Varianta 1:  

Ca fiinte rationale, oamenii sunt singurii care isi impart viata si

responsabilitatile intre  activitati obligatorii - serviciu, scoala - si activitati de timp liber.
In secolul vitezei, trebuie sa ne facem timp ca sa avem timp liber. Sunt atat de multe
de facut, de rezolvat, de reparat, incat uneori, chiar si in timpul liber, tot muncim. De
aceea, in cazul modalitatilor de relaxare, toata lumea cauta ca aceasta perioada sa
fie cat mai mare, sa incadreze cat mai multe ore, minute si secunde, pentru a-si
satisface micile placeri ale vietii.

Varianta 2: Orice calatorie este nu doar o incursiune in alt spatiu, dar si o incursiune
in sine. Parcurgand cu pasul terenuri noi, insotim cu ochiul frumusetile inedite si
facem o inscriptie in suflet. Putem calatori cu mintea, cu inima, in spatiu si timp. 

Varianta 3: Prin dezvoltarea personala investim in noi si in viitorul nostru. Ne

metamorfozam si ne cizelam zi de zi, constientizam aspiratia catre frumos si bine,
catre acele sfere inalte, clare si limpezi ale sinelui. Cel care nu se schimba deloc, nu
evolueaza, parca ar trai inutil. Viata este o calatorie in care pe langa destinatie,
importante sunt si aventurile prin care trecem si ce invatam din ele. Inclusiv
destinatia, se poate modifica pe parcurs, se schimba cu fiecare treapta pe care
urcam. Cu cat ajungem mai sus, cu atat se largeste orizontul.

Varianta 4: Sufletul omului a tanjit mereu dupa manifestari ale frumosului, in diferite
forme. Artele slujesc esteticului si hranesc sufletul. Lipsa frumosului din viata noastra
atrage un desert sufletesc, o viata in culori terne, la zile gri si monotone, ca si cum
am fi damnati sa traim in subterane din care nu putem iesi. Un adevarat calvar pentru
noi care suntem fiinte solare! Omul tanjeste dupa lumina si frumos : Fiat lux!

Varianta 5 : Comicul este acea raza de soare ce strabate cenusiul vietii, este gustul
dulce si licarirea ochilor, menite sa incalzeasca inima. Orice farsa sau gluma , fiecare
situatie ce are potential de comic nu pot fi impartasite decat cu cei ce traiesc o
prietenie si o incredre reciproca.
In aceasta ordine de idei, de curand am trait cu fiecare atom al fiintei mele o
intamplare comica, ce a evidentiat mai mult ca oricand spiritul de echipa/ amicitia/
puterea de a nu te lua prea in serios si bucuria de a rade fara rautate.

1
Varianta 6 : Orice intoarcere intr-un sat traditional este o intoarcere in timp. Aici, viata
se scurge lin, profitand parca de fiecare clipa. Timpul obiectiv urmeaza cursul
timpului subiectiv, interior. Legile fizicii par sa se anuleze. Este un alt “modus
vivendi”.Si, mai presus de toate, timpul are rabdare cu oamenii…

Varianta 7 : Familia este mediul în care venim pe lume, ne dezvoltăm şi la rândul

nostru ne formăm o altă familie. Este locul unde găsim înţelegere, linişte şi soluţii la
problemele care ne frământă. Cu o condiţie: ca în familie să existe comunicare,
respect şi iubire.

Pentru mine familia este acel fir rosu care leaga trecutul de prezent si de viitor.
Familia este un sir nesfarsit de ei si de ele, de visuri, idealuri, impliniri si neimpliniri,
gene comune si, mai ales, aparteneta la ceva ce poate continua secole de-a randul.
Consider ca familia este primul raspuns la intrebarile : “ Cine sunt eu ? si De unde vin
?” Fapt ce mi s-a demonstrat chiar de curand…

Obligatoriu :
O zi ordinara de marti, cu cer plumburiu si apasator ca un capac pus etans peste o
oala cu presiune. Nimic nu prevestea ceea ce aveam sa traiesc.  
Ma aflam la……

Brusc, timpul si spatiul s-au oprit, legile fizicii se anulasera, parca as fi fost in una din
lumile lui Asimov………………..Stephen King
Suntem fiinte solare si acum inteleg obsesia luminii la Blaga……………….dorinta de
a sta in fata soarelui cu sufletul deschis si mintea clara.
Insa acum simteam cum creierul meu devine de sarma, gandurile se invalmaseau
fara cap si coada, materia cenusie deveni fluida.
Angoasa punea stapanire pe mine, intanzindu-si umbra apasatoare dincolo de
rational. Groaza imi anulase functiile motorii, eram paralizat……Aveam plastelina in
locul memberelor, nimic nu mai asculta vreo comanda, ceva se scurt circuitase in
mine.
Ochii imi erau inundati de ceea ce era in jur, ma dureau orbitele de
atata………..Doream sa tip, dar gura mi se facuse punga, buzele se llipisera un de

2
alta ermetic, niciun sunet nu putea evada. Limba mi se carposise, o simteam naclaita
si grea, gata sa ma sufoce.
Traiam ca intr-o prabusire a lumilor, universul era deformat, autocontrolul se anulase,
eram in stapanirea unei terori/ angoase/ uimiri care ma incatusase ca pe cel mai
mare nelegiut al lumii.

Zborul icarian ma inalta si ma desprindea de lumea materiala in care vietuisem pana

acum…………

Calatoria aceasta m-a metamorfozat, schimbandu-mi fiecare atom si prezentandu-mi

lumea in alta perspectiva. Cel care a plecat in aceasta nu este acelasi cu cel care s-
a intors din ea. Am perceput lucruri pe care altii nu le pot percepe…