Tratatul de la Seghedin (1444) - Iancu

În urma entuziasmului provocat de succesul campaniei din 1443, deja, în aprilie 1444, în Dieta
ungară se hotărăşte organizarea unei noi campanii antiotomane. Urmează însă o perioadă în care
Vladislav duce pe de-o parte tratative de pace cu turcii, pe de altă parte face pregătiri de război. Puterile
occidentale profită de această conjunctură şi prin activitatea diplomatică intensă, se angajează cu
promisiuni de ajutor în sprijinul campaniei, în speranţa de a acapara noi posesiuni în Balcani. Întregul
ajutor militar s-a concretizat în doar câteva galere veneţiene, burgunde şi raguzane, care au plecat spre
Constantinopole în vara lui 1444. Între timp, Iancu s-a pregătit de război şi a depus demersuri pe lângă
ţările române pentru un ajutor armat. În iulie, pe când Vladislav era la Seghedin în pregătire de război,
sosesc solii sultanului care oferă pacea în condiţii foarte avantajoase. Vladislav decide să semneze pacea,
în ciuda opoziţiei cardinalilor, in timp ce Iancu de Hunedoara este şi el de acord cu pacea, in ciuda
faptului ca este tot timpul supus deciziei regale.

La presiunile occidentului şi în special ale papei, Vladislav se răzgândeşte şi jură să continue

campania împotriva „necredincioşilor”, însă ruperea tratatului de la Seghedin are să se dovedească o
mare greşeală. În august, Serbia semneaza o pace separată cu turcii, recăpătându-şi teritoriile şi cetăţile
pierdute în ultimii ani. Mişcarea sârbilor slăbeste cu mult frontul comun antiotoman, insa războiul este
decis, iar pregătirile de război sunt în toi.
Bătălia de la Guruslău (1601)- ultima victorie a lui Mihai Viteazul

Bătălia a avut loc la 3 august 1601 pe câmpia râului Guruslău. Aceasta s-a dat între doua armate: oastea
Imperiului Habsburgic condusă de Giorgio Basta, o oaste de mercenari cazaci și oastea Țării Românești
condusă de Mihai Viteazul, pe de o parte, și oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Báthory ,pe de
altă parte. Ea a făcut parte dintr-o serie de confruntări militare între Imperiul Otoman și statele
europene în perioada 1591-1606 („Războiul cel lung”). În iunie 1601, Sigismund Báthory avusese o
încercare de a părăsi tronul în schimbul Sileziei. În luptă, Sigismund a avut 40.000 de oșteni
transilvăneni, polonezi, turci și tătari (turcii și tătarii fiind în număr de circa 12.000). Trupele lui
Sigismund au atacat primele dar au fost respinse. Apoi trupele lui Mihai și cele ale lui Basta (în număr de
circa 20.000 de soldați) au atacat pe două coloane și au nimicit oștile lui Sigismund, pricinuindu-le
10.000 morți și luându-le 45 de tunuri, în timp ce aliații au avut doar 1.200 de morți. După luptă Mihai a
primit felicitări de la împăratul Rudolf al II-lea, ceea ce a stârnit invidia lui Basta, din ordinul căruia Mihai
Viteazul a fost ucis de către un detașament de mercenari valoni la 9/19 august 1601.

tratatul semnat la manastirea dealu

Mihai Viteazul semneaza, la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte (9 iunie 1598), tratatul cu împăratul
Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, un tratat mai mult decât avantajos,
care îl pune într-o lumină de eliberator de popoare pe voievodul nostru.

Prin acest tratat, Voievodul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, recunoaşte suzeranitatea împăratului Rudolf
al II-lea, iar acesta recunoaşte caracterul ereditar al domniei voievodului muntean şi îi acordă subsidii
pentru întreţinerea armatei. La scurt timp, reîncepe războiul antiotoman al Ţării Româneşti. Voievodul
Munteniei, Mihai Viteazul, trece Dunărea şi ajunge cu oastea până la Munţii Balcani.

Dupǎ victoria de la Cǎlugǎreni, din august 1595, şi dupǎ retragerea domnului prin Târgovişte în faţa
numǎrului copleşitor al invadatorilor, oraşul a fost ocupat de armata otomanǎ, având de suferit. Turcii
şi-au concentrat eforturile spre întǎrirea fostei reşedinţe domneşti, adǎugând fortificaţiilor acesteia o
palancǎ, construitǎ între 30 august şi 15 octombrie.

Dupǎ înfrângerea turcilor la Târgovişte, în octombrie 1595, şi alungarea lor peste Dunǎre, Mihai Viteazul
a condus ţara din acest oraş, dupǎ cum dovedesc mai multe hrisoave domneşti date de aici. Distrugerea
Bucureştiului va readuce scaunul domnesc la Târgovişte, hrisoavele lui Mihai fiind întocmite aici, iar
tratatul de alianţǎ cu împǎratul habsburgic fiind încheiat la Mǎnǎstirea Dealu.