RELIEFUL DEȘERTIC

Condiţii
-Climatic
→ regiuni unde cad sub 200 mm/an
→ regiuni cu temperaturi ridicate; variaţii diurne mari
→ evapotranspiraţia depăşeşte cantitatea de precipitaţii (deci bilanţ, hidric negativ)
→ căderea precipitaţiilor foarte neregulată, atât în timpul anului cât şi de la un an la altul (Atacama 18-
20 ani fără precipitaţii)
→ precipitaţii sub formă de averse ce asigură o scurgere
→ vânturi - spulberă materialele
Tipuri de deşert -deşerturile = 33,6% din suprafaţa uscatului; deşert = regiune fără viaţă
sau cu viaţă redusă. Trei tipuri separate în funcţie de regimul termic, regimul
precipitaţiilor, indicele de ariditate
a) Deşerturile semiaride
- 40 % din total deşerturi - precipitaţii -200-300 mm, averse
b. Deşerturile aride
- 46 % din total deşerturi
- precipitaţii < 200 mm/an
Se divid: → Deşerturi aride calde - Sahara, Kalahari, Thar → Deşerturi reci
în Islanda, Groelanda, Tibet, Anzi
c. Deşerturile hiperaride
→ deşerturi continentale (Death Valley -amplitudini termice foarte mari)
→ deşerturi litorale - Atacama - amplitudini termice mici (influenţa mării).
Relieful
-Agenţi → insolaţia care determină procese fizico-chimice
→ apa de ploaie → pluviodenudare şi şiroire
→ vântul
-Tipuri
a) Relief de dezagregare şi alterare
1. Dezagregarea → grohotișuri, versanți abrupți, taffoni.
2. Alterări → variaţii de umiditate → dizolvare urmată de precipitări, cristalizări şi spargerea rocii
patina deşertului = pojghiţa neagră pe roci cu minerale solubile
• eflorescenţe = în depresiuni cu roci argiloase; cristalizări de cloruri, sulfaţi
• cruste = apele din precipitaţii dizolvă săruri şi le depun în depresiuni endoreice;
cruste - calcaroase - gipsoase - feruginoase

b) Relief creat de apele curgătoare

Condiţii - precipitaţii puţine; averse; acţiuni intense (eroziune, transport, acumulare) pe timp scurt.
Procese- Şiroirea
- la marginea deşerturilor unde precipitaţiile sunt mai multe
- acţiune intensă pe versanţii argiloşi → ravene → badlandsuri
- Scurgerea în ueduri
prin însumarea acţiunii mai multor ueduri, rezultă câmpii de eroziune care se
continuă la exterior prin conuri nisipoase
(au albii părăsite seci) care prin unire în depresiuni (sebkha, şot, playa, bolson, salinas, Kevir, takâr etc.)
 c) Relief eolian
Procese şi forme
1) Deflaţia - vântul spulberă şi sortează materialele dezagregate.
Rezultă: - elementele grosiere care rămân pe loc, rezultând
Pavajul de deflaţie
- reg în Sahara = nisip grosier şi bolovăniş acoperit de patină deşertică
- sai în Tarâm = câmpie de pietrişuri piemontane
- - serir - platou cu fragmente calcaroase în Libia.
- - taffoni
2) Coraziunea = eroziune eoliană realizată de curenţii de aer încărcaţi cu materiale, efect
de sfredelire şi şlefuire.
• creste, ciuperci, pietre oscilante
• dreikantere (pietre şlefuite pe trei feţe)
• depresiuni de coroziune şi deflaţie = în regiunile de hamadă unde stratul
mai dur de la suprafaţă este subţire, iar dedesubt există unul friabil. După
străpungerea prin şiroire a stratului dur, vântul spulberă elementele de
dedesubt, lărgind excavaţia.

d) Acumulări eoliene
• dune - valuri de nisip asimetrice;
• şiruri de dune = paralele sau perpendiculare pe direcţia vântului; între
dune sunt culoare.
- dune fixate - la marginea deşerturilor; acoperite de vegetaţie.
- barcane - în Asia Centrală; formă de semilună, sunt perpendiculare pe
direcţia vântului; pe latura convexă se produce deflaţia, iar pe cea concavă
se realizează acumularea.
- câmpuri de dune - suprafeţe de sute, mii km2- erg
(Sahara), kum (Asia
Centrală), nefud (Arabia
-
Glacisurile
Definiţie
Suprafeţe de eroziune slab înclinate (sub 5 0) presărate cu aluviuni ce fac trecerea între relieful înalt şi
relieful jos.
Alte denumiri
1) pedimente - pe roci dure omogene la baza unor abrupturi.
2) glacis de eroziune - pe roci moi la baza unor reliefuri structurale sau petrografice -
pătrunde în ued sub formă de con de eroziune
Tipuri de glacisuri
• după climat → în regiuni tropicale uscate şi subtropicale unde există
alternanţe de ploi scurte, bogate cu intervale secetoase lungi.
→ în regiuni periglaciare; intervine îngheţ-dezgheţul.
• după geneză → glacis de eroziune → glacis de acumulare 
• după poziţie → la marginea depresiunilor (prispe)
→ la marginea câmpiilor (glacis de acumulare)
→ de vale - la baza frunţilor de terasă
- la contactul versantului cu lunca
 → la baza abrupturilor structurale, petrografice

Evoluţia glacisurilor
- se extind prin retragerea versanţilor.
- prin unire rezultă câmpii de eroziune (pediplene, glacisoplene) care sunt
dominante de martori de eroziune (inselberguri)

Evoluţia regiunilor aride şi semiaride

trei stadii:
- stadiul iniţial
- munţii sunt fragmentaţi de torenţi; la exterior rezultă glacisuri
pe care sunt împrăştiate materialele cărate.
- vântul preia elementele fine, le triază.
- stadiul de maturitate
- accentuarea condiţiilor aride ale climei
- scade rolul şiroirii şi torenţialităţii
- versanţii se retrag prin dezagregări; materialele fine sunt
spulberate de vânt şi îngrămădite la exterior
- dezvoltarea glacisurilor
- stadiul final
- realizarea câmpiei de eroziune
- apele subterane apar la suprafaţă; instalarea vegetaţiei

Tipuri morfologice de deşert

1. Deşerturi muntoase → relief ruiniform (creste, munţi izolaţi)

→ Hoggar/Ahagar, Kara Kum.
2.Deşerturi pietroase
3. Deşerturi nisipoase - acumulări mari de mase de nisip
- erg - Sahara; kumuri = Asia centrală - dune, barcane.
4. Deşerturi argiloase - desfăşurare mică
în centrul unor mari depresiuni endoreice - pe argile apar takâre, lacuri sărate, cruste de
săruri (sebkha, şot).