#364 – PUNITÍV

Def.: 1. Care pedepseste, destinat sa pedepseasca;

2. Facut in scop de pedeapsă;

EXEMPLE:

1. Expediție punitivă
2. Trebuiesc luate masuri punitive drastice pentru abaterile respective.
3. Serviciul este unul punitiv; initial nu era al meu.
4. Munca punitiva
5. Nu ai ce masuri punitive sa iei in ceea ce-i privește. Nu îi afecteaza nimic. 
6. Cea mai infricata masura punitiva era interzicerea de a ieși in invoire.
7. Autobuzul este atat de aglomerat, incat desclestarea unei maini de pe bara de sustinere in
scopuri punitive poate avea urmari dramatice, mai ales daca tocmai atunci soferul
franeaza sau se hotaraste sa schimbe banda. 
8. Masurile punitive luate impotriva noastra nu ne-au afectat chiar asa de mult. 
9. Acestea este mijlocul punitiv prin care viata te invata sa nu te mai increzi asa de usor in
oameni.
10. Comandantul în trimitea punitiv să facă inspecții și controale pe la unități foarte
îndepărtate.