie să fie automat urmată de
împăcarea cu sinele, iar acest lucru e simpu în teorie , în practică intervine
frustrarea și neputință. Atunci e nevoie să existe cu adevărat bunăvoință si
luciditate pentru că doar ele vor auce după sine această aceeptare și , mai departe,
trăire în liniște. Astfel toate durerile, frustrările și “de ce”-urile vor rămâne mereu
vii și nu va întârzia să apară nici somatizarea (emoții transformate in boli fizice:
stres care generează durerii de stomac, goluri în stomac, ulcer, griji și neînțelegeri
care se revarsă asupra sistemului cerebral, pancreasului și ficatului și așa mai
departe)
Oricât am încerct să negăm legătura între emoții și boli fizice, aceasta există
și, dacă nu vom învăța și începe să lucrăm cu emoțiile noastre, o vom simți pe
propria piele.
CALITOLUL II
Cele mai subtile și mai puternice emoții negative
Resentimentul
Resentimentul este prima emoție de care trebuie să scapi. Provenit din
francază, rancceur-ranchiună, resentimentul se definește ca un sentiment, o emoție
care a fermentat, a stat prea mult ascunsă undeva, în interior și iese, când și când la
iveală sub formă atacului, răzbunării, agresivității verbale, aruncarea pisicii moarte
în curtea celuilalt. Privit ca amintirea unei frustrări vechi, resentimentul există în
fiecare și nu face altceva decât să crească odată cu trecerea timpului. La fel dorința
de a-l face pe celălalt să plătească. Iar și iar. Chiar și după ce a plătit, pare
insuficient și simțim nevoia, împinși de resentimente, să-i amintim celuilalt și cu
altă ocazie de situațiile, greșeli, nedreptăți comise cu noi. Indiferent că raportul cu
o persoană apropiată, cu o cunoștință sau coleg de mumcă, resentimentul există în
fiecare, atâta vreme cât mu îl analizîm și nu știm să mergem mai departe lăsând
trecutul acolo unde îi e locul: în urmă!
Furia
Furia nu este o emoție primară. Furia este folosită pentru a scunde faptul că
suntem răniți sau speriați.
 Recunoaștem furia la cei din jur atunci cînd tonul se schimbă, poziția
corpului se transformă, pumnii devin incleștați, chipul se transfigurează iar
loviturile în pereți, aruncarea obiectelor din jur și cuvintele nepotrivite își fac
apariția.
În unele cazuri apar: bătaia din picior, țipătul necontrolat, jignirile, urlete
înfundate și poate, plânsul.
Atât adulții cât și copiii resimt furia și o manifestă într-o manieră similar. Nu
doar copiii sunt dispuși, pentru a se manifesta în voie când sunt furioși, să arunce
ăn jur cu obiectele care le cad în mână dar și adulții au aceleași ‘’apucături’’. Și
invers.
În momentele de furie, creierul emotional preia controlul trecând creierul
rational în plan secund. Acesta este și momentul în care omul reacționează în loc să
gândească. Iar reacția la impuls dă naștere altor reacții care stârnesc reacțiile
celorlalți și tot așa. Se realizează un schimb nociv de reacții care întăresc foarte
repede furia. Iată momentul în care soluționarea situației devine aproape
imposibilă.
Pentru a Evita acest moment în care lucrurile scapă de sub control e bine să
urmezi câțiva pași excelenți pentru gestionarea furiei.
Nu fugi de furie. Faptul că primești o emoție negative nu înseamnă că
trebuie să o ascunzi precum gunoiul sub preș. Înseamnă că e un semnal de alarmă
asupra a ceva ce nu funcționează și, deopotrivă, șansa de a rezolva acel lucru.
Cînd simți că începi să te enervezi, respire adânc. Ia loc și respire adânc timp
de câteva secunde/minunte. Fizic, respirația reglează, transmite mesje positive
sistemului nervos, iar nivelul furiei sacde. Vei fi mai liniștit și vei putea continua
discuția în alți termini.
Acceptă cee ace simți. Bucură-te că primești acest semnal și că esti avertizat
că trebuie să schimbi ceva!
Imediat ce ai realizat că ești furios, clarifică de ce. Caută situația sau punctul
declanșator al al furiei, nu o lăsa să se manifeste în cel mai negative mod –
distrugând totul în jur – ci clarifică. Discută, cu calm, lămurește unele aspect și
încheie într-o tonalitate veselă. De ce ? pentru că trebuie să te bucuri că ai primit
semnalul că ceva nu merge bine și ocazia de a descoperi ce și a clarifica !
 Treci la acțiune – nu în vorbe, nu te apucă să faci planurile pe hârtie pe care
nu le vei urma niciodată ci începe să acționeze imediat. Cum? Schimbându-ți
percepția asupra lucrurilor. Dacă vrei într-adevăr să rezolvi o situație, nu te plângi
că ai încercat și nu a mers sau că vei încerca. Nu! Începi imediat și îți schimbi
atitudinea. Dacă aștepți ca ceilalți să se schimbe doar pentru ca tu să fii fericit și să
te calmezi. Așa că totul depinde de tine. Acționează tu! Discută lămurește, expune
problema, acceptă alte opinii. Acționează neîncetat spre a fi omul care îțidoreși. Nu
te poți plânge că ești furios și nu poți face nimic câtă vreme nu ai voință necesară
pentru a face asta. Poți. Dar tebuie să vrei, să nu renunți. Să lupți cu tine pentru că
furia ta nu se datorează, de fapt nimănui altcuiva în afară de tine! Este reacția ta la
factori externi care nu îți sunt pe plac din diferite motive.
Dacă vrei ca ceilalți să fie în așa fel încât ție să îți fie bine, nu aștepta asta de
la ei . oferă tu întâi și fii tu așa cum îți dorești să fie cei cu care interacționez.
Discută maim ult, ascultă maim ult, fii mai deschis, acceptă să vorbești despre ce te
deranjează, la nivel profund, sentimental frustrării sau al fricii care se va dezlănțui
mai târziu sub forma furiei.
Copilul nu se manifestă departe de adult, ca patologie. În cazul lui însă, e
nevoie, de cele mai multe ori, să primească ajutor din afară pentru că la o vârstă
fragedă nu îi este ușor să înțeleagă ce I se întâmplă sau poate înțelege foarte bine,
însă nu poate gestiona și soluționa.
Reprimarea
Din politețe sau pentru că așa am fost educați, ne reprimăm deseori dorința
de a vorbi, de a spune ce simțim ș ice credem, de teamă ca nu cumva să supărăm
sau să dezămagim ori din dorința de a menaja anumite personae. În acele momente
reprimarea se transformă într-o boală. De regulă acestă emoție conduce către lipsa
încrederii în sine, boli ale fiecatului, anxietate, depresie. Pentru ce? Nu înseamnă
că dacă te exprimivei supăra pe cineva. Nu tu îi superi pe ceilalți, ci supărarea este
reacția lor, prinpropria percepție asupra a cee ace faci sau spui tu. Mai degarbă că
acela care se va supăra nu este deschis la dischis la o discuție realmente civilizată.
Soluța este să rămâi deschis și să te exprimi liber gândindu-te că purtând
măști pentru a-i menaja pe ceilalți vei ajunge în conflict cu tin. Iar sănătatea ta e,
întodeauna, cea mai important!
Regretul
 Rareori întrebări pe cineva dacă are regrete și îți răspunde că nu. Cel mai
adesea lumea le îmbrrățișează și trăiește în compania lor ca și cum ar fi o
normalitate.
Nu trăi cu regrete. Probabil ai deja cîteva și chiar dacă ai trecut peste ele, le-
ai ignorat, nu înseamnă că nu le mai ai. Ele trăiesc în tine. Ia-ți o zi în care să te
gândești la ele, să le conștientizezi și să îți dai seama că nu te conduc nicăieri.
Trecutul nu se poate schimbă iar dacă alegerile tale actuale- transformate rapid în
regrete – mai pot fi schimbate, atunci găsește-ți curajul necesar pentru a o face.
Trăind cu regrete și alimentând cu negativism toate părerile de rău nu face
decât să îți faci rău ție. Cele mai grave boili (cancerul, pancreatită, psihozele) sunt
cauzate în timp de această emoție. Eliberază-te și mergi mai departe ce cee ace ești
și ai acum!
Menajează-te și allege cum să reacționezi. Cu exercițiu conștient conștient
vei învăța că viața ta chiar nu e tabloul sumbru pe care îl pictez tu!
Mai jos găsești cele mai commune emoții și gânguri negative care ne
stăpânesc dar asupra cărora ai control, deci le poți urmări și schimba conștient
asumându-și-le și degajându-tu puțin.
 Îndoială
 Invidie
 Frustrare
 Neputință
 Dispreț
 Supărare
 Furie
 Regret
 Frică
Înlocuește aceste emoții negative cu cele positive și pline de bucurie, găsindu-ți
singur/ă ocaziile.
 Amuzament
 Euforie
 Fericire pentru lucrurile mici
 Bucurie
 Mulțumire
  Relaxare
 Calm
Essential este să ne păstrăm calmul când discernem sentimentile care ne încearcă.
În felul acesta vom putea înțelege exact ce simțim, care este cauza, c ear putea
rezolva aceste stări nocive și ce stă în puterea noastră să facem. De cele mai multe
ori, schimbarea chiar depinde de noi! Iar atunci când nu este asa, învățăm
acceptarea și căutăm pârghii care să ne arate că bucuria si starea noastră de bine nu
rămâne cantonată într-un lucru sau într-o situație ideală.

CAPITOLUL III
NOI CONSTRUIM LUMEA PE CARE O DEPLÂNGEM
Multe lucruri contează, însă doar unul în mod absolut- gândește-te bine care,
înainte de a pierde ce era cu adevărat și important pentru tine.
Atunci când te simți în stare, aruncă o privire în intrriorul tău pentru a vedea
dacă nu cumva, inconștient, creeezi un conflict exterior care de fapt nu există (nu-ți
face singură probleme)
‘’Am atâtea de făcut’’! – dar care e calitatea lucrurilor pe care le faci? Mergi
la serviciu, vorbrști la telefon, lucrezi cu clenții, îți mulțumești superiorii și te lupți
cu nenumărate lucruri care îți umplu fiecare zi. Dar tu? Poți renunța la ceva din
toate astea pentru a fi și tu important? Poți lăsa, pentru un timp, totul baltă
oupându-te numai de tine?
E mai ușor să renunți atunci când găsești diferite și obstacole în relație cu
tine și cu ceilalți. Este, însă mult mai important să le accepți și să le primești ca pe
o normalitate. Suntem diferiți – din fericire.
Fericirea nu înseamnă să fie totul așa cum îți dorești ci, mai degrabă, să
înveți să prețuiești ce ai, bucurându-te de lucruri așa cum sunt.
Înainte să judeci un om, gândește-te că nu ai trait viața lui și în mod cert nu
poți înțelege de ce ai ales să acționez așa.
 Dacă vei da fiecărei personae șansa să fe cine este și cine își dorește,
persoana va începe să se schimbe din propeie inițiativă. Dacă o vei judeca, vei
rămâne cu judecata.
‘’Faptul că-i judeci pe alții face ca egoul tău să crească . De caeea oamenilor
le place să vorbescă despre greșelile altora. Le dă sentimentul că ei sunt corecți’’
Majoritatea acțiunilor tale se nasc din emoțiile tale. E o obligați a ta, față de
tine, ca ele să fie corect înțelese și gestionate. Astfel vei fi mereu nemulțumit. În
relațiile cu ceilalți, permanent, fie vei aștepta ceva, fie te vei teme de ceva.
Cel mai adesea , probabil te temi de etichete. De aceea ce cred sau spun
ceilalți despre tine. Cumva, societatea ne-a împins către acest system de referință:
suntem buni dacă și ceilalți ne văd astfel. În realitate societate suntem noi și
schimbarea vine. Iar noi nu suntem absolut deloc cee ace cred sau spun ceilalți
despre noi. ( Se poate să coincidă cee ace știm că suntem cu cee ace văd ceilalți
dar, de cele maimulte ori, oamenii ne văd ceilalți dar