Predică la Praznicul Adormirii Maicii Domnului,

Iubiți credincioși,
Toate praznicele de peste an rânduite spre cinstirea sfinților, aduc mare bucurie
duhovnicească binecredincioșilor creștini.
Astăzi nu este praznic de sfinți, nici de îngeri. Astăzi Biserica prăznuiește
pe Împărăteasa tuturor îngerilor și a tuturor sfinților.  Astăzi este praznic
împărătesc, pentru că Împărăteasa a toată făptura se mută astăzi de la noi.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului încheie, într-un fel, anul bisericesc. Căci
anul bisericesc începe la 1 septembrie şi prima sărbătoare mare este 8
septembrie Naşterea Maicii Domnului; iar acum, pe 15 august, anul bisericesc
se încheie cu acest praznic al Adormirii Maicii Domnului. Avem un număr de 8
praznice inchinate Persoanelor Sfintei Treimi, si 4 inchinate Maicii Domnului la
care se adauga Inaltarea Sfintei Cruci, deci un nr total de 13 praznice mari.

In cadrul Sfintei Evanghelii de astăzi (Luca 10,38-42), citim: „In vremea aceea
a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi
ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului,
asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire să-l Iacă ospăţ
Domnului. Şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a
lăsat singură să slujesc?'... Răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te grijeşti
şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: Maria însă partea cea bună şi-a
ales, care nu se va lua de la ea" - care nu se distruge, care nu dispare.

În aceasta pericopă, Evanghelistul Luca descrie în culori vii un episod din

viaţa Domnului Iisus Hristos, prin care ne oferă o imagine a două femei
deosebite. Sunt surorile lui Lazăr: Marta şi Maria, amândouă sunt vrednice
de urmare.

La o mică distanţă, în afara Ierusalimului, era un sat, Betania. Hristos

mergea acolo adesea, pentru că exista familia aceasta cu care avea o legătură.
Deci şi acum vine în casa lor. Marta, doar ce L-a văzut, a alergat să-L
primească şi imediat s-a suflecat ca să aibă grijă de El. S-a dus la bucătarie, a
aprins focul şi-a început să gătească. Ca să-I mulţumească a pregătit o masă
aleasă, folosindu-se de toată arta ei.

Bine a făcut. Mai întâi şi întâi, pentru că Hristos avea nevoie de hrană. Hristos
nu era doar Dumnezeu. Era şi Om, avea trup şi flămânzea.

1
Prin urmare, nu putem s-o acuzăm pe Marta, că a pregătit de mâncare.
Altundeva trebuie căutată greşeala ei. Adică: deşi ea face ceea ce crede că
este bine, pretinde să facă acelaşi lucru şi sora ei și o invinuiește că pe
nedrept.

Dar Maria, doar ce a venit Hristos, a luat un scaun, s-a aşezat lângă
picioarele Lui şi asculta învăţătura Sa. Aşadar, în timp ce Maria era ataşată
de învăţătura lui Hristos, vine Marta şi zice: Doamne, nu te gândeşti la mine, că
sora mea m-a lăsat singură să pregătesc? Spune-I dar să vină să mă ajute. Şi
atunci Hristos i-a răspuns cu acele renumite cuvinte, “Marto Marto, te sileşti şi
te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru este de trebuinţă” (Luca 10, 41-42).

Cu alte cuvinte Zice: Preţuiesc dragostea şi ospitalitatea ta, dar de ce te

osteneşti atât? Eu nu sunt din aceia care îşi găsesc plăcerea în ele. Îmi
ajunge o mâncare simplă, aşa încât să-ţi rămână vreme să vii şi tu aici să
asculţi. Maria însă şi-a ales partea cea bună, adică să asculte cuvintele
Mele, care sunt hrană duhovnicească şi dumnezeiască.

În aceste cuvinte se văd însuşirile pozitive ale celor două surori, Marta este
simbolul gospodinei. Desi, Astăzi, gospodina care se îngrijeşte de familie şi
de casă, găteşte etc., a devenit un lucru rar.
Fericit bărbatul care o are pe femeia lui gospodină.

Femeia creştină, după modelul Martei, trebuie să fie gospodină. Să ia aminte

însă la un alt lucru: să nu fie absorbită cu totul de gospodărie.
Acum, cealaltă soră, Maria. Este femeia credincioasă şi duhovnicească, pe
care DUmnezeu o apreciază. Femei de acestea sunt şi mai greu de găsit. Dacă
astăzi este greu să găseşti o gospodină, apoi şi mai greu este să găseşti o
femeie, dedicată lucrărilor Bisericii. Timpul pe care oamenii îl închină lui
Dumnezeu nu este timp pierdut. Timpul rugăciunii, al mersului la biserică,
al studiului Scripturii, al participării la Taine, al Mărturisirii păcatelor, al
vizitării bolnavilor, al slujirii – în general – în faptele iubirii.

Lumea, nu are nevoie de femei moderne. Are nevoie de Marte şi de Marii,

de gospodine şi de misionari, care vor reclădi familia şi vor readuce în Biserică
Lumina lui Hristos şi omenia.

În cee ace privește Sărbătoarea de astăzi, Cultul Bisericii noastre este structurat
pe o succesiune ierarhică bine determinată: adorare pentru Prea Sfânta
Treime, supra-venerare (= supracinstire) pentru Maica Domnului

2
şi venerare (= cinstire) pentru Sfinţi, Sfânta Cruce, Sfinţii Îngeri şi Sfintele
Moaşte;

- Fecioara Maria a fost aleasă, pentru vrednicia ei, de Dumnezeu însuşi pentru
a-L naşte pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Această alegere este o dovadă că
însuşi Dumnezeu i-a acordat o cinstire fără egal, temei logic şi firesc pentru a o
cinsti şi noi, oamenii, în chip deosebit.

Vom vorbi astăzi despre câteva dintre temeiurile cinstirii Maicii Prea Curate,
deodată cu evidenţierea importanţei slujirii ei în iconomia mântuirii.
          - Temeiuri biblice. a. Vechiul Testament: 1. Fac. 3, 15: "Duşmănie voi
pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va
zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Sfinţii Părinţi înţeleg prin "femeie" pe
Maica Domnului, iar "sămânţa" = Fiul ei, Iisus Hristos; 2. Isaia 7, 14: "Iată
Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi îi vor pune numele Emanuel"; 3.
Iezechiel 44, 2: "Poarta aceasta va fi închisă; nu se va deschide şi nimeni nu va
intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi
închisă" (referire la pururea fecioria Maicii Domnului); 4. Psalm 45, 10: "Stătut-
a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită şi preaînfrumuseţată" (referire la
locul în ierarhia cerească). O dată cu acestea, trebuie reţinute şi alte locuri
vetero-testamentare, cu referire tainică la Maica Domnului: Facere 28, 11-19
(Scara lui Iacov), Ieşire 3, 2 (Rugul care ardea şi nu se mistuia), Ieşire 16, 33
(Vasul = năstrapa cu mană), Num. 17, 8 (Toiagul lui Aaron) etc.
          b. Noul Testament: 1. Luca 1, 28: "Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei" (cuvintele arhanghelului
Gavriil); 2. Luca 1, 35: "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri" (cuvintele aceluiaşi arhanghel); 3. Luca 1, 42:
"Binecuvântată eşti tu între femei..." (cuvintele Elisabetei); 4. Luca 11, 27:
"Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt!" (o femeie din
popor), cuvinte pe care Iisus le-a confirmat: "Aşa este..." (v. 28); 5. Luca 2, 51,
loc în care aflăm că Iisus îi era supus; 6. Ioan 2, 3 - Iisus preface apa în vin, la
rugămintea Maicii Sale; 7. Ioan 19, 26 - aflăm că nici când era pe Cruce Iisus
nu a uitat-o, încredinţând-o ucenicului său iubit.   

      
- Temeiuri patristice (dogmatice, canonice, cultice): 
1. Sinodul al III-lea Ecumenic (Efes, 431) l-a condamnat pe Nestorie care o
numea pe Maica Domnului "Născătoare de Hristos" şi, prin semnătura a 198 de
episcopi, i s-a recunoscut calitatea de "Qeotovko"", adică "Născătoare de
Dumnezeu". Ca bază a hotărârilor sinodale au fost luate cele 12 anatematisme
ale Sfântului Chiril al Alexandriei[1]; 

3
2. Sfântul Ioan Damaschin spune: "Propovăduim că Sfânta Fecioară este în
sensul propriu şi real Născătoare de Dumnezeu. Prin faptul că Cel ce S-a născut
din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată Născătoare de Dumnezeu aceea
care a născut pe Dumnezeu adevărat, întrupat din ea..."[3];
 5. În cultul ortodox, Maica Domnului este invocată după Sfânta Treime,
înaintea îngerilor şi a sfinţilor, prin faptul că este considerată mijlocitoare prin
rugăciunile ei. În această privinţă, este foarte sugestivă icoana numită "Deisis"
(= Rugăciune), în care Mântuitorul este încadrat în dreapta de Maica Domnului,
iar în stânga de Ioan Botezătorul.
4. Frumuseţea şi bogăţia cultului Maicii Domnului se poate observa cel mai
bine în slujbele consacrate sărbătorilor ei: Naşterea... (8 sept.)  şi Intrarea în
Biserică (21 nov.) - în care sunt evidenţiate virtuţile părinţilor, Ioachim şi
Ana; Buna-Vestire (25 martie), în care este evocată acceptarea ei de a deveni
Mama Fiului lui Dumnezeu; Soborul... (26 dec.) - omagiul Bisericii pentru
vrednicia ei de mamă; Adormirea... (15 aug.) - care reliefează conştiinţa
Bisericii că Maica Domnului este "Panaghia" (= Preasfânta), care ne miluieşte
cu rugăciunile ei...  
Maica Domnului este considerată de Sfinţii Părinţi "Eva cea Nouă", care a
născut pe Cel Care ne-a adus mântuirea, spre deosebire de "Eva cea Veche",
soţia lui Adam, prin care a venit căderea.      
"Cât va fi Biserica, şi în chip deosebit Biserica Ortodoxă, Maica Domnului va
fi nelipsită din credinţa, din evlavia, din dragostea şi din cinstea noastră pentru
ea. Numele ei îl poartă cele mai multe femei, icoana ei se găseşte în toate
bisericile şi în cele mai multe case de creştini, sărbătorile ei sunt între cele mai
de cinste, rugăciunile către ea, dintre cele mai obişnuite" (prof. Teodor M.
Popescu)[5].
-         evlavia poporului a păstrat până astăzi expresia "Doamne, Maica
Domnului", care exprimă asocierea ei în lucrarea de mântuire;
-         toate slujbele săvârşite în Biserica noastră au în rânduială rostiri de
cinstire şi de cerere către Maica Sfântă;

4
Dar este bine să știți cum s-au întâmplat lucrurile la Adormirea Maicii
Domnului, cum s-a mutat Maica Vieții de la noi la cer. Iată cum marturisesc
Viețile Sfintilor:

Mai înainte cu trei zile de Adormirea Maicii Domnului, Mântuitorul nostru

Iisus Hristos a trimis din cer pe Arhanghelul Gavriil ca să binevestească
Maicii Lui mutarea ei la cer.

Astfel, Arhanghelul Gavriil, a adus Prea Curatei Fecioare Maria, ca semn,

o ramură de finic, după cum la Buna Vestire îi adusese un crin. Cu multă
bucurie și și-a gătit casa ei cu lumânări și cu tămâieri; și rugându-se, a ieșit
din casă și s-a dus la muntele Măslinilor, unde avea adeseori obiceiul să se
roage. Deci, ducându-se s-a făcut o minune mare: măslinii și toți copacii de
pe muntele acela, s-au închinat și ei cu dânsa până la pământ. După aceasta,
s-a întors acasă și s-a făcut un cutremur mare, Și ea a căzut la rugăciune și
a aprins iarăși lumânări și tămâie, și a chemat pe toate sfintele femei
împreună viețuitoare cu dânsa, pe sfintele mironosițe și pe prietenele ei, și le-a
spus: „Iată, vremea a sosit ca eu să vă las, să mă duc la Fiul meu și
Dumnezeul meu“. Și s-au întristat foarte și au plâns mult sfintele femei și
mironosițe.

Dar minunea aceasta a fost urmată de o altă minune. Deodată s-a făcut un vifor
mare și un vânt puternic, iar acesta aducea pe norii cerului pe cei
doisprezece apostoli (care veneau de la marginile lumii, unde fuseseră trimiși
la propovăduire) să ia parte la cinstirea și îngroparea Prea Sfintei Fecioare
Maria..

Și când au sosit aceia, ea le-a spus: „Sfinții mei ucenici și ai Fiului meu
Apostoli și ucenici, iată pentru care pricină v-au adus norii aici, la
Ghetsimani. Eu trebuie să mă mut; am primit vestea de la Arhanghelul
Gavriil să vă las, dar nu de tot, ci să trec la ceruri și de acolo să vă ajut“.

Și au plâns toți dumnezeieștii apostoli, iar mai la urmă a venit marele apostol
Pavel, care a început a plânge, zicând: „ O, Maică a Vieții și a lui Dumnezeu
Cuvântul, eu pe Dumnezeul meu Iisus Hristos în trup nu L-am văzut, dar
pe tine văzându-te în trup, mi se părea că El Însuși petrece pururea cu noi
și că-L văd chiar pe Dânsul. (după cum gasim scris in Proloage sau Vietile
Sfintilor)

Apoi Prea Sfânta Fecioară Maria le-a ținut ultimul cuvânt și le-a spus: „Iată, eu
mă voi culca pe patul meu și voi așeza trupul meu așa cum îmi va fi voia,
iar voi așa să-l lăsați. Și zicând aceasta, și-a luat iertare de la toți cei de
5
față, de la dumnezeieștii apostoli și de la sfintele femei, și făcându-și semnul
Sfintei Cruci, s-a culcat pe pat, a închis ochii, a pus mâinile pe piept și și-a
dat duhul.

Îndată ce Prea Sfânta Maică și-a dat duhul ei preasfânt și preacurat în

mâinile Fiului Său, toți orbii și toți ologii, șchiopii și bolnavii care veniseră
acolo, din oraș și de pretutindeni de dimprejur, s-au făcut sănătoși! 

După aceasta, sfintii apostoli, au început să audă nenumărate cântări îngerești

în văzduh, care lăudau și cântau cântări pentru ieșirea Maicii Prea Sfântului
Dumnezeu. Și au început a cânta și ei, ca și îngerii în văzduh. Și luând patul,
au început să călătorească la Ghetsimani, ca să-l ducă acolo, să-l puie în
mormânt. Și erau însoțiți de cântările îngerești din văzduh. Și era o cântare
comună Mergând ei astfel și auzindu-se cântările și simțindu-se mireasma
preasfântului trup umplând locurile pe unde treceau de bună-mireasmă, s-a
trezit zavistia iudeilor; și unii dintre ei s-a dus cu mare îndrăzneală să dea
jos de pe umerii apostolilor patul acela preasfânt. Dar toți cei care voiau să
dea jos năsălia de pe umerii celor care o duceau au orbit și nu mai vedeau nici
de unde au venit și nici unde mergeau!

Și atunci, dumnezeiescul apostol Petru, luând de pe pieptul Maicii Domnului,

de pe năsălie, ramura de finic pe care i-o adusese Arhanghelul Gavriil, a pus-o
pe ochii celor orbiți și deodată s-au făcut sănătoși.

Și mergeau cu toții împreună. Mergeau chiar și cei ce zavistuiau mai

înainte.

Și ajungând la Ghetsimani, au pus preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu în

mormânt de piatră nouă, care era întocmit de mai înainte, și punând piatra pe
ușa mormântului, au auzit trei zile și trei nopți cântări îngerești împrejurul
mormântului Maicii Domnului.

Apoi s-a întâmplat alt lucru minunat. Apostolul Toma, care nu fusese nici la
Învierea Domnului, prin iconomie dumnezeiască nu a fost adus pe norii
cerului o dată cu toți ceilalți, ci pe dânsul l-a adus un nor după înmormântarea
Maicii Domnului. De aceea era trist și mâhnit foarte, și atunci sfintii
apostoli, prin sfat de obște, să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca să
sărute și Toma picioarele Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, în sicriu, și să ia
mângâiere.

Și deschizând mormântul și sicriul Maicii Domnului – o, minunile tale, Maică

a lui Dumnezeu! – nu au mai aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Maria,
ci numai giulgiul singur, cum rămăsese și la Mântuitorul Hristos în
mormânt, după Înviere, căci Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luat cu trup
6
cu tot pe Maica Sa cea Prea Sfântă la ceruri și a așezat-o la locul unde El
știe.

Așa fraților, am avea atâtea de vorbit despre Maica Domnului, dar nu se pot
spune în cadrul unei liturghii, că este prea scurt timpul și nimeni nu poate să o
laude pe dânsa după vrednicie. Dar să știm că astăzi s-a mutat la cer Maica
noastră, Maica milei și a milostivirii. Acolo ea s-a făcut Maică ajutătoare pentru
toți cei din necazuri, pentru toți cei asupriți și pentru toți cei ce o iubesc pe
dânsa și o cheamă în ajutor din toată inima. Avem în cer o Mamă prea bună, o
Maică a milei și a milostivirii, care pururea se roagă pentru toată Biserica lui
Hristos și pentru fiecare fiu al bisericii lui Hristos în parte.

Fericiți, de trei ori fericiți sunt creștinii care au icoana Prea Sfintei Maici a lui
Dumnezeu în casele lor și care în fiecare zi citesc acatistul ei, paraclisul și
alte rugăciuni către Maica Domnului.

Să știți că nu există suflet sub cer care și-a pus nădejdea în Maica Domnului
și să rămâie rușinat până la urmă. ca Maica Domnului, care poate să ne
ajute nouă.

Ferice de creștinii care, îndată după Sfânta Treime, o cinstesc pe Maica

Domnului, din toată inima și oriunde se duc, zicând așa: „Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale și ale
tuturor Sfinților Tăi, miluiește-mă pe mine păcătosul”! Amin