MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918”

FACULTATEA DE TEOLOGIE
 ALBA IULIA
2006
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918”
FACULTATEA DE TEOLOGIE

INVAZIA NEOPĂGÂNISMULUI

MAFTEI COSMIN IONEL

TEOLOGIE PASTORALĂ
ANUL I

2
ALBA IULIA
2006

CUPRINS

3
 Preliminarii

„Poate astăzi ceva mai mult ca oricând, Hristos este negat. Atunci era ceva negat
din El: nestorienii negau unitatea de persoană, monofiziţii au negat umanitatea, arienii
au negat egalitatea cu Tatăl, deci fiecare câte ceva. Dar astăzi se neagă peste tot
Hristos. Şi asta ne somează să punem şi mai mult în lumină adevărurile Lui.” (Părintele
Dumitru Stăniloae).1

Astazi, mai mult ca oricând, Biserica lui Hristos este „pusă la zid”, invazia neo-
păgânismului fiind una dintre cele mai mari provocări contemporane.
În faţa acestor rătăciri contemporane nu avem decât două opţiuni: ori primim
învăţătura Bisericii şi o urmăm pe ea ori ne formăm o părere personală şi, încercând să
deosebim ce este bine de ce este rău, riscăm să ne îndepărtăm de Adevăr. În zilele noastre
răsună glasul proorocului Isaia care zice: „ Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău,
care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi
dulcele amar.Vai de cei ce sunt înţelepţi în ochiii lor şi pricepuţi după gândurile
lor...Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa
rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa,
caci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel!”(Isaia
5; 20, 21, 24).
Oamenii de astăzi caută un adevăr care să corespundă imaginii pe care ei
înşişi şi-au creat-o, caută un chip cioplit care să aibă dimensiunile căutate. Oameni
au lucrat pantoful după cum au vrut şi acum caută o Cenuşăreasă căreia să i se
potrivească. Au luat patul lui Procust şi acum încearcă să verifice dacă adevărul
încape în el2. Ei uită de faptul că Adevărul este o Persoană care intră in comuniune cu
noi. El, Adevărul a spus „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu
decât prin Mine.”(Ioan 14, 6). Cu alte cuvinte Dumnezeu, care este Iubire (I Ioan 4; 8),
1
Sorin Dumitescu, 7 dimineţi cu Părintele Stăniloae, (volum de convorbiri), Bucureşti, Editura Anastasia,
2002, p. 184.
2
Vasile Danion, Parintele Ilarion Olaru, Dărâmarea idolilor, apostazia new age, apare cu binecuvântarea
Prea Sfinţitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti, Editura Credinţa
Noastră, 2001, p. 36.

4
ne cheamă să intrăm în comuniune cu El însă, acest lucru este posibil doar pentru faptul
că „Dumnezeu cel nepătruns şi neajuns” S-a coborât la noi, „S-a deşertat pe Sine, chip de
rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un
om.”( Filipeni 2,7). Însă, omul, căutând pe ale sale şi nu pe ale lui Dumnezeu, s-a
îndepărtat de Adevăr aşa de mult încât nu mai poate percepe în adevăratul sens „cuvintele
Lui”, care ne-au fost grăite nouă prin Fiul ( Evrei 1,2).
Omului contemporan îi este greu sau aproape imposibil de a pune în practică
poruncile Domnului, pentru că ele presupun smerenie, răbdare, silinţă şi persistenţă. Ori,
lipsind omului răbdarea el doreşte „mântuirea la minut”, neluând în seamă că Împărăţia
lui Dumnezeu se ia prin osteneală. Omul contemporan refuză calea „cunoaşterii prin
experiere” deoarece el caută trăiri mistice „la minut”, caută extaze imediate şi sfinţire fără
efort ceea ce nu se poate3. Însă, în acelaşi timp, dacă este nevoie, el depune eforturi
grandioase pentru a experimenta căi spirituale greşite; sunt cunoscute cazuri, care în
sânul Bisericii afirmă că nu pot face asceză, însă în timpul „înşelării lor ”, din momentul
plecării din Biserică ei sunt capabili de mari „nevoinţe”.
Părintele Paisie Aghioritul spunea : „Astăzi lumea s-a umplut de asigurări şi
asigurări dar, fiind depărtată de Hristos, simte cea mai mare nesiguranţă. În nici o
epocă nu a existat nesiguranţa pe care o au oamenii contemporani.”4 Această
nesiguranţă se datorează puţinei credinţe dar şi pentru faptul că nemaiputând suferi
învăţătura sănătoasă şi-au îngrămădit învăţători după poftele lor, întorcându-se de la
adevăr şi urmând basmelor (II Timotei 4; 4, 3,4). Neînţelegând că fără Hristos nu pot face
nimic ( Ioan 15; 5), ei încearcă să-L despartă pe Hristos de Biserică creând o învăţătură
după raţiunea lor. Din aceasta cauză aproape toate „religiile” îl revendică pe Hristos ca
fiind al lor, negându-i divinitatea. În acest sens „cuvintele lui Hristos, consemnate în
vechile surse creştine reale sunt date la o parte cu scopul de a demonstra că Hristos
tolerează modelele oculte intelectualiste ale contemporaneităţii”5 .

3
Ibidem, p. 44.
4
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere şi cu dragoste pentru omul contemporan, Ediţia a II-a, traducere
din limba elină de ieroschim. Ştefan Lacoschitiotul, Asociaţia Schitul Lacul,Sfântul Munte Athos, Editura
Evanghelismos, 2002, p. 22.
5
Andrei Kuraev,Daruri şi anateme,ce a adus creştinismul lumii, traducere din limba rusă de Nina
Nicolaevna , Bucureşti, Sofia, 2004, p. 288.

5
 Una din marile „descoperiri” a teologiei secolelor XIX-XX a fost definirea lui
Hristos ca o mare personalitate a istoriei, El fiind cosiderat doar un mare creator de
religie. Astfel, s-a strecurat minciuna, crezută de foarte mulţi creştini, că acceptarea
diferitelor mistici ajută la aprofundarea creştinismului. De fapt, este vorba despre o
simplă preluare a numelui Mântuitorului pentru a-L transpune în sistemele care sunt
justificate şi propagate prin expresiile creştinismului autentic.6
Toate aceste afirmaţii nu sunt decât mărturii ale efortului de a face
din Hristos un om oarecare, în scopul de a reconcilia necredinţa, printro încercare
neisbutită, cu adevărul lui Dumnezeu.Scriitorul şi profesorul de la Universitatea din
Oxford C. S. Lewis scria despre cei care nu cred că Hristos este Dumnezeu: „Sunt gata
să-L accept pe Iisus ca pe un mare învăţător spiritual, dar nu pot să accept afirmaţia Lui
că El e Dumnezeu. Aşa ceva nu trebuie să spunem. Un om care e doar un simplu om şi
spune doar ceea ce a spus Iisus nu poate fi un mare învăţător spiritual. Ar fi mai degrabă
un lunatic – de tipul celui care afirmă că e un ou fiert – sau un demon din iad. Trebuie să
alegi. Sau acest om a fost şi este Fiul lui Dumnezeu, sau a fost un nebun.”7
Oare toate acestea duc la concluzia că „religia viitorului” va fi o religie fără
Hristos? Ţinând cont de noile orientări religioase, se pare că da. Scriitorul şi teologul rus
Nicolae Berdiaev(1874-1949) e considerat de mulţi ideologul Noului Creştinism, întrucât
în scrierile sale a lansat ideea potrivit căreia creştinismul ar trebui să fie capabil să existe
într-o mare varietate de forme în Biserica Universală şi în adevărurile parţiale ale tuturor
religiilor. El a prezis venirea unei Noi Ere, a Sfântului Duh, în care lumea va dobândi o
nouă spiritualitate debranşându-se de veche viziune ascetică asupra lumii.Ideile sale şi-au
găsit ecou în doctrina mişcării new age care e cea mai mare conspiraţie mondială
anticreştină8 . Aceste fantezii supraecumenice nu au nimic de a face cu creştinismul
ortodox pe care Berdiaev îl dispreţuieşte de fapt. Noi trăim timpuri de mari confuziuni.

6
Pr. Conf. Dr. Ioan Emil Jurcan,Neopăgânismul Europei consumiste, o analiză a desacralizării vieţii
creştine europene, în „Spiritualitate şi consumism in Europa unită” , Referatele Simpozionului
Intrenaţional „ Spiritualitate şi consumism in Europa unită”, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă
a Universităţii „ 1 Decembrie 1918 ” Alba Iulia (26-27 aprilie , 2004), Alba Iulia, Editura Reîntregirea,
2004, p. 346.
7
Monahii John Marler şi Andrew Wermuth, Tinerii vremurilor de pe urmă, ultima şi adevărata răzvrătire,
traducere din lb. Engleză de Felix Truşcă, tipărită cu binecuvântarea Prea S finţitului Galaction,
Episcopului Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti, editura Sofia, 2002 ,p.84.
8
Pr. Aristarch Cojocar, Ocultism religios, in „Tinereţe, ideal, Biserică”, tipărită cu binecuvântarea Î.P.S.
sale Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Făgăraş, Editura Agaton, 2002, pp. 192-193

6
Nu mai avem atmosfera cristalină, transparentă a evangheliei; este timpul prezis al
falşilor profeţi, al vorbelor false, al valorilor falsificate, al situaţiilor răsturnate şi
pervertite9.
Astăzi este epoca în care Hristos este negat în totalitate, „Pentru că mulţi
amăgitori au ieşit în lume, care nu marturisesc că Iisus Hristos a venit în trup, acesta
este amăgitorul şi antihristul(II Ioan 1;7) şi orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus
Hristos nu este de la Dumnezeu ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine,
şi acum este chiar în lume.” (I Ioan 4;3) Acest fapt îl poate constata oricine, vazând
„ghiveciul de religii” existent în lume, care încearcă, şi reuşeşte, să reînvie păgânismul cu
care să înlocuiască dreapta credinţă. New Age-ul, această pseudo-religie, credinţele
orientale, practicile wicca (reînvierea vrăjitoriei druide etc), ufo-latria (credinţa în
extratereştrii), credinţa în reîncarnare, credinţa în destin (zodiac), în ghicirea viitorului,
etc nu sunt altceva decât „semne ale Antihristului”, care îşi pregăteşte venirea.
Împlinindu-se astfel cuvântul Mântuitorului: „Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi
prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească de va fi cu
putinţă şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte.” (Matei 24;24-25)
Această „ invazie a neo-păgânismului” are ca scop îndepărtarea omului de
Dumnezeu şi „schimbarea minţii lui” propovăduind mântuirea fără Dumnezeu, cu
propriile puteri, auto-mântuirea. Se observă astfel „mâna vrăşmaşului” care ispiteşte din
nou omenirea şoptindu-i, precum proto-părinţilor noştrii în Eden: „Veţi fi ca
Dumnezeu”(Facere 3;5).
În era noastră de apostazie care precede venirea lui antihrist satana a fost dezlegat
pentru o vreme (Apocalipsă 20;7) pentru a lucra minuni mincinoase,care nu i-au fost
îngăduite în timpul „ celor o mie de ani” de har în Biserica lui Hristos ( Apocalipsă 20;3)
şi pentru a câstiga pentru sine, în recolta lui drăcească, acele suflete care n-au primit
iubirea adevarului ( II Tesaloniceni 2;10). Putem spune că venirea lui antihrist este cu
adevărat aproape, prin chiar faptul că această recoltă satanică se strânge acum nu atât din
rândurile popoarelor păgâne, cât dintre rândurile creştinilor care au pierdut dulceaţa

9
Paul Evdokimov, Ortodoxia, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, traducere din limba franceză de Dr. Irineu Ioan Popa, Arhiereu vicar,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române,1996, p. 334

7
creştinismului10 . Ţine chiar de natura lui antihrist să prezinte împărăţia satanei ca şi când
ar fii a lui Hristos. Reînvierea ocultismului păgân este „înainte-mergătorul religiei
viitorului”, religia umanităţii de pe urmă, religia lui antihrist. Scopul „spiritual” de
căpetenie este să facă accesibile tuturor creştinilor iniţieri satanice, care până acum erau
restrânse doar la lumea păgână.11
O mare vină o poartă chiar creştinii, care doar poartă numele de creştinii, netrăind
creştineşte, având doar o credinţă aparentă fiind : „ oameni iubitori de sine, iubitori de
arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neacultători de părinţi, nemulţumitori, fără
cucernicie,lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de
bine, trădători,necuviincioşi,îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de
Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe dar tăgăduind puterea ei.” (II
Timotei 3;2-5) Azi cavalerii Apocalipsei străbat lumea. Cavalerul alb, învingătorul,
Hristos, se înconjoară de însoţitori ciudaţi: cavalerii care înfaţisează războiul, foamea,
moartea. Creştinismul nu este oare lovit de un somn greu,tragic, chiar în momentul în
care lume se descompune, se desface?Lumea este plină de erezii creştine din cauza
creştinilor înşişi care nu ştiu să manifeste prezenţa triumfătoare a Vieţii.12
Se cuvine să se ştie că trebuie să vină Antihrist, „fiul nelegiuirii”, venirea lui fiind
precedată de totate cele spuse de Scriputră (propovăduirea Evangheliei la toate neamurile,
prooroci şi hristoşi mincinoşi, etc). „Şi atunci se va arăta cel fărădelege, a cărui venire va
fi cu lucrarea Satanei, cu toată puterea şi cu semne şi cu minuni mincinose, cu toată
amăgirea nedreptăţii, la cei care pierd, pe care Domnul îl va omorâ cu gariul gurii Sale şi-
l va pierde cu venire arătării Sale” (II Tesaloniceni 2;8-9) Deci nu însuşi diavolul se face
om aşa cum s-a înomenit Domnul -sa nu fie- ci se naşte om din curvie şi primeşte totată
energia lui Satan. Căci Dumnezeu, cunoscând mai dinainte toată perversitatea voinţei lui,
pe care o va avea, ingăduie ca sa locuiasă diavolul în el. Se naşte deci din curvie, după
cum am spus, este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se răscoală, se împotriveşte şi
împărăţeşte. La începutul împărăţiei lui, dar mai degrabă a tiranieie lui, ia chipul

10
Pr. Serafim Rose, Ortodixia şi religia viitorului, Ediţia a II-a revizuită şi adăugată, treducere şi note
Mihaela Grosu, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction Episcopul Alexandriei şi
Teleormanului, Galaţi, Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumeniţa, 2004, pp. 283-284
11
Ibidem
12
Paul Evdokimov, op. cit. p. 335

8
sfinţeniei, dar când ajunge stăpânitor, persecută Biserica lui Dumnezeu şi-şi face
cunoscută toată răutatea lui. 13
Amalganul de „credinţe neo-păgâne” cutremură creştinismul din temelii, este cu
siguranţă „ ghiara fiarei” care încearcă să ucidă „împărăţia Vieţii”, însă va fi o încercare
nereuşită pentru că „Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor” (Apocalipsă 17;14) va
prinde pe „balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana” (Apocalipsă 20;2) şi va
fi aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor
fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în veci vecilor. (Apocalipsă 20;10)
În faţa unor asemenea provocări ale creştinătăţii în general şi a teologiei în
special, este nevoie de un răspuns; trebuie luată o atitudine „Caci dacă nu vom grăi noi,
pietrele vor striga”. Cu toate că nu vom rezolva mare lucru, avem datoria de a trage un
semnal de alarmă, un foc de avertisment; conştient de imposibilitatea practică de a
combate toate „neghiobiile” cunoscutul parinte duhovnicesc Epifanie Teodoropoulos
afirma următoarele: „Ca să se combată toate neghiobiile ce se scriu împotriva
creştinismului ar trebui următoarele: creierii să fie munţi, copacii tocuri, marea
cernealeă, si câmpiile hârtie”.14

New Age
-o pseudo religie-

INTRODUCERE

New Age (Noua Eră). Este una dintre mişcările cele mai ameninţătoare pentru
creştinism . În mare măsură mişcarea e influenţată de ideile Societăţii Teosofice,
încorporând deja mii de organizaţii din lume, având ca prim plan construirea unei „noi
ordini” a lumii ce, de fapt, urmăreşte atingerea scopului ei final –controlul asupra lumii.

13
Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, traducee din limba greacă veche, introducere şi note de Pr. Prof.
Dumitru Fecioru, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005, pp. 244-
245.
14
*** Crâmpeie de viaţă-din viaţa şi învăţăturile părintelui Epifanie, Schitul Lacul, 2000, pp. 162, apud
Vasile Danion, Parintele Ilarion Olaru, op. cit., p 65.

9
 Amintim câteva din principiile ce vor constitui această Noua Eră: stabilirea unui
sistem economic mondial, o taxă universala, o autoritate mondială care sa controleze
proviziile de hrană ale lumii, datoria de a subordona viaţa personală unui dictator
uiversal, arianismul, adică supremaţia rasei Vestului, avortul, însămânţarea artificială,
limitarea şi controlarea numărului de copii, purificarea –acţiunea de exterminare a celor
ce nu accepta ideiile mişcării, etc.
Noua Eră câştigă, mai ales în Apus, tot mai mulţi simpatizanţi si adepţi, prin
afişarea de activităţi pacifiste, ecologice, urmărirea unei alimentaţii sănătoase şi condiţii
fizice perfecte, prin practici oculte, în mare parte de provenienţă orientală, ca: meditaţia
transpersonală, yoga, terapii de relaxare prin hipnoză, vindecare psihică, vedenii, etc.
Drogurile sunt considerate ca „unelte de transformare” .
Urmăreşte o nouă ordine a lumii, care va sta sub semnul zodiei lui Acvariu,
ordine ce vizează o totală răsturnare a valorilor lumii actuale, prin tendinţe de relativizare
a adevărului, a identităţiilor, de împăcare a contrariilor, de sincretism, etc. În această
lume, înţelesurile noţiunilor de bine şi de rău vor fi descompuse şi pierdute, iar Lucifer
stăpân. Personajul central al noii Religii şi Guvernului, impuse de New Age este
Maitreya15 .
New Age e o nebuloasă ce conţine esoterism şi ocultism, gandire mitică şi
magică despre tainele vieţii şi un „dram” de creştinism, totul amestecat cu cugetări de
astrofizică16.
Mişcarea New Age e infiltrată în O.N.U. , U.N.E.S.C.O. , Consiliul Ecumenic al
Bisericilor, F.M.I. , Clubul de la Roma, Banca Mondială, Fundaţia Rockefeller, Fundaţia
Ford, Comisia Trilaterală, Grupul Bildenberg, Francmasonerie. Ea urmăreşte crearea unui
creştinism fără Hristos, întronarea unui nou Mesia în persoana lui Maitreya, reînvierea
cultelor orientale ale lui Isis, Osiris, Demeter, Hera, şi a misterelor eleusine, dionisiace,
orfice, pithice şi mithraice, precum şi a cultului zeiţei Geea(Gaia). De asemenea doreşte o
guvernare unică în plan politic şi religios, supremaţia rasei albe ( arianismul), purificarea
etnică, liberealizarea avortului, controlul genetic, emanciparea femeii prin libertinaj,
înlocuirea monoteismului creştin cu ateismul, panteismul şi antropolatria, cultivarea

15
Pr. Simeon Adrian,Biserica,sectele şi fraţii mincinosi, Iaşi, Editura Pelerinul, 1998, pp. 22-23
16
Diac. P.I. David, Sectologie, manual experimental, tipărită cu binecuvântarea Î.P.S. Lucian Arhiepiscopul
Tomisului, Constanţa, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Tomisului, 1998, p. 229 .

10
magiei, a ocultismului, a practicilor yoga şi cabalistice, pansexualismul,
metempsihoza(reîncarnarea), ecologismul17 .
Pentru new-age-işti împotrivirea faţă de tradiţie este considerată de mare
importanţă. Ei consideră că vrmurile în care omul voia să se apropie de Dumnezeu sunt
depaşite şi că acum omul trebuie să devină el înşuşi Dumnezeu. Cu alte cuvinte vrea să
arate faptul că omul are putere să se auto-îndumezeiască. Ştiut fiind faptul că
secularizarea a fost produsul modernităţii aşa precum new age este produsul post-
modernităţii18.
Modernisul fiind caracterizat de idealul iluminist , de raţionalism, de avangardism
şi individualism, am putea spune că new age-ul plin de mituri, magie, religiozitate, este
postmodernist şi în sensul în care acesta îşi împropriază în chip formal, exterior, tradiţii şi
miturii cărora le da un nou conţinut(lucru de altfel absolut necesar în acoperirea noţiunii
de new age). De aici putem extinde şi numi neo-mitologie,neo-magie, neo-păgânism,neo-
ocultism, etc. Toate încercările de reînviere ale cultelor păgâne europene pre-creştine
de tip wicca şi druidism se încadrează în acest curent. Am putea sune că
surpasolicitarea ateistă a secolelor trecute a fost cauza unei reacţi de rezistenţă şi opoziţie
care a dat roade. Se observă aici lucrarea satanicia desfăşurată pe parcursul a sute de ani
în lume creştină prin care s-a impus secularismul, fascismul, bolşevismul şi chiar
ateismul marxist-leninist, fie şi pentru un timp relativ scurt. Urmarea prevăzută şi
calculată a fost o reacţie generală împotriva acestrora, dar remediul vizat se vadeşte a fi
repăgânizarea societăţii la scară globală. Celebra frază a lui Andre Malraux: „Secolul
XXI va fi spiritual sau nu va fi”, revine ca un leit-motiv în preocupările elitei culturale
postmoderne, şi ca un ecou,în preocupările maselor. Dacă secolul XXI va redveni
„spiritual” sau de ce nu religios, distincţia sacru-profan reapare deja, cu tendinţa nobilă
de a re-sacralizare a universului(în terminologia new age acest lucru este egal cu
„revrăjirea” universului, sau rezultatul „incantaţiei la nivel universal”). În puţine cuvinte,
am putea vorbi folosind termeni ortodocşi despre marea apostazie, sau termenii

17
Pr. Aristarch Cojocar, op. cit., p. 193.
18
Aldo Natale Terrin, New Age, la religiosita del postmodernu,Dehonianie, Bologna, 1993, p. 244. apud
Arhimandrit Teofil Tia, Reîncreştinarea Europei?Teologia religiei în pastorala şi misiologia occidentală
contemprană,Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2003, p. 56.

11
origeniştilor moderni despre apocatastază, poate chiar despre rătăcirea vremurilor de pe
urmă19.

ORIGINE

În ultimele decenii s-au făcut diferite încercări de a stabili originile şi istoricul

new age. Aceste înceercări au venit în primul rând chiar din partea new age-rilor, ce au
căutat sa dea o legitimitate istorică acestei mişcări. Interesant este faptul că, deşi se
numeşte „nouă”, eforturile adepţiilor sunt facute în sensul demonstrării unei continuităţi ,
ba chiar am putea zice unei tradiţii ce se întinde până în antichitate.

• Misterele şi filosofia grecească

Pentru un început cât de cât documentat se iau ca punct de plecare secolele VII-V
î.d. Hr., perioadă caracterizată de o efervescenţă a ideiilor şi a personalităţilor religioase.
Astfel, în China au activat Lao-Tse şi Kung Fu Tse(Confucius), in India, Buddha şi
Mahavira, în Persia, Zarathrustra, în Palestina erau proorocii Vechiului Testament iar in
Grecia, filosofii. Adesctia din urmă au elaborat sisteme sincretiste în care se regăseau
elemente din riturile de iniţiere egiptene, mistere orfice tracice şi alte influenţe.20

• Gnosticismul

În perioada elenismului târziu s-au conturat în sânul Bisericii creştine o serie de

curente eretice de inspiraţie elino-iudaică ce s-au numit cu un termen comun: gnoticism.
Centru acestor curente la care s-a adăugat şi neo-platonismul a fost capitala elenistă a
Egiptului, Alexandria. Ereziile iudeo-gnostice combinau legea mozaică cu gnoza păgână
şi idei creştine formând astfel un „sincretism religios”, iată câteva:

19
Pr. Dan Bădulescu, Împărăţia răului:New Age, Originile, istoricul, doctrina şi consecinţele sale din
perspecivă ortodoxă,Bucureşti, Editura Christiana,2001,pp. 14-15.
20
Ibidem, pp. 27-28.

12
 -cerintieni- grupare a lui Cerint din Alexandria influienţată de scrierile lui Filon.
Erau dualişti în concepţie şi considerau că Iisus a fost un om obişnuit.(iată originea
tuturor mişărilor spiritiste cu derivatele lor: teosofia, antroposofia, new age etc)
-elchesaiţii- sistem eretic a lui Elkesai, aveau numeroase concepţii naturist
păgâne, parsiste, astrologice, magice, fataliste, eseniene. Ei socoteau pe Hristos a fi un
înger-superior şi alături de el stă Sf. Duh ca principiu feminin, de aceea Hristos s-a
întrupat de mai multe ori.
Eresurile gnostice sunt încercările gnosticilor de a crea o filosofie religioasă din
toate sistemele vechi sincretiste şi din creştinism cu o divinitate abstractă(idee pe care o
regăsim şi în cadrul mişcării new age). Materia e opusă spiritului. Foloseau termeni ca
eonii-ingeri şi demiurg etc. Iisus a avut un trup aparent, eteric şi peste el s-a coborât eonul
Hristos. Iată câteva dintre ele:
-montaniştii- sectă întemeiată de Montan care se socotea paraclet (mângâietor),
având scopul de a desăvârşi învăţătura lui Iisus. Propunea o viaţă relogioasa nouă , în
spirit eshatologic. (idee preluată de new age-işti).
- hiliaştii- numitţi şi premilenişti, sunt eretici de nuanţă eshatologică , care au
fixat „ salvarea” în împaraţia de o mie de ani (Idee preluată de new age-işti care aşteaptă
„ salvarea” prin venirea Noului Mesia „Maitreya”).
-maniheii- încercare de sincretism gnostic.Întemeitor Manes. Concepţia lui constă
într-un amestec de ideei mozaice, parsiste, budiste, haldeice şi creştine. (idei preluate de
new age-işti care au alcătuit un „ ghiveci religios”)21

• Misticismul iudaic şi kabbala

O altă tradiţie ocultă de la care se revendică new age-ri este minticismul iudaic.
Studiul Scripturii efectuat in cheia Kabbalei (ebr. Tradiţie) a dus la o mistică teosofică şi
la elaborarea unei doctrine ezoterice în Spania şi sudul Franţei în secolul XII. Kabbala
susţine existenţa unei a doua revelaţii facute lui Moise în chip tainic şi neconsemnată în
Sfânta Scriptură, ci transmisă peste veacuri oral, ca disciplina arcană, de catre rabinii
iniţiaţi.22
21
Diac. P.I. David ,op cit. pp. 26-27
22
Pr. Dan Bădulescu, op cit. , p. 29.

13
 • Alchimia

Alchimia işi targe denumirea din cuvântul arab: el-kimya, în care Khem este
numele arab al Egiptului, iar întemeietorul ei ipotetic este Hermes Trismegistul. Baza
filosofică a alchimiei este constituită de magia şi misticismul ermetic din Egiptul elenist.
De pe aceste meleaguri, alchimia a trecut în Spania prin intermediul maurilor, în secolul
XII.
Ca şi Kabbala iudaică şi ermetismul, alchimia a devenit apanajul unor iniţiaţi ce
au încifrat ideile lor într-un sistem comlicat de simboluri accesibile doar celor iniţiaţi,
care deţineau cheile necesare.Transmiterea acestor cunoştinţe se facea în secret. Cei mai
evoluaţi dintre alchimişti priveau cautarea pieteri filosofale şi transmutarea metalelor într-
un sens mistic, dincolo de aspectul material exterior. Cu timpul alchimiştii s-au organizat
în reţele de societăţi secrete, model ce-i va inspira peste secole pe francmasoni şi pe new
age-işti23.

• Renaşterea

Pe lângă aspectele culturale,renaşterea din secolele XV-XVI a avut şi laturi mai

puţin cunoscute legate de „renaşterea” preocupărilor ezoterice, fapt semnalat cu
satisfacţie de apologeţii new age. Asistăm la o nouă înflorire a neo-platonismului,
ocultismului şi ermetismului 24.

• Francmasoneria

Originile societeţii francmasonice sunt destul de greu de trasat cu siguranţă,

cronologia prezentând fluctuaţii semnificative. Totuşi obârşia sigură a francmasoneriei
datează din anul 1717 şi ţara în care s-a organizat întâia oară este Anglia(Scoţia). De la
introducerea reformei religioase scăzuse şi în Anglia ca şi în alte ţari zelul credincioşilor

23
Ibidem .
24
Ibidem p. 30 .

14
şi al comunitaşiilor pentru înalţarea de moumentale biserici. Aceasta a avut ca urmare
decăderea breslei zidarilor liberi, care nu mai găseau de lucru decât foarte puţin.
În aceste împrjurări critice pentru ei, Teofil Desaguliers, predicatorul reformat al
Curţii regale, predicatorul James Anderson şi areheologul George Payne işi propuseră să
dea breslei zidarilor liberi alta menire, şi anume: zidirea unui templu spiritual în inima
omului prin cultivarea a ceea ce este „bun, nobil şi frumos!”, cu alte cuvinte o moralitate
fără religie, deci atee şi întemeiată pe raţiune . Patru societăţi de zidari liberi se intruniră
în ziua de 24 iunie 1717, într-un restaurant din Londra unde puseră bazele societăţii „of
free Stanes Mason” şi consimţiră să urmărească scopul propus de cei trei bărbaţi.
Francmasoneria este cu totul altceava decât ceea ce crede instrucţiunea masonică
că ne înfaţişează. Mai întâi ea este secretă şi nu lucrează la lumina zilei şi nu foloseşte
mijloacele cele marturisite25 .
Francmasoneria operativă –bresle de zidari- aveau o organizare secretă , bazată pe
„un crez filosofic”, cum ar fi cel mai timpuriu care s-a păstrat, datat în jurul anului 1400,
numit „the old charges”, o scriere ermetico-moralistă. Doctrina francmasonerieie se
bazează pe o mitologie proprie, fiind legată de Egipt şi Templul lui Solomon. Cu timpul
masoneria operativă este înlocuită de masoneria speculativă ai cărei membrii provin la
început din rândurile burghezieie scoţiene şi engleze având ca reprezentanţi pe scoţianul
William Schaw (1550-1602) şi pe astrologul britanic Elias Ashmole (1617-1692)26 .

• Rozicrucienii

În aceeiaşi orbită a asociaţiilor secrete se înscrie şi mişcarea rozicruciană apărută

în secolul XVII. Această frăţie teosofică se atribuia figurii legendare a lui Christian
Rosenkreutz(1378-1484). Cartea de căpătâi a mişcării este Fama Fraternitatis (este vorba
de fraternitatea ordinului meritorium al Crucii Roz ) şi este îndeobşte atribuită lui Johann
Valentin Andreae (1586-1654), un tânar pastor lutheran german. Această fraternitate işi
propune a face o sinteză a ştiinţelor , la rândul ei iniţiată de catre Marele Ordin ezoteric.

25
Pr. Simeon Adrian op. cit. , p 25 .
26
Pr. Dan Bădulescu, op. cit. , pp. 30-31

15
Baza doctrinară a lucrărilor rozicruciene este extrasă din scrierile ermetice, neo-platonice
şi alchimiste aşa cum au fost receptate şi prelucrate în aceea epocă27.

• Iluminismul

Momentul apariţiei epocii iluminismului este socotit a fi anul 1687, an în care a

vazut lumina zilei lucrarea lui Isaac Newton Philosophiae naturalis principia
mathematica. Printre reprezentanţii de seamă ai acestui curent de gândire s-au numărat:
Galileo Galilei, Robert Boyle, Rene Descartes, Francis Bacon şi Denis Diderot, autorul
lucrării Encyclopedie apărută în anul 1751.
O caracteristică a preocupărilor intelectualilor secolului XVIII a fost interesul
pentru orientalism, în special cel hindus şi chinez. Aceste preocupări au dus la descifrarea
unor vechi scrieri orientale, cum au fost : pahlavi în 1793, cuneiformele în 1803,
hieroglifele în 1822, şi avesta în 1832. S-a creat astfel ceea ce s-ar putea numi o
Renaştere a orientalismului , ce va influienţa în secolul urmator gânditori ca :
Schopenhauer, Goethe, Nietzsche, Emerson, Baudelaie şi Balzac.28

• Spiritismul

A apărut în anul 1848, în SUA în cadrul familiei Fox. Denumirea provine de la

faptul că prin anumite experinţe, se fac comunicări cu spiritele morţilor. Spiritiştii sunt o
sectă religioasă filosofico-mistică, având o doctrina foarte îndepărtată de cea creştină.
Spiritişti nu au o doctrină unitară, deşi fiecare pretinde a o avea pe a sa, primită de la
spiritele luminate (draci). În orice caz acestă perocupare are rădăcini milenare fiind
menţionată în Sfânta Scriptură şi în alte scrieri sacre. În fond spriritismul nu e altceva
decât un amestec ciudat de budism, deism, politeism, panteism, animism, şi creştinism29.
În domeniul metafizicii s-au remarcat Emanuel Swedenorg (1688-1772) şi Franz
Anton Mesmer(1734-1515).Cel dintâi,rămas cunoscut pentru conversaţiile sale cu îngerii,
este socotit pe bună dreptate precursorul teosofiei, spiritismului şi al ocultismului

27
Ibidem
28
Ibidem p. 32 .
29
Pr. Simeon Adrian, op. cit., p. 16.

16
modern. Germanul A. Mesmer, om de ştiinţă, medic, fizician, cu preocupări de
electrotehnică, s-a aplecat asupra fluizilor magnetici din jurul corpului uman, pe care îi
putea percepe şi chiar manipula cu ajutorul aparaturii sale.New age-ul îi datorează
preocupările pentru aură şi diferitele energii vitale. El a fost, prin metoda lui curativă ce
folosea „magnetismul animal” şi stările induse de transă, şi un precursor al
spiritismului.30
Aceste începuturi s-au amplificat pe întreg parcursul secolului XIX. Ocultismul îl
are ca reprezentant de seamă pe Alphonse Louis Constant (1810-1875), diacon catolic,
fost socialist, ce a adoptat pseudonimul Magus Eliphas Levi şi s-a consacrat studierii şi
practicării diferitelor practici magice în special prin cartea sa Dogme et rituel de la haute
magie.
În America, lua naştere, în anul 1836 printre credincioşii unitarieni de la Harvard,
Clubul transcendental din America din care făceau parte Ralph Waldo Emerson, Hedge,
Ripley etc. Aceştia combăteau vehement materialismul epocii, propunând în schimb
reîncarnarea, hinduismul şi religiile păgâne: greacă, egipteană şi persană.
Romanticii englezi ai vremii studiau şi adesea modificau în jurul anului 1843
Upanişadele, Vedele şi Paranele, fiind astfel precursori ai postmodernismului
contemporan.31

• Lideri şi autori New Age în perioada premergătoare mişcării

Prezentarea „corifeilor” mişcării are un caracter selectiv. Prima ediţie a

Enciclopediei New Age a stabilit(neoficial) o cronologie a mişcării în care au fost incluse
diferite personalităţi şi instituţii considerate a avea o afinitate implicită.
Datarea este începută cu anul 1875, an în care Helena Petrovna Blavatsky(1831-
1891), Henry Steel Olcott (1832-1907) şi William Quan Judge au format la New York
Societatea Teosofică. Madame Blavatsky a dat societăţii o doctrină secretă, o proorociţă
(ea însăşi), o origine misterioasă bazată pe religiile şi filosofia hinduistă, pe raja yoga şi
meditaţie. Tot ei i se datorează şi conceptul de „univers holistic”, ca şi preocupările
moderne pentru popularizarea ideilor de reîncarnare şi karma.

30
Pr. Dan Bădulescu, op. cit., p.33.
31
Ibidem.

17
 Conducerea societăţii a fost preluată în 1889 de către fosta socialistă Annie
Besant (1847-1933). În anul 1882, s-a fondat la Londra, la iniţiativa lui Sir Wiliam
Barret, a reverendului Stainton Moses, a lui F. W. Myres şi a lui Edmund Gurney
Societatea pentru cercetare psihică. Printre membrii săi de onoare s-au numărat Wiliam
Crookes (1832-1919), Camille Flammarion (1842-1925), C. G. Jung şi doamna Curie.
Mediumul John Ballou a scris cartea Oashpe: A New Age Bible, fiind astfel un precursor
al „canalizării” în New Age. O societate similară de studiu al fenomenelor paranormale a
fost fondată în America în anul 1885 de către psihologul William James (1842-1910).
În anul 1923 se fondează Societatea americană de astrologie, iar soţii Alice şi
Foster Bailey pun bazele şcolii arcane. În Anglia Gerald B. Gardner iniţiază în anul
1939 mişcarea modernă neopăgână Wicca. În anul 1947 se inaugurează era „farfuriilor
zburătoare” (OZN), prin observaţiile făcute de către Kenneth Arnold lângă muntele
Rainier, Washington. Între anii ’50-’60 George Adamsky a descris pentru prima dată
fenomenul contactee, adică întâlnirea directă cu extratereştrii.32

• Perioada New Age propriuzisă

În accepţiunea modernă, mişcarea New Age a apărut în secolul al XX-lea în
SUA(California). În privinţa datării problema este controversată. În funcţie de
perspectiva astrologică, antropologică sau psihologică, diferiţi cercetători au plasat
momentul incipient fie în anul 1904 sau 1910 sau 1917, după alţii la 5 februarie
1962(când s-a produs o anume gruparea a planetelor). După Jung, era Vărsătorului
începe în 1997 sau 2154. Această totală imprcizie şi lipsă de coerenţă este tipică mişcerii
şi se datorează faptului că are la bază interpretări astrologice ce sunt supuse arbitrariului
şi subiectivismului . De altfel una din „virtuţile” reclamate de New Age este
antidogmatismul.
Ţinând cont că mişcarea New Age a apărut în America trebuie sublineat faptul că
încă de la început existau aici un amalgan de religii şi practici oculte. Astfel un sondaj din
anul 1998 arăta că 25% din populaţie erau romano-catolici; din gruparea protestantă
baptiştii prezentau 19,4%, metodiştii 8%, prezbiterienii 2,8%, penticostalii 1,8% şi
episcopalienii 1,7%. Biserica Ortodoxă are un număr însemnat de membrii: 4600000. Cea

32
Ibidem, pp. 35-37.

18
mai răspândită religie necreştină din SUA este iudaismul ( 2%), dar şi islamul, budismul
şi hinduismul au adepţi numeroşi. 33
Ca o urmare a directivelor ideologice existente şi a punerii lor în practică, potrivit
unui sondaj în februarie 1978, 10.000.000 de americani (în special tineri) erau adepţii
unor religii orientale, 9.000.000 erau angrenaţi în ceea ce se cheamă „spiritual healing”
(vindecare spirituală-o formă tipică a practicilor terapeutice de tip New Age-ist inspirată
din religiile orientale şi practicile şamanilor nord-americani).
Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat ampoare vizibilă în anii ’60 în
mediile contraculturii hippy de pe coasta de vest , statul California (San Francisco). Pe
drept cuvânt s-a considerat că mişcarea New Age i-a avut ca precursori moderni pe hippii
şi flower power-ii din anii ’60 influienţaţi de gândirea religioasă şi filosofică indiană.34
Unul din centrele cele mai importante ale mişcării New Age a fost Institutul
Esalen din Big Sur, California, înfinţat în 1962 , care, sub conducera lui Michael
Murphy şi Richard Price , a fost timp de trei decenii leagănul mişcării . Printre terapiile
şi tehnicile diverse care s-au experimentat în cadrul institutului, n-au lipsit drogurile.
Dintre personalităţiile existente la Esalen amintim pe: Ida P. Rolf , Roberto Assagioli,
Alexander Lowen, Fritjof Capra.
Programul institutului curpindea : meditaţie , medicină holistică, mental training,
şi diverse forme de masaj, psihologie transpersonală, psihologie budistă, înţelepciunea
corpului, vindecare spirituală, şamanism, hipnoză, yoga, tantra, intuţie practică, etc .35
În Marea Britanie se distingea Sir George Trevelyan (1906-1996) care fiind
rectorul Universităţii Attingham Park vorbea în jurul anilor ’50 pe teme ca: evoluţia
coştiinţei, moartea-marea aventură, natura spirituală a universului, etc propagând astfel
ideeile sale holistice şi spirituale. Din păcate, cocepţia sa holistică era umbrită de
credinţa în reîncarnare, ce am putea spune că este nelipsită în cercul new age. Pentru
activitatea sa în dimeniu,Sir George Trevelyan a fost numit „Părintele mişcării new
age în Anglia”36.

33
Ibidem, pp. 39-40
34
Ibidem, pp. 41-42
35
Ibidem, p. 43
36
Ibidem , p. 44.

19
 În ianuarie 1985, s-a infiinţat la Bologna Arhiva de documentare istorică a
investigaţiei psihice ce are ca scop studiul istoriei fenomenelor paranormale. 37

DOCTRINA

De fapt, New Age n-are nici fondator, nici sediu social, nici carţi sacre, nici lideri,
nici dogme. Este o „spiritualitate” în sensul larg, o spiritualitate fără Dumnezeu şi fără
har. Dar ea e adaptată „ spiritului vremii”. Cu toate acestea se pot distinge unele idei
(doctrinare). New Age se întemeiază pe patru stâlpi:
- primul stâlp: o substructură „ştiinţifică”;
- al II-lea stâlp: „religiile” orientale ;
- al III-lea stâlp: noua psihologie. New Age vrea să aducă în lume, prin
psihologia transpersonală, o amplificare a conştinţei umane şi, deci, pace şi înţelegere
între oameni, care o dată integraţi în Întregul divin, devin conştienţi de faptul de a nu fi
nici diferiţi nici contrari unul altuia, nici duşmani ci o unică Realitate. De asemenea ,
New Age vrea să constituie şi o terapie pentru vindecarea de boli, atât ale trupuli cât şi
ale psihicului. El recurge de aceea nu la medicina oficială, ci la medicamentele „ dulci”,
la terapia holistică, precum homeopatia şi acupunctura.38
- al IV-lea stâlp: astrologia . New Age e de părere că ne aflăm în ajunul unor
evenimente excepţionale... întradevăr în jurul anului 2000 soarele va intra într-o
consteleţie – a Varsătorului. Acest lucru va schimba, spun ei cursul lumii şi al istoriei. A
fost o vreme când omenirea a trăit sub influienţa constelaţiei Taurului : atunci au fost
imperiile şi religiile Mesopotamiei; apoi a fost constelaţia Berbecului cu religia mozaico-
iudaică, acum e cea a Peştelui, cu religia creştină (Peştele –IHTIS- fiind simbolul lui
Hristos.). Prin 2000 intrăm în Vărsător fapt ce va aduce o nouă ordine morală, o nouă
menire, o nouă „religie”...39 .
Era Peştilor a fost identificată forţat cu era creştină plecând de la binecunoscutul
semn întrebuinţat alături de cruce de vechii creştini, semn preluat din anagrama ΙΧΘΥΣ
(ihtis- Iisus Hirstos Fiul lui Dumnezeu Mântuitor). Adepţii New Age presupun că această

37
Ibidem, pp. 48.
38
Arhimandrit Teofil Tia, op. cit. , p. 70 .
39
Diac. P.I. David, op. cit., p.230.

20
eră la sfârşitul său va antrena totodată şi dispariţia creştinismului, în orice caz cel
tradiţional, făcându-i loc „noului creştinism” în viziune necreştină. Ceea ce se propune
este însă o repăgânizare a omenirii, şi anume sub forma unei religii mondiale unitare de
tip păgân sicretist. Această idee este de fapt încununarea acţiuni de secole a lojilor
40
francmasonice: o religie mondială şi un guvern mondial. Apologetul suedez Holger
Nilsson afirma că : New Age pregăteşte cărările antihristului, iar Alexander Brooks
afirma: Această religie mondială ne va ofreri<<Înţelepciunea străveche >> şi
<<Adevarul ascuns >> care stă la baza tuturor formelor religioase ale istoriei. În
realitate , nu va fi însă vorba de nici un fel de adevăr, ci de o minciună. 41
„Religia New Age” are la bază o diversitate de credinţe. Iată principalele ei
caractristici:
1. Aşteptarea unei perioade de dezvoltare spirituală la nivel planetar, aşteptarea
unei Ere noi în care va domni armonia socială, pacea, dragostea, înţelegerea între
oamneni de diferite religii; a unei Ere în care desăvârşirea nu va mai fi „acaparată” de
credincioşi care se supun unor porunci religioase, ce va fi accesibilă tuturor .
2. Aşteptarea unui „Mesia” (Maitreya), care are rolul de a aduce pacea gobală.
3. Consideraţia că cei 2000 de ani de propovăduire a credinţei creştine nu au adus
lumii decât dezbinări şi conflicte, şi că ieşirea Soarelui din semnul zodiacal al Peştilor
trebuie să aducă dupa sine şi sfârşitul închinării la Hristos.
4. Răspândirea concepţiei asupra ciclităţii timpului (clasică pentru hinduism) şi a
credinţei în reîncarnare din al cărei lanţ se poate ieşi prin efort personal.
5. Ideea că prin cunoaşterea sinelui oamenii ajung să cunoască scânteia divină
ascunsă în ei şi să conştientizeze că sunt identici în esenţă cu Dumnezeu, că Dumnezeu se
confundă cu creţia Sa(pan-teism).
6. Folosirea practicilor magice păgâne.
7. Dezvoltarea puterilor paranormale, considerate ca aparţinând zestrei cu care se
naşte fiecare om( telepatie, telekinezie).
8. Încercarea de a intra în contact cu „ghizii spirituali” din lumile paralele(sau cu
spiritele morţilor) şi prevederea unor evenimente viitoare (prin intermediul unui
medium).
40
Pr. Dan Bădulescu, op. cit. , p. 58.
41
Ibidem, p. 60.

21
 9. Răspândirea multiculturalismului, a curentului care va amesteca totate
concepţiile culturale astfel încât să se şteargă pecetea pusă asupra culturii şi civilizaţiei în
cele aproape doua milenii de propovăduire a credinţei creştine.
10. Promovarea unei noi tradiţii: tradiţia creştină este substituită sincretic de diferite
alte tradiţii, unele dintre ele aparţinând vechilor civilizaţii (egipteană, hindusă ,
africană....). Din religia creştină sunt extrase numai elementele comune şi altor credinţe
cu scopul de a mări credibilitatea credinţelor cu care este în mod artificial asemuită.
11. O nouă perspecitvă asupra credinţei creştine: Hristos nu mai este văzut ca Fiu al
lui Dumnezeu, ca Mântuitor al lumi, ci doar ca un mare maestru, ca un mare înţelept ale
cărui învăţături au fost deformate de slujitorii Bisericii; se caută învăţătutra ezoterică a lui
Hristos, despre care se afirmă că nu are aproape nimic în comun cu ceea ce
propovăduieşte Biserica.
12. Deplasarea sentimentului religios prin înlocuirea dogmelor cu experienţa
imediată.
13. Căutarea „realizării spirituale” ca scop al existenţei individuale şi trezirea unei
aşa numite „conştiinţe planetare” ca scop al existenţei colective.
14. Promovarea libertăţii de a trăi plăceri trupeşti de orice fel, libertate care se
bazează pe o nouă abordare a noţiunilor de păcat şi de rău; rău este considerat numai ceea
ce îl împiedică pe om să devină supraom.
15. Transformarea membrilor grupului în indivizi lipsiţi de personalitate, educaţi sa
se supună fară discernământ liderului grupului.
16. Pregătirea omenirii pentru o nouă ordine politică : aşteptarea unei conduceri
mondiale capabile să pună capăt răzoaielor şi tensiunilor etnice şi să creeze o lume fără
frontiere.42
Acestea sunt coordonatele pricipale după care poate fi recunoscută o organizaţie
new age-istă. Nu sunt decât foarte puţine grupări care au toate caracteristicile enumerate
mai sus. Este de ajuns însă ca o grupare să aibă doar câteva din aceste caracteristici
pentru a putea fi considerată new age-istă. Ba chiar este de ajuns acceptarea unei singure
rătăciri (cum este credinţa în reîncarnare), pentru ca gruparea respectivă să fie eretică.
Principalul criteriu după care o mişcare poate fi considerată New-Age-istă este ruperea de

42
Vasile Danion, Părintele Ilarion Olaru, op. cit., pp. 72-74.

22
învăţătura Bisericii. Învăţătura New-Age nu este altceva decât marea erezie a
vremurilor noastre. A spune despre o grupare contemporană că este eretică este acelaşi
lucru cu a spune despre ea că se încadrează în mişcarea New-Age.
Grupările New-Age nu fac altceva decât să reactualizeze vechile erezii,
reafirmând valoarea păgânismului combătut cu atâta iscusinţă de către Sfinţii Părinţi ai
Bisericii. Majoritatea practicilor New-Age-iste nu sunt noi, sunt vechi tehnici păgâneşti
scoase din adâncul pământului cu excavatorul Satanei. Chiar dacă ele sunt foarte
vechi, ele par surprinzător de noi pentru omul care nu are cunoştinţe solide privitoare la
istoria religiilor.43
Conglomeratul New-Age-ist crează un „puzzle acceptabil pe ruinele conştiinţei
44
moderne, toată bazată pe obiectivitate şi pe ştiinţa experimentală” , astfel el are
elemente cât se poate de diferite: de la promovarea capacităţilor paranormale până la
tehnicile aberante de „yoga creştină” sau chiar până la desfrâul tantric. De la
îndeletnicirile „savante”- cu forme de ocultism (cum ar fi alchimia sau folosirea energiei
magice a piramidelor) până la „vrăjitoria băbească” (superstiţiile de tot felul – tălmăcirea
viselor etc.). De la vindecările cu bioenergie sau studierea experienţelor „mistice” din
stările de moarte clinică până la terapia prin râs, sau chiar până la terapia prin violenţă
fizică.45
Teodor Roszak, cercetător al fenomenului, a întocmit o listă a ramificaţiilor New-
Age inclusă în cartea „Animalul neterminat”: Renaşterea iudeo-creştină, Noua
credinţă penticostală, Adunări charismatice, Religii orientale – Zen, Budism tibetan,
Tantrism, Yoga, Sufism, Baha’i, Misticism natural taoistic, Meditaţia
Transcedentală; Ştiinţe (grupuri) ezoterice: Teozofie – ştiinţa divină, Antropozofie
(Rudolf Steiner), Cabalism, Astrologie, Alchimie – ştiinţa secretă, Tarot – joc ocult
de cărţi, Magie, Vrăjitorie; Terapii eupsihice, Psihiatria – Jung, Psihosinteză,
Terapie primară, Psihologie umanistică, Psihologie transpersonală, Logoterapie;
Vindecare spirituală, Acopunctură, Hipnoterapie, Chirurgie cerebrală, Astrologie
medicală. Misticism ecologic, Culte ale alimentaţiei naturale, Bioritm, Alimentaţie
vegetariană; Stări modificate de conştiinţă, Biofeedback, Psihometrie, Hipnoza
43
Ibidem, p. 86.
44
Felicissimo Martinez Diez, New Age e fede cristiana. Felicita e salvezza a vasso prezzo? Un confronto
critico per il discernimento, Torino, Ed. San Paolo, 1998, p. 8, apud Arhimandrit Teofil Tia, op. cit., p. 57.
45
Vasile Danion, Părintele Ilarion Olaru, op. cit., p. 82.

23
călătoriei în timp, Domenii de graniţă parapsihologice, Tanatologie – ştiinţa morţii.
Psihotronica, Manipularea creierului prin droguri şi electronică, Grupuri de studii
OZN, Science – fiction, Fascinaţia filmelor, Literatura despre vrăjitorie şi magie.46
Există o mare varietate de grupări care sunt componente a mişcării new age , cu
toate că foarte puţine dintre ele recunosc apartenenţa la mişcare. „New Age este o mişcare
neorganizată în structuri ierarhice: el este constituit din grupuri mici, independente unul
de altul, care întreţin relaţii <<informaţionale>> şi cercetează aceleaşi librării
specializate în esoterism, ocultism, channeling, parapsihologie, medicină alternativă,
etc. New Age formează, astfel, o reţea (network) de persoane şi grupuri care
<<conspiră>> pentru venirea Erei Noi. La această conspiraţie sunt chemaţi toţi cei
care contestă societatea actuală (mişcările feministe, pacifiste, ecologiste) şi bisericile
instituite care sunt încă în căutarea unei noi lumii, diferită şi superioară, atât sub aspect
social cât şşi religios.”47
Cu toate acestea mişcarea New Age apare ca o „nouă religie” bine organizată cu
„scripturi tipărite, un sistem de adoraţie şi ritual, un grup de miniştrii şi lideri laici în
funcţie”.48 Constance Gumbey afirma : „mişcarea New Age este o religie completă, cu
propriile sale biblii, rugăciuni şi mantre, echivalente ala Vaticanului şi Ierusalumului,
preoţi şi guri şi experienţe de reîncarnare, deci şi porunci spirituale, metapsihici şi profeţi
şi aproape celelaltecaracteristici ale unei noi religii.”49 P. I. David observa că ideologia
New Age „ de constituie într-o mare provocare pentru creştinism, nu numai fiindcă se
propagă cu atâta forţă ci mai ales fiindcă atacă creştinismul, deşi anexează fâşii mari din
moştenirea creştină, începând cu Biblia.”50 Neputând nega în totalitate valoarea
învăţăturii creştine, new-age-işti s-au grăbit sa-L includă pe Hristos în panteonul
Marilor Maeştrii. Astfel putem enumera cele 5 trăsături definitorii pentru new age
propuse de Bruno Wurtz :
1) depersonalizarea lui Dumnezeu
46
Lothar Gassman, New Age, Bucureşti, Editura Stephanus, 1996, pp. 43-48.
47
Editoriale: Il New Age.Una nova sfida per il cristianesimo,în La Civilta Cattolica, IV/1991, p. 550, apud
Arhimandrit Teofil Tia, op. cit. pp. 63-64.
48
Taxe Mars, Secretele întunecate ale noii ere, p. 8, apud A. Ralph Epperson, Noua ordine mondială,
Oradea, Editura Alma, 1997, p. 18.
49
Ibidem.
50
Invazia sectelor, Bucureşti, Editura Christ, 1997, p. 424. apud Vasile Danion, Despre horoscop,
cutremure şi ghicirea viitorulu, tipărită cu binecuvântarea P.S. Galaction episcopul Alexandrieie şi
Teleormanului, Galaţi, Editura Bunavestire, 2003, p. 88.

24
 2) divinizarea panteistă a omului
3) derealizara lumii, realitatea obiectivă fiind declarată iluzie şi loc vrmelnic de
joacă a spiritului pur
4) propovăduirea automântuirii prin diferite tehnici şi ritualuri de dobândire a stării
de iluminare
5) identificarea răului cu starea de neiluminare spirituală –neognosticism(teosofie,
antroposofie, etc)51.
Reinhold Ruthe caracteriza New Age-ul ca : „ o religie unică şi universală ...
schimbarea cursului istoriei umane , restabilirea unităţii om-cosmos, o nouă viziune
despre realitate, transformarea omului prin revoluţie spirituală, generalizara concepţieie
holiste, reanimarea practicilor esoterice (iniţiatică,meditaţie, asceză, ritualuri), o politică
vizionară globală ... reunirea cu sinele cosmic, promovarea misticii, o lume nouă într-o
spiritualitate nouă”.52
Această epocă vrea să descopere puterile secrete ala microcosmosului (straturile
umane în adâncime lor) şi cele ale macrocosmosului (universul) şi să unească lumea în
mod Holistic (totalitar).53 Din această cauză mişcarea are şi un caracter politic subliniat
de către Marilyn Ferguson: „ Cel mai important obiectiv este redistribuirea puterii.”54
Pare plauzibilă opinia că mişcarea New Age e un fel de francmasonerie universală: de
la stiinţe până la religii, de la politică pâna la filosofie, de la econmie pâna la ecologie, de
la creaţia literar-artistică până la învăţământ, de la mişcarea feministă până la agregările
moral-politice ale homosexualilor.55
Aceşti „Înaintemergatori” ai Antihristului pregătesc venirea acestuia. Astfel în
„doctrina” lor un loc important il ocupă Maitreya (Noul Mesia).Judith Skutch, un
prooroc new age, vorbeşte despre „Marele Domn, Învăţătorul şi Mântuitorul oamenilor”
cu ajutorul căruia omenirea va cunoaşte pace şi dreptatea, libertatea şi dragostea. 56 Un alt
prooroc new age, Benjamin Creme, afirmă: „Toate mariile religii cuprind ideea unei
revelaţii ulterioare ce va fi dată de un viitor Învăţător. Creştinii speră în a II-a venire a

51
New Age, Timişoara, Editura de Vest, 1994, p. 12.
52
Ibidem, p. 37.
53
Lothar Gassman, op. cit., p. 139.
54
Bruno Wurtz, op. cit. , p. 48.
55
Ibidem, p. 36.
56
Pr. Dan Bădulescu, op. cit., p.103.

25
lui Hristos, budiştii aşteaptă venirea unui alt Budha (Domnul Maitreya), în timp ce
musulmanii îl aşteaptă pe Imamul Mahdi, hinduşii aşteaptă o reîncarnare a lui Krishna, şi
evreii pe Mesia. Discipolii tradiţieie ezoteice cunosc totate acestre nume diferite ale
aceleiaşi individualităţi- Domnul Maitreya, Învăţătorul lumii, conducătorul Ierarhiei
spirituale de Maeştrii, şi ei aşteaptă acum întoarcerea Lui iminentă.”57
Referitor la venirea lui Maitreya s-au făcut multe preconizări: se consideră ca în
iulie 1977 Maitreya a ieşit din centrul din Himalaya, când nimeni nu-l aştepta, „ca furul
noaptea”. Potrivit doctrinei ezoterice Maitreya s-a manifestat acum 2000 de ani în
Palestina prin ucenicul său -Învăţătorul Iisus- .De data asta a venit el însuşi. Maitreya nu
intenţionează să întemeieze o nouă religie în jurul său, nici să creeze adepţi,ci vrea să
înveţe omenirea arta auto-relizării. 58
Toate religiile importante aşteaptă venirea acestui unic om, a acestui lider
mondial care işi va asuma conducerea tuturor religiilor şi, cu acest prilej va creea o
religie mondială unică. 59
În cadrul „noii religii”, a mişcării multitentaculare şi cameleonice ce
merge clar către „globalism”sau către ceea ce se numeşte „conştiinţă globală”,
denumirile de soţ şi soţie, părinte şi copil nu se vor mai auzi. Toate legăturile vor
rezulta din afecţiune; copilul va fi neîndoielnic proprietatea întregii comunităţi. Acest
aspect social al Noii Ere a fost preconizat de către Robert Owen, părintele socialismului.60
În cele ce urmează vom puncta pe scurt următoarele idei „dogmatice”:
• Dumnezeu: este una din tezele fundamentale ale New- Age că totul este în
tot, că Dumnezeu coincide cu omul şi că fie lumea întreagă e divină, fie Dumnezeu se
identifică cu universul.61 Dumnezeu este fie impersonal, fie o forţă(energie),creaţia fiind
o manifestare.Alain the Astrologer spunea că: „Dumnezeu e mort...Divinul e cel care îşi
face acum apariţia în toate lucrurile.Epoca Vărsătorului va trăi legătura directă în EU
şi UNIVERS sau ENERGIA COSMICĂ.”62

57
Ibidem, p. 103-104.
58
Ibidem.
59
A.Ralph Epperson, o.p cit., p.35.
60
Conspiraţie împotriva lui Dumnezeu şi a omului, p. 121, apud A. Ralph Epperson, op. cit., p. 211.
61
P. I. David, op. cit., p. 235.
62
A. Ralph Epperson, op.cit.,p.183.

26
 Iisus Hristos nu este considerat Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume pentru a o
mântui. New Age îl consideră pe Hristos doar o idee, nu o realitate istorică( sau în cel
mai bun caz unul dintre Marii Maeştri ai lumii,un Mare Iniţiat). Astfel vedem în New
Age: totalitatea ereziilor hristologice.63
• Panteismul. Am văzut concepţia new age-istă despre Dumnezeu, de unde
rezultă ideea panteistă a „noii religii”. Potrivit concepţiei monist-panteiste, pământul
întreg este sacru, el nu trebuie agresat (aici sunt rădăcinile mişcării ecologiste în care
adepţii new age sunt implicaţi), iar energia divină, care este un fluid universal,
sacralizează totul, inclusiv omul şi animalele.64
• Cosmologia. New Age nu vede apariţia lumii ca o creaţie a lui Dumnezeu în
afara Lui Însuşi, ci universul se autocreează cu inteligenţa sa intrinsecă şi puterea sa
creatoare. Cosmosul, sau natura este concepută, potrivit noii paradigme holistice
(gr.holos =întreg), ca un întreg în care părţile colaboreză şi se intercondiţioneză
reciproc.65
• Antropologia. Potrivit concepţiei new age-iste, omul este, la originea fiinţei
sale, de aceeaşi substanţă spirituală cu universul înuşi. Conştiinţa umană individulală este
ca o picătură dintr-un ocean infinit de conştiinţă, care este fundamentul universului (idee
preluată din filosofia hinduistă ).66 Din această cauză new age-ismul vede în om „ o
zeitate”, în acest sens profesorul Weishaupt afirma: „omul şi numai omul este Dumnezeul
nostru, părintele nostru, judecătorul, mântuitorul, adevăratul nostru cămin, legea şi
domnia noastră, Alfa şi Omega vieţii noastre şi activităţii noastre morale, politice,
publice şi domestice.Nu există nici o altă mântuire în afara aceleia atinse prin
intermediul omului.”67
• Mântuirea. În acest caz accentul cade pe egocentrism, fiecare poate ajunge
la automântuire cu forţele proprii prin trezirea unor puteri supraomeneşti ce se găsesc
latent în om, puteri ce sunt trezite prin diferite tehnici de meditaţie de tip oriental.68 În
acest sens „nu despărţirea de Dumnezeu este păcat, ci renunţarea la preamărirea Eu-lui

63
P.I. David, op.cit., p. 234.
64
Pr. Dan Bădulescu, op. cit., p. 101.
65
Ibidem, p. 123.
66
Ibidem, p. 124.
67
A. Ralph Epperson, op. cit., p. 76.
68
Pr.Dan Bădulescu, op. cit., p. 77.

27
omenesc”(Joseph Murphy)69. Această concepţie depre om şi mântuire negă prezenţa şi
ajutorul Divinităţii(teandria,conlucrarea), avându-se în vedere „crearea” unei specii
umane viitoare: „homo noeticus”.
• Eclectismul şi Sincretismul religios.Este o trăsătură tipică pentru
doctrinele de tip new age.Astfel new agerii extrag şi combină după bunul lor plac
elemente doctrinare din Biblie, Cartea Mormonilor, Cartea Morţilor tibetană, I Ching,
păgânism şi ocultism,rezultând un sincretism religios care combină şi sintetizează religii
diferite şi învăţături filosofice adesea contrare.Această falsă concepţie mistică despre
lume le permite new agerilor să fie extrem de deschişi şi „toleranţi”, spre deosebire de
religiile erei Peştilor, ale căror deosebiri au fost adesea apărate cu preţul vieţii.70
• Reîncarnarea. Este una dintre credinţele sine qua non ale mişcării.Ea este
preluată din teosofie şi antroposofie( rădăcinile ei adâncindu-se în vechile religii
orientale),având ca scop „perfecţionarea firii umane”, identificarea cu
Universul(Nirvana);este o „curbă transmigratoare în continuă ascensiune.”71
Din mitologia egipteană a fost preluat mitul păsării Phoenix, ca imagine a
nemuririi făcându-se o analogie forţată cu învăţătura reîncarnării .Renaşterea periodică a
păsării din cenuşă confirmând această teorie.72
Părintele Ilie Cleopa mărturisea că „cea mai mare nebunie,păgânătate şi rătăcire
de la adevăr este de a crede cineva că după moarte sufletul omului intră în alte trupuri de
73
oameni, dobitoace...” Această teorie a reîncarnări este una dintre ideile care lovesc
chiar în „inima creştinismului”. Prin ea se neagă Învierea, Judecata finală, Iadul
(apocatastaza), etc, iar „ dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos nu a înviat. Şi dacă
Hristos nu a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa
voastră... Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură(a învierii) celor
adormiţi” (I Corinteni 15;13,14,20) .
Fiind o mişcare „religioasă” cu multe tentacule, „o caracatiţă a pierzării”, ea şi-a
adoptat unele simboluri. Printre simbolurile clasice new-age-iste se află : curcubeul-

69
Lothar Gassmann, op. cit., p. 76.
70
Pr.Dan Bădulescu, op. cit., p. 129-130.
71
Ibidem ,p. 313.
72
Ibidem ,p. 130
73
Arhimandrit Ilie Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă, Editura Sfintei Mănăstiri Sihăstria,
2001,p.325.,apud Vasile Danion şi Părintele Ilarion Olaru , op.cit.,p.173.

28
semn internaţional al păcii, emblema Yin-Yang, razele de lumină, pentagrama- steaua
magică cu cinci colţuri şi culoarea verde- culoarea considerată simbol al ultimei speranţe,
al supravieţuirii şi al aşteptării armoniei universale. Curcubeul nu mai este înţeles ca
semn al Legământului Vechi-Testamentar dintre Dumnezeu şi om (Facere 9;13), ci ca
punte de la om la supraom, arc universal de la sufletul individual spre supra-sufletul
lumii.74
Dacă ar fi să facem o paralelă între mişcarea New Age şi Creştinism, concluzia ar
fi că sunt antitetice. New Age este într-un radical contrast cu Creştinismul. Neagă
(respinge) adevărurile creştine esenţiale: transcendenţa şi personalitatea lui Dumnezeu şi
distincţia Lui de lume, pentru ca Dumnezeu în viziunea new-age-istă nu este Creatorul
lumii, ci „sufletul”ei imanent; neagă de asemenea distincţia dintre spirit şi
materie( concepţia holistică asupra lumii, omului); personalitatea şi libertatea omului,
existenţa păcatului, întruparea Fiului lui Dumnezeu în persoană istorică a lui Iisus din
Nazaret şi mântuirea realizată de El prin moartea pe Cruce şi prin Înviere; mântuirea prin
credinţă şi har, ş.a.m.d. . Aşadar New Age-ul nu poate fi decât cel mult o pseudo-religie.
Mişcarea se prezintă ca fiind mai degrabă o pan-psihologie transpersonală, în cadrul
căreia putem detecta în haţişul acestui „ghiveci spiritual sincretist” urmele unei
religiozităţi de tip neo-păgân.

Yoga

Cu toate că Yoga aparţine în mod natural hinduismului, în zilele noastre ea a

cunoscut un avânt imens, putând vorbi astfel despre „Yoga universală”. Ştiind că
hinduismul ca religie este un sistem de practici ezotericeşi magie neagră, cel ce aspiră să
fie iniţiat în aceste practici e mereu curios să afle geneza puterilor miraculoase care îl
copleşesc. 75

74
Vasile Danion şi Părintele Ilarion Olaru, op. cit., p. 81.
75
Pr. Aristarch Cojcar,op. c.t p. 185.

29
 Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima
vedere, ci o practică păgâna, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau
inconştient forţele malefice (dracii), prin acele mantre din limba sanscrită pe care mintea
nu le înţelege (mantră= vers vedic cu valoare magică)76.
Yoga este o disciplină a minţii pe care no poate explica în totalitate nici
psihologia contemporană; ea este o sadhana, o cale a realizării perfecte, mai precis a
auto-realizării perfecte prin eforturi proprii considerabile, bazate pe un contro al minţii
77
deosebit de riguros şi cu tehnici foarte prescise. Yoga este un sistem filosofic,
nicidecum o religie, deoarece nu se bazează pe revelaţie şi nu postulează existenţa unui
Dumnezeu personal. Yoga este o sinteză a religiilor panteiste, diabolic concepută şi
realizată, e o mare capcană şi o intensă seducţie. Permanent în tehnica yoga satana
şopteşte practicantului: „tat tvam asi” (tu eşti acela). Practica yoga are la bază principiul
rezonanţei care presupune o exteriorizare prin expansiunea câmpului conştiinţei. Ai
senzaţia că eşti în întreg Universul, că fiinţa ta intră în rezonanţă cu însăşi Divinitatea. De
aici imperativul ioghin: „ cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoşte tot universul împreună
cu faptele ascunse din el.78
Secretul tehnici yoga este meditaţia, un act de limitare, izolare şi asimilare a
obiectului meditat. Meditaţia ţinteşte la o transcedere a universului prin retragerea
simţurilor din jocul lui, renunţarea la rodul legii karma (cauza şi efectul ) şi reîntoarcerea
la punctul de plecare (pralaya). Posibilitatea aceasta de invalidare a unor legii concrete
condiţonând un univers concret e chiar magie 79.
Doctrina funadmentală este cea a transmigraţiei sufletelor (metempsihoză) sau a
reîncarnării –samsara-, doctrină sine qua non în yoga.
Tehnica yoga implică mai multe categorii de practici fiziologice şi execiţii
spirituale, numite anga, care trebuie învăţate. Aceste „membre” yoga (grup de tehnici,căi
ascetice), sunt în număr de opt:

76
Pr. Simeon Adrian, op. cit. p. 27.
77
Vasile Pop, Yoga şi isihasmu, Bucureşti, Editura Lidia, 2003, p. 14.
78
Pr. Aristarch Cojocar, op. cit., p 191.
79
Vasile Pop, op. cit., p. 61.

30
 1) Yama (înfrânarea) – practică de purificare a omului compusă din cinci înfrânari:
a fi non-violent în relaţie cu orice fiinţă(ahimsa), a nu minţii(satya), a nu
fura(asteya), abstinenţa sexuală(brahmacarya),şi a nu fi zgârcit(aparigraha).
2) Niyama (disciplina) – serie de discipline corporale şi psihice: curăţenia (sauca),
calma împacare (samtosa), asceza(tapas), studiul metafizici yoga(svadhyaya) şi
devotaţiunea faţă de Isvara(pranidhanani).
3) Asana (poziţiile corpului) – cu ea debutează tehnica yoga propriu-zisă.
4) Pranayama (ritmul, controlul respiraţiei) – este disciplina suflului sau a
respiraţiei, oprirea mişcăriilor de inspiraţie şi expiraţie. Ritmul respiraţiei se
obţine printr-o armonizare a trei momente: inspiraţia(puraka), expiraţia(remka) şi
reţinerea aerului(kumbhaka). Cele trei momente trebuie să aibă fiecare o durata
egală. Scopul tehnicii pranayama este suprimarea respiraţiei pe o perioadă cât
mai îndelungată.
5) Pratyahara (retragerea simţurilor) – mintea(citta) rămâne în ea însăşi, ea
posedă senzaţiile ca şi cum obiectul ar fi real, făra ca simţurile să vină în contact
cu el.
6) Dharana (concentrarea) – fixarea minţii într-un singur loc, punct.
7) Dhyana (meditaţia) – este conţinutul efortului mintal de a asimila obiectul
meditaţiei, liber de orice alt efort de a simila alte obiecte.
8) Samadhi (transcederea lumii fenomenale, transa, enstaza) – eliberează mintea de
orice imaginaţie iluzorie. Samadhi înseamnă anihilarea definitivă a conştiinţei
normale, izolarea fenomenului „conştiinţă” de subconştient, detaşarea simţurilor
de obiecte. Cu alte cuvinte conştiinţa e distrusă pentru că nu mai funcţionează.80

Scopul unui ioghin este acela de a obţine tăcerea totală, de a se goli de orice
iluzie, de a alunga ideeile avute anterior cu excepţia uneia: ca sinele adevărat al omului e
de natură divină, că omul e însuşi dumnezeu şi că restul e tăcere81. Aşadar scopul Yoghi-
nului este eliberarea. Scopul practici yoga este definit la fel de bine prin Nirvana
(asamskrta), adică absolutul prin excelenţă, ceea ce nu este născut sau compus,ceea ce
este ireductibil, transcendent, dincolo de orice experienţă umană. Atunci când yogi-nul
80
Ibidem, pp.70-73.
81
Pr. Aristarch Cojocar, op. cit., p. 191.

31
iese din contemplaţie excalmă: oh, nirvana, distrugere, calm minunat, poartă de
salvare.82 Scopul final al practicii yoga este eliberarea din lanţul existenţei, ieşirea din
ciclul reîncarnări.
Se cunosc mai multe variante ale tehnici Yoga : Hatha Yoga, Mantra Yoga, Laya
Yoga, Jnana Yoga, Tantra Yoga, Sahaja Yoga, Bhakti Yoga.83
Se vorbeşte astăzi despre aşa numita Yoga „creştină”. Aceasta se datorează
practicării tehnicii yoga de catre creştini, care văd între acestea două asemănări, dar aşa
ceva nu există. Scopul yogăi „creştine” este de a folosi tehnică yoga cu etichetă de
meditaţie „creeştină” în scopul obţinerii de efecte de relaxare, mulţumire şi pasivitate
mentală care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor şi experienţelor cu
finalitate demonică.84
Creştinismul urmăreşte mântuirea persoanei umane, pe când practicile yoga
urmaresc distrugerea personalitaţii umane.85 Credinţa creştină trăită autentic cere înnoirea
minţii, nu anularea ei , ca în cazul yoga. Misticul ortodix se „goleşte” pentru a se umple
de Dumnezeu, nu pentru a se anula. Numele lui Iisus îl umple pe mistic de prezenţa lui
Dumnezeu, care îl face să devină hristofor şi pnevmatofor, nu să se piardă într-o
„izolare ” absolută sau într-un „nimic” absolut. În inima sa Hristos devine un fel de
„Liturghie” interiorizată, un fel de împărăţie a lui Dumnzeu. În meditaţia supremă a
yogi-nului acţionează doar natura umană, care nu poate ajunge singură spre adevărata
comuniune cu Dumnezeu, din această cauza meditaţia yoga este o pasivitate
dobândită.86
Părintele Dumitru Stăniloae spunea următorul lucru: „ Isihasmul este revelaţia vie
a relaţiei cu Dumnezeu, ca o relaţie cu o altă persoană. Nu este o afacere a mea cu mine
insumi. Ăsta-i panteism. Mă scufund undeva, într-un adânc, eu sunt totul. Eu trăiesc via
ţa lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut Om. Dacă n-am atenţia spre altul, poate
mai mult pe cât pe mine... unde mai este iubirea mea?” 87

82
Vasile Pop, op. cit., p. 78.
83
Pr. Aristarch Cojocar, op. cit. p. 187.
84
Pr. Serafim Rose, op. cit., p.101.
85
Vasile Pop,op. cit., p. 249.
86
Ibidem, p. 256.
87
Sorin Dumitrescu, op. cit., p. 89.

32
 Din cauza practicilor demonice extrem-orientale ca : Yoga (mai ales tantra ),
necromaţia, credinţa în metempsihoză, ateismul, lumea s-a transformat într-o uriaşa
necropolă supusă legiilor deterministe ale compunerii şi descompunerii, ale naşterii şi
morţii lipsită de perspectiva eternităţii ce işi are izvorul numai la Dumnezeu.88
Unul dintre aceia care a trăit pe pielea lui ocultismul cu toate ramificaţiile lui, dar
care „a văzut lumina ce adevărată” a lui Hristos afirma: „Abia după mulţi ani, din
păcate mult prea târziu, am înţeles că prin intrarea în lume ocultismului, am închis în
urma mea uşa ce ducea spre adevărata spiritualitate. Tot ceea ce a urmat, era
confirmarea tot mai clară a acestui lucru. Legiuni de spirite, duşmanii vieţii aşteptau
acum un nou sosit. Amestecul şi contopirea a ceea ce este dumnezeiesc, adevăr şi lume a
îngerilor, pe de o parte, cu demoni, iluzii, îngerul luminii, numit Lucifer, şi fantezie
spirituală, pe de altă parte...”89

Astrologia

Una dintre ideile fundamentale ale cunoaşterii new-age-iste este că omul nu

trebuie să mai ţină cont de vreo autoritate supremă, că omul trebuie să scape de povoara
unui Dumnezeu care supraveghează lumea şi să-şi ia destinul în propriile mâini. Abuzând
de libertate, cei care cred în astrologie au ales să fugă de Dumnezeu. „Libertatea” pe care
o pretinde new age este de fapt „robie”, supunerea faţă de Dumnezeu este înlocuită cu
supunerea faţă de influenţa astrelor. 90

88
Pr. Aristarch Cojocar, op. cit., p.185.
89
Klaus Kenneth, Doua milioane de kilometri pe drumul căutării, lungul meu drum spre credinţă, tradus de
Lidia Rus, Bucureşti, Editura Lidia , 2003, p. 38.
90
Vasile Danion, Despre horoscop, cutremure şi ghicirea viitorului… , pp. 56-57.

33
 În majoritatea dicţionarelor astrologia este definită ca : ştiinţa ce se ocupă de
studierea influenţelor astrelor asupra vieţii omeneşti şi asupra destinului uiversului. Încă
din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să facă o legătură între ceea ce vedeau pe
cer şi ceea ce li se întâmpla în viaţa de zi cu zi. Cercetările istorice arată faptul că
prcticarea astrologiei avea o largă răspândire la popoarele păgâne: în Babilon, în Egipt, în
Grecia, în Imperiul Roman, în India, în Persia, în China şi Japonia. Această răspândire pe
un teritoriu atât de extins justifică într-un fel amploarea revnirii practicilor astrologice în
vremurile noastre.91
Această practică este multimilenară pentru că cerul a constituit pentru om din
totdeauna o atracţie permanentă. Dacă Soarele este zeul zeilor, Luna, soţia sa, stelele sunt
92
soarta fiecăruia, spuneau cei vechi şi aceiaşi părere o susţin şi astrologii epocii noastre.
Pare aberant a crede că astrele (planetele) ne influienţează în mod direct viaţa, mai ales în
zilele noastre, când, omul a ajuns pe Lună, a cucerit spaţiul cosmic prin tehnică(a lansat
sateliţi, sonde de cercetare, etc). Şi cu toate aceste sunt mulţi dintre aceeia care se încred
în astre (horoscop).
Fiind o practică ocultă, o auto-înşelare Biserica condamnă astrologia. Chiar
Dumnezeu dă porunci aspre poporului iudeu în Vechiul Testament referitor la astrologie,
porunci care ne sunt adresate şi nouă (însă privite din perspectivă nou-testamentară, unde
„stăpâneşte duhul”) : „Privind la cer şi văzând Soarele, Luna, stelele şi toată oştirea
cerului să nu te laşi amăgit ca să te inchini lor, nici să le slujeşti.” (Deuteronom 4;19) iar
„ De se va afla la tine, în vreeuna din cetăţile tale, bărbat sau femeie care să fi făcut rău
înainte ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, şi se va duce şi se
va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau Soarelui, sau Lunii,
sau la toată ostirea cerească..... sa scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au
făcutrăul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre” (Deuteronom 17;3-5). Toate acestea
vor să arate că Dumnezeu este singurul Dumnezeu şi doar Lui trebuie să ne supunem:
„Cunoaşte dar astăzi şi ţine minte că Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu sus în cer şi
jos pe pământ şi nu mai este altul afară de El.” (Deuteronom 4;39).
Sfântul Ioan Gura de Aur referindu-se la astrologie face o comparaţie între crearea
luminătorilor şi Dumnezeu, între Creator şi creatură: „ Ai văzut înţelepciune
91
Vasile Danion, Pr. Ilarion Olaru, op. cit., p. 141.
92
P.I. David, op. cit., p. 320.

34
Creatorului?Am spus numai şi a fost adus la fiinţa stihia aceasta minunată, Soarele...
mare este minunea acestei stihii! Nimeni n-ar putea-o spune după cum merită. Spun
aceste lucruri şi lauri cu cuvântul stihia, ca să nu te opreşti aici, iubite, ci să pornesti de
la ea şi să duci minunea la Făcătorul stihiei. Cu cât va fi arătată mai mare stihia, cu
atât vei arăta mai mare minunea Creatotului. Dar păgânii, minunându-se de soare şi
admirându-l, n-au putut pătrunde lucrurile, şi n-au lăudat pe Creatorul lui ci s-au oprit
la această stihie şi au îndumnezeit-o. Pentru aceasta şi fericitul Pavel spune : Şi au
cinstit făptura şi au slujit ei în locul Făcătorului( Romani 1;25). Poate fi, oare, o faptă
mai prostească decât asta, că neputând cunoaşte din făpturi pe Făcator , să cazi într-o
rătăcire atât de mare, încât să iei făptura ăi zidirea drept Creator?... cunoscând bine
aceste lucruri, căutaţi să închideţi gurile celor ce mai vor încă să mearga pe calea cea
rătăcită şi să nu ingăduiţi să fie dată făpturilor cinstea ce se cuvine Făcătorului.” 93
Şi alţi sfinţi părinţi precum Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Damaschin
(precum toată tradiţia Bisericii) au combătut această practică . În acest sens Sfântul Ioan
Damaschin spune : „Elinii spun că prin răsăritul, apusul şi prin conjuncţia acestor stele,
a soarelui ăi a luni se cinduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia... Noi
spunem că stelele nu sunt cauza celor care se întâmplă, nici a producerii celor care se
fac, nici a distrugerii celor care pier... .94 Iar Sfântul Vasile cel Mare arată incertitudinea
astrologiei(horoscopului)95 , dar şi puerilitatea acestei practici: „ Deci, dacă spui că în
ciclul zodiacal stau cauzele principale care determină viaţa oamneilor, pentru ce atunci
caracterizezi firea oamenilor care se nasc după dobotoacele care trăiesc printre noi?
Cel născut în zodia berbecului este darnic.... pentru că oaia are o fire ca aceasta. Dacă
cerul are aceste însuşiri morale pe care le ia de la animale, atunci şi cerul se supune
unor principii străine, şi deci cerul depinde de dobitoace.96
Observăm că prin acceptarea destinului (astrologie), omului îi este anulată
libertatea, nu mai e responsabil pentru faptele sale, se elimină Judecata, Învierea (I
93
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere(VI;3-4),vol. I, carte tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Biserici Ortodoxe Române, traduceri din limba greacă veche şi note
de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Bucureşti ,Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, 2003, pp. 60-62.
94
Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., (II, 7), p.66.
95
Sfântul Vasile cel Mare , Omilii la Hexaimeron, (VI, 5), traducere şi note de Pr. Dumitru Fecioru, tipărită
cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti ,
Editura Sofia,2004, pp. 135-138.
96
Ibidem, (VI,6) p.139.

35
Corinteni 15;14). „Nu-i de vină hoţul că fură,nici ucigaşul că ucide; chiar dacă nu ar fi
voit, i-ar fi fost cu neputinţă să-şi stăpânească mâna, că soarta îl silea să o facă... atunci
şi nădejdiile cele mari ale creştinilor ar zbura ca vântul. Nici dreptatea n-ar mai fi
lăudată, nici păcatul osândit pentru că omul nu săvârşeşte nimic cu libera sa voie.”97
Astrologia este una din uşile prin care a intrat „invazia neopagânismului” în
societatea contemporană. Ea este mai mult decât o ştiinţa, are un caracter magic, ocult,
dacă ar fi ştiinţă oricine ar putea să o înveţe după un manual bun. Cu toate că există mult
manuale de astrologie, practic ele nu sunt „eficiente”. Marii astrologi recunosc că tainele
astrologiei nu se pot dobândi decât în urma unei îndelungate pregătiri „spirituale”.
Iniţierea în tainele astrologiei este asemănătoare iniţierii în orice altă formă de
vrăjitorie.98 Un fost astrolog afirma : „Daca privim sincer la astrologie, începem să
vedem că adepţii acestiu sistem –fără să o ştie- bat la uşa prin care se stabileşte
comunicarea cu fiinţe spirituale cunoscătoare, totuşi înşelătoare. În cele din urmă,
acea uşă se deschide , şi această deschidere produce o schimbarea înfricoşătoare în
viaţa adeptului. El sau ea se maturizează în dexteritate într-un mod inimaginabil: ca
un mediu al spiritelor.”99 Aşadar astrologia este mai mult decât o ştiinţă, „arta
astrologică este considerată a fi cheia ştinţelor oculte”.
În concluzie, ţinând cont de cele spuse mai sus, putem afirma că „ Steaua
magilor” marchează sfârşitul închinării păgâne şi chemarea tuturor neamurilor la
credinţa în Dumnezeu cel adevărat , cum spune atât de frumos Condacul Crăciunului :
„ Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştiinţei. Că
printr-însa ceia ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui
dreptăţii, ...” .

Fenomenul OZN
(UFO-LATRIA)

97
Ibidem,(VI;7) p.142.
98
Vasile Danion, Despre horoscop.... ,p. 62.
99
Jhon Ankerberg şi Jhon Weldon, Realitatea despre astrologie, Făgăraş,Editura Agape, 1997,p.49. apud
Vasile Danion , Pr. Ilarion Olaru, op.cit., p. 146.

36
 Fenomenul OZN a ridicat un mare semn de întrebare contemporaneitaţii. El a
devenit una dintre cele mai populare „religii” în America, având o încărcătură religioasă
considerabilă, şi anume căutarea veşnică a omenirii după fiinţe supraomeneşti de obârşie
cerească.100 Datorită acestei încărcături religioase s-au format chiar şi secte, cum ar fi ufo-
larii(OZN), sectă organizată în SUA dar care are filiale în Occident în special în Franţa.
Adepţii încearcă să descopere adevărul „mesianic” pe alte planete, unde ei au asigurată
viaţa de dincolo.101 Una dintre grupările sectare ufo-latre, fiind cea mai reprezentativă,
este cea a „raelienilor”. Numele lor vine de la întemeietorul sectei, Rael, pseudonimul
francezului Claude Verilhon (nascut în 1964). „Revelaţiile” acestuia afirmă întemeierea
unei generaţii a viitorului condusă de o „geniocraţie”, atent supravegheată de catre
extratereştrii avansaţi.102
El afirmă faptul că a primit următorul mesaj extraterestru: „Noi suntem cei ce am
creat toată viaţa pământească, voi ne-aţi considerat zei, noi am fost la originea marilor
voastre religii. Acum că sunteţi destul de mari ca sa înţelegeţi aceasta, am dori să
stabilim contacte oficiale printr-o ambasadă.” Tot el spunea că o fiinţă extraterestră i-a
descoperit faptul că marii profeţi ai omenirii- Budha, Moise, Iisus şi Mahomed au fost
aleşi şi formaţi de către extartereştrii.Tot secta raelienilor stă la baza „clonării”, care are
ca scop „înveşnicirea” umanităţii, căci Rael afirma : „Clonarea este cheia vieţii
veşnice.” 103
Cercetătorii fenomenului au ajuns la nişte concluzii. Astfel Dr. Hynek notează că
pentru a explica diversitatea efectelor produse de ozn-uri, trebuie să plecăm de la ideea
că ele sunt „un fenomen cu efecte fizice fără îndoială, dar care prezintă şi atribute ce ţin
de sfera psihicului. Încă de la începutul anior ’50 cercetătorii au ajuns la conclzia că ozn-
urile nu există de fapt ca obiecte concrete ci că ele ţin doar de fenomenele psihice sau
parafizice.104 Cu toate acestea ozn-urile prezintă indubitabil caracteristici „fizice”, ele nu
100
Pr. Dan Bădulescu, op. cit., p. 260.
101
P.I. David, op. cit., p. 262.
102
Pr. Dan Bădulescu, op. cit., p. 266.
103
Vasile Danion, Despre reîncarnare şi invazia extraterestră, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului
Părinte Galaction Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Galaţi, Editura Bunavestire, 2003, pp. 104-105.
104
Pr. Serafim Rose, op. cit., p. 176.

37
pot fi nicidecum socotite „nave spaţiale” aflate în posesia cuiva, ci ţin în mod clar de
105
domeniul parafizic sau ocult. La întrebarea dacă fenomenul ozn are vreo legătura cu
satanismul, cercetătorul J. M. Lesage răspunde afirmativ în studiul său intitulat Secretul
diabolic al OZN-urilor , în care afirmă printre altele că martorul acestor evenimente
„pierde rusc legătura cu relitatea prezentă pentru a se pomeni instantaneu în altă
<<realitate>> care nu există, ţinând de domneiul iluziei magice”.106
John Keel , care a pornit în cercetările sale asupra ozn-urilor cu mult scepticism şi
care în materie de religie este un agnostic, scrie : „În esenţa lor OZN-urile... sunt
manifestarea unei lumi pline de duhuri şi fantome, lume al cărei univers mental este
straniu şi aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie... în care realitatea însăşi
este distorsionată de forţe stranii care în mod vădit pot manipula spsţiul, timpul şi
materia fizică, forţe care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de
înţelegere... Apariţile ozn par a fi pe de-a întregul variaţii minore pe tema fenomenelor
demonice vechi decând lumea.”107
Certătorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia că ele sunt identice cu
fenomenele numite „demonice”; dar numai creştinismul, şi numai Creştinismul
Ortodox, cel instruit şi luminat de două mii de ani de experinţa patristică a luptei cu
demonii, este capabil să înţeleagă seminificaţia adâncă a acestei concluzii.108
Acest fenomen este o noua dezlănţuire demonică asupra lumii, părintele Serafim
Rose observase faptul că „Satana păşeşte acum în persoană pe scena istoriei.” 109
Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de mainfestări demonice care se suprapun
perfect pe scenariul întâlnirilor extraterestre, cum ar fi : viaţa sfântului Antonie cel Mare
(17 ianuarie ), a sfântului Ciprian al Cartaginei (2 octombrie), a sfântului Martin
Milostivul (13 februiarie), a sfântului Nil Sorski, a sfântului Petru Athonitul,etc.
Rezumând învăţătura ortodoxă despre vedenii, sfântul Diadoh al Foticeii spune : „Chiar
dacă ni s-ar trimite vreodată, din bunătatea lui Dumnezeu, vreo vedenie, dacă nu o vom

105
Ibidem, p. 177.
106
Pr. Dan Bădulescu, op. cit., p.267.
107
Pr. Serafim Rose, op. cit., pp. 180-181.
108
Ibidem, p. 189.
109
Ibidem, p.307.

38
primi, nu Se supără pe noi Prea Doritul Domnul Iisus Hristos. Că ştie El că facem acest
lucru pentru a nu fi înşelaţi de vicleşugul dracilor.”110
În aceeiaşi perspectivă vom aduce o mărturie care aparţine Prea Cuviosului
părinte Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihastria, mărturie care nu este altceva decât o
expunere practică a teoriei pe care am încercat să o expunem în acest studiu: „ Eram într-
o noapte la ora unu în bordei. Făcusem miezonoptica şi eram pe la sfârşitul utreniei,
cand deodata aud: buf ,buf, buf ! Se cutremura pământul. Eu am ieşit să văd ce se aude,
dar când am deschis uşa la bordei am văzut afară o lumină mare şi în lumină, o
mmaşină de alamă cu multe roţi(OZN-n.n.). Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari,
pe jumătate albi pe jumătate negrii(humanoid-n.n), care numai atât a zis apăsat <<ce
cauţi aici? >>(este vorba de înşelăciune diavolească-n.n.) Atunci mi-am adus aminte ce
zic Sfinţii Părinţi. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine
într-o scorbură de brad în bordei. Şi când am văzut aşa am intrat repede înăuntru, am
curins bradul cu Sfintele Taine in braţe şi numai atât am zis: <<Doamne Iisuse, nu mă
lăsa!>> Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la uşă! Şi când m-am uitat din nou
afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era
o râpă mare unde a căzut acel duh necurat.Dar cum a căzut?Când a ajuns la râpă, s-a
dat de trei ori peste cap cu tot cu maşină şi pe urmă a căzut şi s-a facut un zgomot mare
de mi-au ţiuit urchile până a două zi la ora unu.”111
Acestea fiind spuse, cred că nu mai este nevoie de alte explicaţii referitoare la
fenomenul OZN.

Concluzii

Prin prezentul studiu am încercat să trag un semnal de alarmă asupra marelui

pericol cel reprezintă invazia neopăgânismului. Am analizat sumar doar o parte din
„tentaculele” neopăgânismului manifestat în contemporaneitate. Luându-le în mod

110
Vasile Danion, Despre reîncarenare şi invazia extraterestră..., p. 117.
111
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viaţa Părintelui Cleopa, Iaşi, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,
1999, pp. 102-104, apud Vasile Danion , Despre reîncarnare..., pp. 119-120.

39
separat, fiecare din cele analizate, repezintă un real pericol pentru umanitate în general şi
pentru creştinism în special, mai ales pentru faptul că el este „Stâlp şi temelie a
adevărului” (I Timotei 3;15).
Fără a avea pretenţia de a fi fost exhaustiv în prezentare consider că acest subiect
este de o reală importanţă, formându-ne astfel o viziune asupra lumii care se îndreaptă
spre autodistrugere.
Amintindu-ne de cuvintele Sfântului Apostol Pavel : „Că toată făptura împreună
suspină şi împeună are dureri pâna acum”(Romani 8;22) , fiind şi ea supusă stircăciunii,
„Aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.”(Romani 8;19), avem nădejde
că va fi „cer nou şi pământ nou”(II Petru 3;13) unde se va şterge orice lacrimă şi moartea
nu va mai fi, nici plângere, nici durere, nici strigăt... .(Apocalipsă 21;4)

Bibliografie

1. Bădulescu, preot Dan, Împărăţia răului: New Age, origine, istoricul,

doctrina şi consecinţele sale din perspectivă ortodoxă, Bucureşti, Editura
Christiana,2001.
2. Bibila sau Sfânta Scriptura, tipărită sub indrumarea şi cu purtarea de
grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Biserici Ortodoxe
Romane, cu aprobarea Sfântului Sinod, Bucureşti, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001.
3. Danion, Vasile, Despre horoscop, cutrmure şi ghicirea viitorului,tipărită cu
binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction Episcopul Alexandriei şi
Teleormanului, Galaţi, Editura Bunavestire, 2003.

40
4. Danion, Vasile, Despre reîncarnare şi invazia extraterestră, tipărită cu
binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction Episcopul Alexandriei şi
Teleormanului, Galaţi, Editura Bunavestire, 2003.
5. Danion, Vasile şi Părintele Ilarion Olaru, Dărâmarea idolilor, apostazia
New Age, apare cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti, Editura Credinţa
Noastră, 2001.
6. David, P. I., Sectologie, manual experimental pentru profesori şi elevii
Seminariilor liceale,Liceelor teoretice şi de artă, Şcolilor pedagogice,
Colegiilor şi Şcolilor profesionale, lucrare tipărită cu binecuvântarea şi
grija Înalt Prea Sfinţitului Lucian Arhiepiscopl Tomisului, Constanţa,
Editura Sfintei Arhiepiscopii a Tomisului, 1998.
7. Dumitrescu, Sorin, 7 dimineţi cu Părintele Stăniloaie, (volum de
convorbiri) Bucureşti, Editura Anastasia, 2002.
8. Epperson, A. Ralph, Noua ordine mondială, Oradea, Editura Alma,1997.
9. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, carte tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bosericii Ortodexe Române,
traducere din limba franceză de Dr. Irineu Ioan Popa, Arhiereu vicar,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
române,1996.
10. Gassman, Lothar, New Age, Bucureşti, Editura Stephanus,1996.
11. Kuraev, Andrei, Daruri şi anateme, ce a adus creştinismul lumii,traducere
din limba rusă de Nina Nicolaevna, Bucureşti, Editura Sofia, 2004.
12. Marler, monahul John şi Wermuth, monahul Andrew, Tinerii vremurilor
de pe urmă, ultima şi adevărata răzvrătire,traducere din limba engleză de
Felix Truşcă, tiparită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte
Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleoramanului,Bucureşti, Editura
Sofia, 2002.
13. Pop, Vasile, Yoga şi Isihasmul, Bucureşti, Editura Lidia, 2003.
14. Rose, Preot Serafim, Ortodoxia şi religia viitorului, ediţia a II-a revizuită
şi adăugită (conţine studiul Semnele religiei viitorului în anii 1990, de pr.

41
 Damaschin Christensen), traducere şi note Mihaela Grosu, carte tipărită
cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopului
Alexandriei şi Teleormanului , Galaţi, Editura Carte Ortodoxă, Editura
Egumeniţa, 2004.
15. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, carte tipărită cu binecuvântarea
Prea Fericitului Părinte Teoctist Patrhiarhul Bisericii Ortodoxe Române,
traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Preotul Profesor
Dumitru Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române,2005.
16. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, volumul I, carte tipărită cu
binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist Patrhiarhul Bisericii
Ortodoxe Române, traducere din limba greacă veche şi note de Preotul
Profesor Dumitru Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,2003.
17. Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere şi note de pr.
Dumitru Fecioru, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte
Galaction, Episcopului Alexandriei şi Teleormanului, Bucureşti, Editura
Sofia, Editura Biserica Ortodoxă, 2004.
18. Simeon, preot Adrian, Biserica, sectele şi fraţii mininoşi, culegere de
învăţături ortodoxe, Iaşi, Editura Pelerinul, 1998.
19. Tia, arhimandrit lector univ. dr. Teofil, Reîncreştinarea Europei?
Teologia religiei in pastorala şi misiologia occidentală contemporană, Alba
Iulia, Editura Reîntregirea, 2003.
20. Wurtz, Bruno, New Age, Timişoara,Editura de Vest, 1994.
21. *** Spiritualitate şi consumism în Europa unită, Referatele Simpozionului
Internaţional „Spiritualitate şi consumism în Europa unită”, organizat
de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „1 Decembrie 1918”,
Alba Iulia(26-27 aprilie, 2004), Alba Iulia, Editura Reîntregirea,2004.
22. *** Tinereţe, ideal, Biserică, întrebări şi căutări ale tânărului într-o lume
în criză spirituală şi răspunsuri pline de înţelepciune, redponsabilitate şi
dragoste primite de la ierarhi, teologi şi duhovnici, tipărita cu

42
binecuvântarea I. P. S. Sale Dr. Antonie Plămădeală , Mitropolitul
Ardealului, Făgăraş, Editura Agaton,2002.

43