Sunteți pe pagina 1din 3

Policarp al Smirnei (+ 155 157)

Pr ă znuit la 23 ferbruarie

Policarp = „cel care aduce roadă bogată

Este numit episcop de Smirna de c ă tre Apostoli

Este arestat în timpul persecu ției împă ratului Antonin Piul (după Eusebiu de Cezarea, în timpul persecu ției lui Marcu Aurelius) şi moare de moarte martiric ă (ars de viu) fiind foarte în vârs tă . La insistența proconsului Quadrat de a jura ş i a blestema pe Hristos, Policarp ia r ă spuns:” De 86 de ani Îi slujesc 1 ş i nu mia f ă cut nici un r ă u; cum pot eu s ă blestem pe Împă ratul meu, pe Acela care m a mântuit?”

Luptă împotriva ereziilor vremii lui (gnosticii marcioniț i ş i valentinieni)

Cea mai ortodoxă personalitate

Ucenic al Ap. Ioan Evanghelistul; are ucenic pe Sf. Irineu al Lyonului

Teologia sa prezintă a postolicitatea gândirii

La cunoscut pe Sf. Ignatie Teoforul

Sub episcopl Anicet (155 156) a fost trimis la Roma pentru a discuta problema pr ă znuirii Pa ş telui (Pa ş tele Crucii ş i al Învierii). Biserica din Asia Mic ă serba Pa ş tele Crucii, motiv pentru care Biserica Romei vroia s ă rupă comuniunea euharistic ă cu ea 2

Epistola c ătre Filipeni

Nu a lă sat o operă extins ă . Există o singură epistolă adresată Bisericii din Filippi, plină de înv ățături morale ş i teologie pastoral ă (conține elemente hristologice, eclesiologice, soteriologice). Material mai restrâns, mai pu țin variat: e reluată problema ierarhiei

Relatarea epistolei este motivată de tulburarea comunității din Filippi:

(“mânia țiv ă ş i nu pă c ă tuiți, s ă nu apună soarele peste triste țea voastră ”) legată de un preot Valens ş i soția sa (“m ă dulare bolnave ş i r ă tă cite”)

Epistola c ă tre Filipeni este un r ă spuns la solicitarea lor de a avea epistolele Sf. Ignatie, recent trecut prin cetatea lor în drum spre Rom a

Este posibil s ă mai fi scris ş i alte epistole, dar care nu s au pă strat

Epistola are un puternic conținut doctrinar :

1 « De 86 de ani Îi slujesc » înseamnă că de 86 de ani era creştin, iar nu slujitor în sens sacerdotal

2 Cf. Dicț ionarului enciclopedic… ş i Cursului de IBU al Pr. Gabor , Biserica din Asia Mică serba Pa ş tele după tradi ția quartodecimană – adică la 14 Nisan/martie, asemenea evreilor, în timp ce Biserca Romei ținea ziua Duminicii ca zi a Învierii. În urma întrevederii dintre Sf. Policarp ş i Papa Anicet, nu s a rezolvat nimic, dar cei doi s au despă r țit în rela ții bune, hotă rând ca fiecare Biserică s ă‐ş i păstreze tradi ția ei.

a) despre întruparea Domnului b) despre moarte lui Hristos pe Cruce (împotriva dochetiş til or) c) despre Învierea din morți (împotriva filosofilor pă gâni)

Tema central ă : ierarhia Bisericii ş i felul în care comunitatea cre ş tină trebuie s ă se raporteze la preoți (« comporatamentul creş tin normal »)

Vorbe ş te despre diaconi ş i preoți. Diaconii trebuie s ă fie f ă r ă prihană , s ă nu calomnieze… (Ignatie Teoforul). Preoții s ă fie miloş i, s ă întoarc ă pe cei ră tă ciți, s ă cerceteze pe cei bolnavi… (Ignatie Teoforul)

Iisus Hristos este ve şnicul arhiereu ; tinerii s ă se supună episcopului ca lui Dumnezeu

Vorbe ş te de vie țuirea cre ş tină ; ş irul virtu ților : milă , pace, urmarea dragostei adevă rate, r ă dă cina tainic ă a credinței, slujirea lui Dumnezeu cu fric ă , pă r ă sirea vorb ă riei de ş arte, a r ă tă cirii celor mulți, facerea voii lui Dumnezeu, iubirea lui Hristos, depă rtarea de orice nedreptate (lă comie), iubire de argint, m ă rturie mincinoas ă , neră splă tirea r ă ului cu r ău, s ă nu judec ă m, să iertă m, să iubim binele, s ă fugim de frații falş i, priveghind la rugă ciune ş i în posturi, urm ă tori în credința lui Dumnezeu, iu bind pe fra ți, nedispre țuind pe nimeni, stă ruind în curăție, blânde țe, îngă duință ş i lips ă de mânie. Credința e lipită de dragoste credința este mama noastr ă , a tuturor, când îi urmeaz ă nă dejdea, dar îi premerge dragostea… cel ce are dragoste este departe de pă cat »). « Început al tuturor relelor este iubirea de argint »

Alt grup de virtu ți : r ă bdarea, credința ş i dreptatea. Credința apare peste tot în lucrarea sa îmbinată cu vie țuirea, cu frica, cu evlavia…

Învierea: apare legat ă de dobândirea armelor dreptății ş i slujirea lui Dumnezeu

Îndepă rtarea de înş elă ciunea celor mulți ş i înş elă ciunea învăță turilor false

Urmarea lui Iisus Hristos: stă ruință , supunere în fa ța cuvântului dreptății, zidire se sine; credinț a împreună cu faptele ne aduce mântuirea din voința lui Dumnezeu prin Iisus Hristos (prin har) . Dumnezeu vede toate. Va exista o judecată a tuturor şi fiecare va da răspuns pentru faptele lui

Femeile – ce au de făcut pentru creşterea copiilor; despre văduve

Către tineri – să fie fără prihană şi curaţi înaintea lui Dumnezeu

Iisus Hristos creează iconomia vieţii creştine, în cer şi pe pământ, credinţa aducând roade în Hristos, care pentru păcatele noastre a înfruntat moartea, dar care a fost ridicat dintre morţi slujind tuturor

Impotriva dochetiştilor : cine nu mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup este antihrist, cine nu recunoaşte crucea este de la diavol, cine întortochează cuvintele

Mântuirea = rod al Patimii, morţii şi Învierii lui Iisus Hristos, rod al harului. După Înviere vom împărăţii cu Iisus Hristos dacă vom trăi în chip vrednic de El. Cine rămâne în dreptate şi adevăr rămâne în dragoste şi primeşte arvuna lui Iisus Hristos

Combate lăcomia ca început al tuturor relelor (« n-am adus nimic cu noi în lume şi nu vom lua nimic când vom pleca »). Lacomul se va lăsa întinat de idolatrie şi va fi socotit cu păgânii care ignoră judecata lui Dumnezeu

Inspirat din Evanghelia după Matei, Policarp îndeamnă la rugăciune pentru toţi sfinţii, pentru regi, autorităţi, persecutori, duşmani