februarie - martie 2014

Păcatele omenirii și
Judecata lui Isus
După investigarea făcută de membrii Sinedriului, Isus a fost dus înaintea lui Pontius
moartea lui Cristos# Pilat. El a fost condamnat la moarte și răstignint de romani pe baza unei acuzări
politice.
Umblarea cu Dumnezeu# Autoritățile de la Templu au cercetat dacă învățătura lui Isus are sau nu autoritate, așa
cum au făcut și în alte situații din vremea bisericii primare. Potrivit cu Deuteronom
17.8-13, care spune că oricine care refuză judecata Marelui Preot în chestiuni
Nădejde pentru cei
controversate trebuie să fie executat, conducătorii de la Templu erau obligați să facă o
adormiți# investigare. Existența unor învățături discordante în privința Legii putea distruge
poporul.
Eben Ezer - Aniversare Atât în cazul lui Isus, cât și în cazul lui Ștefan, acuza a fost că atât ei, cât și învățăturile
lor erau o amenințare la adresa Templului. Pe această bază nu putem vorbi de o
de 30 de ani# „judecată“ a lui Isus făcută de iudei. A fost doar o investigare făcută de membrii
Sinedriului pentru a vedea dacă Isus într-adevăr refuza autoritatea Marelui Preot. Isus
Biserica Baptistă tăcând, a refuzat aceasta. Ei i-au cerut să le arate o autoritate independentă acționând
ca un profet, dar din nou Isus a tăcut.
Credința din Salonta# Pedeapsa capitală nu era o prerogativă a conducătorilor de la Templu, și de aceea
trebuiau implicați conducătorii romani. Activitatea lui Isus ca profet și proclamarea
împărăției lui Dumnezeu era o provocare atât pentru conducătorii saduchei de la
Templu, cât și pentru cei romani. Această amenințare era și mai mare dacă misiunea lui
Isus era văzută ca având implicații mesianice. Când Isus a scos pe vânzători din
Templu a avut loc actul decisiv care a provocat pe conducătorii de la Templu să
acționeze pentru a-l elimina pe Isus.


Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.romanianbaptists.org
 Păcatele omenirii și
moartea lui Cristos
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)


În textul următor vreau să ne apropiem de zace în cel rău“. Acesta este adevărul cu privire la
Editorial

un subiect care trebuie să facă parte din păcat. Ca să aducem lucrurile în actualitate orice ziar
orice concepție cu privire la viață, fie că ai răsfoi, orice buletin de știri ai vedea, ori cu cine ai
ești creștin, fie că ești păgân. Toți oamenii sta de vorbă, auzi, vezi, citești, despre cât de multe
își dau seama că ceva nu merge bine cu rele face omul, de la crime, la destrăbălări, de la
omul, că ceva nu este așa cum ar trebui minciuni, la viclenie, de la răutate, la neascultare. Te
să fie. În meditația aceasta vreau să întrebi cine poate rezolva probleme atât de mari?
vorbim despre păcat, despre rezultatele Care e rezolvarea? Cine ne scoate de aici, cine ne
păcatului, și despre iertare, curățire și spală, cine ne dezrobește? Cuvântul din Romani 3
dezrobire. Cuvântul din Romani capitolul aduce răspunsul cu mare atenție, cu mare finețe; în
3, este cuvântul care ne dă toate Romani 3:26 ni se spune așa: „Pentru ca în vremea
dimensiunile pe care trebuie să le luăm în de acum să-și arate neprihănirea Lui în așa fel încât
considerare când vorbim despre să fie neprihănit, și totuș să socotească neprihănit pe
rezolvarea problemei păcatului. Nu există concepție cel ce crede în Isus.“
despre lume serioasă care să nu abordeze această „În vremea de acum“, acea vreme se referă la vremea
boală, această problemă, această povară, a lui Cristos, s-a arătat o neprihănire a lui Dumnezeu, s-
păcatului, Scriptura nu
ignoră păcatul, ci îl
descrie, și aduce soluția la
problema păcatului; îi
arată toate rădăcinile.
Mai întâi Scriptura ne
spune că păcatul este
universal. Nu există om
fără păcat, păcatul a
cuprins întreaga creație,
odată cu neascultarea lui
Adam toți oamenii au
călcat pe urmele lui, mici și
mari, tineri și bătrâni, de
orice neam. În lumea
aceasta păcatul
stăpânește, sau cum
spune Scriptura „lumea
 Luminătorul 2-3, 2014
a arătat dreptatea lui Dumnezeu venind la lucru între
oameni, o dreptate care este independentă de lege,
nu lucrează prin poruncile date de Moise, ci lucrează
prin credință, dar îl are în vedere pe Fiul lui Dumnezeu
Isus Cristos, El făcând două lucruri în privința
păcatului: mai întâi El a câștigat răscumpărarea, și în
al doilea rând El a fost făcut de Dumnezeu scaun de
îndurare sau capac al ispășirii. În lumea lui
Dumnezeu, Dumnezeu ia în serios păcatul omului.
Potrivit cu învățătura Scripturii păcatul are o lucrare
multiplă în viața omului, pe de-o parte păcatul
murdărește, pângărește, odată ce l-ai comis nu mai
ești curat, ești murdar, și al doilea rând păcatul odată
comis aduce vinovăție, te simți apăsat, ești
împovărat, știi că ceva nu mai este cum a fost, ți-e
rușine, în al treilea rând păcatul pune stăpânire pe
tine, păcatul e ca un drog ajungi să fii dependent de
el, l-ai comis azi, îl comiți mâine, și el încetul cu
încetul câștigă stăpânire asupra ta. Ajungem să
vorbim, așa cum spune Scriptura, despre robia
păcatului în viața omului; păcatul ajunge ca un
stăpân, care-ți poruncește ce, cum, și când. Cine
rezolvă problema aceasta cine? Potrivit cu învățătura
Cuvântului lui Dumnezeu, Cristos le rezolvă pe toate
acestea. În ceea ce am citit aflăm că răscumpărarea
omului, răscumpărarea de sub stăpânirea păcatului,
este câștigată pentru toți oamenii de către unul
singur, de către Isus Cristos. A fost nevoie de cineva
mai puternic decât păcatul, și mai puternic decât
diavolul din spatele păcatului; acela este dușmanul
care a trebuit să fie înfrânt, pe care nici unul dintre noi
nu l-a putut înfrânge. Avem un limbaj al forței, al
confruntări, este același limbaj pe care-l găsim în
Scriptură atunci când Dumnezeu și-a scos poporul
din Egipt. Scriptura spune a răscumpărat pe poporul
Lui, cu fapte puternice, cu urgii, cu minuni; și a adus
poporul înapoi de sub o stăpânire rea. Același lucru
este presupus și când Scriptura vorbește despre
răscumpărarea de sub stăpânirea păcatului. Când
cineva devine creștin și-a schimbat stăpânul, a fost
cumpărat înapoi de către Stăpânul de drept.
Apoi avem un limbaj mai complex, limbajul ispășirii
care vine și rezolvă și murdăria, și vinovăția pe care o
aduce păcatul. Avem ca imagine Chivotul
legământului în ziua cea mai importantă din
calendarul evreiesc: Ziua Ispășirii sau Yom Kippur. Ce
se întâmplă în ziua ispășirii este descris în cartea
Levitic la capitolul 16, unde, într-un mod privat,
 Luminătorul 2-3, 2014

ascuns de privirea întregului popor, marele preot intră
în sfânta sfintelor având instrucțiuni precise. Ulterior
oamenii dându-și seama cât de serios este ce se
întâmplă în Ziua ispășirii legau preotul cu o funie de
picior, că dacă se întâmplă să moară în sfânta
sfintelor să-l poată trage afară. Acolo el avea o
misiune absolut vitală pentru viața poporului, el
trebuia să facă propria curățire, iar apoi stropind cu
sânge capacul ispășirii pe care erau heruvimii slavei,
el făcea ispășire pentru păcatele întregului popor.
Potrivit cu ce scrie în cartea
Exod și în cartea Levitic
a c e a s t ă p i e s ă d e a u r,
scaunul îndurării sau
capacul ispășirii, era cel mai
important obiect din tot ce
era în Cort iar mai apoi în
Templu, obiect care avea
două funcții: Scriptura ne
spune că de acolo dintre
heruvimi „Eu îți voi da
învățăturile Mele, acolo Mă
voi arăta în nor voi vorbi cu
tine față către față“. Capacul
ispășirii a fost un loc al
descoperii lui Dumnezeu, un
loc al revelației. Dumnezeu
cobora în mijlocul poporului
pe capacul ispășirii și de
acolo vorbea cu Moise. În al
doilea rând așa cum am
spus acel loc era locul pe
care marele preot prin faptul că îl stropea cu sânge
făcea ispășire pentru păcatele poporului. Avem cea
mai importantă zi și cel mai important obiect din viața
religioasă a poporului lui Dumnezeu. Apostolul Pavel
spune că pe Cristos Dumnezeu l-a făcut capac de
ispășire! Acest lucru este ceva absolut revoluționar,
adevăratul loc al descoperii lui Dumnezeu, adevăratul
loc al ispășirii păcatelor nu mai este în Templu ci este
la cruce, este pe Calvar. În veacul întîi în Templu la
Ierusalim în sfânta sfintelor nu mai era nimic, pentru
că în vremea războaielor din perioada macabeilor ei
nu au mai avut chivot; odată cu ducerea poporului în
exilul Babilonian chivotul s-a pierdut, iar când ei au
rezidit templul pe vremea lui Zorobabel în sfânta
sfintelor nu mai era nimic, era gol. Marele preot intra
și stropea în gol pentru că nu mai era nimic pe ce să
stropească, iar acum vine apostolul Pavel în lumina lui
Dumnezeu și spune Cristos este capacul ispășirii,
Cristos este locul din care vorbește Dumnezeu,
Cristos este locul în care păcatele tuturor oamenilor,
nu numai păcatele poporului
evreu, ci păcatele întregi
lumi își primesc curățirea și
sunt iertate. Acest limbaj
este absolut revoluționar.
În felul acesta se rezolvă
una dintre cele mai mari
probleme din viața fiecărui
om eliberarea de păcat,
spălarea de păcat și
eliminarea sentimentului de
vinovăție, primirea iertării.
Nu există povară mai grea
decât povara vinovăției, nu
există povară mai grea
decât pângărirea păcatului,
nu există povară mai grea
decât lanțul păcatului.
Dumnezeu și-a arătat în felul
acesta dreptatea.
În universul creat de El a
existat, datorită neascultării
primei perechi de oameni, o problemă care a crescut
exponențial, până acolo încât Scriptura spune că tot
pământul este plin de silnicie, și inima omului se
îndreaptă în fiecare zi numai și numai spre rău. Un
Dumnezeu sfânt trebuie să rezolve această problemă,
un Dumnezeu drept trebuie să vină cu soluția la
această problemă, și soluția a fost crucea lui Cristos.
Revenirea omului în comuniunea cu Dumnezeu nu
are loc ca urmare a ascultării de poruncile legii.
Restaurarea legăturii cu Dumnezeu are loc numai
 Luminătorul 2-3, 2014
după ce problema păcatului este rezolvată. Credința
în ce a făcut Dumnezeu în Cristos pentru mântuirea
tuturor oamenilor mă aduce pe mine înapoi în
legătură cu El. Aici apostolul Pavel vorbește despre
ceea ce mi se impută mie și ceea ce mi se
împărtășește. Despre lucrul acesta vom găsi două
păreri înfocate, pe de-o parte când omul crede în
jertfa lui Cristos, unii spun că Dumnezeu mă declară
drept, mă socotește, mă consideră drept, iar pe de
altă parte alții spun, când cineva crede în jertfa lui
Cristos Dumnezeu nu numai că mă declară, ci mă și
schimbă. Este adevăr în amândouă aceste
răspunsuri, noi credem că amândouă au loc,
Dumnezeu spune despre mine ești un om neprihănit,
ești un om drept, dar
nu mă lasă cum am
fost înainte. El începe
schimbarea vieții mele,
și tot ce urmează este
un proces prin care eu
mă aseamăn tot mai
mult cu Fiul Său. De
aceea vorbim despre
„îndreptățire imputată”
și „îndreptățire
împărtășită”. Avem o
dimensiune legală și o
dimensiune morală.
Această lucrare a putut
să aibă loc numai datorită lui Cristos. Apostolul Pavel
revine la acest subiect atât de important și de
complicat în capitolul 5 în Epistola către romani, unde
adună tot ce a spus și analizează problema
comparând pe Cristos cu Adam.
Adam, întâiul om, nu a ascultat, cel de al doilea
Adam, Cristos, a ascultat. Ca urmare a neascultării
primului om a venit condamnarea, și moartea i-a lovit
pe toți, ca urmare a ascultării celui de al doilea Adam
a venit neprihănirea, a venit viața. Avem un contrast
care evident este dezechilibrat, pentru că ce a făcut
Dumnezeu prin Cristos, e mai puternic decât ce a
făcut diavolul prin Adam, și în final ce a făcut
Dumnezeu în Cristos repară ce a făcut diavolul prin
Adam. Acolo unde păcatul a domnit în moarte, acum
neprihănirea domnește în viață. Toate lucrurile
acestea vin și mă învață pe mine următorul lucru: nu
există piedică din partea nimănui, nu există problemă
din partea nimănui ca să-l țină departe de Dumnezeu.
Nu există invenție a diavolului, uneltire a celui rău,
care să mă țină rob, care să mă țină departe, care să
mă țină în întuneric; nu există! Pe toate acestea din
toată istoria a tuturor oamenilor, pe toate le-a rezolvat
Cristos; crucea Lui este atât de tare încât nu este
mulțime a păcatelor pe care El să nu o poată șterge,
pe care El să nu o poată ierta. În Adam ești vrei nu
vrei, dar în Cristos numai dacă crezi și dacă asculți.
Dacă-ți vezi viața în felul
acesta ești călăuzit de
o altă lumină, văzând
gunoiul dinăuntru nu
ești descurajat, văzând
relele din jur nu ești
descurajat, pentru că
deja Dumnezeu, prin
moartea Fiului Său a
oferit soluția pentru
curățire, pentru iertare,
pentru dezrobire.
Când noi spunem
„pentru mine a trăi este
Cristos“, spunem și
aceasta: Cristos a murit pentru păcatul meu, a murit
pentru păcatul tuturor oamenilor, și ceea ce duce la
moarte și ne ține legați poate fi rezolvat, poate fi
iertat, poate fi curățit. Nu rămâne în cursa diavolului,
nu te opri acolo, de acolo trebuie să ieși prin puterea
crucii; ce s-a întâmplat la Calvar a rezolvat cea mai
grea problemă care poate exista în istorie: problema
păcatului. Există soluție nu numai pentru cei buni, ci
și pentru cei mai răi, nu numai pentru cei tineri, ci și
pentru cei bătrâni, nu numai pentru iudei, ci și pentru
neamuri, și pentru mine și pentru tine. ▲

 Umblarea cu
Dumnezeu
Florin Filip


Genesa 5:3-24 ”La varsta de o suta mai trait opt sute patruzeci de ani; si a nascut fii si
Ucenicie

treizeci de ani, Adam a nascut un fiu fiice. Toate zilele lui Cainan au fost de noua sute
dupa chipul si asemanarea lui si i-a pus zece ani; apoi a murit. La varsta de saizeci si cinci
numele Set. Dupa nasterea lui Set, de ani, Mahalaleel a nascut pe Iared. Dupa
Adam a trait opt sute de ani; si a nascut nasterea lui Iared, Mahalaleel a mai trait opt sute
fii si fiice. Toate zilele pe care le-a trait treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. Toate zilele lui
Adam au fost de noua sute treizeci de Mahalaleel au fost de opt sute nouazeci si cinci de
ani; apoi a murit. La varsta de o suta ani; apoi a murit. La varsta de o suta saizeci si doi
cinci ani, Set a nascut pe Enos. Dupa de ani, Iared a nascut pe Enoh. Dupa nasterea lui
nasterea lui Enos, Set a mai trait opt Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani; si a nascut
sute sapte ani si a nascut fii si fiice. fii si fiice. Toate zilele lui Iared au fost de noua sute
Toate zilele lui Set au fost de noua sute saizeci si doi de ani; apoi a murit. La varsta de
doisprezece ani; apoi
a murit. La varsta de
nouazeci de ani, Enos
a nascut pe Cainan.
D u p a n a s t e re a l u i
Cainan, Enos a mai
trait opt sute
cincisprezece ani si a
nascut fii si fiice. Toate
zilele lui Enos au fost
de noua sute cinci ani;
apoi a murit. La varsta
de saptezeci de ani,
Cainan a nascut pe
Mahalaleel. Dupa
nasterea lui
Mahalaleel, Cainan a
 Luminătorul 2-3, 2014
saizeci si cinci de ani, Enoh a nascut pe Metusala.
Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu
Dumnezeu trei sute de ani; si a nascut fii si fiice.
Toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci
de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a
mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu.”
Capitolul 5 din cartea Genesa pare la prima
vedere un fragment de text decupat din ziarul local
de la Rubrica de Decese și Comemorări. Pericopa
aceasta sumbră începe cu Adam, primul om care a
pășit pe pământ. Adam a trăit 930 de ani, a născut
fii și fiice… și apoi a murit (vs.5). în versetele care
urmează găsim
scris despre Set
că a trăit 912 ani,
a n ă s c u t fi i ș i
fiice… și apoi a
murit (vs.8).
E n o s
continuă lista cu
un scurt raport
biografic: a trăit
905 ani, a născut
fii și fiice… și apoi
a murit (vs.11).
Urmează Cainan, Mahalaleel și Iared. Despre toți
acești bărbați ni se spun aceleași detalii ca și
despre cei amintiți mai înainte: vârsta cît au trăit,
faptul că au avut copii, și în final găsim scris că au
murit. Un prim lucru care se evidențiază aici este
sublinierea Scripturii cu privire la importanța familiei:
despre niciunul din bărbații amintiți nu găsim scris
ce meserie a avut, unde a locuit sau ce avere a
lăsat în urma lui… dar despre fiecare în parte găsim
scris că a avut fii și fiice! Copiii cu care ne
binecuvintează Dumnezeu trebuie să fie în atenția
noastră specială, mai importanți decât cariera sau
orice altceva, pentru că doar pe ei îi putem duce cu
noi în veșnicie! Un alt detaliu semnificativ are în
vedere caracterul efemer al omului pe pământ:
chiar dacă au trăit sute de ani și impresia era că se
bucură de tinerețe fără bătrânețe, toți oamenii
amintiți s-au întâlnit în cele din urmă cu moartea. și
Cuvântul lui Dumnezeu ne atenționează pe fiecare
că după moarte vine Judecata. Se impune deci ca
toți să ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu,
acceptând fără întârziere mântuirea oferită în dar de
Domnul Isus!
Dacă Judecata viitoare este prezentată în
Scriptură ca un
fapt cert, textul
nostru explorativ
înregistrează un
element surpriză.
Dacă toți oamenii
pomeniți în prima
parte a capitolului
5 au părăsit
pământul și au
intrat în veșnicie
prin moarte,
versetul 24 ne
supune atenției cazul lui Enoh, excepția de la
regulă: “Enoh a umblat cu Dumnezeu și apoi nu s-a
mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu” (vs.24). Iar
în Noul Testament la Evrei 11:5 găsim clarificarea:
“prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca
să nu vadă moartea. și n-a mai fost găsit, pentru
că Dumnezeu îl mutase.” Prin urmare, înțelegem că
Enoh nu a murit, ci a fost “mutat” de Dumnezeu de
pe pământ, adică a fost răpit la cer.
Enoh a fost primul om care nu a
experimentat moartea (al doilea a fost Ilie) și prin
mutarea lui la cer Enoh ilustrează evenimentul

glorios al răpirii Bisericii Domnului Isus din
ziua când Mântuitorul va reveni pe norii cerului (1
Tes.4:16-18; Luca 17:34,35; Matei 24:36-42). Să
ne rugăm astăzi ca Dumnezeu să ne binecuvinteze
cu o stare după voia Lui pentru ca atunci când ne
va chema la El să fim și noi gata, pregătiți
asemenea lui Enoh!
În textul de la Genesa 5:22 Scriptura ne
adeverește că “Enoh a umblat cu Dumnezeu trei
sute de ani” ceea ce înseamnă că atît în zilele
frumoase când toate-i mergeau bine cît și în zilele
cu greutăți și probleme Enoh a ascultat de
Dumnezeu.
Viața lui Enoh a
avut o renunțăm la
continuitate
sfântă în
armonie cu voia
lui Dumnezeu în
toate zilele
săptămânii, an
după an,
oriunde se afla și
indiferent de
activitățile în
care era implicat. Fără să se lase influențat înspre
rău de societatea apostată care se îndepărta tot
mai mult de Dumnezeu, Enoh a trăit o viață de
credință și prin aceasta și-a câștigat mărturia că
este plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11:5,6): “Prin
credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu
vadă moartea. și n-a mai fost găsit pentru că
Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui,
primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. și
fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui
Dumnezeu.” Enoh ne învață că viața plăcută lui
Dumnezeu este o viață de credință!
Luminătorul 2-3, 2014
Primul pas în umblarea
cu Dumnezeu este pasul credinței. Nimeni nu
poate umbla cu Dumnezeu pe drumul care duce la
cer dacă mai întâi nu se pune de accord cu ceea
ce spune Dumnezeu. La cartea profetului Amos,
Dumnezeu întreabă pe poporul Său: ”Merg oare
doi oameni împreună, fără să fie învoiți?” (Amos
3:3) Pentru a putea umbla cu Dumnezeu pe calea
credinței, trebuie să acceptăm autoritatea lui
Dumnezeu peste viața noastră și să ne punem
inima să împlinim cerințele Cuvântului lui
Dumnezeu. Fiecare din noi trebuie să ne punem de
accord cu
Dumnezeu: să
dreptul nostru
de a ne conduce
viața și să-l
lăsăm pe
Dumnezeu să
guverneze
g â n d i re a ,
simțirea și
faptele noastre.
Să recunoaștem
că El este Dumnezeu… nu noi…
Trebuie să existe în viața noastră a fiecăruia
un moment de cotitură când să ne oprim din
alergările noastre deșarte, să ascultăm cu atenție
ceea ce ne vorbește Dumnezeu și apoi să-i dăm
Lui dreptul să fie Domn și Dumnezeu peste viața
noastră. Enoh este un model inspirativ în sensul
acesta. La Genesa 5:21-24 găsim scris că “la
vârsta de șase zeci și cinci de ani Enoh a născut
pe Metusala. și după nașterea lui Metusala, Enoh a
umblat cu Dumnezeu trei sute de ani… apoi nu s-a
mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.” Se pare
 Luminătorul 2-3, 2014

că în primii 65 de ani ai vieții Nu scrie în Scriptură CUM i-a vorbit

lui, Enoh nu a umblat cu Dumnezeu, dar apoi viața Dumnezeu lui Enoh, dar există inserat în textul
lui a luat o turnură binecuvântată și totul s-a biblic un detaliu care ne ajută să înțelegem CE i-a
schimbat radical. “La vârsta de șase zeci și cinci de spus Dumnezeu lui Enoh. “La vârsta de șase zeci și
ani Enoh a născut pe Metusala. și după nașterea lui cinci de ani Enoh a născut pe Metusala. și după
Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu
ani…” Dacă pînă la Dumnezeu.”
vârsta de 65 de ani Cheia înțelegerii
Enoh a trăit o viață transformării radicale
independentă de din viața lui Enoh este
Dumnezeu, mărturia ascunsă în numele
Scripturii este că de la copilului: Me-tu-sa-la
vârsta de 65 de ani și … “când el v-a muri…
pînă la 365 de ani v-a veni judecata/
Enoh a umblat pe pedeapsa.” Un nume
pământ în ascultare foarte neobișnuit. Un
de Dumnezeu. nume profetic. Un
Se pare că la mesaj de avertizare
nașterea primului său din partea unui
copil, Dumnezeu i-a Dumnezeu plin de
vorbit lui Enoh și omul iubire pentru neamul
acesta a luat decizia omenesc cufundat în
înțeleaptă să asculte păcat. Un nume cu
de Dumnezeu și să r e z o n a n ț ă
facă ceea ce-i cere matematică: Metusala
Dumnezeu. Nu scrie avea 187 de ani când
în Biblie CUM i-a i s-a născut primul fiu
vorbit Dumnezeu lui (Genesa 5:25)… apoi
Enoh, dar știm cu Metusala a ajuns
siguranță că bunic la vârsta de 369
Dumnezeu i-a vorbit de ani
pentru că Enoh este prezentat la Evrei 11:5,6 ca (187/182/369… Genesa 5:28,29)… iar potopul a
fiind un om al credinței, iar credința mântuitoare venit în anul în care nepotul lui Metusala a împlinit
vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu vârsta de 600 de ani (Genesa 7:11)... exact la 969
(“Credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin de ani după nașterea lui Metusala (369/600/969).
Cuvântul lui Hristos.” - Romani 10:17). Iar coincidența istorică este foarte interesantă:
Metusala a murit în anul în care a venit potopul
 10
(Genesa 5:27). Me-tu-sa-la… “când el v-a
muri… v-a veni judecata/ pedeapsa.” și în curgerea
anilor, totul s-a întâmplat după cum i-a spus
Dumnezeu lui Enoh la nașterea primului său copil.
și lucrul acesta ne confirmă cel puțin trei lucruri: (1)
Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna DA și
AMIN - întotdeauna se împlinește cu exactitate
matematică. Dumnezeu veghează să-și
împlinească Cuvântul Său și pentru motivul acesta
ne putem încrede pe deplin în tot ceea ce a spus
vreodată Dumnezeu! (2) Dumnezeu este plin de
bunătate și îndelung
răbdător - înainte
de a trimite
pedeapsa El
avertizează pe
omul păcătos și-i
oferă șansa
p o c ă i n ț e i .
Dumnezeu a
așteptat 969 de
ani ca oamenii să
ia aminte la
mesajul profetic
de avertizare
transmis prin Enoh, dar oamenii nu sau întors de la
faptele lor rele. Dumnezeu l-a ținut pe Metusala pe
pământ 969 de ani (mai mult decât pe oricare alt
om din toată istoria umană) pentru a da oamenilor
șanse repetate să se întoarcă la El cu pocăință, dar
oamenii au nesocotit harul lui Dumnezeu… și când
îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a ajuns la sfârșit,
El a trimis potopul. (3)Dumnezeu este drept -
sfințenia Lui cere ca păcatul să fie pedepsit cu
moartea. “Domnul a văzut că răutatea omului era
mare pe pământ, și că toate întocmirile gândurilor
din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai
Luminătorul 2-3, 2014
înspre rău. I-a părut rău că a făcut pe om pe
pământ, și s-a mâhnit în inima Lui. și Domnul a zis:
Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care
l-am făcut…” (Genesa 6:5-7) Enoh este omul care
a umblat cu Dumnezeu și pentru că l-a crezut pe
Dumnezeu pe cuvânt a fost salvat de Dumnezeu și
nu a fost pedepsit împreună cu oamenii
necredincioși. Să ne decidem și noi chiar astăzi să
umblăm pe pământ în ascultare de Dumnezeu toți
aceia care dorim să moștenim cerul! Să urmăm cu
bucurie îndemnul Scripturii care ne spune: “Intrați
pe poarta cea
strâmtă. Căci
largă este poarta,
lată este calea
care duce la
pierzare și mulți
sunt cei ce intră
pe ea. Dar strâmtă
este poarta,
îngustă este calea
care duce la viață,
și puțini sunt cei
ce o află.” (Matei
7:13,14) A umbla
cu Dumnezeu în anul 2014 înseamnă în modul cel
mai practic să-l ducem pe Dumnezeu cu noi
pretutindeni, să umblăm pe urmele pașilor
Domnului Isus și să-i fim martori credincioși oriunde
ne-am afla. Pentru noi astăzi, umblarea cu
Dumnezeu începe atunci când intrăm pe Ușa care
este Hristos, Acela care a zis: “Eu sunt Ușa. Dacă
intră cineva prin Mine va fi mântuit.” (Ioan 10:9)
După ce intrăm pe Ușa care este Hristos, suntem
invitați de Dumnezeu să umblăm pe Calea care
este Hristos, cel care a zis: “Eu sunt calea,
adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin
 Luminătorul 2-3, 2014

Mine.” (Ioan 14:6) Asta înseamnă să urmăm

Să ard de sete - Traian Dorz
modelul de viață și de slujire al Domnului Isus
Hristos, să călcăm pe urmele pașilor Lui: să ne
#
Să ard de sete, tot n-aş bea
preocupe lucrurile care l-au preocupat pe El și să
Din apele stricate
adoptăm ca valori în viață valorile pe care le-a Ce le-ntâlnesc în calea mea
promovat Domnul Isus. Prin lumea de păcate.
Enoh este omul care a trăit o viață de #
credință și l-a slujit pe Dumnezeu fără rezerve chiar Să mor de foame tot
dacă i-a fost încredințat un mesaj tranșant și n-ating
neatractiv pentru omul neregenerat, un mesaj de Mîncăruri otrăvite
amenințare cu pedeapsa divină peste toți oamenii Spre care ne-ncetat
care nu se întorc la Dumnezeu. Să învățăm de la mă-mping
Păcate şi ispite.
Enoh și să luăm foarte în serios mandatul de a fi
martori ai Domnului Isus. Să nu-l închidem pe
#
Să mor de frig, nu
Dumnezeu în biserică, ci să îl înălțăm cu cinste ca
mă-ncălzesc
Domn atît în casele noastre cît și la școală, la lucru
La focuri vinovate
și peste tot pe unde ne poartă pașii! Să ne dăm Pe unde slugile pîndesc
toate silințele ca prin puterea Duhului Sfânt să trăim Iubiri îndurerate.
în afara zidurilor bisericii așa cum ar trebui să trăim #
între zidurile bisericii: în pace și smerenie, în Să mor în drum, tot n-aş intra
dragoste și respect, cu o inimă slujitoare gata de În casa blestemată
sacrificiu pentru slava lui Dumnezeu! Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Enoh este omul care ne certifică faptul că Iubirea mea curată.
existența noastră continuă chiar și atunci când nu #
Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
mai activăm aici pe pământ: pe Enoh l-au căutat
Ce diavolul-mi întinde
concetățenii lui, dar nu l-au găsit (Evrei 11:5b)
Să zac în şanţ, să mor sărac
pentru că Dumnezeu l-a mutat într-o altă realitate
Pe Domnul nu-L voi vinde.
care nu este perceptibilă simțurilor omului de pe
pământ. Enoh nu a intrat în neființă atunci când a
#
Mai bine plîng acum un ceas
încetat să activeze aici pe pământ, ci a rămas un Cu Domnu-n părtăşie
suflet viu transferat într-o altă realitate a existenței. Decît fără Cristos rămas
Să ne trăim așadar fiecare zi ca și cum ar fi ultima, Să plîng o veşnicie.
dar să nu uităm nici o clipă că adevărata viață (viața
fără sfârșit) începe după moarte!
Fie ca Dumnezeu să ne binecuvinteze astăzi integritate și așteptând cu bucurie ziua mutării în

cu o credință vie care să ne abiliteze să umblăm cu împărăția Lui slăvită! Amin! ▲


Dumnezeu în toate zilele vieții noastre, slujindu-l cu

 Nădejde pentru cei
adormiți
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)

Ucenicie
În fața morții, oamenii se împart în două
categorii: cei care văd în ea un sfârșit
fără nădejde și cei care văd dincolo de
ea o nădejde fără de sfârșit!
Încredințat că tesalonicenii stau acum
bine la „credință“ și la „dragoste“,
apostolul Pavel trece cu capitolul 5 la
învățătura despre „nădejde“. Se pare că
cei de atunci erau îngrijorați de soarta
celor care „au adormit“ (murit) crezând
că ei nu vor avea parte de binecuvântata
nădejde a întâlnirii cu Domnul.
Răspunsul lui Pavel ne dă ocazia să
privim și noi în viitor la acest eveniment de o
spectaculoasă importanță.
Epistola scrisă tesalonicenilor cuprinde descoperirea
unor aspecte despre „răpirea“ Bisericii, pe care nu le
mai găsim în nici o altă epistolă. Textul ne dă o
cronologie a secvențelor în care se vor petrece
evenimentele legate de învierea tuturor credincioșilor
morți, transformarea celor vii și ridicarea lor „în nori“,
pentru a-L întâlni acolo pe Domnul (1 Tes. 4:16-18).
Elocventă, prin lipsă, este „fixarea unei date“ pentru
revenirea lui Isus Hristos. Cei ce au astăzi o
asemenea pasiune, ar face bine să țină seama că
Pavel însuși, specialistul Nou Testamental în această
problemă, spune foarte clar:
„Cât despre vremi și soroace, n-aveți trebuință să vi
se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine
că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea“ (5:1-2).
Noul Testament este plin de referințe despre viitor. De
exemplu, numai despre revenirea Domnului Isus sunt
nu mai puțin de 300 de referințe! Credincioșii sunt
oameni orientați spre viitor. Dumnezeu nu și-a
încheiat lucrarea cu lumea aceasta. În ciuda celor
care cred că sfârșitul istoriei va fi o tragedie, apostolul
Pavel vrea să însenineze inimile celor din Tesalonic cu
lumina Evangheliei:
„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce
au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n-au
nădejde“ (1 Tes. 4:13).
Lumea Greciei era cutremurată de tenebrele morții.
Marii filosofi ai antichității erau pesimiști. Iscillus a
scris: „Când un om moare, nu există înviere“.
Teocrates a scris: „Pentru cei încă în viață mai este o
nădejde, dar pentru cei morți, nici una“. Pe un
mormânt din Grecia, cineva a scris: „N-am fost, am
trăit, nu mai sunt, și nici nu-mi pasă“.
Se pare că apostolul Pavel a primit prin Timotei o
întrebare de la cei din Tesalonic, îngrijorați că cei care
mor nu se vor putea bucura de evenimentele care vor
avea loc odată cu venirea Domnului. Nu este clar
dacă tesaloniceni se îndoiau de posibilitatea învierii
sau doar de probabilitatea ca cei morți să fie părtași
la domnia în împărăția lui Hristos. Cert este că Pavel îi
îndeamnă să-și așeze nădejdea pentru viitor în
experiența prin care a trecut Domnul Isus:
„Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem
şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe
cei ce au adormit în El.“ (1 Tes. 4:14).
Orice om care a crezut în Isus Hristos s-a făcut pe
vecie una cu El și va avea parte de toate experiențele
prin care va trece Hristos! Pavel compară moartea
celor credincioși cu un somn al trupului, în timp ce
sufletul este acasă „la Domnul“, unde tânjea și el să
ajungă:
„Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un
câştig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face
 Luminătorul 2-3, 2014
să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns
din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună
cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi,
este mai de trebuinţă să rămân în trup“ (Filip.
1:21-24).
# Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
Revelație: avem Cuvântul adevărului (1 Tes. 4:15a)
Apostolul face apel la autoritatea Cuvântului lui
Dumnezeu și definește nădejdea creștină pentru cei
morți în termenii următori:
„Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul
Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la
venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor
adormiţi (1 Tes. 4:15).
Cred că facem bine dacă și
noi recapitulăm puțin ce ne
spune restul scrierilor Noului
Testament despre învierea
celor morți.
Dumnezeu i-a dat
apsotolului Pavel o
descoperire specială asupra
învierii credincioșilor și
asupra revenirii Domnului
Isus. Iată ce scrie el în
epistola adresată
credincioșilor din Corint:
„Dar va zice cineva: „Cum
înviază morţii? Şi cu ce trup
se vor întoarce?“
Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu
moare mai întâi. Şi când sameni, sameni nu trupul
care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de
grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un
trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un
trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul
oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este
trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri
cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea
trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Alta
este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta
este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în
strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor.
Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în
neputrezire; este sămănat în ocară, şi înviază în slavă;
este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere. Este
sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc.
De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut
un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh
dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este
duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc,
vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ,
pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel
pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel
ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am
purtat chipul celui
pământesc, tot aşa vom
purta şi chipul Celui ceresc.
Ce spun eu, fraţilor, este că
nu poate carnea şi sângele
să moştenească Împărăţia
lui Dumnezeu; şi că,
putrezirea nu poate moşteni
neputrezirea.
Iată, vă spun o taină: nu
vom adormi toţi, dar toţi
vom fi schimbaţi, într-o clipă,
într-o clipeală din ochi, la
cea din urmă trâmbiţă.
Trâmbiţa va suna, morţii vor
învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci
trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se
îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se
îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus
putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul
acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se
va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost
înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte?
Unde îţi este boldul, moarte?“ (1 Cor. 15:35-55).
Învățătura propovăduită de Pavel este în totală
armonie cu învățătura rostită de Domnul Isus:
„Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă
cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimes, are
14
viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din
moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun, că vine
ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi
glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-L vor asculta, vor
învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a
dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să
judece, întrucât este Fiu al omului. Nu vă miraţi de
lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din
morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele.
Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce
au făcut răul, vor învia pentru judecată“ (Ioan
5:24-29).
„Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar
fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere
dela Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.“ Isus i-a zis:
„Fratele tău va învia.“ „Ştiu“, I-a răspuns Marta, „că va
învia la înviere, în ziua de apoi.“ Isus i-a zis: „Eu sunt
învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi
murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu
va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“ „Da,
Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“ (Ioan
11:21-27).
Nădejdea noastră pentru viitor este ancorată puternic
în biruința lui Hristos asupra morții:
„Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din
morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a
morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici
Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci
propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică
este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem
descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu;
fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat
pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că
morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici
Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa
voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele
voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos,
sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am
pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai
nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a
înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă
Luminătorul 2-3, 2014
moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea
morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi
vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui.
Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce
sunt ai lui Hristos. (1 Cor. 15:12-23).
Societatea modernă este fascinată cu experiențele
celor care au trecut prin fenomenul „morții aparente“
și au fost readuși la viață. Mărturiile lor, adunate în
cărți, se vând în tiraje impresionante. Noi n-avem
nevoie de așa ceva. Biblia ne este de ajuns, iar
mărturia ei este singura mărturie care ne dă nădejde
în ceasul morții:
„Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru
învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin
mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem
nădejde“ (Rom. 15:4).
#
Revenire: Hristos se va întoarce (1 Tes. 4:14-15)
Renvenirea Domnului Isus este folosită de apostolul
Pavel drept o puter nică motivație în viața
tesalonicenilor. Ea ea fost un factor determinant în
mântuirea lor (1:9-10), în slujirea lor (2:19-20) și în
sfințirea lor (3:11-13):
„Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum
dela idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din
ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe
Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare“.
„Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau
cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea
Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi
sunteţi slava şi bucuria noastră“.
„Însuş Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus
Hristos să ne netezească drumul la voi! Domnul să vă
facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de
alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în
sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la
venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi
sfinţii Săi“.
 Luminătorul 2-3, 2014
Nădejdea revenirii Domnului Isus este o mângăiere
pentru cei credincioși. Întâlnirea cu El se va face în
văzduh, „în nori“:
# înviere)“ (Ioan 5:28-29).
Înviere: cei morți vor fi primii (1 Tes. 4:16)
„Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui
arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî
din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos“ (1 Tes.
4:16).
Acesta este pasajul care dă răspuns îngrijorării celor
din Tesalonic. Apostolul îi asigură că cei morți în
Hristos nu vor rata nimic din evenimentele viitoare
legate de întoarcerea și domnia lui Hristos. Învierea
credincioșilor morți este o prioritate pentru Dumnezeu
(„însuși Domnul“). La
ea participă făpturi de
ordin major din
anturajul tronului divin
(„cu glasul unui
arhanghel“) și pentru
e a s u n t p re g ă t i t e
instrumente speciale
care anunță
desfășurarea
evenimentelor cu
importanță maximă în
istorie („cu trâmbița lui
D u m n e z e u “ ) .
Apropierea cerului de
pământ va face ca pământul să reacționeze și vom
asista la cea dintâi fază a învierii („și întâi vor învia cei
morți“). Trupurile cu care se vor îmbrăca sufletele
celor morți vor fi nemuritoare. Cum sămânța nu
seamănă cu floarea, tot așa trupurile semănate în
moarte nu vor fi cele cu care vor învia cei morți.
Texte din Ioan și Apocalipsa arată clar că vor fi două
învieri generale din morți. Când Domnul se va coborî
pe nori, vor învia să-l întâmpine doar cei care au fost
salvați prin credința în El. Aceasta este „prima
înviere“:
„Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul
când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor
ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia
pentru viaţă (n.a. – Prima înviere); iar ceice au făcut
răul, vor învia pentru judecată (n.a. – a doua
„Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care
ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a
pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este
Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-
a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit
intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile,
până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea,
trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. Şi am
văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe
ele, li s’a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li
se tăiase capul din
pricina mărturiei lui
Isus şi din pricina
Cuvîntului lui
Dumnezeu, şi ale
celorce nu se
închinaseră fiarei şi
icoanei ei, şi nu
primiseră semnul ei pe
frunte şi pe mînă. Ei
au înviat, şi au
împărăţit cu Hristos o
mie de ani. Ceilalţi
morţi n’au înviat pînă
nu s’au sfîrşit cei o mie
de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiţi şi sfinţi sînt
ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua
moarte n’are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui
Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie
de ani“ (Apocalipsa 20:1-6).
La finalul istoriei, mai înainte ca Dumnezeu să
inaugureze un pământ nou și ceruri noi, va fi marea
înviere de la urmă, numită și „cea de a doua înviere“
sau „învierea pentru judecată“. Între aceste două
învieri, după părerea mea, vor fi Necazul cel Mare și
Împărăția de o mie de ani.
„Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi
deslegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele

Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului,
pe Gog şi pe Magog, ca să -i adune pentru război.
Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s’au suit pe faţa
pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea
prea iubită. Dar din cer s’a pogorît un foc care i -a
mistuit. Şi diavolul, care -i înşela, a fost aruncat în
iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi
proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în
vecii vecilor. Apoi am văzut un scaun de domnie mare
şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au
fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele.
Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare
înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost
deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este
cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor,
după cele ce erau scrise
în cărţile acelea. Marea a
dat înapoi pe morţii cari
erau în ea; Moartea şi
Locuinţa morţilor au dat
înapoi pe morţii cari erau
în ele. Fiecare a fost
judecat după faptele lui.
Şi Moartea şi Locuinţa
morţilor au fost aruncate
în iazul de foc. Iazul de
foc este moartea a doua.
Oricine n’a fost găsit scris
în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc“ (Apoc.
20:7-15).
# ce vor fii vii la venirea Domnului („noi cei vii, cari vom fi
Răpire: cei în viață vor fi luați (1 Tes. 4:17a)
Următoarea secvență din lanțul evenimentelor viitoare
este „răpirea“, ridicarea credincioșilor aflați încă în
viață la cer pentru a fi „cu Domnul“:
,,Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi
împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul
în văzduh“ (1 Tes. 4:17).
Credincioșii rămași în viață vor trăi ceea ce a
experimentat și patriarhul Enoh. El a umblat cu
Dumnezeu până ce Dumnezeu l-a luat acasă:
Luminătorul 2-3, 2014
„La vrîsta de şase zeci şi cinci de ani, Enoh a născut
pe Metusala. După naşterea lui Metusala, Enoh a
umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi
fiice. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şase zeci şi
cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu
s’a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu“ (Gen.
5:21-24).
„Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să
nu vadă moartea. Şi n’a mai fost găsit, pentrucă
Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui,
primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu“ (Evrei
11:5).
#
Reuniune: vom fi totdeauna cu Domnul“ (1 Tes.
4:17b)
„ … Și astfel vom fi
totdeauna cu Domnul.
Mângâiați-vă dar unii pe
alții cu aceste cuvinte“ (1
Tes. 4:17b).
Din momentul acela,
credincioșii vor fi acolo
unde va fi și Domnul lor.
Unirea lor se va îndeplini
în ceea ce Biblia numește
Nunta Mielului, unde Isus
Christos va fi Mirele, iar
Biserica va fi Mireasa.
Unul din amănuntele semnificative din text este că
apostolul Pavel se include și pe sine în numărul celor
rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei“). Aceasta
este fundamnetul doctrinei despre „iminența“ venirii
Domnului Isus pentru Biserică. Pavel atunci, și fiecare
generație de credincioși de după el, a trăit cu
anticipația posibilei lui veniri în timpul vieții lor. Asta
înseamnă că Biserica nu trebuie să se uite după alte
semne ale venirii Lui. Răpirea și Reuniunea creștinilor
cu Christos poate fi literalmente .. în orice clipă. În
următorul capitol vom vedea cum va fi evenimentul
acestei veniri pentru oamenii necredincioși din lume,
iar în cea de a doua epistolă vom vedea că unii din
 Luminătorul 2-3, 2014
Tesalonic au înțeles într-un mod absolut greșit ceea
ce le spusese apostolul Pavel.
# nu vei şti în care ceas voi veni peste tine“ (Apoc. 3:3).
Confuzie: adormiți sau treji? Mânie sau mântuire? (1
Tes. 5:1-11)
Pasajul acesta este un avertisment apostolic pentru
credincioșii din Tesalonic. Pavel le arată că, în
problema venirii Domnului, existau deja două pericole
posibile: obsedanta pasiunea stabilirii de date și
totala indiferență asupra acestui subiect.
„Cît despre vremi şi soroace, n’aveţi trebuinţă să vi se
scrie, fraţilor. Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că
ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea“ (1 Tes.
5:1-2).
Este imposibil să faci schițe și tabele cu date pentru o
venire a Domnului care este … iminentă! Pe de altî
parte, este foarte
periculos să
semeni cu
oamenii din
lume, care
ignoră venirea
iminentă și nu se
pregătesc pentru
ceea ce le va
aduce viitorul:
„Cînd vor zice: ,,Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie
neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste
femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare“ (1 Tes.
5:3).
Apostolul Pavel preia aici o expresie folosită de
Domnul Isus: „ca un hoț noaptea“.
„Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni
Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpînul casei
la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n’ar
lăsa să-i spargă casa. Deaceea, şi voi fiţi gata; căci
Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă
gîndiţi“ (Mat. 24:42-44; Luca 12:35-40).
Aceiași expresie este un avertisment pe care Domnul
îl dă în cartea Apocalipsei:
„Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi
pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi
„Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de celce veghează şi îşi
păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă
ruşinea!“ (Apoc. 16:15).
Ca să înțelegem bine la cine se referă apostolul Pavel
este bine să urmărim foarte clar cine sunt „ei“ și cine
suntem „noi“. Versetele fac o distincție clară între
credincioșii care ar trebui să-l aștepte cu nerăbdare
pe Christos și necredincioșii din lume care, trăin în
ignoranță, vor fi luați prin surprindere de evenimentele
viitoare. Oamenii din lume trăiesc în întunerec. Noi
trîim în lumină. Ei dorm somnul păcatului; noi suntem
treji și veghem. Pavel îi averitizează pe credincioși să
nu imite comportamentul nesăbuit al oamenilor
adormiți în păcat,
aflați în întunerec
și rânduiți la
mânie de
Dumnezeu.
„Dar voi, fraţilor,
nu sînteţi în
întunerec,
pentruca ziua
aceea să vă
prindă ca un hoţ. Voi toţi sînteţi fii ai luminii şi fii ai zilei.
Noi nu sîntem ai nopţii, nici ai întunerecului. De aceea
să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
Căci ceice dorm, dorm noaptea; şi ceice se îmbată,
se îmbată noaptea. Dar noi, cari sîntem fii ai zilei, să
fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a
dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii.
Fiindcă Dumnezeu nu ne -a rînduit la mînie, ci ca să
căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie
că dormim, să trăim împreună cu El. Deaceea,
mîngăiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în
adevăr“ (1 Tes. 5:4-11).
În text apar iar cele trei elemente ale teologiei lui
Pavel: credința,dragostea și nădejdea. Învățătura
despre venirea Domnului este o motivație
 18
extraordinară pentru trăirea unei vieți de sfințenie în
anticiparea întâlnirii cu „Sfântul lui Israel“ și a intrării în
locurile sfinte din cer. Ea ne poate mângăia în
necazuri și ne poate întări în fața ispitelor acestei lumi
păcătoase. Suntem doar „străini și călători“ prin
această lume, așteptând nerăbdători sunetul de
trâmbiță și glasul care ne va chema să mergem …
acasă!
# întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să
Corectare: Cum să trăim în așteptarea venirii
Domnului? (1 Tes. 5:12-27)
Pavel își încheie epistola către tesaloniceni cu o serie
de 12 sfaturi. Unul din comentatori scrie că Pavel
pare cî vrea să le înghesuie 12 predici într-un spațiu
îngust. Eu cred că apostolul vorbise deja cu
tesalonicenii despre aceste rânduieli și nu mai simte
nevoia să le detaileze, ci doar le amintețte pe scurt
cum trebuie să fie o Biserică în așteptarea venirii
Domnului:
1. Harnică și respectând autoritatea oamenilor
duhovnicești:
„Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe ceice se
ostenesc între voi, cari vă cîrmuiesc în Domnul, şi cari
vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din
pricina lucrării lor“ (1 Tes. 5:12-13a).
Cetățenii din Tesalonic traiau îb oraș sub o formă de
democrație. Partea bună era că femeile se bucurau și
ele de respect. Partea rea era că majoritatea
cetățenilor nu mai aveau respect pentru cei ce
conduceau orașul. Pavel le spune credincioșilor să-și
respecte liderii pentru că ei nu pot conduce decât
dacă se bucură de respectul celorlalți. Biserica nu
este o democrație, ci o teocrație călăuizită de Duhul
Sfânt. Această călăuzire se manifestă prin
conducători plini de Duhul Sfânt. Cei ce cârmuiesc
Biserica nu sunt dictatori, dar nu sunt nici membrii de
rând într-o democrație greacă!
2. Trăind în pace și armonie
Pavel își continuă îndemnurile arătând trei lucruri care
nu trebuie să se manifeste în adunare și cinci lucruri
care trebuie să se manifeste în ea.
Luminătorul 2-3, 2014
Nu fiți dezordonați, nu fiți nu fiți deznădăjduiți și nu fiți
slabi:
„Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe
ceice trăiesc în neorînduială; să îmbărbătaţi pe cei
desnădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi“ (1 Tes. 5:14a).
Fiți răbdători, iertători, bucuroși, rugativi și
mulțumitori:
„Să fiţi răbdători cu toţi. Luaţi seama ca nimeni să nu
faceţi ce este bine atît între voi, cît şi faţă de toţi.
Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat.
Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci
aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu
privire la voi“ (1 Tes. 5:14b-18).
3. Respectând lucrarea Tatălui, a Fiului și a Duhului
Sfânt
Ultimul îndemn subliniază importanța celor trei
personae ale Trinității în viața credincioșilor:
„Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi proorociile. Ci
cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. Feriţi-
vă de orice se pare rău. Dumnezeul păcii să vă
sfinţească El însuş pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul
vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără
prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
Celce v’a chemat este credincios, şi va face lucrul
acesta“ (1 Tes. 5:19-24)
Tatăl ne-a chemat, Fiu ne-a mântuit, iar Duhul Sfânt
Sfânt ne călăuzește în sfințenie și ne păzește întregi
pentru Dumnezeu..
Apostolul își încheie scrisoarea smerit, arătându-se
dependent de suportul lor în rugăciune, iubitor față
de toți și preocupat ca toți să citească și să asculte
mesajul din epistolă. Ultimul salut este și ultima
nădejde. Lucrarea divină în noi nu a fost, nu este și
nu va fi „a noastră“. Ea este de la un capăt la celălalt,
lucrarea harului dumnezeiesc dat nouă prin Domnul
Isus Christos.
,,Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi. Spuneţi sănătate
tuturor fraţilor cu o sărutare sfîntă. În Domnul vă rog
fierbinte ca epistola aceasta să fie citită tuturor fraţilor.
Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu
toţi! Amin“ (1 Tes. 5:25-28). ▲

Eben Ezer - Aniversare de
30 de ani
Nelu Brisc (RBC of Portland)


Aniversare
Am dorit ca, la această aniversare să ne oprim puțin serviciu divin al Bisericii Baptiste
din alergarea noastră și să facem o evaluare a Române din Portland.
bunătății și îndurării lui Dumnezeu față de noi, ca Primul document scris găsit în
biserică, în tot acest timp. Și, recunoscându-I arhiva bisericii, care atestă începutul
dragostea, bunătatea și credincioșia să spunem și Bisericii Baptiste Române din Portland
noi, alături de psalmist : ”Nu nouă, Doamne, nu nouă, este datat 5 Februarie 1984, iar pe
ci Numelui Tău dăm slavă pentru bunătatea Ta, data de 15 Aprilie 1984, 6 familii de
pentru credincioşia Ta !” (Psalmul 115:1). români au întocmit şi semnat Actul de
Rugăciunea noastră este ca viziunea pentru Constituire a Bisericii. La sfârşitul
viitor a bisericii din Portland să fie cea din Psalmul anului 1984 în registrul de evidență al
111:1 : ”Lăudaţi pe Domnul ! Voi lăuda pe Domnul Bisericii Baptiste Române din
din toată inima mea, în tovărăşia oamenilor fără Portland, Oregon erau înregistrate 16
prihană şi în adunare.” familii. Primul pastor invitat pentru a
# sluji în această biserică a fost fr. Liviu Olah, iar în a
Istoric doua jumătate a anului 1984 a venit ca pastor fr.
”Iată-mă ! Trimite-mă !” a fost răspunsul familiei Aurel Popescu, împreună cu familia. Lista membrilor
Ghiță și Leana Cioruță, la provocarea lui Dumnezeu bisericii din 14 decembrie 1986, arată că biserica, la
de a deschide biserici de timpul acela,
limbă română printre avea 47 de
emigranții români sosiți membri.
din România comunistă în Din dorința
Statele Unite prin anii de a avea un
1980. Plecați din Los locaș propriu de
Angeles, după mai multe închinare, prin
căutări stăruitoare, familia dărnicia fraților,
Cioruță a primit unda în 1990 s-a
verde pentru a începe o cumpărat prima
biserică de limbă română. p ro p r i e t a t e a
Direcția : Portland, Bisericii, aflată
Oregon. la adresa 304
În luna ianuarie 1984, NE 80th Ave. În
George Cioruță și Nelu Lupean, împreună cu familiile 1996, spațiul
lor s-au adunat într-o cameră de “nursery” la d e v e n i n d
Eastmont Baptist Church. Acesta a fost primul insuficient, prin
 Luminătorul 2-3, 2014

proprietăți. Iată
motivațiile ce ne-au
determinat să dedicăm
Domnului, a doua
duminică din februarie a
fiecărui an, ca zi de
aniversare a înființării
Bisericii Baptiste
Române din Portland,
Oregon.
#
Lucrarea de
venirea unui mare număr de familii din California și din slujire prin Cuvânt
România post-revoluție, s-a cumpărat o a doua O predicare și trăire biblică și clară, pe înțelesul
proprietat la adresa 14011 NE San Rafael St., care a tuturor, a fost întotdeauna viziunea slujitorilor care
fost renovată, amenajată pentru biserică, cu 300 de vestesc Cuvântul în Biserica Baptistă Română din
locuri şi dedicată Domnului, la 27 iulie 1997. Din Portland, Oregon. Bărbații care slujesc în lucrarea
1996 până în Aprilie 1997, Biserica a fost păstorită de amvonală, precum și învățătorii de la clasele de
fratele Nelu Chițescu, având un număr de 210 școală duminicală, au tratat cu maturitate această
membri. Începând din anul 1998 și până în prezent, lucrare și au adus în fața ascultătorilor mesaje bine
pastor al bisericii este fr. Nelu Brisc. La sfârşitul anului pregătite și bine prezentate. Ca urmare a acestei
1999 Tabelul Nominal al bisericii indica 313 membri, viziuni, biserica a crescut simțitor, atât calitativ cât și
spațiul pe San Rafael devenind insuficient. cantitativ, prin adăugare de noi membri și prin
Pe data de 11 Februarie 2001, s-a inaugurat cel implicarea membrilor bisericii în diferite lucrări de
de-al treilea locaş de închinăciune al bisericii, la slujire.
adresa 10115 SE Stanley Ave, Portland OR 97222, Astfel, de la înființarea bisericii și până la data de
local în care biserica funcționează și la data de față. față au avut loc evanghelizări, ocazii în care s-a vestit
La ora aceasta,
biserica are un
număr de 436 de
membri.
După cum se
observă din
prezentarea foarte
pe scurt a
istoricului, luna
februarie este
încărcată cu
evenimente de
î n c e p u t ,
încorporare şi
inaugurarea celei
de-a treia
 Luminătorul 2-3, 2014
cu putere Harul Mântuitor al Domnului Isus și astfel,
suflete scumpe s-au predat Domnului. În ultimii
șaisprezece ani, Domnul ne-a binecuvântat cu snopi
așa că, în fiecare an, cu exceptia unui singur an, am
avut câte două botezuri Nou Testamentale.
Un lucru la care ținem mult și vrem să rămână ca
o caracteristică de bază a slujirii prin Cuvânt este
lucrarea de catichezare a candidaților pentru botez.
Ocaziile speciale din viața familiilor bisericii sunt, de
asemenea, oportunități pe care le fructificăm pentru a
propovădui cu putere Cuvântul Domnului, atât pentru
maturizarea și echiparea celor credincioși, cât și
pentru chemarea la mântuire a celor ce sunt încă pe
calea lumii. De fiecare dată, când s-au oficiat
logodne, cununii, binecuvâmtări de copilași sau
înmormântari, mesajul Evangheliei a răsunat cu
putere.
Dorința inimii mele este ca avântul și râvna pentru
vestirea Cuvântului sfânt, care l-a caracterizat pe
apostolul Pavel, să însuflețească pe fiecare vestitor al
Evangheliei din Biserica din Portland.
Pentru că Domnul Isus, prin Cuvântul Său
spune : "Fiți Sfinți căci Eu sunt Sfant", veghem unii
asupra altora pentru ca fiecare membru al Bisericii să
fie ajutat să crească spiritual până la statura plinătății
21
lui Hristos. Vom veghea să nu pătrundă învățături
străine în Biserică. Serviciile din Casa Domnului sau
cele ocazionale, oriunde ar fi ele, le închinăm
Domnului. practicând rugăciunea, laudând pe
Domnul prin cântare și vestind Cuvântul Sfintei
Scripturi. Suntem conștienți de marea
responsabilitate pe care o avem pentru sufletele
nemântuite din jurul nostru, de aceea nu ezităm să-L
mărturism pe Domnul în orice împrejurare. Suntem
gata să ajutăm pe săraci, văduve, orfani, bătrâni și
bolnavi, răspunzând astfel la învățătura Domnului
Isus, care ne spune : "Am fost flămând și mi-ați dat
de mâncare, am fost gol și m-ați îmbrăcat."
Vă invităm cu drag să participați la toate serviciile
Bisericii Baptiste Române din Portland, ca împreună
să ne închinăm Tatălui nostru din ceruri, să glorificăm
pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos și să fim
călăuziți în slujire de Duhul Sfant ▲

 Biserica Baptistă Credința
din Salonta
Aurel Galchiș


Duminică, 1 sept 2013 a avut loc La jumătatea lunii Mai 2012 am săpat fundația și am
Misiune

deschiderea Bisericii Baptiste Credința
(biserica fraților țigani) de pe strada 9
Mai, nr 32. Pastorul Aurel Galchiș ne-a
vorbit despre inițiativa de deschidere a
acestei biserici, despre cum au reușit
să o ridice și ce planuri de viitor au
aici.
început noua clădire a Bisericii Credința. Prin harul
lui Dumnezeu am reușit să lucrez în fiecare zi acolo
alături de oameni minunați, care au depus tot efortul
ca această clădire să se ridice. Prin harul lui
Dumnezeu, pe 1 sept 2013 am avut HARUL din
partea Domnului de a deschide noul locaș de
rugăciune pentru frații țigani.

Cum ati ajuns sa vă gândiți la ridicarea Ce planuri aveți pentru viitor, în legătură cu această
Bisericii Baptiste Credința? Biserică?

Cuvântul lui Dumnezeu mi-a vorbit în Aș vrea ca această clădire sa aibe un dublu scop. În
mod special după o seară de primul rând acolo să fie slăvit Dumnezeu, și apoi cei
evanghelizare la Biserica fraților țigani, care era o care fac parte din biserică și care vor frecventa să
clădire veche de aproximativ 100 de ani, fără fie educați și școlati. Vrem să facem cursuri de
fundație, ai cărei pereți erau pe punctul de a se alfabetizare, atât cu copiii țigani cât și cu adulții. Cu
dărâma. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a vorbit prin ajutorul acestor cursuri de alfabetizare ne propunem
profetul lui Dumnezeu Hagai, cap 1, versetul 2-4. ca oamenii să învețe să scrie și să citească, citind în
“Dar pentru voi a venit oare vremea
să locuiti în case căptușite cu
tavan, când Casa aceasta este
dărâmată?” Personal, cred că
Dumnezeu vorbește și azi prin
Cuvânt, prin Biblie. M-am dus
acasă și i-am spus soției și copiilor
că Domnul mi-a pus pe inimă să
construiesc o casă de rugăciune
pentru frații țigani. Le-am spus
acest lucrul și fraților din comitetul
Bisericii Betel din Salonta.

Când au început lucrările la această

Biserică și căt au durat?
 Luminătorul 2-3, 2014 23

primul rând Biblia, care este un izvor nesecat de această biserică, români, maghiari, țigani, slovaci
înțelepciune și de putere. Le-am explicat fraților din sau alte naționalități, să simtă prezența Domnului și
biserică importanța școlii și educației, atât pentru ei puterea Duhului Sfânt.
cât și pentru copiii lor și viitorul acestora. Eu cred că
La construcția Bisericii m-au ajutat foarte mult frații
din punct de vedere mental, ei sunt la fel de dotați
din Biserica Betel din Salonta, frați și Biserici din
ca toți ceilalti oameni și Dumnezeu poate să îi ridice,
America cărora le mulțumesc pe această cale. În
să fie oameni folositori societății și să nu fie
Biserica Credința se adună peste 80 de persone la
marginalizați. Scriptura spune că Dumnezeu nu se
fiecare Serviciu și duminica și-n cursul săptămânii.
uită la fața omului, ci la inima lui 1 Samuel 16:7 “…
În urma construcției Bisericii, strada a fost pietruită,
Domnul se uită la inimă.” Oamenii care citesc Biblia
trotuarul asfaltat, casele fraților țigani sunt curate, ei
ajung să-l descopere pe Dumnezeu, să fie
vin curați la Casa Domnului și copii lor merg la
schimbați, transformați, și să devina oameni care
școală. Aproape în fiecare duminică au musafiri, și
pot fi o binecuvântare pentru societate. În acest
frații români sunt cei care-i vizitează și participă la
scop, rog oamenii
Serviciile divine ale
de bine,
Bisericii. Dacă
c o n d u c e re a
Domnul vă pune
orașului, să ne
pe inimă ajutați-mă
ajute ca la fiecare
ca la fiecare
oră de alfabetizare,
întalnire cu copiii și
atât pentru copii
cu cei adulți pentru
cât și pentru
alfabetizare să le
adulți, să le putem
dăm și o felie de
oferi cursanților și
pâine. Doamne
o felie de pâine.
ajută-ne să facem
Domnul Isus,
bine pentru
atunci când învăța
semenii nostri și
noroadele, se
pentru mântuirea
îngrija atât de
altora. Dragii mei,
nevoile lor
mi-am pus de multe
spirituale cât și de cele materiale.
ori întrebarea: Cum ar fi fost viața mea daca m-aș fi
Dorim ca această Casă de rugăciune să fie o născut într-o famile de țigani? M-aș fi bucurat dacă
binecuvântare pentru cartierul Gascoși, pentru toți cineva îmi spunea de bunătatea Domnului si
cei care vor intra în ea. Cei care vor fi necăjiți, mântuirea în dar prin Domnul Isus Hristos? Dar dacă
Domnul să le dea pace. Celor care vor fi bolnavi, eram flămând… m-aș fi bucurat de o felie de pâine?
Domnul să le dea sănătate. Celor cu probleme în (Ce ușor e să judeci un om, mai ales când el nu
casă și familie, Dumnezeu să le dea armonie, iar pe poate ca și tine). Vă mulțumesc frați români că ne-
cei nemântuiți, Dumnezeu să-i mântuiască. ați ajutat să construim această Biserică. Domnul
Dumnezeu să vă dea de 100 de ori mai mult, să vă
Domnul Isus spunea ca Biserica trebuie să fie o
binecuvânteze casele și familiile și Biserica din care
Casă de rugăciune pentru toate neamurile. (Marcu
faceți parte. Amin.1 Tes 5:23. ▲
11:17: “Casa mea se va chema o casă de rugăciune
pentru toate neamurile.”) Toți cei care vor intra în #
 #
#
#
Conducerea Asociației

Președinte - Eusebiu Rusu

Secretar general - Sorin Sabou
#
Vicepreședinte est - Matei Istudor
Secretar est - Florin Vancea
#
Vicepreședinte vest - Florin Filip
Secretar vest - Ovidiu Rauca
#
Vicepreședinte Canada - Mircea
Toma
Președinte Comisia pastorală- Doru
Aninoiu
Președinte Comisia de misiune - Nelu
Pășcuț
Membri: John Bilți, Samuel Stan
Comisia de Școală duminicală - Aurel Uimit de atâta bogăţie
Mateescu, Andrei Bulzan, Ștefan Ce am găsit-o Doamne-n Tin’
Ghinescu
Mă-ntreb ce-aş fi fără de Tine
Casier misiune: Ion Cotârlă
În viaţă acesta de suspin
Casier adm.: Cornel Ciba
Credinţa, Pacea, Dragostea
# Ce le-am primit din mâna Ta
Editor „Luminătorul“ -
Pentru nimic nu le-aş schimba
Sorin Sabou
Isus eşti fericirea mea.
editorluminatorul@gmail.com
Tipar și distribuție - Ioan Știr
#
La Calvar păcatul mi-e şters
# La Calvar eu Har primesc
# La Calvar, mântuire am în dar
Nu uitați să vă abonați la
Luminătorul! Îţi mulţumesc Isus pentru Calvar.
# #
Abonamenul unei reviste costă $30 Cine sunt eu să pot intra
pe an.
Doamne-n împărăţia Ta
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills, Nu merit şi nu voi putea
CA 91709 Să-Ţi răsplătesc Iubirea Ta
cornel.ciba@gmail.com Dar pot să spun la toţi Isus
# De harul Dragostei nespus
Contribuțiile pentru fondul de misiune
se fac la Ion Cotârlă
Ce se găseşte-n jerfa Ta
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills, Veniţi şi voi la Golgota.
MI 48306
ioncotarla@gmail.com
#