Unităţile majore 2.
Relieful major al bazinelor oceanice
ale reliefului terestru
talitatea denivelărilor / neregularităţilor / asperităţilor scoarţei
ntele şi bazinele oceanice
nentele sunt cele mai mari întinderi de uscat, ocupând 29%
prafaţa Terrei: Asia, Europa, Africa, America de Nord,
ca de Sud, Australia, Antarctica.
ele oceanice sunt cele mai mari adâncituri ale scoarţei
re în care s-au acumulat cantităţi imense de apă. Ele ocupă
n suprafaţa Terrei şi au rezultat din evoluţia rifurilor:
ic, Pacific, Indian, Arctic.
Forme de relief ale bazinelor oceanice:
a. Platforma continentală = câmpie invadată de apele oceanu
m. adâncime) important pentru pescuit, extragerea de pet
naturale;
b. Abruptul continental = face trecerea de la platforma conti
fundul oceanic (200-3000 m. adâncime); abruptul şi platfo
alcătuite din scoarţă continentală.
c. Câmpia abisală sau platoul oceanic = ocupă cea mai mare
şi are adâncimi până la 6000 m.;
d. Dorsale = lanţuri de munţi submarini;
e. Gropi abisale sau fose oceanice = porţiunile cele mai cobo
reliefului, situate la adâncimi mai mari de 6000 m.(de ex. G
Marianelor 11033 m este cea mai mare adâncime oceanică
Oceanul Pacific)
3. Relieful major al continentelor
a. Muntele = cea mai înaltă formă de relief cu altitudini ce depă
regulă 1000 m. Altitudinea maximă este în vârful Everest/Ch
8850 m. din Munţii Himalaya.
După modul de formare muntele poate fi:
- De încreţire:
+Orogeneza caledoniană: Munţii Scandinaviei, Penini,
Grampian, Pod. Casimcei;
+Orogeneza hercinică: Munţii Appalachi, Ural,
Pădurea Neagră, Masivul Central Francez, Măcin, Harz;
+Orogeneza alpină: Munţii Alpi. Carpaţi, Caucaz, Himalaya, A
Stâncoşi,Dinarici, Pind, Balcani, Hindukus, Karakorum;
- Vulcanic: Etna, Vezuviu, Hekla, Oaş, Gutâi, Ţibleş, Căliman
Harghita;
e = forme de relief cu înălţimi de 300-1000 m., cu pante mai puţin
şi culmi rotunjite;
: prin depundere de sedimente sau prin cutarea rocilor;

le = forme de relief cu altitudini de peste 300 m., cu aspect neted,

uri.
: prin depunere de sedimente sau prin erodarea unor munţi vechi;
odişuri cu altitudini foarte mari, peste 3500 m.: Tibet, Pamir;
işuri: Braziliei, Guyanei, Siberiei Centrale, Deccan, Preriilor,
;

= forme de relief netede şi joase, 0-200, 300 m. altitudine;

: prin depunerea sedimentelor aduse de râuri sau prin retragerea
mărilor;
câmpii:
mulare: Câmpia Română, Amazonului;
ziune: Câmpia Europei de Est;
e: Câmpia Precaspică, Mării Negre.
Glaciare: Câmpia Nord Europeană (Germano-Polonă);
unităţi: Amazonului, Câmpia Europei de Est, Siberiei de Vest,
amiei, Chinei de Est, Mississippi, Nord Europeană;
 b. Alterarea chimică:
Agenți, procese și forme de relief - prin modificarea alcătuirii chimice a rocilor datorate unor r
rfogenetici sunt forţe care modelează relieful: chimice: oxidare, hidratare, carbonatare.
- contribuie la formarea scoarţei de alterare, iar în partea su
INTERNI AGENŢI EXTERNI scoarţei de alterare se formează solul.

tia -Ape curgătoare

tism -Gheţari
sm -Vântul
i de convecţie -Valurile
le plăcilor tectonice -Curenţii oceanici
-Organismele
-Omul
-Timpul

geomorfologice sunt acţiunile prin care agenţii externi 2. Procese gravitaționale

ă relieful şi sunt de eroziune – transport – acumulare. a. Alunecări de teren
Cauzele/condițiile de formare pot fi:
e fizico-chimice i)potențiale:
egarea fizică, determinată de: -prezența unui substrat argilos;
bruscă a temperaturii (între zi și noapte); -pantă accentuată;
și dezghețul apei în porii și fisurile din roci; -precipitații bogate.
a umezire-uscare a rocilor argiloase; ii)preliminare:
a rădăcinilor plantelor. - crăpăturile din rocă, provocate
de uscăciune și seisme;
-eliminarea vegetației;
iii) de declanșare :
- precipitații bogate;
- seisme;
-explozii;
-subminarea bazei versanților.
EGARE
ri

c. Tasarea: se produce în loess prin reducerea spaţiului gol d

interiorul acestei roci.
enudarea
căturilor de ploaie.
particulelor de sol prin curgerea apei de ploaie pe versanţi.

a
a apei în şuvoaie pe su-
nclinate.
ază:

Ogaşe - şanţuri adâncite în sol şi în rocă.

nea este o deplasare lenta, superficiala care afecteaza stratul
l dezghetat in timpul zilei, aluneca pe partea de sol ramasa
ste o alunecare de teren la scara redusa. Se produce in
glaciare si in etajul alpin. Are ca efect degradarea vegetatiei
indoirea arborilor.

de solifluxiune

RELIEFUL FLUVIAL
ezultatul acţiunii apelor curgătoare asupra uscatului rezultate
rea celor trei procese de bază 1. Albia minoră – porţiunea prin care curge râul la debite obiş
transport şi acumulare) care compusădin pat de albie şi maluri.
ză diferit de la un sector la
2. Talveg - linia care uneşte cele mai joase puncte dintr-o alb
se retrage râul la apele sale cele mai mici.
oluţia acestora:
rincipala formă de relief Procesele din albia minoră sunt:
eată de apa curgătoare, a. Eroziunea fluvială = acţiunea de dislocare a rocilor de cătr
pe lungimi foarte mari şi încărcată cu pietriş.
e zeci şi sute de metri Tipuri de eroziune fluvială: liniară(adâncime), regresivă, later
rtul = procesul de deplasare a materialelor desprinse în urma
de eroziune. Se poate face prin: rostogolire, târâre, saltare,
soluţie.
area = procesul de depunere/depozitare a materialelor trans-
urma procesului de eroziune

ajoră (lunca) – porţiunea pe care se scurge râul la debite

daţii sau viituri);
un rezultat al evoluţiei prin meadrare.
relief rezultate: albii părăsite, belciuge, popine, grinduri, trepte
le sunt foste lunci, rămase suspendate; Terasa se compune
pod, care are pietriş aluvial, şi o frunte cu o pantă mare.

ţii suprafeţe înclinate rezultate în urma adâncirii râului ce

Albie moarta
c valea. Tipuri de văi: chei, defilee, canioane

uviul = suprafaţa de trecere de la o vale la alta. Ele pot fi: plate

e, rotunjite şi ascuţite.
interfluviu
plat
camp

FILEUL OLTULUI DEFILEUL DUNARII

CICLUL EROZIUNII - DE LA MUNTE L

PENEPLENĂ
A. În climatul umed versanţii se teşesc, tinzând la un profil de
1. stadiul de tinereţe
fenomen prin care cursul unui este preluat de un alt râu 2. stadiul de maturitate
3. stadiul de bătrâneţe → câmpie uşor ondulată, numită Pene

u s-a adâncit mai repede decât vecinul său, el

nge izvoarele unora din afluenţii săi, prin eroziune regresivă,
bia celuilalt, atrăgându-i apele. Se schimbă brusc cumpăna
realizează un cot de captare, iar în avale rămâne o vale
ră apă).
ele regiunilor secetoase versanţii se retrag, dar rămân abrupţi.
i → pedimente→pediplenă
une muntoasă, eroziunea este acerbă, văile
sc, creând un relief viguros, cu versanți
rupți; se consideră că relieful și eroziunea
adiul de tinerețe. Când râurile ating profilul
ru, văile se lărgesc, versanții se întretaie
l vechilor cumpene de ape și se domolesc
căpătând și ei un profil de echilibru. Este
maturitate, când relieful evoluează mai
încet și mai echilibrat. După sute de mii sau milioane de ani, s
stadiul de bătrânețe al reliefului, când interfluviile sunt măcin
aproape de nivelul luncilor râurilor; în locul muntelui eroziune
câmpie ușor ondulată, numită peneplenă.
Cea mai rapidă nivelare a reliefurilor înalte are loc în climatel
se și se face prin glacizări; aici interfluviile se reduc ca lățime
mereu înalte, până ce glacisurile le sparg unitatea, divizându-
insulari (inselbeguri). Când glacisurile au ajuns să se extindă
rul munților insulari, sunt de obicei foarte netede și sunt num
mente. Din unirea acestora, pe distanțe mari, ia naștere o câm
roziune mai netedă decât o peneplenă, ce se numește pediple
țul de fenomene și forme de relief pe care le creează eroziune
pariția unui munte și până la transformarea lui în peneplenă s
ciclul eroziunii.