Seria de studii biblice "Profetiile

sperantei"

Studiul 1
Timpul nostru în profeția biblică
Bine ai venit la Profețiile speranței, un studiu captivant al cărților
Daniel și Apocalipsa. Ai simțit vreodată că profețiile Bibliei sunt mult
prea încurcate și prea dificil de înțeles? Te-ai întrebat, nedumerit,
când se vor împlini toate acele fiare ciudate, îngerii care proclamă
mesaje de condamnare și perioadele profetice?
Oare putem înțelege cu adevărat Apocalipsa? Biblia ne dă două
motive pentru care suntem absolut siguri că o putem înțelege. În
primul rând, titlul Apocalipsei ne spune că ea este o „descoperire”
(Apocalipsa 1,1). Dumnezeu nu a numit această cartea „Taina” sau
„Încurcătura”. El ne-a dat Apocalipsa pentru a ne dezvălui planurile
mărețe pe care le are pentru neamul omenesc și pentru a demasca
strategiile ticăloase ale lui Satana, de a împiedica aceste planuri.
În al doilea rând, Daniel și Apocalipsa sunt două cărți pe care
Dumnezeu ne îndeamnă în mod special să le citim. Isus a spus: „De
aceea, când veți vedea ’urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit
prorocul Daniel, ’așezată în locul sfânt’ – cine citește să înțeleagă!…”
(Matei 24,15). Isus ne îndeamnă anume să citim și să înțelegem
cartea lui Daniel. Mai mult decât atât, Dumnezeu rostește o
binecuvântare în dreptul acelora care citesc, care înțeleg și care
ascultă de cuvintele scrise în Apocalipsa. (Apocalipsa 1,3)
Cuvântul lui Dumnezeu este clar – putem înțelege profeția!
Dar pentru a face acest lucru, trebuie să învățăm cea dintâi regulă de
:
 interpretare corectă: „Fiindcă, mai întâi de toate, să știți că nicio
prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nicio prorocie n-
a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu,
mânați de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1,20.21)
Nu trebuie să inventăm interpretări personale. Acesta este și motivul
pentru care Profețiile speranței nu îți vor spune ce să crezi. Îți vei
forma propriile convingeri prin studiul personal al Bibliei, prin
rugăciune și prin călăuzirea Duhului Sfânt.
Aceste studii îți vor furniza instrumentele de interpretare ale Bibliei,
astfel încât să poți înțelege ce înseamnă simbolurile profetice.
Prima noastră lecție este un exemplu în ceea ce privește modul în
care Biblia își interpretează propriile profeții. Odată ce vei ajunge să
cunoști această profeție, vei avea la dispoziție cheia cu care să
descifrezi toate celelalte profeții din Daniel și Apocalipsa. Ea acoperă
peste 2500 de ani de istorie și ne descoperă viitorul apropiat.
Înainte de a începe, ia-ți câteva minute ca să te rogi și să ceri
binecuvântarea lui Dumnezeu asupra studiului pe care îl vei face.
Apoi, citește Daniel, capitolul 2, pentru a face cunoștință cu relatarea
biblică. După aceea, citește întrebările care urmează, având Biblia
deschisă, ca să poți completa cuvintele care lipsesc din text.
1. Cui i-a dat Dumnezeu un vis tulburător? Daniel 2,1-3
„În al doilea an al domniei lui Nebucadnețar, ______________ a avut
niște vise. Duhul îi era tulburat și i-a pierit somnul.”
În miezul unei nopți întunecate, în anul 603 î.Hr., Dumnezeu îi dă lui
Nebucadnețar, împăratul Babilonului, un vis supranatural, care îl
trezește pe acesta din somn. Cu trei ani în urmă, Nebucadnețar
atacase Ierusalimul și îi adusese în Babilon, ca prizonieri de război,
pe Daniel și pe prietenii acestuia, pe care îi așezase în slujba de
consilieri ai săi. Acum, el îi consultă pe înțelepții imperiului, printre
care și pe Daniel, în efortul de a afla misterioasa semnificație a
visului.
2. Cine i-a dat lui Daniel priceperea de a interpreta visul
:
 împăratului? Daniel 2,26-28
„Dar este în ceruri un _______________ care descoperă tainele.”
Daniel îi spune împăratului că este inutil să se bizuie pe astrologi, pe
magicieni, pe medii spiritiste sau pe educație, ca să găsească soluții
reale la nedumeririle lui. Lucrul acesta este valabil și pentru noi. Doar
Dumnezeu ne poate conduce cu succes viața, ca să găsim o
speranță și o fericire durabile, deoarece doar El înțelege tainele
viitorului.
3. Ce timp din istoria pământului descoperă profeția? Daniel
2,28.29
„Dumnezeu… îi face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va
întâmpla în ___________________________________. În patul tău,
împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi
_______________________ .”
Visul acoperă perioada de timp care avea să urmeze „după aceste
vremuri”, până în „vremurile de pe urmă”, sau tot ce urma să se
întâmple după anul 603 î.Hr., până în timpul sfârșitului. Dumnezeu i-a
dat împăratului o schiță detaliată a evenimentelor mondiale care
aveau să aibă loc începând din timpul lui și până în ultimele zile ale
istoriei pământului. Această remarcabilă profeție, care acoperă peste
2500 de ani, este cheia pentru descifrarea semnificației tuturor
celorlalte profeții din Daniel și din Apocalipsa. Odată ce ai învățat-o
pe aceasta, vei înțelege tainele profeției, unde ne aflăm în timp și
cum să te pregătești pentru ceea ce va urma.
4. Care sunt cele două motive pentru care Dumnezeu dă pro-
fețiile? Daniel 2,29.30
„În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la
____________________ după aceste vremuri; și Cel ce descoperă
tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă, dacă mi s-a
descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune
mai mare decât a tuturor celor vii, ci ca să se dea împăratului
tâlcuirea ei, și
:
 ___________________________________________________.”
Dumnezeu dă profeția pentru două motive. Primul este acela de a
prezice viitorul: „… ce se va întâmpla”, pentru a-i proteja pe cei care
studiază profețiile de ceea ce urmează să se întâmple. Cunoașterea
acestui vis i-a salvat viața lui Daniel. În același fel, cunoașterea
viitorului ne permite și nouă să luăm decizii care să ne apere de
înșelăciunile diavolului și să ne pregătească pentru revenirea lui Isus.
Al doilea motiv al dării profeției este acela de a ne converti,
descoperindu-ne ceea ce ne dorește inima, în adâncul ei – gândurile
tainice ale inimii. Profeția scoate la lumină motivele noastre ascunse
și ne aduce mai aproape de Isus, pentru ca El să ne poată purta în
siguranță spre viitor.
5. Ce a văzut împăratul în visul lui? Daniel 2,31-33
„Capul chipului acestuia era de ______ curat; pieptul și brațele îi erau
de __________; pântecele și coapsele îi erau de _________;
fluierele picioarelor, de _________; picioarele, parte de _________ și
parte de _______.”
Aceasta nu era o statuie obișnuită, dar nici Dumnezeu nu avea în
vedere un plan obișnuit, atunci când i-a dat lui Nebucadnețar acest
vis.
6. Ce avea să se aleagă de acest chip măreț? Daniel 2,34.35
„Tu te uitai la, el și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini; a
izbit picioarele de fier și de lut ale chipului, și
____________________________. … Dar piatra care sfărâmase chipul
s-a făcut un munte mare și a ___________ tot pământul.”
Probabil că Nebucadnețar a fost uluit când și-a dat seama că Daniel
îi repetase visul în detalii atât de vii. Dar ce însemna acest vis?
7. Interpretează Biblia visul împăratului? Daniel 2,36
„Iată visul. Acum îi vom spune și _______________ înaintea îm-
păratului.”
Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel semnificația visului (Daniel 2,19).
În următoarele zece versete, Daniel prezintă interpretarea visului, așa
:
 cum i-a fost ea inspirată de Dumnezeu. Lucrul acesta ilustrează o
regulă importantă pentru o înțelegere corectă – să citim întotdeauna
contextul imediat. Nu trebuie să încercăm să ghicim interpretarea
unei profeții, când Biblia se explică singură.
8. Ce reprezintă capul de aur? Daniel 2,37.38
„__________________ ești capul de aur.”
Fără îndoială că lui Nebucadnețar i-a făcut plăcere să afle că acel
„cap de aur” (Daniel 2,38) îl reprezenta pe el și împărăția lui,
Babilonul. El investise mari cantități de aur în împodobirea capitalei
imperiului său. Babilonul a dominat lumea între anii 605 și 538 î.Hr.
9. Ce reprezintă argintul și arama? Daniel 2,39
„După tine, se va ridica o altă ________________, mai neînsemnată
decât a ta; apoi o a treia ________________, care va fi de aramă și
care va stăpâni peste tot pământul.”
Acum înțelegem ce reprezintă chipul. El descrie împărățiile care
aveau să stăpânească lumea începând cu Babilonul și până în
„vremurile de pe urmă” (vers. 28). Având interpretarea Bibliei că
aceste metale reprezintă împărății, trebuie să căutăm în istorie
împlinirea profeției. Atât istoria seculară, cât și cea biblică ne spun că
Babilonul a fost cucerit de Medo-Persia (renumită pentru valoarea pe
care o acorda argintului), în anul 538 î.Hr. (vezi Daniel 5,26-31). În
anul 331 î.Hr., Imperiul Persan a căzut, fiind cucerit de greci (renumiți
pentru arta lor avansată în fabricarea armelor – făcute din bronz, sau
aramă).
10. Ce reprezintă picioarele de fier ale statuii?
„Va fi o a patra ________________, tare ca fierul.”
Cel de-al patrulea metal simbolizează a patra împărăție, „Împărăția
de fier” a Romei (romanii foloseau săbii și scuturi din fier și au folosit
cuie din fier pentru a-L crucifica pe Isus.) Roma s-a ridicat la putere
în anul 168 î.Hr. și a fost stăpânul de necontestat al lumii până în anul
476 d.Hr.
11. Ce a prezis Dumnezeu că se va întâmpla cu Roma? Daniel
:
 2,41-43
„Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut
de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi
___________________ .”
Dumnezeu a prezis corect că Roma nu avea să fie doborâtă de o altă
împărăție asemenea celorlalte, ci că avea să se împartă în cele zece
națiuni separate ale Europei Occidentale. Chiar dacă unele dintre
aceste regate rezultate în urma divizării aveau să fie puternice, iar
altele slabe, ele aveau să rămână separate, rezistând tuturor
eforturilor de a le reunifica. Urmașii a șapte dintre aceste națiuni
există și astăzi. Într-un studiu următor vom vedea cum cele trei
națiuni care au dispărut ne oferă un indiciu important pentru a
identifica puterea fiarei din Apocalipsa.
12. Ce încercare de unificare a națiunilor Europei este men-
ționată? Daniel 2,43
„Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor
amesteca prin ______________________________________, dar nu
vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.”
Profeția a prezis cu 2500 de ani înainte că aceste națiuni aveau să
caute să ajungă la o coexistență pașnică prin „legături omenești de
căsătorie”, prin căsătorii între diferitele familii regale. Acest lucru s-a
împlinit
într-un mod remarcabil până la începutul Primului Război Mondial,
când efectiv toate familiile regale din Europa erau legate între ele prin
grade de rudenie de verișori, dacă nu chiar de frați și surori. Cu toate
acestea, profeția preciza că aceste încercări nu aveau să aibă
succes: „Dar nu vor fi lipiți unul de altul.” Toate încercările de a uni
Europa sub un singur conducător, făcute de Napoleon, de Hitler și de
alții, au eșuat, pentru că profeția spunea astfel!
13. Ce se va întâmpla „în vremea acestor împărați”? Daniel 2,44
„Dar în vremea acestor împărați, _______________ cerurilor va ridica
o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub
:
 stăpânirea unui alt popor.”
Biblia Îl simbolizează pe Isus printr-o stâncă, sau o piatră, care
zdrobește chipul. (Vezi 1 Corinteni 10,4.) Daniel spune că această
parte a profeției se va împlini când Isus Se va întoarce să răstoarne
împărățiile lumii și să-Și ia locul de Împărat al împăraților. Următoarea
împărăție care urmează să fie instaurată este Împărăția lui
Dumnezeu. Noi trăim în timpul când Europa este divizată, iar această
profeție urmează să se împlinească.
Când vedem că națiunile lumii nu se pot uni și nu pot stabili o pace
durabilă, Dumnezeu ne spune să avem curaj și să îndrăznim. Isus Se
va întoarce curând, ca Împărat al împăraților! Cu peste 2500 de ani
înainte, Dumnezeu a schițat cu precizie ridicarea a patru împărății,
divizarea Romei și încercările de unire a Europei Occidentale. El a
fost exact în toate aspectele, în ceea ce privește trecutul, iar noi
putem fi siguri că este la fel de exact și în ceea ce privește viitorul.
„Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică” (vers. 45).
14. Cum putem fi gata pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu?
Apocalipsa 3,20.21
„Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și
_____________ ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe _________ Meu
_____________, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu
pe scaunul Lui de domnie.”
Atunci când Îl lăsăm pe Isus să vină în viața noastră ca să ne fie
Mântuitor și Domn, noi devenim moștenitori ai scaunului Său de
domnie. Da, încă trăim pe această planetă, dar adevărata noastră
cetățenie este în Împărăția lui Dumnezeu. Când Isus va reveni, ne va
lua la cer, unde nu vor mai fi păcat și suferință și unde ne vom bucura
de viața veșnică, așa cum a intenționat Dumnezeu de la început.
15. Vrei să intri în Împărăția lui Isus, atunci când El Se va
întoarce?
Răspunsul tău: ____________________________________
:
 ___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
Anticiparea temei lecției următoare
Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă și care va fi semnul fiarei? În
lecția următoare vom studia aspectele implicate în semnul fiarei, care
urmează să apară. Poți citi Daniel, capitolul 3, și Apocalipsa, capitolul
13, ca să te pregătești pentru această lecție captivantă.
Interpretarea biblică Împlinirea istorică
Aur „Tu ești capul de aur” Babilon
(Dan. 2,38) (605-539 î.Hr.)
Argint a doua împărăție Medo-Persia
(539-331 î.Hr.)
Aramă a treia împărăție Grecia
(331-168 î.Hr.)
Fier a patra împărăție Roma
(168 î.Hr. – 476 d.Hr)
Fier și lut împărăția divizată națiunile divizate
ale Europei
(476 d.Hr. – prezent)

Studiul 2
Controversă asupra semnului fiarei
Cine nu a auzit astăzi despre semnul fiarei? Descrierea sugestivă a
Bibliei despre sfârșitul înfricoșător al lumii este dramatizată în cărți și
în filme. Din nefericire, o mare parte dintre ele se bazează pe
imaginația omului, și nu pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
Toată această mediatizare excesivă a generat frică și confuzie.
Tatuajele invizibile, cărțile de credit, microcipurile și numeroase alte
lucruri au fost incriminate pe rând ca fiind semnul fiarei. Lucrul
:
 acesta, în loc să ajute, a îngropat adevărul sub un morman de
speculații nebiblice. Scriptura atrage atenția că pentru aceia care vor
primi semnul fiarei sunt rezervate pedepsele cele mai aspre. „Dacă
se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte
sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu” (Apocalipsa
14,9.10). Ne-ar da Dumnezeu o avertizare pe care să nu o putem
înțelege? Evident că nu. Din acest motiv, lecția aceasta și cele care
vor urma îi vor permite Bibliei să se explice singură și să arate ce este
de fapt semnul fiarei.
După părerea ta, ce este semnul fiarei? Majoritatea oamenilor spun
că semnul fiarei este numărul „666”. Dar știai că Biblia spune
altceva? Pentru a afla răspunsul, vom analiza mai întâi cele 10 indicii
care ajută la identificarea semnului fiarei.
1. Spune Biblia că semnul fiarei este numărul „666”? Apocalipsa
13,16-18
„A făcut ca toți… să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe
frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă
_________ acesta, adică _________ fiarei sau _________ numelui ei.
… Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un
număr de om. Și ____________ ei este: șase sute șaizeci și șase.”
Mulți cred în mod greșit că semnul fiarei este numărul 666 tatuat pe
mână sau pe frunte, dar Biblia spune altceva. Să observăm distincția
dintre numărul fiarei și semnul fiarei. Primul indiciu este acela că 666
este numărul numelui fiarei și nu semnul ei.
2. Ce simbolizează „fiara” în profeția biblică? Daniel 7,15-17.23

„Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica
pe pământ… El mi-a vorbit așa: ’Fiara a patra este o a patra
___________ care va fi pe pământ.’”

„Fiara” (sinonim cu animal sălbatic, bestie, sălbăticiune etc.) este în

profeție simbolul împărăției. Chiar și în zilele noastre, națiunile
moderne folosesc diferite animale ca simbol național. Statele Unite
:
 au ca simbol un vultur, Canada are ca simbol castorul, iar Marea
Britanie, leul. În profeție, Dumnezeu folosește animalele pentru a
reprezenta națiunile care vor avea legătură cu poporul Său și cu
evenimentele sfârșitului. Al doilea indiciu este acela că cele două
fiare din Apocalipsa 13 reprezintă două împărății puternice care fac o
icoană și care le poruncesc oamenilor să se închine înaintea acesteia,
sub pedeapsa cu înfometarea sau moartea.
3. Identifică cele șase detalii pe care le oferă Biblia cu privire la
semnul fiarei. Apocalipsa 13,1.11-18
Apoc. 13,1.11 Sunt prezentate două fiare.
Apoc. 13,14 Fiara cu chip de miel îi face o icoană primei fiare.
Apoc. 13,15 Este impusă închinarea înaintea icoanei.
Apoc. 13,15 Cei care refuză să se închine sunt amenințați cu moar-
tea.
Apoc. 13,16 Evenimentul este mondial; sunt amintite toate clasele
de oameni.
Apoc. 13,18 Numărul 666 are legătură cu această închinare falsă.
Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este: „Ce spune Bi-
blia?”. Se întâmplă prea adesea să vrem să aflăm înțelesul ei, fără să
fim atenți la ce spune ea. Spre exemplu, Biblia nu spune că semnul
fiarei este 666. Dar spune că 666 este numărul numelui fiarei. În
descrierea din Apocalipsa 13, observăm două „fiare” puternice care
vor institui un mod de închinare fals și care le vor porunci oamenilor
să se plece înaintea acestei „icoane”. Cei care vor refuza, vor fi puși
sub interdicție economică și, în cele din urmă, vor înfrunta moartea.
Dacă suntem atenți la ceea ce spune Biblia, îi vom permite să își
dezvăluie singură semnificația. Să trecem acum mai departe, la
descoperirea identității acestor două fiare.
4. În ce altă relatare biblică ni se vorbește despre o închinare
impusă cu forța? Daniel 3,1-6
„Împăratul Nebucadnețar a făcut _____ de aur, înalt de șaizeci de
coți și lat de șase coți. … Iar un crainic a strigat cu glas tare: ’Iată ce
:
 vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile!… să vă
aruncați cu fața la pământ și ______ chipului de aur, pe care l-a
înălțat împăratul Nebucadnețar. Oricine nu se va arunca cu fața la
pământ și nu se va închina, ______ chiar în clipa aceea în mijlocul
unui cuptor aprins.”
Atât în Daniel 3, cât și în Apocalipsa 13 ni se vorbește despre
împărați puternici, care au făcut un chip sau o icoană și care le
poruncesc tuturor oamenilor să se închine înaintea ei, sub
amenințarea cu moartea. Relatarea din Daniel 3 este profetică și ne
ajută să înțelegem ce este semnul fiarei.
5. Observă cele șase lucruri pe care le au în comun Daniel 3 și
Apocalipsa 13. Daniel 3,1-6
Daniel 3,1 Nebucadnețar conduce puternicul imperiu al
Babilonului.
Daniel 3,1 El înalță o statuie.
Daniel 3,4.5 Tuturor li se poruncește să se închine înaintea statuii.
Daniel 3,6 Cei care refuză sunt amenințați cu moartea.
Daniel 3,2.3 Porunca este dată tuturor popoarelor, neamurilor și
oamenilor de toate limbile.
Daniel 3,1 Chipul „înalt de șaizeci de coți și lat de șase coți”
reprezintă o închinare falsă.
Avem aici un alt exemplu al modului în care putem să lăsăm ca Biblia
să se explice singură. Din cele 404 de versete ale cărții Apocalipsa,
276 conțin citate din Vechiul Testament. Dumnezeu apelează la
aceste relatări din Vechiul Testament pentru a ilustra evenimentele
din vremea sfârșitului. Este ca și cum El ar spune: „Vă amintiți că în
Babilon a fost înălțat un chip? Tot la fel se va întâmpla și în vremea
sfârșitului.” Prin folosirea imaginilor din Vechiul Testament,
Dumnezeu reușește să concentreze volume întregi de informații în
numai 404 de versete, cât cuprinde Apocalipsa, și ne trimite la
evenimentele din trecut, ca să învățăm din ele.
6. Din ce metal a făcut Nebucadnețar statuia? Daniel 3,1
:
 „Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip ______________.”
Au trecut aproape nouă ani de la momentul în care împăratul a auzit
interpretarea dată de Daniel visului din capitolul 2. El a fost neliniștit
la gândul că într-o zi împărăția lui de aur va trece în stăpânirea
altcuiva. O tăbliță babiloniană din lut, care se află acum expusă în
Muzeul Britanic (B.M. 21946), ne spune că armata regală a încercat
să stârnească o revoltă serioasă în decembrie 594, în anul al zecelea
al domniei acestuia, exact în anul în care are loc evenimentul descris
în capitolul 3. Este posibil ca această încercare de lovitură de stat să-
l fi determinat pe împărat să înalțe un chip! Voia el să le transmită
supușilor săi că împărăția lui nu va avea sfârșit? Poate spera ca în
felul acesta să-i demaște pe rebeli. Indiferent de motivul pe care l-a
avut, Nebucadnețar vrea să transmită prin statuia aceasta de aur că
el va rămâne pentru totdeauna!
Faptul că Nebucadnețar a luat un simbol folosit de Dumnezeu în Da-
niel 2 pentru a explica adevărul și l-a modificat pentru a susține o
minciună este semnificativ din punct de vedere profetic. În loc să
transmită adevărul cu exactitate, chipul de aur prezintă minciuna
împăratului că Babilonul va dăinui veșnic. Al treilea indiciu care ne
ajută la identificarea semnului fiarei este acela că acest semn are
legătură cu luarea adevărului lui Dumnezeu și modificarea lui într-o
anumită privință, astfel încât el să devină o formă contrafăcută de
închinare.
7. Ce mărime avea chipul de aur înălțat de Nebucadnețar?
Daniel 3,1
„Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur, înalt de
_______________ și lat de ________________.”
Chipul de aur a fost construit în mod intenționat cu o înălțime de 60
de coți babilonieni și o lățime de 6 coți (aproximativ 30 metri pe 3
metri). Babilonienii aveau un sistem matematic avansat, care se baza
pe numărul 60. La ei, minutul era format din șaizeci de secunde, iar
ora, din șaizeci de minute. În timpul domniei lui Nebucadnețar, ei au
:
 calculat că cercul are 360 de grade – din nou un multiplu al lui 6. Din
acest motiv, au tras concluzia că cifra 6 are semnificații religioase și
mistice. Lui Anu, zeul lor cel mai însemnat, i-a fost desemnat numărul
60. Cifra 666 își trage rădăcinile din închinarea păgână din
Antichitate. Al patrulea indiciu este acela că numărul 666 arată că
semnul fiarei are legătură cu închinarea păgână.
8. Cine s-a plecat înaintea chipului, la porunca împăratului?
Daniel 3,7
„__________ popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au
aruncat cu fața la pământ și s-au închinat chipului de aur.”
Când orchestra a început să cânte, toți oamenii s-au supus
plecându-și genunchiul înaintea statuii. Numai cei trei prieteni ai lui
Daniel – Șadrac, Meșac și Abed-Nego – au rămas în picioare. Al
cincilea indiciu este acela că semnul fiarei cuprinde toată lumea în
această închinare falsă.
9. De ce nu s-au închinat înaintea chipului acești trei tineri
evrei? Daniel 3,16-18
„Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji
___________________ tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur, pe
care l-ai înălțat!”
Șadrac, Meșac și Abed-Nego nu aveau nevoie să înalțe o rugăciune
ca să afle dacă puteau sau nu puteau să se închine înaintea chipului.
Ei știau că acest lucru era interzis de porunca a doua. „Să nu-ți faci
chip cioplit… Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești” (Exod
20,4-6). Deși au fost amenințați cu moartea, ei nu au vrut să renunțe
la credința lor în Dumnezeu. Tot la fel, fiara (împărăția) din Apocalipsa
13 va da legi prin care să-i oblige pe oameni să se închine altfel decât
poruncește Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu din zilele sfârșitului
este un popor credincios, la fel ca acești tineri evrei. Ei „păzesc
poruncile lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14,12). Al șaselea indiciu este
acela că închinarea falsă vine în contradicție cu Legea lui Dumnezeu.
Atunci când descoperim că legile oamenilor intră în conflict cu Legea
:
 lui Dumnezeu, „trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de
oameni!” (Fapte 5,29) Este cu mult mai bine să suferi pedeapsa
trecătoare a omului, decât să înduri pedeapsa veșnică a lui
Dumnezeu.
10. Ce face împăratul pentru a încerca să-i constrângă pe cei
trei tineri loiali lui Dumnezeu? Daniel 3,19-23
„A poruncit unora dintre cei mai voinici ostași din oștirea lui ____
______ pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego și _______________ în
cuptorul aprins.”
Împăratul se înfurie. El poruncește ca slujitorii credincioși lui
Dumnezeu să fie arestați și legați, de parcă ar fi constituit un pericol
pentru societate. Așa acționează Satana mereu. El îi denigrează pe
oamenii credincioși lui Dumnezeu. În timp ce așteaptă să fie încălzit
cuptorul, cei trei evrei au timp să se răzgândească. Însă ei resping
orice compromis. La fel se întâmplă cu aceia care au încredere în
Dumnezeu. Pe cruce, Domnul Isus nu a acceptat niciun compromis.
La fel au făcut și ucenicii atunci când au fost puși să aleagă între a
înceta să-L mărturisească pe Hristos și a muri. Cei care fac parte din
poporul lui Dumnezeu nu acceptă compromisul. Ei Îl iubesc pe
Dumnezeu foarte mult și nu vor să fie necredincioși. Așadar, al
șaptelea indiciu este acela că există câțiva oameni credincioși care Îi
rămân loiali lui Dumnezeu, chiar dacă majoritatea renunță la
adevărata închinare.
11. A îngăduit Dumnezeu ca slujitorii Săi credincioși să moară în
cuptorul de foc? Daniel 3,24-27

„Eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, și

_____________; și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui
_______ de dumnezei!”

Focul îi arde pe ostașii care i-au aruncat pe cei trei tineri în cuptorul
de foc, dar nu este suficient de puternic încât să-i ardă pe cei trei
tineri. Al optulea indiciu: Fiul lui Dumnezeu coboară din cer și aduce
:
 cu El izbăvirea!
Motivul pentru care oamenii acceptă compromisul este teama de
pericole, de ridiculizare și de pedeapsă. Dar nu trebuie să uităm că
suntem cel mai aproape de Domnul Isus atunci când suntem
credincioși. Șadrac, Meșac și Abed-Nego au avut ocazia de a sta de
vorbă cu Isus în cuptorul aprins. Cel de-al nouălea indiciu: poporul lui
Dumnezeu de la sfârșitul timpului are o relație specială cu Domnul
Isus.
12. De ce a îngăduit Dumnezeu acest eveniment? Daniel
3,28.29
„Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: ’________________ să fie
Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul
Său și a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El.’”
Împăratul însuși și miile lui de supuși au avut privilegiul de a fi martori
la dovezile dragostei și ale puterii lui Dumnezeu. Ei n-ar fi avut
această șansă dacă cei trei tineri nu ar fi trecut cu bine proba
credincioșiei lor.
13. Ce a făcut Dumnezeu pentru slujitorii Săi credincioși? Daniel
3,30
„După aceea, împăratul ________ pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la
mare cinste, în ținutul Babilonului.”
Aici avem al zecelea și ultimul indiciu: Dumnezeu îi înalță pe cei care
Îl onorează. Poate că răsplata nu va veni atât de repede ca în acest
caz, însă, să nu uităm că putem conta mai mult pe făgăduința Sa,
decât pe focul lui Nebucadnețar!
14. Dorești ca prin harul lui Dumnezeu să-I rămâi credincios
Domnului Isus? _____
Rezumat
Relatarea din Daniel 3 ne ajută să identificăm semnul fiarei. Ea ne
arată că omenirea va fi pusă la încercare prin niște legi care impun o
închinare falsă. Iată mai jos ideile principale din Daniel 3 și
Apocalipsa 13.
:
 1. Semnul fiarei nu este 666. (Apoc. 13,17.18)
2. Două împărății puternice din timpul sfârșitului vor impune semnul
fiarei în toată lumea.
3. Semnul fiarei are legătură cu închinarea la un „chip” simbolic, care
este o contrafacere a adevărului lui Dumnezeu.
4. Închinarea falsă provine din închinarea păgână din Antichitate.
5. Toți oamenii primesc porunca de a se supune acestei închinări
false.
6. Închinarea falsă se opune legii lui Dumnezeu.
7. Câțiva oameni Îi rămân credincioși lui Dumnezeu, chiar dacă
majoritatea cedează.
8. Dumnezeu îi scapă pe credincioșii Lui de persecuția finală, din
care ies nevătămați.
9. Poporul lui Dumnezeu din timpul sfârșitului are o relație specială
cu Domnul Isus.
10. Dumnezeu îi înalță pe aceia care Îi sunt credincioși, prin luarea lor
la cer.

În studiile următoare:
Nu pierde studiile următoare, în care vom afla că Biblia arată clar cine
este fiara și ce este semnul ei. Biblia se explică singură și nu avem
niciun motiv să rămânem în confuzie!

Studiul 3

Secretele Bibliei pentru liniștea sufletească

În anul 568 î.Hr., Nebucadnețar (numit în istorie Nabucodonosor) era

conducătorul indiscutabil al celei mai mari superputeri mondiale. Dar
în ciuda poziției sale, el nu avea parte de liniște sufletească.
Timp de peste 30 de ani, Dumnezeu i-a adresat împăratului apeluri
repetate, invitându-l să se apropie de El. În Daniel 1, Nebucadnețar a
constatat că aceia care ascultă de Dumnezeu sunt mai înțelepți și
:
 mai fericiți (Daniel 1,17-20). Când Dumnezeu i-a descoperit viitorul
printr-un vis, el a ajuns la convingerea că Dumnezeul lui Daniel era
superior zeilor inventați de ei (Daniel 2,46.47). După scena cuptorului
de foc, împăratul este convins că Dumnezeu poate să-i scape de
moarte pe slujitorii lui credincioși. (Daniel 3,28.29)
Nebucadnețar a avut dovezi numeroase că Dumnezeu aștepta ca el
să devină credincios. Dar era prea mândru pentru a face acest pas.
Numai în urma unei experiențe înfricoșătoare va accepta el să ia
decizia care îi va aduce pacea interioară. În Daniel 4, avem relatarea
uimitoare a convertirii acestui împărat puternic.
Convertirea lui Nebucadnețar este un element esențial al profeției.
De altfel, convertirea lui are loc în urma experimentării împlinirii
profeției. De aici învățăm că profeția ne poate fi de folos în măsura în
care recunoaștem că scopul ei este acela de a ne apropia de
Dumnezeu. El vrea să aflăm ce ne rezervă viitorul, dar, totodată, vrea
ca inima noastră să fie liniștită. În studiul de față și în cele care vor
urma, vei descoperi că cea mai mare fericire o vei cunoaște atunci
când Îl vei invita pe Dumnezeu în viața ta, astfel încât relația ta cu El
să se adâncească și să te lași condus la adevărul Său.
1. Cu ce salut își începe Nebucadnețar istorisirea? Daniel 4,1
„Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii
de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveți multă
_______!”
Daniel 4 este singurul capitol din Biblie care a fost scris de un
împărat care a renunțat la păgânism. În el ni se relatează cum și-a
găsit el liniștea sufletească și cum a devenit un credincios al
singurului și adevăratului Dumnezeu.
2. Cine i-a dat lui Nebucadnețar liniștea sufletească? Daniel
4,2-4
„Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele și minunile pe care le-a
făcut ____ cel Preaînalt față de mine. Cât de mari sunt semnele Lui și
cât de puternice sunt minunile Lui!”
:
 Nebucadnețar a petrecut până în acest moment 36 ani de domnie în
care s-a ocupat de consolidarea împărăției și de acumularea de
bogății. El și-a înfrânt adversarii și a construit cetatea cea mai mare și
cea mai frumoasă a lumii antice. În ea se găsesc trei palate regale.
Într-unul din acestea se află una dintre cele șapte minuni ale lumii
antice: grădinile suspendate. Se credea că Babilonul era de neînvins
datorită zidurilor lui duble și chiar triple. Nebucadnețar și-a
manifestat zelul religios prin construirea a nu mai puțin de 53 de
temple, 955 mici sanctuare și 384 altare ridicate în aer liber. Templul
cel mai înalt, care atinge o înălțime de peste 90 de metri, se înalță
exact pe locul unde a fost construit Turnul Babel de odinioară și este
cel mai renumit din Orient. Nebucadnețar reușise să dobândească
succesul pământesc, dar a fost nevoie să piardă totul, ca
să-L primească pe Dumnezeul adevărat, care îi va oferi Împărăția
cerească și bogățiile ei nepieritoare.
3. Cum a încercat Dumnezeu să îi atragă atenția lui Nebucad-
nețar? Daniel 4,5
„Am visat un _____ care m-a înspăimântat; gândurile de care eram
urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de
groază.”
Dumnezeu, în mila Sa, i-a dat împăratului un alt vis, prin care l-a
avertizat de primejdia în care se afla și de capcana în care Satana
aștepta să-l prindă.
4. Ce a făcut împăratul ca să înțeleagă visul dat de Dumnezeu?
Daniel 4,6.7
„Am poruncit atunci să aducă înaintea mea pe toți ____________
Babilonului, ca să-mi tâlcuiască visul.”
Este vorba despre aceiași oameni pe care împăratul îi condamnase la
moarte din cauză că nu izbutiseră să-i interpreteze visul din Daniel 2.
Deși au trecut mulți ani, ei nu reușesc nici de data aceasta să-i fie de
ajutor.
5. La cine apelează Nebucadnețar în final? Daniel 4,8.9
:
 „La urmă de tot, s-a înfățișat înaintea mea _____________… I-am
spus visul.”
De ce nu l-a chemat Nebucadnețar pe Daniel imediat după ce a avut
visul? El știa că Daniel poate să interpreteze visele. Probabil că din
cauza mândriei, a încăpățânării sau a fricii de adevărul pe care i-l
transmitea Dumnezeu. Însă adevărul lui Dumnezeu – dacă reușește
să ne frângă mândria – nu ne va face rău. Isus Însuși a spus: „Veți
cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8,32). Înainte
de a trece la următoarea întrebare, ia-ți timp să citești versetele 10-
18, ca să afli ce a văzut Nebucadnețar în visul lui înfricoșător.
6. Care a fost reacția lui Daniel la auzirea visului? Daniel 4,19
„Atunci, Daniel, numit Beltșațar, a rămas _____ o clipă și gândurile lui
îl tulburau.”
Semnificația visului îl tulbură pe Daniel. El își dă seama că are datoria
de a-i dezvălui bătrânului împărat pedeapsa care urmează să cadă
asupra sa. Nu puteai să-i aduci împăratului o astfel de veste și să
rămâi în viață. Daniel însă nu ține cont de posibilele consecințe și
rostește adevărul cu dragoste, fiindcă știe că Dumnezeu, în mila Sa,
vrea să-l conducă pe împărat la viața veșnică.
7. Ce reprezintă copacul? Daniel 4,20-22
„Ești ___, împărate, care ai ajuns mare și puternic.”
Copacul îl reprezintă pe împăratul Nebucadnețar. Profeția aceasta
este deosebită pentru faptul că, într-un singur capitol, ni se oferă
profeția propriu-zisă, interpretarea oferită de Biblie și împlinirea ei.
Deși acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, aici toate celelalte
profeții urmează aceiași pași: profeția propriu-zisă, interpretarea dată
de Biblie și împlinirea ei în istorie.
8. Ce mesaj neplăcut i-a transmis Daniel împăratului? Daniel
4,23-25
„Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu _______
câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi.”
După toate experiențele minunate pe care le-a avut cu Dumnezeu
:
 (experiențe consemnate în capitolele 1 și 3), împăratul tot nu a
învățat că trebuie să-L onoreze pe Dumnezeul cerului. Însă acest
Dumnezeu, pe care a refuzat să-L primească în viață, nu vrea să
renunțe la el și îi oferă o nouă șansă. Dacă bogăția și puterea îl
împiedică să Îl accepte, atunci Cel Atotputernic le va da la o parte din
calea lui. Împăratul avea să-și piardă facultățile mintale și avea să
devină asemenea unui animal timp de șapte vremuri, adică șapte ani.
Dumnezeu dorea să-l învețe lecția umilinței, pe care refuzase să o
învețe în alt mod.
Relatarea aceasta ne arată cum lucrează Dumnezeu cu noi. El nu
vrea ca oamenii să piară (vezi 2 Petru 3,9). El ne dă șansa de a veni la
El și de a ne schimba; dar decizia este a noastră. Unul dintre
adevărurile cele mai impresionante și mai solemne ale Scripturii este
acela că Dumnezeu ne respectă alegerea, indiferent dacă am ales
binele sau răul. Ar trebui să fim sensibili la chemarea Duhului Sfânt și
să ne grăbim să-I răspundem. Nu putem ști când ne va fi adresată
ultima invitație de a veni la El (vezi
2 Corinteni 6,2).
9. Ce îl sfătuiește Daniel să facă? Daniel 4,27
„De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt ___________
tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de
cei nenorociți.”
Daniel știe că împăratul se află în fața unei mari răscruci din viață. La
fel ca Dumnezeu, Daniel dorește ca împăratul să fie mântuit și de
aceea îl roagă să se schimbe.
Pentru Daniel, convertirea înseamnă renunțarea la păcate prin înce-
tarea de a le mai face. Puterea de a renunța la ele stă în „trăirea în
neprihănire”. Capacitatea de a face ceea ce este bine vine numai
după ce mărturisim înaintea lui Dumnezeu că avem nevoie de
ajutorul Lui și după ce Îl primim pe Isus în viața noastră. Ca răspuns la
aceasta, Dumnezeu șterge păcatele noastre din trecut și ne face
neprihăniți în ochii Săi. Mai mult decât atât, Domnul Isus ne curăță
:
 inima și așază în ea dorințe noi (vezi Ezechiel 36,25-27). El face
acest lucru pentru că ne iubește și pentru că i L-am cerut! (Vezi
Efeseni 2,1-10.)
10. La un an după vis, a renunțat Nebucadnețar la mândria lui?
Daniel 4,29.30
„Împăratul a luat cuvântul și a zis: ’Oare nu este acesta Babilonul cel
mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin
puterea bogăției ______ și spre slava măreției ______?’”
Poate că Nebucadnețar a avut intenția de a asculta de sfatul lui
Daniel. Totuși, după 12 luni, el nu a reușit să-și înfrângă mândria. El a
căzut în capcana cea mai de succes a lui Satana: amânarea.
Amânarea deciziei de a face ce este bine și de a-L urma pe Hristos
este riscantă. Dacă nu facem un lucru atunci când suntem convinși
de el, aproape întotdeauna este nevoie de măsuri mai drastice pentru
a deveni la fel de dornici. Dumnezeu este incredibil de bun și
continuă să ne cheme într-un mod care să ne impresioneze. Uneori,
El are succes; alteori, amânăm până când constatăm că este prea
târziu. Amânarea de a asculta de Dumnezeu și de Cuvântul Său este
cea mai periculoasă greșeală pe care o putem face.
Dumnezeu, asemenea unui părinte iubitor, a trebuit să facă ceea ce
nu-i plăcea. El știa că pedeapsa aceasta va fi spre binele lui
Nebucadnețar. Versetele 31 la 33 ne arată cum s-au împlinit „chiar în
clipa aceea” toate previziunile care fuseseră rostite în urmă cu 12
luni.
11. Ce a învățat Nebucadnețar din încercarea care a durat șapte
ani? Daniel 4,35
„El face ce ______ cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și
nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică ’Ce faci?’”
După ce a petrecut șapte ani în dependență totală de Dumnezeu, la
fel ca animalele, Nebucadnețar a învățat, în cele din urmă, că
Dumnezeu este suveran. Datoria noastră, în calitate de ființe create
de Dumnezeu, este să facem voia Sa, să ne supunem Lui și să Îl
:
 lăudăm.
12. A fost Nebucadnețar constrâns să I se supună lui Dumne-
zeu? Daniel 4,37
„Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor,
căci toate lucrările Lui sunt ____________, toate căile Lui sunt
_________.”
Dumnezeu nu l-a „bătut” până când a cedat. Domnul nu are nevoie
de credincioși înspăimântați. Dorința Sa este să ne spunem Lui din
dragoste și respect. Nebucadnețar a ajuns să-L cunoască pe
Dumnezeu în felul acesta. El a mărturisit că pedeapsa pe care a
suferit-o a fost adevărată și dreaptă și că Domnul a îngăduit-o pentru
că îl iubea.
13. Ce a învățat Nebucadnețar despre mândrie? Daniel 4,37
„El poate să ____________ pe cei ce umblă cu __________.”
Gândește-te la șocul pe care l-a avut acest conducător al
puternicului Imperiu Babilonian, atunci când a ajuns „față în față”,
dacă am putea spune așa, cu Creatorul cerului și al pământului.
Nebucadnețar a poruncit ca numele lui să fie înscris pe miile de
cărămizi care au fost folosite la construirea cetății lui mărețe, dar
Creatorul și-a scris numele pe fiecare ființă, pe fiecare nor și pe
fiecare râu, pe fiecare stea și pe fiecare planetă. Comparația aceasta
nu este prea măgulitoare, nu-i așa?
Mândria este germenele păcatului. Ea spune: „Voi face ce vreau, fără
să țin cont de ceea ce spune Creatorul meu.” După cum a învățat și
Nebucadnețar, trebuie să renunțăm la mândria păcătoasă, dacă
dorim să avem parte de liniște sufletească.
14. Care sunt cei patru pași prin care putem primi viața veșnică
și pacea interioară?
a. Ioan 3,16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a
dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine _________ în El să nu piară,
ci să aibă viața vecinică.”
Trebuie să înțelegem și să credem că Dumnezeu ne iubește foarte
:
 mult, atât de mult, încât a murit ca să ne salveze.
b. 2 Corinteni 7,10 – „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu,
aduce o _____________ care duce la mântuire.”
Avem nevoie să ne pocăim de păcatele noastre, fiindcă ele Îi
provoacă durere lui Dumnezeu și celor din jur.
c. 1 Ioan 1,9 – „Dacă ne ___________ păcatele, El este credincios și
drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.”
Isus ne va ierta păcatele și le va șterge ca și cum ele nu ar fi existat
niciodată. El va plăti pedeapsa cu moartea pe care o merităm,
deoarece am venit la El și ne-am mărturisit păcatele în rugăciune! Ce
dar minunat ne oferă El!
d. Apocalipsa 3,20 – „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva
glasul meu și __________ ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu
Mine.”
Isus ne așteaptă să deschidem ușa inimii și să-L invităm să fie
prietenul nostru, care să ne conducă în viață. Acesta este adevăratul
secret al liniștii sufletești și al fericirii. Nebucadnețar a învățat lucrul
acesta în urma unei experiențe grele, dar noi nu trebuie să trecem pe
unde a trecut el. Este demn de remarcat faptul că relatarea aceasta
despre convertirea lui se găsește într-o carte despre profeție.
Convertirea este scopul real al profeției. Dacă studiem profeția doar
ca să aflăm ce se va întâmpla pe planeta Pământ, fără să ne pregătim
sufletește pentru veșnicie, simpla cunoaștere a profeției nu ne va
ajuta cu nimic.
15. Ai luat această decizie importantă de a-L urma pe Domnul
Isus?
Răspunsul tău: ____________________________________

Dacă nu ai luat încă această decizie, te rog, nu mai amâna. Diavolul îți
va oferi mii de motive pentru care să o amâni, dar nu merită.
Dumnezeu va găsi o altă cale și va folosi o altă metodă ca să-ți
atragă atenția, dar cu ce preț? Și dacă nu mai ai timp la dispoziție?
:
 Dacă ziua de astăzi ar fi ultima zi din viața ta, ai convingerea că vei
petrece veșnicia împreună cu Isus? Poți avea această convingere
chiar acum. Rostește următoarea rugăciune: „Doamne Isuse, Îți
mulțumesc că ai plătit pedeapsa pentru păcatele mele atunci când ai
murit pe cruce. Mărturisesc că sunt un păcătos vrednic de moarte.
Te rog, iartă-mi păcatele, nu pentru bunătatea mea, ci pentru mila Ta.
Îți mulțumesc pentru darul fără plată al vieții veșnice, pe care îl
primesc prin credința în moartea și învierea Domnului Isus. Recunosc
că viața pe care o duc acum nu mai este a mea, ci a Ta. Condu-mă și
călăuzește-mă Tu! Arată-mi căile Tale și dă-mi puterea să merg pe
ele! În Numele lui Isus, amin.”
În studiile următoare
Ai reușit să obții suficient de multe cunoștințe despre profeție până în
acest moment. În curând, vei avea ocazia să folosești metodele
biblice de interpretare, pentru a descoperi identitatea fiarei
misterioase din Apocalipsa 13.

Studiul 4
Marile puteri ale lumii în profeție
Profeția biblică înfățișează principalele mari puteri religioase și poli-
tice care au avut o influență semnificativă asupra poporului lui
Dumnezeu, asupra activității acestuia și asupra Cuvântului Său.
Babilonul, Persia, Grecia, Roma, Statele Unite și comunismul sunt
toate amintite pe paginile Scripturii. Totodată, sunt amintite în mod
simbolic și iudaismul, creștinismul, catolicismul, protestantismul,
islamismul și altele.
Lecția aceasta te va ajuta să înțelegi prezicerile făcute de Dumnezeu
cu privire la apariția marilor religii ale lumii. Dacă ești un om
credincios, vei descoperi cu bucurie că religia ta este amintită în
profeție. Lucrul acesta ne bucură, dar, în același timp, ne dă un
sentiment de umilință, fiindcă Dumnezeu evidențiază atât aspectele
pozitive, cât și aspectele negative ale fiecărei credințe. În scrisorile
:
 Sale către cele șapte biserici din Apocalipsa 3 și 4, Isus laudă
succesul fiecărei biserici în parte, dar îi condamnă greșelile.
Dumnezeu Își manifestă dragostea față de biserica Lui atât prin
laude, cât și prin mustrări. Vestea bună este că Isus ne iubește atât
de mult, încât a murit pentru păcatele noastre și are răbdare ca să ne
învețe cum să-I fim credincioși.
1. Ce fel de simboluri i-a arătat Domnul lui Daniel, în viziune?
Daniel 7,1-3
„Și patru _________ mari au ieșit din mare.”
Profeția folosește simboluri pentru a ilustra evenimentele viitoare. Ca
să înțelegem aceste simboluri, trebuie să căutăm în Scriptură
semnificația lor.
2. Ce simbolizează fiarele? Daniel 7,15-17.23
„Fiara a patra, este o a patra _____________.”
Un mesager ceresc îi spune lui Daniel că aceste patru fiare din
profeție simbolizează împărății sau națiuni. Chiar și în zilele noastre,
națiunile moderne au ca simbol național un animal: Statele Unite ale
Americii au ca simbol vulturul, iar Canada, castorul. În profeție,
Dumnezeu folosește animalele sălbatice („fiarele”) ca simbol al
popoarelor care au o influență asupra poporului Său.
3. În ce altă profeție mai întâlnim aceste patru împărății? Daniel
2,32.33
„Capul chipului acestuia era de ______ curat; pieptul și brațele îi erau
de _______; pântecele și coapsele îi erau de ______; fluierele
picioarelor, de _____; picioarele, parte de _____ și parte de _____.”
Daniel 7 ne demonstrează clar că profețiile din Daniel și Apocalipsa
se repetă, adăugând de fiecare dată mai multe detalii. Capitolul 7 se
referă aproximativ la aceeași perioadă de timp ca și capitolul 2, dar o
prezintă mai detaliat. Ia-ți timp să citești Daniel 7,4-7, urmărind schița
de la pagina 8.
4. Ce informații suplimentare se găsesc în Daniel 7, față de
Daniel 2? Daniel 7,8-10
:
 „Iată că un alt corn ______ a ieșit din mijlocul lor… S-a ținut
____________ și s-au deschis cărțile.”
În prima parte a acestei profeții sunt prezentate din nou cele patru
împărății prezise în Daniel 2. Daniel 7 detaliază aceste informații,
adăugând referirea la o împărăție simbolizată prin cornul mic și
referirea la judecata cerească.
Daniel a recunoscut imediat importanța acestor informații noi și l-a
rugat pe înger să-i explice ce înseamnă (versetul 19). În versetele
care urmează, îngerul prezintă o interpretare inspirată a cornului mic,
oferindu-i zece elemente de identificare.
5. Completează lista de mai jos cu cele zece elemente de identi-
ficare a împărăției cornului mic. Daniel 7,7-25
(1) „Fiara a patra este o a patra împărăție, care va fi pe pământ… Cele
zece coarne înseamnă că ____ împărăția aceasta se vor ridica zece
împărați. Iar după ei se va ridica un altul.” – versetele 23.24
Cornul mic apare din a patra împărăție, și anume din Roma.
(2) „M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn
mic a ieșit _____________ lor.” – versetul 8
Cornul mic apare din mijlocul celor zece coarne, și anume din
mijlocul națiunilor Europei.
(3) Înaintea acestui corn au fost _________ trei din cele dintâi
coarne… și va doborî trei împărați.” – versetele 8 și 24
Trei dintre cele zece națiuni care au apărut după căderea Romei nu
mai există. Acest lucru a fost prezis întocmai de profeție: trei dintre
ele au fost „smulse”. Cornul mic a reușit să obțină autoritate deplină
în Europa atunci când ostrogoții, cea de-a treia împărăție „smulsă”,
au fost cuceriți, în 538 d.Hr. (Vezi harta de la pagina 8.)
(4) „Iar ______ ei se va ridica un altul.” – versetul 24
Cornul mic avea să apară după anul 476 d.Hr., când Imperiul Roman
s-a destrămat și s-a divizat în zece părți.
(5) El „se va ____________ de înaintașii lui.” – versetul 24
Națiunea aceasta este diferită de celelalte națiuni ale Europei.
:
 (6) „Cornul acesta a făcut _______ sfinților și i-a biruit… [El] va asupri
pe sfinții Celui Preaînalt.” – versetele 21.25
Poporul cornului mic se războiește cu poporul lui Dumnezeu și îl
asuprește.
(7) „Cornul acesta avea niște ochi ca ochii de ____ și o gură care
vorbea cu trufie.” – versetul 8
Împărăția aceasta are la conducere un om care vorbește în numele
ei.
(8) „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt.” – versetul 25
Conducătorul împărăției cornului mic rostește vorbe pline de
îngâmfare față de adevărul lui Dumnezeu.
(9) „Se va încumeta să _________ vremile și legea.” – versetul 25
Cornul mic va schimba vremurile și legea lui Dumnezeu.
(10) „Sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o _______, două _______
și o jumătate de vreme.” – versetul 25
Cuvântul „vreme” avea în vechime sensul de un an. „Două vremi”
înseamnă doi ani. Iar „o jumătate de vreme” înseamnă o jumătate de
an. Cornul mic va domni trei ani profetici și jumătate. În curând vom
descoperi că această perioadă profetică înseamnă 1260 de ani reali.
(Vezi întrebarea 9.)
6. Ce asemănări există între Daniel 7 și Apocalipsa 13? Apoca-
lipsa 13,1.2
„Apoi am stătut pe nisipul mării. Și am văzut ridicându-se din
______ o _______ cu ______ coarne și ________ capete… Fiara, pe
care am văzut-o, semăna cu un _________; avea labe ca de ______ și
gură ca o gură de ______. ____________ i-a dat puterea lui.”
În ambele pasaje, fiarele ies din mare. Ambele însumează un număr
de șapte capete și zece coarne. În ambele apar leul, ursul, leopardul
și balaurul. Asemănările dintre Daniel 7 și Apocalipsa 13 ne arată că
aceste două capitole ne vorbesc despre aceleași puteri.
7. Cum putem demonstra că fiara din Apocalipsa 13 și cornul
mic din Daniel 7 sunt una și aceeași împărăție? Apocalipsa 13,5.7
:
 a. „I s-a dat o ______, care rostea vorbe mari și hule.” – versetul 5
b. „I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de _____.” – versetul
5
c. „I s-a dat să facă ____ cu sfinții și să-i biruie.” – versetul 7
Atât fiara din Apocalipsa 13, cât și cornul mic rostesc vorbe „de hulă”
împotriva lui Dumnezeu și „fac război cu sfinții”. Timpul domniei lor
este același: 42 de luni înseamnă trei ani și jumătate (Daniel 7,21.25).
Cornul mic din Daniel 7 este una și aceeași împărăție cu fiara din
Apocalipsa 13. Să nu uităm că „fiară” nu este un cuvânt ofensator, ci
este un simbol biblic pentru națiune. (Vezi Daniel 7,17.23.)
8. Cât înseamnă trei ani și jumătate (sau 42 de luni)?
a. „Îți pun câte o zi pentru fiecare _____.” Ezechiel 4,6
b. „Patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică
un ______ de fiecare zi.” Numeri 14,34
Perioadele de timp din profeție sunt simbolice. Din acest motiv,
cei trei ani și jumătate sunt calculați în luni și în zile. În Apocalipsa
12,6.14, aflăm că perioada din Daniel 7,25, alcătuită dintr-o „vreme,
două vremi și o jumătate de vreme”, este egală cu 1260 de zile
profetice. (Aceasta corespunde cu luna de 30 de zile din Biblie.) Cei
trei ani și jumătate înseamnă 42 de luni, adică 1260 de zile. Atunci
când avem un context simbolic, o zi profetică înseamnă un an întreg
din timpul real. După cum un centimetru, de exemplu, din șoseaua
reprezentată pe o hartă înseamnă 10 kilometri de șosea reală, pe
harta profetică a lui Dumnezeu o zi reprezintă un an. Națiunea
aceasta domnește o perioadă îndelungată: 1260 ani!
9. Ce se întâmplă la sfârșitul celor 1260 de ani? Apocalipsa 13,3
„Unul dintre capetele ei părea ________ de moarte; dar rana de
moarte fusese ______________.”
La încheierea domniei ei de 1260 de ani, împărăția cornului mic va
primi o rană ca de moarte, dar va reveni la viață pentru a redobândi
puterea asupra lumii.
10. Ce alte detalii mai descoperim în Apocalipsa 13? Apocalipsa
:
 13,7.8
„Și i s-a dat stăpânire peste _______ seminție, peste orice norod,
peste orice limbă și peste orice ____. Și toți locuitorii pământului i se
vor ____.”
Națiunea aceasta este diferită de toate celelalte națiuni europene
(Daniel 7,24), întrucât este o putere religioasă și politică. În același
timp, ea trece dincolo de granițele geografice, fiind o împărăție
universală, care are autoritate asupra oricărei națiuni.
11. Ce putere mondială corespunde celor zece elemente de
identificare a cornului și a fiarei?
Cea mai influentă biserică din toate timpurile este Biserica Romană
medievală. Ea corespunde tuturor elementelor de identificare.
(1) Biserica Romană medievală a ieșit din Roma.
(2) Ea a apărut în Europa.
(3) Trei împărății, care au avut concepții religioase diferite de
Biserica Romană, au fost distruse.
(4) Ea a obținut putere asupra Europei în 538 d.Hr., după căderea
Romei.
(5) Biserica Romană medievală este diferită de toate celelalte națiuni
prin faptul că este o împărăție religioasă și politică, în același timp.
Cetatea Vaticanului este un stat independent, care are propriile legi,
propria armată, propriile timbre și propriii ambasadori, în majoritatea
statelor.
(6) Biserica medievală a purtat război împotriva a milioane de
creștini credincioși care credeau în Biblie.
(7) Conducătorul bisericii o supervizează și vorbește în numele ei.
(8) Biserica medievală a făcut declarații pline de trufie. Papa Leon al
XIII-lea a afirmat că „Noi ținem pe pământ locul Dumnezeului
Atotputernic” (The Great Encyclical Letters of Leo XIII, pag. 304).
„Preotul nu face altceva decât să se roage ca păcatele tale să fie
iertate? Nu, în calitate de instrument al lui Dumnezeu și de slujitor
hirotonit, el iartă păcatele cu adevărat.” [Reverendul William J.
:
 Cogan, A
catechism for Adults, (Chicago, IL: Adult Catechetical Teaching Aids
Foundation, 1975), pag. 78].
(9) Ea a impus legi și prevederi care uneori intră în conflict cu cele
din Scriptură.
(10) Papalitatea a domnit timp de exact 1260 de ani, din anul 538
d.Hr. până în anul 1798, când generalul Berthier al lui Napoleon l-a
luat prizonier pe papă. Cercetătorii Bibliei din secolele al XVII-lea și al
XVIII-lea au prezis în mod corect căderea papalității în anul 1789,
pornind de la profeția de 1260 de ani.
Nu ar trebui să ne surprindă faptul că Dumnezeu amintește în
profeție de Biserica Romană. Ea a marcat istoria lumii și religia mai
mult decât oricare altă putere. După cum se afirmă în introducerea la
Enciclopedia Catolică on-line, „Nicio persoană interesată de istoria
lumii, trecută sau prezentă, nu poate ignora Biserica Catolică, nici ca
instituție, întrucât ea este, de aproape două mii de ani, emblema lumii
civilizate, influențând în mod decisiv destinele ei, din punct de vedere
religios, literar, științific, social și politic, nici ca putere actuală, a cărei
influență și activitate se face simțită în orice parte a globului.”
(http://newadvent.org/cathen/)
În lecțiile care vor urma, vom descoperi că și alte religii, credințe și
națiuni sunt amintite în profeție. Aceste profeții nu ar trebui
interpretate în așa fel încât să incităm la bigotism față de o anumită
comunitate etnică sau religioasă. Dumnezeu are oameni în orice
națiune și în orice credință. Profeția se referă la sistemele religioase
și politice, nu la persoanele care îi sunt credincioase Domnului Isus.
În ultimii 600 de ani, istoricii și cercetătorii catolici și protestanți au
înțeles că profeția despre cornul mic arată spre Biserica Romană.
Dintre ei, îi amintim aici pe Ian Hus, Martin Luther, John Wycliffe,
John Calvin, William Tyndale, John Knox, Thomas Becon, Jonathan
Edwards, John Bunyan și mulți alți conducători iluștri ai bisericii.
12. Ești bucuros că Domnul Isus, în dragostea Sa, ne încurajea-
:
 ză și ne mustră?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________

Anglo-saxonii, francii, alemanii, lombarzii, ostrogoții, burgunzii,

suevii, herulii, vizigoții, vandalii.

Babilon
605-539 î.Hr.
Medo-Persia
539-331 î.Hr.
Grecia
331-168 î.Hr
Roma
168 î.Hr.- 476 d.Hr.
Națiunile divizate
476 d.Hr. – timpul sfârșitului
Națiunea cornului mic
Judecata
Împărăția lui Dumnezeu

Studiul 5

Un atac îndrăzneț împotriva lui Dumnezeu

De ce există în lumea noastră atât de multe conflicte și războaie și

atât de multă durere? Totul a început în cer, atunci când un înger
îngâmfat și încăpățânat a luat hotărârea de a cuceri tronul lui
:
 Dumnezeu. Lucifer a venit cu acuzația că legile și guvernarea lui
Dumnezeu sunt arbitrare și că nu aduc fericirea. El a pretins cu trufie
că poate să ofere o guvernare superioară, lipsită de legi. Dumnezeu
s-a străduit îndelung să-i arate lui Lucifer că numai Creatorul posedă
dragostea infinită și neegoistă pentru a le oferi ce este mai bun
făpturilor create. (Isaia 14,12-14; Ezechiel 28,12-17)
Apelurile calde ale lui Dumnezeu nu au fost ascultate. Lucifer și-a
continuat campania de criticare a conducerii iubitoare a lui
Dumnezeu. Atunci, atmosfera fericită din cer s-a schimbat din cauza
disensiunilor, întrucât a treia parte dintre îngeri s-a molipsit de spiritul
de nemulțumire al lui Lucifer. Apoi, ei și-au dorit să ia cu forța tronul
lui Dumnezeu și așa a izbucnit în cer un război. (Apocalipsa 12,7)
Este de remarcat că Dumnezeu nu a distrus gruparea de rebeli. Cum
ar fi putut să facă așa ceva? Problema nu s-ar fi rezolvat astfel.
Păcatul era ceva nou pentru îngerii cerești și ei nu puteau să își
imagineze tragediile teribile care aveau să aibă loc, ca urmare a
conducerii exercitate de Lucifer. Ei au reușit să înțeleagă aceasta
abia după câteva mii de ani de la preluarea de către Lucifer a
stăpânirii planetei noastre.
Dacă Lucifer ar fi fost nimicit atunci, pe loc, situația s-ar fi complicat
și mai mult, iar îngerii rămași I-ar fi slujit lui Dumnezeu din frică, și nu
din dragoste. Îngerilor căzuți trebuia să li se permită să-și
demonstreze intențiile. Este viața mai fericită fără Dumnezeu? Sunt
legile Sale restrictive? Ne limitează ele fericirea? Pot ființele create să
se conducă singure într-un mod neegoist?
După ce a fost alungat din cer, Satana a reușit să-i convingă pe
Adam și pe Eva să se alăture acuzațiilor pe care el I le aducea lui
Dumnezeu. Alegerea lor de a nu asculta de porunca Sa clară i-a
permis diavolului să intre în lumea aceasta și să facă din ea o sală de
judecată, în care să încerce să-și dovedească pretențiile. (Apocalipsa
12,7-9; Geneza 3,1-6)
În lecția aceasta, vom studia profețiile biblice care vorbesc despre
:
 încercările sfidătoare neîntrerupte ale lui Satana de a se așeza pe
tronul lui Dumnezeu din inimile și din mințile ființelor create de El.
1. Ce a văzut Daniel la începutul acestei viziuni? Daniel 8,1-3
„Am ridicat ochii, m-am uitat, și iată că într-un râu stătea un
_____________.”
Până în acest moment, ai descoperit că Biblia se explică singură. Nu
uita: Trebuie să lăsăm Biblia să își explice termenii și să căutăm
asemănări cu alte părți ale ei.
2. Ce reprezintă o fiară în profeție? Daniel 7,17.23
„Aceste patru fiare mari sunt patru ________________ care se vor
ridica pe pământ… Fiara a patra este o a patra _______________ care
va fi pe pământ.”
În profeție, fiarele reprezintă împărății. Acum se pune întrebarea: „Ce
împărăție reprezintă berbecul?” Să căutăm elementele de
identificare.
3. Ce spune Daniel despre berbec? Daniel 8,3.4
„Am ridicat ochii… și iată… un berbece și avea două _________;
coarnele acestea erau înalte, dar unul era _________ decât celălalt și
cel mai înalt a crescut cel din urmă.”
În lecția anterioară am descoperit că profeția din Daniel 2, despre
chipul visat de Nebucadnețar, ne-a ajutat să înțelegem semnificația
profeției din Daniel 7. În mod similar, fiarele din Daniel 7 ne ajută să
înțelegem viziunea din capitolul 8. Ia-ți timp acum să recitești Daniel
7,1-10 și semnificația împărățiilor din schița de la lecția anterioară.
Apoi, răspunde la întrebarea: „Ce fiară din Daniel 7 se aseamănă cu
berbecul din Daniel 8?” Fără îndoială că îți amintești de ursul care
„stătea într-o rână” și care era simbolul Medo-Persiei (Daniel 7,5). Pe
baza profeției din Daniel 7, putem afirma, fără să greșim, că berbecul
reprezintă Imperiul Medo-Persan. (Mai târziu vom citi interpretarea
inspirată a îngerului Gabriel, ca să vedem dacă este așa sau nu.)
4. Ce fiară atacă și distruge împărăția berbecului? Daniel 8,5-8
„Iată că a venit un ______ de la apus și a cutreierat toată fața
:
 pământului, fără _______________ de el… Țapul însă a ajuns foarte
puternic; dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare.
În locul lui au crescut ________ coarne mari.”
Ce fiară din Daniel 7 a apărut după ursul Medo-Persiei? Despre leo-
pard (pardos, în Biblie) se știe că se deplasează cu o viteză
incredibilă, iar aici ne este înfățișat ca având patru capete. El
ilustrează modul în care Alexandru cel Mare, primul rege al Greciei, a
cucerit lumea într-un timp mai scurt decât oricare alt general din
istorie! Cele patru capete arată că imperiul lui Alexandru avea să fie
împărțit, la moartea sa fulgerătoare, între cei patru generali ai săi
(Daniel 7,6) Despre țap se spune la fel, că se deplasează cu o viteză
atât de mare, încât picioarele lui nu ating pământul. După ce cornul
cel mare se frânge, în locul lui apar patru coarne, o ilustrare perfectă
a împărțirii imperiului la moartea lui Alexandru. Țapul este un simbol
potrivit pentru Grecia.
5. Ce împărăție urmează după Grecia? Daniel 8,9-12
a. „Un corn ____, care s-a mărit nespus de mult.” – versetul 9
b. „A doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-
a _____.” – versetul 10
c. „S-a înălțat până la _____ oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a
surpat locul locașului său celui sfânt.” – versetul 11
d. „Cornul a aruncat _____ la pământ.” – versetul 12
Împărăția cornului mic a urmat după cea a Greciei, reprezentată de
țap, și a devenit o națiune mare. În Daniel 7,7-8, fiara „nespus de
grozav de înspăimântătoare”, care își calcă în picioare dușmanii și din
care apare cornul mic, era simbolul Romei și al Bisericii Romane
medievale. Prin urmare, cornul mic din capitolul 8 simbolizează atât
Imperiul Roman din Antichitate, cât și Biserica Romană din Evul
Mediu.
6. Ce eveniment urmează apoi, pe axa timpului profetic? Daniel
8,13.14
„Și el mi-a zis: ’Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți;
:
 apoi __________________ va fi curățit!’”
Atacul îndrăzneț al cornului mic împotriva Sfântului Locaș al lui
Dumnezeu și împotriva adevărului Său va continua fără ca cineva să i
se împotrivească, până când „Sfântul Locaș va fi curățit”, la sfârșitul
celor 2300 de zile. Dar ce ni se spune despre acest eveniment în
capitolul 7?
7. În viziunea din Daniel 7, ce eveniment contracarează lucrarea
cornului mic? Daniel 7,25.26
„Apoi va veni _____ și i se va lua stăpânirea [cornului mic], care va fi
prăbușită și nimicită pentru totdeauna.”
În capitolul 7, judecata urmează după apariția cornului mic și
respinge atacul lui îndrăzneț împotriva lui Dumnezeu, împotriva legii
Sale și împotriva poporului Său credincios. Într-o lecție viitoare vom
analiza mai pe larg relația dintre curățirea Locașului din capitolul 8 și
această judecată. Recapitulează ce ai descoperit până acum prin
compararea capitolelor 7 și 8 din Daniel cu harta de la pagina 8.
8. Cum interpretează îngerul Gabriel viziunea din capitolul 8?
Daniel 8,15-20
a. „Gavrile, ______ vedenia aceasta.” – versetul 16
b. „Vedenia privește vremea ______.” – versetul 17
c. „Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații
_____ și _____.” – versetul 20
d. „Țapul însă este împărăția _____ și cornul cel mare dintre ochii lui,
este cel dintâi _____. Cele patru coarne care au crescut în locul
acestui corn frânt, sunt patru _____, care se vor ridica din neamul
acesta.” – versetele 21.22
Gabriel primește porunca de a-l ajuta pe Daniel să înțeleagă. El îi
explică faptul că această viziune cuprinde o perioadă de mii de ani,
care se întinde până la vremea sfârșitului. După aceea, el îi oferă
detalii începând cu Medo-Persia, împărăția care urma să cucerească
Babilonul în curând. De fapt, Gabriel prezintă aceeași concluzie la
care am ajuns atunci când am interpretat Daniel 8 pe baza capitolului
:
 7. Lucrul acesta este impresionant, întrucât el validează metoda pe
care am utilizat-o, și anume aceea de a lăsa Biblia să fie propriul ei
interpret.
9. Cine este cornul mic? Daniel 8,23-25
„Se va ridica un _____ fără rușine și viclean.”
Gabriel îi arată că acest corn reprezintă împărăția care va urma după
Grecia. Deși nu-i spune pe nume, noi știm din istorie și din Biblie că
este vorba despre Roma, în ambele ei perioade – Imperiul Roman din
Antichitate și Biserica Romană medievală. Probabil că Gabriel nu mai
amintește numele ei din cauza influenței îndelungate pe care a avut-
o Roma asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă Roma și-ar fi văzut
numele scris aici, probabil că s-ar fi încumetat să calce în picioare și
mai mult adevărul lui Dumnezeu.
10. Ce a spus Gabriel că va face micul corn al Romei?
a. „Va _____ pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților.” Daniel 8,24
Este un lucru dovedit că Imperiul Roman a ucis mii de creștini pentru
că ei nu au vrut să renunțe la credința lor. De asemenea, mai există
un alt fapt rușinos al istoriei, și anume acela că biserica din Evul
Mediu i-a persecutat pe creștinii care au obiectat față de doctrine pe
care ei le
considerau nebiblice și față de abuzul de putere. Pe 12 martie 2000,
Papa Ioan Paul al II-lea „a cerut iertare pentru multele păcate
săvârșite în trecut de biserica lui, amintind tratamentul aplicat
evreilor, ereticilor, femeilor și
popoarelor băștinașe.” (CNN.com, 12 martie 2000;
http://CNN.com/2000/WORLD/europe/03/12/pope.apology.02/index.
html). Profeția aceasta este o avertizare pentru toți cei care îi
persecută pe alții pentru credința lor. Dumnezeu vede și
consemnează toate acestea în rapoartele din cer.
b. „Din pricina propășirii lui și izbândirii _________________ lui, inima
i se va îngâmfa.” Daniel 8,25
Împărații romani au încercat la început să desființeze creștinismul
:
 prin persecuție. Însă, cu cât omorau mai mulți creștini, cu atât
apăreau mai mulți convertiți. În cele din urmă, împăratul Constantin a
venit cu o stratagemă eficientă. S-a „convertit” la creștinism (dar și-a
păstrat poziția de Pontifex Maximus – mare preot – al religiei păgâne
oficiale în Roma) și a pus capăt persecuției. Apoi, a trecut la
contopirea celor două religii – păgânismul și creștinismul – într-una
singură, prin schimbarea numelor zeilor păgâni, a statuilor lor și a
ritualurilor păgâne cu nume creștine. Datorită acestui lucru,
creștinismul a fost acceptat mai ușor de păgâni și a umplut bisericile
cu un val de membri neconvertiți. Câțiva dintre conducătorii bisericii
timpurii au salutat aceste compromisuri care îi scăpau de persecuție.
În această perioadă au intrat în biserică multe doctrine nebiblice, fapt
care i-a determinat pe numeroși membri să-i ceară bisericii să se
întoarcă la Biblie.
c. „Se va ridica împotriva ______________ domnilor.” Daniel 8,25
Domnul domnilor este Isus. Roma antică s-a ridicat împotriva lui Isus
atunci când Pilat, guvernatorul roman, L-a condamnat la moarte prin
răstignire. Doctrinele nebiblice care au apărut în biserică îndreptau
atenția oamenilor spre om, și nu spre Hristos, în ceea ce privește
iertarea. Faptul acesta a pus în umbră adevărul că mântuirea se
găsește în Isus, și nu în fapte bune ori în penitențe. (1 Timotei 2,5)
11. Cum interpretează Gabriel profeția celor 2300 de zile din
Daniel 8,14? Daniel 8,26.27
„’Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este
adevărată. Tu, ______________ vedenia aceasta, căci este cu privire
la niște _________ îndepărtate.’ Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav
mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile
împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta și nimeni
_____________.”
Gabriel îi spune lui Daniel că viziunea cu serile și diminețile este
adevărată și că se va împlini cândva, în viitorul foarte îndepărtat. (În
Scriptură, „o seară și o dimineață” înseamnă o zi. Vezi Geneza 1,5.)
:
 Când i se spune să pecetluiască vedenia, Daniel leșină la gândul
cumplit că adevărul lui Dumnezeu și Sfântul Locaș vor fi atacate.
Când își revine, Daniel scrie că nu înțelege viziunea. Ce anume nu
înțelege el? Gabriel a explicat ce simbolizează berbecul, țapul și
coarnele. Singura parte care a rămas neexplicată este cea despre
cele 2300 de zile.
Ne-a mai rămas o singură piesă de puzzle de potrivit la locul ei. În
lecția următoare, vom studia Daniel 9, ca să vedem cum împlinește
Gabriel porunca de a-l ajuta pe Daniel să înțeleagă misterioasa
profeție de 2300 de zile, care este, de altfel, profeția cea mai
importantă a Bibliei.
12. Dorești să-L primești pe Isus, Domnul Domnilor, și să-I
slujești?
Răspunsul tău: ____________________________________
________________________________________________

Profeția aceasta ne arată până unde va merge diavolul, ca să-L atace

pe Domnul Isus. El s-a folosit de Imperiul Roman ca să-i trimită la
moarte pe Hristos și pe urmașii Lui. Apoi, a amăgit biserica lui
Dumnezeu ca să distorsioneze învățăturile Bibliei. În pofida acestor
atacuri îndrăznețe, adevărul lui Dumnezeu a supraviețuit! Putem fi
recunoscători că trăim într-o vreme în care putem să studiem Biblia,
putem să descoperim adevărurile ei și putem să trăim învățăturile ei
nestingheriți. Totuși, chiar și astăzi, diavolul folosește aceleași
stratageme de odinioară. Vestea bună este că Satana nu poate avea
sorți de izbândă atunci când ne predăm viața lui Hristos! Isus a
promis: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă
călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16,13). Poporul lui Dumnezeu și
adevărul Său vor ieși triumfători! Aceasta ne învață profeția speranței.

Studiul 6
Cea mai importantă profeție a Bibliei
:
 Evenimentul descris în Daniel capitolul 9 are loc într-un moment
crucial: anul 538 î.Hr. De la viziunea din Daniel 8 au trecut
treisprezece ani plini de schimbări. În ultimele douăsprezece luni,
Babilonul a fost cucerit de mezi și perși (Daniel 5); Darius Medul a
devenit noul împărat; iar Daniel, care se pare că avea atunci în jur de
80 de ani, a devenit președintele noului consiliu guvernamental
(Daniel 6,1.2). Tot în acest an, Daniel este aruncat în groapa cu lei.
Însă cel mai important pentru Daniel este faptul că se apropie înche-
ierea perioadei de șaptezeci de ani prezisă pentru captivitatea
iudeilor. Dat fiind faptul că Babilonul nu mai exista și că cei șaptezeci
de ani se apropiau de sfârșit, Daniel se întreabă dacă nu cumva va
avea loc întoarcerea lor la Ierusalim. Un singur lucru îl tulbură:
viziunea despre cele 2300 de zile, pe care a avut-o cu treisprezece
ani în urmă. (Daniel 8,13.14)
Ce însemna că Sfântul Locaș va fi pustiit și călcat în picioare până la
împlinirea celor 2300 de zile? Gabriel nu-i lămurise această parte a
profeției, însă îi dăduse asigurarea că era despre „niște vremuri
îndepărtate” (Daniel 8,26). Oare însemna aceasta că perioada
captivității iudeilor avea să fie prelungită și că reconstruirea Sfântului
Locaș pustiit avea să fie amânată? În timp ce cântărește posibilele
interpretări, Daniel deschide la scrierile lui Ieremia, ca să vadă ce
legătură există între cele 2300 de zile și captivitatea de șaptezeci de
ani prezisă de acesta (Ieremia 29,10). Ceea ce descoperă el este pur
și simplu uimitor! Studiul acesta îl conduce la profeția cea mai
importantă a tuturor timpurilor!
1. Ce a spus Daniel, după ce Gabriel i-a explicat ce înseamnă
berbecul, țapul și coarnele din viziune? Daniel 8,27
„Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat
și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram _________ de vedenia
aceasta și nimeni nu știa.”
Gabriel i-a vorbit despre semnificația fiarelor și a coarnelor, dar nu i-a
spus nimic despre cele 2300 de zile, adică „de seri și dimineți”. El nu
:
 i-a spus decât că viziunea aceasta era adevărată și că avea să fie
pecetluită pentru multe zile (Daniel 8,26). În momentul acela, Daniel
a leșinat, la gândul cumplit că adevărul lui Dumnezeu și Sfântul Său
Locaș aveau să fie călcate în picioare și atacate atât de mult timp.
Când își revine, Daniel este nedumerit și declară că nu a înțeles
viziunea. Ce parte nu a înțeles el? Gabriel i-a explicat ce simbolizau
fiarele și coarnele. Singura parte lăsată neexplicată era cea legată de
perioada de 2300 de zile. (Daniel 8,13.14)
2. Ce gând spune Daniel, în deschiderea capitolului 9, că îl pre-
ocupa? Daniel 9,2
„Eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuiau să treacă șaptezeci
de ani pentru _____________ Ierusalimului, după numărul anilor,
despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.”
Capitolul 8 se încheie cu cuvintele de uimire ale lui Daniel, care nu a
înțeles ce legătură este între profeția celor 2300 de zile și pustiirea
Ierusalimului. Capitolul următor începe cu cercetarea pe care o face
el pe această temă: profeția cu privire la dărâmăturile Ierusalimului.
După cum era de așteptat, Daniel a făcut legătura între Templul din
Ierusalim și cele 2300 de zile. În copilărie, el vizitase Templul de
multe ori, dar știa prea bine că acesta fusese distrus – odată cu
cetatea Ierusalim – de către babilonieni, în urmă cu câteva zeci de
ani.
3. În urma cercetării pe care o întreprinde, ce concluzie trage el
cu privire la cele 2300 de zile? Daniel 9,17-19
„Fă să strălucească Fața Ta peste ________ Tău ___________…
Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu
__________.”
Daniel studiază despre cele 2300 de zile și despre Locașul pustiit și
concluzionează că s-ar putea ca Dumnezeu să prelungească timpul
în care Ierusalimul să zacă în ruine. Probabil știa că unuia dintre
contemporanii săi, pe nume Ezechiel, îi fusese arătat într-o viziune
profetică faptul că o zi reprezintă un an (Ezechiel 4,6). Daniel nu
:
 putea suporta gândul că Dumnezeu va adăuga alți 2300 de ani la
captivitatea lor. El Îl caută pe Dumnezeu cu post și rugăciune și Îl
roagă să nu amâne („nu zăbovi”) întoarcerea iudeilor la Ierusalim
pentru reconstruirea Locașului Sfânt.
4. Ce s-a întâmplat, ca răspuns la rugăciunea sinceră a lui
Daniel? Daniel 9,21-23
„Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor
iute omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o __________, și
m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învățat, a
stat de vorbă cu mine și mi-a zis: ’Daniele, am venit acum să-ți
___________ mintea… Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege
_____________!’”
Același Gabriel, pe care îl văzuse în viziunea din capitolul 8, revine
pentru a împlini porunca lui Dumnezeu de a-i „tâlcui” lui Daniel
viziunea (Daniel 8,16). Stăruința cu care s-a rugat și a cercetat Biblia
nu a fost zadarnică! Dumnezeu va răspunde și la rugăciunea noastră
sinceră de a înțelege profeția. Seria aceasta de studii este unul dintre
răspunsurile Sale la rugăciunile tale!
5. Ce parte din profeția din capitolul 8 îi explică Gabriel? Daniel
9,24
„Șaptezeci de _____________ au fost hotărâte asupra poporului tău
și asupra cetății tale celei sfinte.”
În primele lui cuvinte, Gabriel vorbește despre profeția cu cele 2300
de zile și arată care este legătura dintre aceasta și subiectul de
rugăciune al lui Daniel: evreii și Templul din Ierusalim. Cuvântul ebraic
pentru „hotărâte” este chathak și înseamnă „a tăia”, „a amputa”. Dat
fiind faptul că Daniel se ruga în legătură cu cele 2300 de zile/ani,
Gabriel se întoarce și îi spune: „Șaptezeci de săptămâni au fost
hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte.”
Daniel considerase în mod greșit că toată perioada de 2300 de zile
fusese stabilită pentru poporul lui, însă Gabriel îi aduce la cunoștință
că numai primii 490 se referă la evrei.
:
 6. Cât înseamnă cele 70 de săptămâni/490 zile?
a. „Îți pun câte o zi pentru fiecare _____.” Ezechiel 4,6
b. „Patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică
un _____ de fiecare zi.” Numeri 14,34
În lecția anterioară am descoperit că, în profeție, o zi corespunde cu
un an întreg din timpul real. În plus, cuvântul original pentru
„șaptezeci de săptămâni” este cel mai adesea tradus cu „șaptezeci
de săptămâni de ani” (Daniel 9,24). Întrucât 70 de săptămâni
înseamnă 490 de zile, înțelegem că perioada de timp referitoare la
poporul evreu era de 490 de ani.
7. Când începe perioada de șaptezeci de săptămâni? Daniel
9,25
„Să știi dar și să înțelegi, că de la darea ___________ pentru zidirea
din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor
trece șapte săptămâni; apoi, timp de șaizeci și două de săptămâni,
piețele și gropile vor fi zidite din nou.”
Gabriel îi spune lui Daniel că profeția va începe cu porunca de
rezidire a Ierusalimului. Aceasta era tocmai ce voia să știe: că
Ierusalimul avea să fie rezidit! Probabil că Daniel a tresăltat de
bucurie când a auzit acest lucru și când a primit asigurarea că Mesia
cel făgăduit avea să vină la poporul Său. Gabriel a adăugat că
rezidirea va dura șapte săptămâni (49 ani) și alte 62 de săptămâni
(434 ani) până la venirea lui Mesia – în total 69 de săptămâni din cele
șaptezeci ale profeției.
8. Când a fost dată porunca pentru rezidirea Ierusalimului? Ezra
7,7-13
„Mulți din copiii lui Israel… au venit și ei la Ierusalim, în al
__________ an al împăratului Artaxerxe… Iată cuprinsul scrisorii date
de împăratul Artaxerxe preotului și cărturarului Ezra… Am dat
poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoții și
din leviții lui, care se află în împărăția mea și care vor să plece cu tine
la Ierusalim.”
:
 După ce împărații de dinaintea lui nu au reușit să rezidească
Ierusalimul, Artaxerxe dă o poruncă fermă în al șaptelea an al domniei
lui (457 î.Hr.). În poruncă sunt prevăzute toate măsurile necesare
pentru restaurarea completă a slujbelor de la Templu și a legilor
iudaice. (Ezra 7,14-27)
Acum putem calcula când vor avea loc evenimentele principale din
profeția de 70 de săptămâni. Pornind de la decretul de rezidire a
Ierusalimului, dat în toamna anului 457 î.Hr., numărăm 49 de ani (7
săptămâni) și ajungem în anul 408 î.Hr., anul în care a fost încheiată
reconstrucția. Apoi, numărăm alți 434 de ani (șaizeci și două de
săptămâni) până la Mesia, Cârmuitorul, adică anul 27 d.Hr. (Nu uita,
înainte de anul 1, era noastră, ordinea anilor este descrescătoare, iar
după anul 1, ordinea este crescătoare.)
9. Cine este Mesia, Cârmuitorul, care a venit în anul 27 d.Hr.?
Ioan 1,40-42
[Andrei] „i-a zis: ’Noi am găsit pe Mesia’ (care, tălmăcit, înseamnă
Hristos). Și l-a adus la __________.”
Iudeii din primul secol așteptau ca Mesia să vină în jurul anului 27
d.Hr., datorită profeției celor 70 de săptămâni. Acest lucru reiese clar
din vestea pe care i-o aduce Andrei lui Simon Petru, că L-a găsit pe
Mesia. Versetul acesta ne arată că „Mesia”, un cuvânt ebraic, și
„Hristos”, un cuvânt grecesc, înseamnă același lucru – Unsul. Atunci
când spunem Isus Hristos, ne afirmăm de fapt credința că Isus este
Mesia – Unsul lui Dumnezeu din Daniel 9.
10. În ce an a fost Isus uns ca să-Și înceapă lucrarea?
a. „Dumnezeu a uns cu _________ Sfânt și cu putere pe Isus din
Nazaret.” Fapte 10,38
b. „…a fost botezat și Isus… și _________ Sfânt S-a pogorât peste El
în chip trupesc, ca un porumbel.” Luca 3,21.22
c. „_________ Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să
vestesc săracilor Evanghelia.” Luca 4,18
Singura dată din viața lui Isus care a rămas consemnată, cea a anului
:
 în care a fost botezat, confirmă în mod remarcabil că profeția despre
cele 70 de săptămâni se încheie cu El! În Luca 3,1-3.21.22, citim că
Isus a fost uns cu Duhul Sfânt la botezul Său, care a avut loc în
toamna anului 27 d.Hr.! (Anul al cincisprezecelea al lui Tiberiu a
început în octombrie 27 d.Hr.)
După botezul Său, Isus a început să predice astfel: „S-a împlinit
vremea” (Marcu 1,14.15). Prin cuvintele acestea, El declara că cele
șaptezeci de săptămâni s-au încheiat. Istoria vieții lui Isus are în
centru Daniel 9. El a înțeles care era misiunea Lui încă de la vârsta de
12 ani (Luca 2,49-52), dar a așteptat până în anul 27 d.Hr. ca să-Și
înceapă lucrarea publică. Dacă ar fi început cu un singur an mai
devreme, El nu ar fi împlinit profeția.
11. Ce amintește Daniel în profeție despre lucrarea și despre
moartea lui Hristos? Daniel 9,26
„După aceste șaizeci și două de săptămâni, unsul va fi _________ și
nu va avea nimic.”
Aceeași profeție, care i-a spus lui Isus când să-Și înceapă lucrarea, I-
a arătat când urma să fie dat la moarte, adică „stârpit”. (Vezi Isaia
53,8 – „șters de pe pământul celor vii”.)
12. Când spune profeția că Isus avea să moară pentru păcatele
noastre? Daniel 9,27
„El va face un legământ trainic cu mulți, timp de o săptămână, dar la
____ săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare.”
Lucrarea lui Isus a durat exact 3 ani și jumătate (adică o jumătate de
săptămână profetică). Acesta a fost motivul pentru care nu s-a expus
morții până la această dată (Ioan 7,1-8). De aceea a mers El la cruce
după 3 ani și jumătate de la botezul Său, și anume în anul 31 d.Hr.: „A
sosit ceasul” (Ioan 12,23-27; 13,1). Când Isus S-a dat ca jertfă pentru
păcatele noastre, Dumnezeu a despicat perdeaua din Templu, ca să
arate că se pusese capăt jertfelor (Matei 27,50.51). Nu mai este
nevoie să jertfim animale ca să primim iertare – Isus a adus o jertfă
îndestulătoare! (Evrei 9,11-14) „Căci Hristos, Paștele noastre, a fost
:
 jertfit.” (1 Corinteni 5,7)
13. Ce s-a întâmplat la sfârșitul ultimei săptămâni din profeție?
Fapte 7,59 – 8,4
„L-au ucis cu pietre [pe Ștefan]… În ziua aceea, s-a pornit o mare
prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți… s-au împrăștiat…
Cei ce se împrăștiaseră, mergeau _____ și propovăduiau Cuvântul.”
Timp de trei ani și jumătate după răstignirea lui Isus, apostolii au pre-
dicat Evanghelia numai în Israel. Însă odată cu moartea lui Ștefan,
creștinii „mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul”. Ștefan a
fost omorât cu pietre în anul 34 d.Hr., la încheierea profeției despre
cele șaptezeci de săptămâni. Prin acest ultim act, evreii, ca națiune,
au respins chemarea lui Dumnezeu de a fi poporul Său deosebit,
care să ducă Evanghelia în lume. La scurt timp după aceasta, Saul s-
a convertit și a devenit apostolul neamurilor (Fapte 9,15; Romani
11,13). Evreii, ca indivizi, pot fi mântuiți dacă Îl primesc pe Isus
Hristos ca Mântuitor personal, însă Împărăția lui Dumnezeu a fost
încredințată Bisericii Creștine. (Matei 21,42-45; 1 Petru 2,4-10)
14. L-ai primit pe Isus ca Mesia și Mântuitor personal?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Profeția despre cele șaptezeci de săptămâni este cea mai importantă
profeție din Biblie, pentru că ea dovedește în mod incontestabil că
Isus este Mesia. El a venit la timpul stabilit, a dus o viață curată și fără
de păcat și Și-a dat viața ca jertfă pentru păcatele noastre. El s-a
supus în toate detaliile vieții Sale indicațiilor lăsate în profeție, ca să
ne poată mântui. De aceea, să-I oferim inimile noastre și să urmăm
cu supunere adevărul Său, așa cum este el descoperit în profeție!

În studiile următoare
Până acum am descoperit numai o parte din evenimentele prezise în
profeția celor 2300 de zile. În studiul următor, vom afla în ce an s-a
încheiat această profeție, care este, de altfel, și cea mai lungă
:
 perioadă profetică din Biblie!

Studiul 7
Cea mai lungă perioadă profetică
Începând cu 1947, experții în energie atomică au mutat minutarul de
pe cadranul celebrului „Ceas de Apoi” mai aproape de miezul nopții,
pentru a folosi o imagine sugestivă care să arate că riscul anihilării
nucleare este mai mare.
Pe de altă parte, Dumnezeu ne oferă „Ceasul speranței” – un cadran
profetic al evenimentelor care se vor derula până la revenirea
glorioasă a Domnului Hristos. Pentru urmașii lui Isus, sfârșitul lumii nu
este un eveniment înfricoșător. Ei urmăresc cu bucurie trecerea
minutelor, deoarece știu că, atunci când ceasul va bate ora 12, va fi
miezul zilei – începutul celei mai frumoase ere din istoria Pământului,
când păcatul nu va mai exista și când cei mântuiți se vor reîntâlni.
Cei care cercetează profețiile știu unde se află ei pe acest cadran
profetic al lui Dumnezeu. Noe a știut – și a construit o arcă. Magii de
la Răsărit au știut – și au plecat în căutarea Împăratului nou-născut.
Andrei a știut – și i-a spus lui Petru că L-a găsit pe Mesia. După cum
am văzut în studiul anterior, Isus a știut despre acest ceas profetic. El
a așteptat momentul potrivit, indicat în Daniel 9, ca să fie botezat și
ca să-Și înceapă lucrarea publică. Abia atunci a început să le spună
tuturor că această profeție s-a împlinit și că ei trebuiau să fie
pregătiți. „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este
aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” (Marcu 1,15)
Și noi putem descoperi în ce moment de pe cadranul profetic al lui
Dumnezeu ne aflăm. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a
dat profeția – să înțelegem în ce vreme trăim și să luăm deciziile
potrivite, spre slava Sa. În studiul de față vom privi pe cadranul
„Ceasului speranței” și vom vedea cât de aproape suntem de
revenirea Domnului Isus.
1. Care este cea mai lungă perioadă profetică din Biblie? Daniel
:
 8,14
„Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul
Locaș va fi ____________!”
În lecția anterioară, am văzut că îngerul Gabriel i-a explicat lui Daniel
ce urma să aibă loc în primele 490 de zile din perioada profetică de
2300 de zile. Pornind de la regula biblică potrivit căreia o zi profetică
înseamnă un an literal, am descoperit că cei 490 de ani au început în
anul 457 î.Hr. și s-au încheiat în anul 34 d.Hr. Gabriel a prezis cu o
precizie remarcabilă ungerea lui Isus cu ocazia botezului Său, anul
răstignirii Sale și anul în care Evanghelia a început să fie predicată
neamurilor. A mai rămas să aflăm ce se va întâmpla la sfârșitul
perioadei de 1810 ani care au mai rămas din cea mai lungă profeție
din Biblie. Ca să aflăm când se vor încheia cei 2300 de ani, adunăm
34 cu 1810 și obținem 1844, un an foarte apropiat de vremea
noastră! Însă calculul acestei perioade nu este suficient. Trebuie să
descoperim ce eveniment a avut loc în acest an. Profeția ne spune că
atunci „Sfântul Locaș va fi curățit”. Ce înseamnă aceasta și cum s-a
împlinit această profeție? Să începem studiul nostru despre Locașul
Sfânt și despre curățirea lui.
2. Unde se vorbește pentru prima dată în Biblie despre un Locaș
Sfânt? Exod 25,8
„Să-Mi facă un _______________ și Eu voi locui în mijlocul lor.”
După plecarea lui Israel din Egipt, Moise a urcat pe muntele Sinai,
unde a primit porunca de a construi un Locaș Sfânt, în care
Dumnezeu urma să fie prezent, ca să locuiască în mijlocul poporului
Său. Dumnezeu i-a cerut să respecte în întregime modelul care i-a
fost arătat acolo. „Să faceți cortul și toate vasele lui după chipul pe
care ți-l voi arăta.” (versetul 9) Era important să fie respectate toate
detaliile, pentru că Dumnezeu dorea ca acest Sanctuar să ilustreze
Planul de Mântuire. (Psalmi 77,13)
3. Care a fost modelul folosit de Moise la construirea Locașului
Sfânt evreiesc? Evrei 8,1-5
:
 „Avem un Mare Preot, care S-a așezat la dreapta scaunului de
domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt și al
_____________ cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.”
Copia la scară redusă realizată de Moise după Locașul ceresc este
numită în Scriptură „locaș pământesc de închinare”. (Evrei 9,1)
Acest Locaș pământesc sau sanctuar era alcătuit din trei părți:
curtea, Locul Sfânt și Locul Preasfânt. Fiecare compartiment
reprezenta o etapă a Planului de Mântuire și ilustra modul în care
Dumnezeu ne curăță de păcat și ne readuce în prezența Sa.
Spre exemplu, curtea este simbolul lumii noastre, unde Isus, Mielul
de jertfă, a plătit cu sângele Său pedeapsa meritată de păcătoși (1
Petru 1,18.19). Ligheanul cu apă, unde se spălau preoții înainte de a
intra în Locul Sfânt, este simbolul Duhului Sfânt care ne spală de
păcat înainte de a intra în cer (Tit 3,5-8). Fiecare slujbă de acolo era
„umbra lucrurilor viitoare”. (Coloseni 2,17)
4. Cum se numeau cele două încăperi ale Sanctuarului? Evrei
9,2-5
„În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită ________
_______, era sfeșnicul, masa și pâinile pentru punerea înaintea
Domnului; după perdeaua a doua se afla partea cortului care se
chema _______________________.”
Cele două încăperi ale Sanctuarului, numite Locul Sfânt și Locul
Preasfânt, erau delimitate una de cealaltă printr-o perdea groasă. În
Locul Sfânt se aflau un sfeșnic, o masă pentru pâine și altarul
tămâierii. În Locul Preasfânt se afla o cădelniță de aur pentru tămâie
și chivotul legământului, cu cele Zece Porunci.
Slujbele pe care le îndeplineau preoții în aceste două încăperi ne
arată ce face Domnul Isus acum, în Sanctuarul ceresc (Evrei 9,24.12).
În cadrul slujbelor zilnice, preoții intrau în Locul Sfânt ca să se roage
și să aducă jertfe. Începând din anul 31 d.Hr., an când El S-a înălțat la
cer și a intrat în Locul Sfânt din Sanctuarul ceresc, Isus înalță zilnic
rugăciuni și prezintă înaintea lui Dumnezeu sângele vărsat pentru
:
 noi.
În Locul Preasfânt se intra numai o dată pe an, într-o zi specială, de
sărbătoare, numită Ziua Ispășirii (Yom Kippur, în evreiește). Cu ocazia
acestei slujbe solemne anuale, era curățit Sanctuarul. La această
curățire se referă profeția de 2300 de ani. (Daniel 8,14)
Am descoperit deja că profeția aceasta se încheie în anul 1844. Dar
la curățirea cărui Sanctuar se referă ea? Evident că nu se poate referi
la Sanctuarul pământesc, întrucât el a fost distrus în anul 70 d.Hr. Ea
se referă la Sanctuarul ceresc, la fel ca și celelalte simboluri din
Sanctuar. Vom descoperi imediat cum s-a împlinit profeția aceasta
atunci când Isus a intrat într-o etapă specială a lucrării Sale, din
vremea sfârșitului. Dar ca să înțelegem de ce era nevoie ca
Sanctuarul să fie curățit, trebuie să aflăm cum anume a devenit el
„murdar”.
5. Cum ajungea Sanctuarul să fie „murdar” și ce ne spune
aceasta despre Planul de Mântuire?
a. „Să-și pună _________ pe capul jertfei de ispășire și s-o junghie.”
Levitic 4,29
În vechime, israeliții care păcătuiau își puneau mâinile pe capul ani-
malului nevinovat și apoi îl înjunghiau. Ritualul acesta arăta că faptele
noastre au fost cauza morții lui Isus. (Romani 5,8.9)
b. „Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă _________
altarului pentru arderile-de-tot.” Levitic 4,30
Sângele animalului înjunghiat era vărsat pe pământ; cu el se ungeau
cele patru colțuri („coarne”) ale altarului pentru arderile-de-tot,
pentru a ilustra modul în care păcatul a afectat pământul. Păcatele
noastre nu ne fac rău doar nouă, ci ele transmit suferința de la o
persoană la alta și de la o generație la alta.
c. „Preotul să ungă cu sânge ___________ altarului pentru tămâia
mirositoare, care este înaintea Domnului.” Levitic 4,7
În cazul anumitor păcate, sângele trebuia adus în Locul Sfânt și
trebuia să se ungă cu el coarnele altarului pentru tămâie. Păcatul
:
 nostru alungă pacea de pe pământ și, totodată, afectează și
atmosfera din cer: Domnul Isus a trebuit să părăsească Cerul din
cauza păcatului; îngerii lucrează zi și noapte pentru păcătoși; Cerul
se bucură atunci când ne predăm viața lui Dumnezeu, și exemplele
pot continua! NU putem înțelege pe deplin modul în care păcatul
afectează atmosfera din cer!
d. „Păcatul lui Iuda este ________ cu un priboi de fier, cu un vârf de
diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor.”
Ieremia 17,1
Sângele uns pe coarnele altarului reprezintă raportul păstrat în ceruri
în care este consemnat păcatul nostru, dar și mărturisirea noastră.
Tot acest sânge adus pentru ispășirea păcatelor trebuia curățit an de
an, în ceremonialul din Ziua Ispășirii.
6. Cum se realiza curățirea Sanctuarului pământesc? Levitic
16,15-19
„Astfel să facă ispășire pentru sfântul locaș, pentru __________
copiilor lui Israel și pentru toate călcările de lege, prin care au
păcătuit ei… Să stropească pe altar cu degetul lui de șapte ori din
sânge și astfel să-l ________ și să-l sfințească de necurățiile copiilor
lui Israel.”
Ziua Ispășirii era în Israelul din vechime o zi solemnă a judecății
(Levitic 23,26-32). În ziua aceasta, nimeni nu muncea și nici nu
mânca. Toți se rugau și se cercetau pe ei înșiși, gândindu-se la
păcatele săvârșite în anul respectiv, regretându-le și părăsindu-le.
Marele Preot lua sângele unui țap sacrificat, îl aducea în Locul
Preasfânt și stropea cu el chivotul și apoi altarul pentru tămâie, ca
să-l „curețe” de mărturia tuturor păcatelor săvârșite în anul respectiv.
Curățirea Sanctuarului pământesc nu era o „curățenie generală”
făcută cu apă și săpun. Ea era mai degrabă un ceremonial prin care
se ștergea mărturia păcatelor de pe coarnele altarului și din inima
poporului lui Dumnezeu. (Levitic 16,30)
7. Ce înțelegem de aici despre evenimentul care urma să aibă
:
 loc la sfârșitul celor 2300 de ani, în 1844 d.Hr.?
În Israelul din vechime, Ziua Ispășirii era ziua judecății, zi în care toți
erau trași la răspundere pentru păcatele lor. Evreii o mai numesc și
astăzi „ziua judecății”. Iată ce spune despre ea Herman Wouk, un
cunoscut scriitor evreu:
„Ea este Rosh Hashana, ziua judecății. Sulurile destinului sunt des-
chise înaintea Domnului. În aceste suluri, fiecare om a scris cu mâna
lui faptele pe care le-a săvârșit în anul respectiv. Dumnezeu le citește
și rostește sentința… Yom Kippur, ultima dintre aceste zile de har,
este o zi intensă de mărturisire și de pocăință… Soarta tuturor
oamenilor pentru anul care a trecut este pecetluită. Judecata anuală
se încheie la apusul soarelui, la ultimul sunet de trâmbiță.” (This is My
God, pag. 85-86)
Profeția celor 2300 de zile arată spre momentul în care ceasul
profetic al lui Dumnezeu a ajuns la anul 1844, moment în care am
intrat în vremea sfârșitului. Este ceasul judecății.
8. Au vorbit și alți profeți biblici despre acest ceas al judecății?
Apocalipsa 11,18.19
„Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit ________
________ pe cei morți… Și _______ lui Dumnezeu, care este în cer, a
fost deschis: și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său.”
Ioan a văzut că ceasul judecății a început atunci când Templul din cer
a fost deschis până în spate, la Locul Preasfânt, unde se află chivotul
legământului. După cum marele preot intra în Locul Preasfânt al
Sanctuarului o singură dată pe an, tot la fel Isus intră în Locul
Preasfânt din cer, la sfârșitul istoriei pământului.
9. Au înțeles oamenii care au trăit în jurul anului 1844 d.Hr. că
trăiau într-un moment prezis în profeție? Apocalipsa 14,6.7
„Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului,
oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El
zicea cu glas tare: ’Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a
:
 venit __________ judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și
pământul, marea și izvoarele apelor.’”
Apocalipsa a prezis că Evanghelia îi va anunța pe oameni că „a venit
ceasul judecății Lui”. Aici ni se vorbește despre o vreme în care
oamenii mai locuiesc încă pe pământ și în care biserica predică
Evanghelia. Ceasul profetic al lui Dumnezeu arată că mai sunt numai
câteva minute până la miezul nopții, timp în care biserica le aduce
oamenilor următoarea veste: „Suntem în timpul ceasului judecății –
Ziua profetică a Ispășirii – lumea aceasta se apropie de sfârșit și
lumea cea nouă va începe în curând.”
La începutul secolului al XIX-lea, credincioși din diferite confesiuni
(catolici, anglicani, baptiști, creștini evrei etc.) au studiat profeția și
au
descoperit, independent unul de altul, că profeția celor 2300 de ani
avea să se sfârșească în curând. Convingerea aceasta a produs o
redeșteptare care s-a răspândit în toată lumea, dând de veste că „a
venit ceasul judecății.” (Apocalipsa 14,7) Din 1844 încoace, ceasul
profetic al lui Dumnezeu numără secundele rămase până la revenirea
Domnului Isus.
Dacă ți se pare că a trecut prea mult timp de atunci, gândește-te cât
timp le-a predicat Noe oamenilor care au trăit în vremea de dinaintea
potopului: 120 de ani. Fiecare zi din acești 120 de ani era pentru ei
vremea sfârșitului. Dumnezeu a văzut că lumea era pregătită pentru
distrugere și a fixat timpul când avea să cadă ploaia. Dacă doreau să
scape, oamenii trebuiau să asculte mesajul lui Noe și să intre în arcă.
Tot la fel, noi nu știm ziua pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru
revenirea lui Isus, dar știm că de la 1844 încoace ne aflăm în vremea
sfârșitului și că nu va mai fi mult timp. (Matei 24,36-44)
10. L-ai primit pe Isus ca Mântuitor personal? Aștepți cu nerăb-
dare și bucurie revenirea Sa?
Răspunsul tău: ____________________________________
:
 Dacă I-ai predat inima lui Isus, nu ai de ce să te temi că trăiești în
vremea sfârșitului. Revenirea Sa este o speranță care ne umple de
fericire! (Tit 2,13) Cum poți avea această speranță? Acceptă
adevărurile pe care le-am descoperit în Sanctuar: Isus este „Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Mărturisește-ți păcatele
înaintea Sa, primește sângele care a fost vărsat pentru tine și cere ca
Duhul Sfânt să te curețe de păcat în timp ce El curăță Sanctuarul.
Pacea, bucuria și speranța vor fi ale tale, atunci când Îl inviți să-ți
conducă viața.

Studiul 8
Marea judecată a lui Dumnezeu
În profeția din Daniel 8,14 se spune astfel: „Două mii trei sute de seri
și dimineți; apoi, Sfântul Locaș va fi curățit.” Am descoperit până
acum că, în acest verset remarcabil, sunt prezise două dintre
evenimentele cele mai importante ale lumii: lucrarea lui Isus pe
pământ, ca Jertfă pentru păcat, și lucrarea Sa din Sanctuarul ceresc,
în calitate de Mare Preot. Primii 490 de ani din această profeție
cuprind evenimentele principale din viața lui Isus. Botezul și moartea
Sa ispășitoare au avut loc exact la timpul prezis și confirmă faptul că
perioada de 2300 de ani începe în
457 î.Hr. și se încheie în 1844 d.Hr., cu lucrarea de curățire a
Sanctuarului ceresc.
Curățirea Sanctuarului din Ziua Ispășirii reprezintă judecata. În
gândirea evreilor, ea a rămas până astăzi Ziua Judecății: „Acesta este
un timp de introspecție serioasă, un timp în care să ne gândim la
păcatele din anul precedent și în care să ne pocăim, înainte de Yom
Kippur [Ziua Ispășirii]… Dumnezeu scrie în niște ’cărți’ în dreptul
numelor noastre cine va trăi și cine va muri, cine va avea parte de
bine în viață și cine va avea parte de rău în anul care vine.” (Tracey R.
Rich; articolul „Zile solemne”; http://www.jewfaq.org/holiday3.htm.)
Potrivit profeției biblice, noi trăim acum în timpul ceasului judecății
:
 prefigurat de Ziua Ispășirii. În această judecată reală, există cărți în
care este pecetluită soarta noastră. În studiul acesta vom descoperi
semnificația profundă a acestei judecăți și modul în care îți afectează
ea viața.
1. Cine trebuie să se înfățișeze la judecata lui Dumnezeu?
2 Corinteni 5,10
„Căci _____ trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al
lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele
sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
Nimeni nu poate scăpa de chemarea la judecata divină. „Fiecare din
tre noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu”
(Romani 14,12). Credincioșii lui Dumnezeu se bucură de judecată.
Decizia lor de a primi harul Său și de a trăi pentru El va fi răsplătită;
toate nedreptățile și fărădelegile celor răi vor fi pedepsite. Dreptatea
va triumfa.
2. Când începe marea judecată a lui Dumnezeu?
a. „A venit vremea ___________ pe cei morți… Și __________ lui
Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-a văzut chivotul
legământului Său, în Templul Său.” Apocalipsa 11,18.19
b. „Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului,
oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El
zicea cu glas tare: ’Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci
_________ ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și
pământul, marea și izvoarele apelor!’” Apocalipsa 14,6.7
Dumnezeu a stabilit o anumită dată de începere a judecății: în
momentul în care drumul spre Locul Preasfânt din Templul ceresc
este liber. El a stabilit acest timp în Daniel 8,14: „Două mii trei sute de
seri și dimineți; apoi sfântul Locaș va fi curățit”. În studiile anterioare,
am descoperit că cele 2300 de zile s-au încheiat în 1844, când
omenirea a intrat în perioada judecății finale de dinaintea revenirii lui
Isus.
:
 Lumea a intrat într-o nouă eră, odată cu această judecată. Până în
1844, poporul lui Dumnezeu aștepta ca judecata să aibă loc cândva
în
viitor. Apostolul Pavel le-a îndreptat ascultătorilor săi atenția spre
„judecata viitoare” (Fapte 24,25; 17,31). Solomon și alții s-au referit la
ea ca la un eveniment viitor (Eclesiastul 3,17). Totuși lui Ioan i se arată
un moment pe axa timpului profetic când Evanghelia veșnică va vesti
în toată lumea că „a venit ceasul judecății” (Apocalipsa 14,7). Acest
lucru putea fi declarat numai după anul 1844 d.Hr. Noi trăim exact în
această perioadă – în ceasul judecății.
3. Care sunt cele trei etape ale unei judecăți obișnuite?
Etapa 1: Cercetarea. „S-a ținut judecata și s-au deschis ______.”
Daniel 7,10
Etapa 2: Verdictul. „Cine este nedrept, să fie _________ și mai
departe; cine este întinat, _____________ și mai departe; cine este
fără prihană să trăiască și mai departe _____________. Și cine este
sfânt, _________________ și mai departe!” Apocalipsa 22,11
Etapa 3: Condamnarea. „Iată, Eu vin curând; și __________ Mea
este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apocalipsa 22,12
Orice judecată corectă se desfășoară în trei etape, în urma cărora se
determină vinovăția sau nevinovăția acuzatului. Mai întâi are loc
cercetarea faptelor. Sunt chemați martorii și sunt consultate
dosarele, în timp ce sunt prezentate toate dovezile. În sala de
judecată din cer, „dosarele” conțin o descriere detaliată
nepărtinitoare și exactă a evenimentelor din viața noastră. După ce
au fost analizate toate faptele, judecătorul pronunță verdictul: vinovat
sau nevinovat. Cu puțin timp înainte de revenirea Sa, Isus pronunță
un verdict în dreptul fiecărei persoane: mântuit sau pierdut.
Condamnarea urmează imediat după pronunțarea verdictului. După
ce s-a stabilit cazul fiecăruia, Isus revine cu răsplata Sa, pentru a-i
lua pe cei mântuiți la cer și pentru a-i lăsa pe cei pierduți pe pământ.
Să studiem mai amănunțit aceste etape, ca să cunoaștem mai bine
:
 vremea judecății, în care trăim.
4. Cum descrie Daniel începutul judecății? Daniel 7,9.10
„Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au așezat niște scaune de
domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos… scaunul Lui de domnie
era ca niște flăcări de foc și _________ Lui ca un foc aprins… Mii de
mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea
Lui. S-a ținut __________ și s-au deschis cărțile.”
În 1844, scaunul de domnie al lui Dumnezeu s-a mutat, pe „roatele”
lui de foc, în Locul Preasfânt, pentru a începe sesiunea de judecată și
pentru a anunța începutul numărătorii inverse a istoriei pământului.
Un număr imens de îngeri sfinți asistă la această judecată solemnă.
Probabil îți amintești că într-un studiu anterior am făcut o comparație
între Daniel 7 și Daniel 8. Am văzut atunci că fiarele din cele două
capitole reprezentau, pe rând, Medo-Persia, Grecia și Roma. În
ambele capitole, judecata este evenimentul care urmează imediat
după ce cornul mic al Romei primește rana de moarte, în 1798 d.Hr.
Faptul acesta dovedește o dată în plus că Dumnezeu folosește o
profeție pentru a repeta și detalia conținutul alteia. Daniel 7 ne
prezintă evenimentul judecății, iar capitolul 8 ne dă date
suplimentare, punând accent pe momentul în care începe judecata.
5. Ce se întâmplă în etapa de cercetare a judecății? Daniel 7,10
„S-a ținut judecata și s-au deschis __________.”
Hotărârea de a-i primi pe oameni în cer nu este luată în mod arbitrar.
Suntem judecați în funcție de alegerile pe care le facem. De aceea, în
verdict se spune: „Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe…”
(Apocalipsa 22,11) Dumnezeu ne respectă deciziile și ne va permite
să fim ceea ce dorim să fim. La judecată, Dumnezeu împreună cu
îngerii consultă cărțile din cer, ca să vadă ce am ales. Cărțile acestea
sunt, probabil, mai sofisticate decât cărțile cunoscute nouă. Este
posibil ca ele să fie o combinație de materiale video, audio și scrise,
în care sunt consemnate toate sentimentele, gândurile și motivele
noastre. „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și
:
 judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine,
fie rău” (Eclesiastul 12,14). Să vedem ce tipuri de cărți vor fi folosite
la judecată.
6. Numele căror persoane sunt scrise în Cartea vieții? Apoca-
lipsa 21,27
„Nimic întinat nu va intra în ea [cetatea cerească], nimeni care
trăiește în spurcăciune și în minciună; ci numai cei scriși în cartea
________ Mielului.”
Cartea vieții cuprinde numele tuturor celor care vor primi viața
veșnică. Dacă numele nostru nu este în ea, vom fi pierduți pentru
totdeauna. Dacă vrei ca și numele tău să fie acolo, fă următoarele:
(1) Pocăiește-te de păcatele tale, mărturisește-le înaintea lui Hristos
și primește-L pe Isus ca Mântuitor personal; numele păcătoșilor
nepocăiți vor fi șterse din carte. (Exod 32,32.33)
(2) Fii biruitor prin harul mântuitor al lui Dumnezeu și prin puterea Sa.
(Apocalipsa 3,5; Tit 2,11-14)
(3) Acceptă neprihănirea lui Isus și trăiește pentru El. (Psalmi 69,28;
1 Ioan 2,28.29)
7. Ce conține Cartea de aducere aminte? Maleahi 3,16
„Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul;
Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de
_____________ a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de
Domnul și cinstesc Numele Lui.”
În Cartea de aducere aminte sunt consemnate relația noastră cu
Dumnezeu, faptul că ne place să ne gândim la El și să vorbim despre
El și faptele noastre bune (Neemia 13,14). Niciuna dintre acestea nu
ne poate mântui, însă Dumnezeu le consemnează, întrucât ele sunt
dovezile că am primit harul Său și că Îl slujim din dragoste. (1 Ioan
5,1-4)
8. Ce conține Cartea păcatelor? Isaia 65,6.7
„Iată ce ____________ în Mine: ’Nici gând să tac, ci îi voi pedepsi; da,
îi voi pedepsi. Pentru _____________ voastre – zice Domnul – și
:
 pentru nelegiuirile părinților voștri.’”
Acesta este un gând înfricoșător: Cartea păcatelor conține toate pă-
catele săvârșite vreodată: mândria, idolatria, folosirea Numelui lui
Dumnezeu fără respect, crima, invidia, mânia, abuzul asupra copiilor,
răzbunarea, pofta trupească, infidelitatea, perversiunile, furtul,
minciuna, bârfa, spi-ritul de critică, lăcomia, dependența de droguri
și alcool, obiceiurile dăunătoare sănătății, lenea și multe altele! Slavă
Domnului că, după ce L-am primit pe Isus ca Domn și Mântuitor,
Dumnezeu scrie în dreptul păcatelor noastre cuvântul „iertat”.
Sângele Lui acoperă vina noastră și ne șterge păcatele (Psalmi
51,1.9; Isaia 43,25). În viață avem două opțiuni: fie să alegem să-L
urmăm pe Isus și păcatele noastre să fie șterse, fie să alegem ca
numele nostru să fie șters din Cartea vieții.
9. Ce rol are la judecată Cartea împrejurărilor? Psalmi 87,4-6
„Domnul numără popoarele, scriindu-le: ’Acolo ____________.’”
Dumnezeu ține seama de locul unde ne-am născut și am trăit. Unii
oameni au șanse puține să descopere adevărul Bibliei. Alții cresc în
regiuni unde Biblia se găsește din abundență. Dumnezeu va examina
oportunitățile pe care le-am avut de a descoperi adevărul Său și de
a-l trăi. Dacă va constata că nu am umblat în lumina primită, atunci
„cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat!” (Iacov 4,17)
În cartea aceasta sunt consemnate și credința, și sacrificiile făcute
pentru a-I sluji lui Dumnezeu. El ne va da o răsplată mare pentru ele.
(Psalmi 56,8)
10. Pe baza cărei legi suntem judecați? Iacov 2,11.12
„Cel ce a zis: ’Să nu preacurvești’, a zis și: ’Să nu ucizi’… Să vorbiți și
să lucrați ca niște oameni care au să fie ____________ de o lege a
slobozeniei.”
Suntem judecați pe baza Celor Zece Porunci. Însă nimeni nu va
obține viața veșnică prin păzirea fără greșeală a poruncilor. „Căci prin
har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este
darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2,8). Legea urmărește să afle dacă ne-
:
 am convertit: Îl avem pe Isus în inimă? Dacă da, atunci Îl iubim și Îl
ascultăm. „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” (Ioan 14,15; 1
Ioan 5,3)
11. Cine va fi avocatul acuzării? Apocalipsa 12,9.10
„Diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe
pământ… _________ fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea
Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”
Satana este pârâșul care prezintă păcatele noastre înaintea lui
Dumnezeu într-un mod exagerat (Zaharia 3,1-7). Pe de altă parte, el
Îl înfățișează pe Dumnezeu ca pe o Ființă mânioasă, care de-abia
așteaptă să găsească un pretext pentru a ne condamna la flăcările
iadului. Nimic mai neadevărat! Isus a murit ca să ne mântuiască și
face totul ca să ieșim nevinovați la judecată. Satana distorsionează
caracterul lui Dumnezeu de prea mult timp. Judecata Îl va reabilita și
pe Dumnezeu. Când se vor
deschide cărțile, se va dovedi că Dumnezeu este drept și iubitor.
(Romani 3,3.4)
12. Când pronunță Dumnezeu verdictul și când execută pe-
depsele? Apocalipsa 22,11.12
„Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să
se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai
departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai
departe! Iată, Eu _____ curând; și __________ Mea este cu Mine, ca
să dau fiecăruia după fapta lui.”
Verdictul este pronunțat chiar înainte de revenirea lui Isus. El le
oferă unora viața veșnică, iar altora moartea veșnică. Aceasta
înseamnă că etapa de cercetare se încheie înainte de venirea Sa.
Procesul a început în 1844 d.Hr. și se încheie când Isus vine cu
răsplata Sa.
13. De ce este nevoie de judecată? Nu știe Dumnezeu cine este
mântuit și cine este pierdut? Matei 7,21-27
„Nu oricine-Mi zice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția ceru-
:
 rilor, ci cel ce ______ voia Tatălui Meu care este în ceruri.”
Da, Dumnezeu știe pe cine să mântuiască. Totuși, cu ocazia
procesului, Dumnezeu permite ca deciziile Sale să fie cercetate de
întregul univers, pentru ca toți să vadă că El este drept. Mai mult,
îngerii fără păcat ajung la convingerea că oamenii pe care Dumnezeu
îi aduce în cer sunt curați și nu vor strica fericirea de acolo.
Dumnezeu nu va primi în cer persoanele care nu fac voia Sa. Nu
contează dacă Îl numim „Domn” și dacă facem fapte minunate și
minuni în Numele Său. Ceea ce contează este dacă Îl iubim pe
Dumnezeu cel mai mult și dacă facem voia Sa, și nu voia noastră.
14. Ai convingerea că numele tău este scris în Cartea vieții
Mielului?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Judecata este o profeție a speranței. Ea ne încredințează că

Dumnezeu a asigurat mântuirea pentru toți cei care cred. Ea ne
promite că dreptatea va triumfa și că toate lucrurile vor fi îndreptate.
Vestea cea mai bună pe care ne-o aduce profeția celor 2300 de zile
este aceea că trăim în vremea sfârșitului, când Isus va veni să ne ia
acasă. Renunță la orice lucru care te împiedică să te pregătești.
Predă-I viața chiar acum sau reînnoiește-ți angajamentul de a-L
urma. (1 Ioan 5,11-13)

Studiul 9
Strategia secretă a lui Satana
Sanctuarul este un tablou complet al Planului de Mântuire. De aceea,
Satana urăște adevărurile pe care el le transmite. Dumnezeu a prezis
în Daniel 8,11-14 că Satana se va folosi de puterile politice și
religioase pentru a ataca și a ascunde adevărul despre Sanctuarul
Domnului Isus: „I-a surpat locul locașului său celui sfânt…; cornul a
aruncat adevărul la pământ.” Oștirile romane au transformat Templul
:
 evreiesc într-o ruină, iar compromisurile Bisericii Creștine medievale
au făcut ca mesajul mântuirii transmis de Sanctuarul ceresc să fie
dat uitării.
Atacul acesta a fost unul aprig, însă Dumnezeu nu a îngăduit ca
adevărul să zacă la pământ. Cornul mic avea să izbândească numai
timp de „două mii trei sute de seri și dimineți” și apoi Sanctuarul avea
să fie curățit și adevărul să fie reașezat la locul lui. Reașezarea
adevărului este esențială în ceasul judecății finale, de dinaintea
revenirii lui Isus. Adevărul Bibliei ne schimbă viața și ne pregătește
pentru cer (Ioan 17,17; 1 Tesaloniceni 5,23). Isus așteaptă în cer
„până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste
vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din
vechime” (Fapte 3,20.21). Noi trăim exact în acest moment de pe axa
profetică, în care Dumnezeu așază din nou adevărul la locul lui și în
care pregătește un popor care să treacă de judecată și să-L
întâmpine în pace.
Satana știe că nu mai are mult timp și se străduiește să împiedice
lucrarea lui Dumnezeu în favoarea noastră. În zilele de pe urmă, el
vine cu un plan secret, pregătit cu multe secole în urmă, special
pentru acest moment. În studiul de față, vom descoperi că profeția
lui Daniel ne dezvăluie strategia secretă a lui Satana.
1. Ce ne spune profeția despre strategia secretă prin care
Satana urmărește ca oamenii să fie pierduți? Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții
Celui Preaînalt și se va încumeta _____________ vremile și legea.”
Satana a fost încă de la început în vrăjmășie cu Dumnezeu, cu
poporul Său și cu Legea Sa. În război, nu este un lucru neobișnuit ca
una dintre părți să atace conducerea celeilalte părți (pe Cel Preaînalt)
sau chiar pe cetățenii ei (sfinții). Însă profeția aceasta ne spune că
Satana nu se rezumă la aceasta. Strategia lui secretă este aceea de a
schimba „vremile și legea”.
2. De ce vrea Satana să schimbe Legea lui Dumnezeu? Romani
:
 3,20
„Prin Lege vine ______________ deplină a păcatului.”
„Păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3,4). Cele Zece Porunci ale lui
Dumnezeu definesc păcatul. Dacă nu am avea o definiție exactă,
cum am putea să știm dacă păcătuim sau nu? Cât de ușor am fi duși
în eroare!
Strategia lui Satana de a „se încumeta să schimbe vremile și legea”
(Daniel 7,25) a reușit să convingă o mare parte a omenirii că Legea lui
Dumnezeu este o relicvă arhaică și că nu mai este relevantă pentru
societatea modernă. Rezultatul trist se resimte pretutindeni: oamenii
cred că a ucide nu este păcat, că imoralitatea și perversiunile nu sunt
păcat, că furtul nu este păcat, că minciuna nu este păcat etc.! Exact
acest lucru și-l dorește Satana.
3. De ce vrea Satana ca oamenii să creadă că Legea lui Dumne-
zeu s-a schimbat? Romani 6,23
„Fiindcă plata păcatului este __________; dar darul fără plată al lui
Dumnezeu este _______ veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Diavolul are două ținte principale. Prima țintă este ca noi să
continuăm să păcătuim în mod voit, ca să murim. El Îl urăște pe
Dumnezeu și vrea să-I producă durere, încercând să-i piardă pe cât
mai mulți. A doua țintă a lui este aceea de a ne împiedica să-L primim
pe Isus ca Mântuitor personal. Strategia lui Satana este destul de
simplă, dacă ne gândim bine. Dacă Legea ne convinge de păcat,
atunci Legea ne face să simțim nevoia după un Mântuitor și să
mergem la El, ca să fim mântuiți (Romani
7,7-25). Totuși, dacă socotim că nu există nicio lege, atunci nu
simțim nevoia după un Mântuitor. Și nu mergem la Isus. Este oare de
mirare faptul că adevăratul creștinism aproape a dispărut în acele
societăți care au dat la o parte Legea lui Dumnezeu?
4. Care este Legea lui Dumnezeu? Unde o găsim? Exod 20,1-17
Ia-ți câteva clipe să citești poruncile. Vei descoperi că ele sunt niște
reguli de viață simple, directe și concise. Nu-i așa că te-ai aștepta ca
:
 toți să susțină Legea aceasta? Însă nu toți o susțin în acest timp al
sfârșitului.
5. Cum descrie profeția starea morală a societății din vremea
sfârșitului? 2 Timotei 3,1-5
„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri ________. Căci oamenii vor
fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori,
neascultători de părinți, nemulțămitori, fără evlavie, fără dragoste
firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori
de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de
________ decât iubitori de Dumnezeu; având doar o ________ de
evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”
Descrierea zilelor din urmă corespunde întocmai! Ea sugerează că
două tipuri de oameni se alătură planului lui Satana de a desființa
Legea lui Dumnezeu. În primul rând, sunt acei oameni „iubitori mai
mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu”. Din această categorie
pot face parte și creștinii, dar ea se referă cu siguranță la umanismul
secular în general.
Umanismul secular consideră că Dumnezeu și Legea Sa sunt un
obstacol în calea plăcerilor. Cu cât societatea noastră se
secularizează mai mult, cu atât mai tragice sunt rezultatele.
Desființarea restricțiilor impuse de Legea lui Dumnezeu a dus la
pierderea binecuvântării protecției pe care ea o asigură.
A doua categorie prezentată aici s-ar putea să vă surprindă: este
vorba despre oamenii care au „o formă de evlavie”, dar care îi neagă
puterea. Din această categorie fac parte cei care își asumă formele
creștinismului, dar care neagă faptul că Dumnezeu ne dă puterea să
ascultăm. Isus spune că aceștia Îl numesc „Domn” și fac lucruri
minunate în numele creștinismului, însă ei „lucrează” fărădelege
(Matei 7,21-23). Este clar că până și creștinii pot fi amăgiți de
vrăjmașul care „se încumetă să schimbe vremile și legea”.
6. I-a convins Satana într-adevăr pe unii creștini să susțină
planul lui de a schimba Legea lui Dumnezeu? 2 Timotei 4,3.4
:
 „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere
____________ sănătoasă; ci le vor gâdila urechile să audă lucruri
plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce
urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre
_________________________.”
Apostolul Pavel cunoștea profețiile lui Daniel și a avertizat biserica
nou-formată că „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor
învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”
(Fapte 20,28-30). Învățătorii mincinoși vor fi numeroși și vor fi larg
acceptați în biserică. După moartea apostolului, Satana a reușit să
introducă în biserică învățături nebiblice. Acestea au dus la apariția
unei forme de „creștinism” care susținea planul lui de schimbare a
vremurilor și a Legii. Ce învățături nesănătoase îi determină pe mulți
să creadă că Legea lui Dumnezeu a fost desființată? Să studiem cinci
învățături false și să vedem cum le contrazice Biblia. Să nu te
surprindă faptul că le-ai mai întâlnit până acum.
7. Prima învățătură falsă este aceasta: „Suntem mântuiți prin
har și deci nu mai avem nevoie să păzim Legea lui Dumnezeu”.
Ne învață Biblia că harul lui Dumnezeu ne eliberează de
responsabilitatea de a asculta de Legea Sa?
a. „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească
harul? ____________! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai
trăim în păcat?” Romani 6,1.2
b. „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu
sunteți sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru
că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? __________!” Romani 6,14.15
Pavel a întâlnit această învățătură falsă în vremea lui. Răspunsul lui
clar ar trebui să-i pună capăt pentru totdeauna: harul lui Dumnezeu
nu desființează Legea. Întrucât suntem mântuiți prin har, dragostea
noastră pentru Dumnezeu ne determină să fim mai atenți în
ascultarea de El.
8. A doua învățătură falsă spune astfel: „Nu este nevoie să pă-
:
 zim Cele Zece Porunci fiindcă suntem sub legea dragostei.” Ne
învață Biblia că „legea dragostei” a înlocuit Legea lui Dumnezeu?
Matei 22,35-40
„Isus i-a răspuns: ’Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea
dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l
iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci
_____________ toată Legea și Prorocii.”
Isus nu a dat două porunci noi care să înlocuiască Decalogul, așa
cum afirmă unii. Aceste două porunci nu sunt noi deloc. Isus le-a
citat din Vechiul Testament. (Deuteronom 6,4; Levitic 19,18)
Isus a concentrat Legea în două principii: dragostea față de
Dumnezeu și dragostea față de semeni. „În aceste două porunci se
cuprinde toată Legea” (Matei 22,40). El ar fi putut să folosească un
singur cuvânt: dragoste. Însă dragostea nu trebuie înțeleasă greșit.
Unii pot presupune în mod greșit că „iubesc” o persoană, chiar dacă
abuzează de ea.
La Dumnezeu, dragostea nu înseamnă sentimente. Definiția Lui este
înscrisă în piatră. Primele patru porunci ne arată cum să-L iubim pe
Dumnezeu. Ultimele șase ne arată cum să ne iubim semenii. Dacă nu
am fi avut aceste porunci, nu am fi știut cum să-L iubim pe
Dumnezeu sau cum să ne iubim semenii. Dragostea nu desființează
Legea. Dacă iubim așa cum ne-a poruncit Isus, atunci vom păzi
Legea Sa. (Ioan 14,15)
9. A treia învățătură falsă este aceasta: „Isus a împlinit Legea și
noi nu trebuie să o mai păzim.” Faptul că Isus a ascultat de Lege
ne scutește pe noi de păzirea ei? Matei 5,17-19
„Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu
_________, ci să împlinesc.”
Să ne gândim cât de periculoasă este această învățătură. Isus nu a
comis adulter, dar noi putem? El nu a ucis, dar noi putem? Ia oricare
dintre porunci și vezi cât de absurdă este învățătura aceasta. Ceea
:
 ce a vrut să spună Isus este limpede: El nu a desființat Legea. Atâta
timp cât vor mai exista un cer și un pământ, nicio iotă din Lege nu va
trece. Și oricine strică cea mai mică dintre porunci sau îi învață pe alții
să o strice va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor. Isus nu ne
spune că nu mai este nevoie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu. El
ne-a adus la cunoștință care este dorința Sa: „Dacă Mă iubiți, veți
păzi poruncile Mele.” (Ioan 14,15)
10. A patra învățătură falsă: „Israelul din Vechiul Testament
trebuia să țină Legea, ca să fie mântuit, însă creștinii din Noul
Testament sunt mântuiți prin har.” Spune Biblia,
într-adevăr, că există două modalități diferite de mântuire? Ioan
14,6
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl _______
prin Mine.”
Ideea aceasta este o mare erezie, fiindcă susține că există două
„dispensațiuni”, în care oamenii sunt mântuiți prin două modalități
diferite: în Vechiul Testament, prin păzirea Legii, iar în Noul
Testament, prin har. Trebuie să știm că există o singură cale de a fi
mântuiți, și anume prin Isus Hristos. În Vechiul Testament, nimeni nu
a fost mântuit prin fapte. Toți au fost mântuiți prin har, ca și noi. „Noe
a căpătat milă [har] înaintea Domnului.” (Geneza 6,8)
11. Cum primeau oamenii din Vechiul Testament mântuirea prin
har? Evrei 4,2
„Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și ______.”
Cuvântul „lor” din acest verset se referă la oamenii din Vechiul
Testament (vezi Evrei 3,16-19). Vestea bună, adică Evanghelia, le-a
fost predicată prin simbolul animalelor de jertfă și prin cel al
serviciilor de la Sanctuar. „Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit” (1
Corinteni 5,7). Toate acestea arătau spre moartea și învierea lui Isus.
Jertfele aduse acolo nu au avut niciodată puterea de a mântui pe
cineva. Numai dacă priveau înainte, la Calvar, păcătoșii erau conduși
de jertfe la mântuirea prin credința în Hristos (Psalmi 51,16.17). Noi,
:
 cei care trăim în Noul Testament, privim înapoi, la cruce, prin
credință. Indiferent de perioada în care au trăit, oamenii au fost
mântuiți prin credința în sângele vărsat de Isus.
12. A cincea învățătură falsă spune: „Dacă încerci să păzești
Legea lui Dumnezeu, înseamnă că încerci să câștigi mântuirea.”
Condamnă Biblia păzirea cu smerenie a poruncilor? Efeseni 2,8-
10
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la
voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude
nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus
pentru __________ bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai
dinainte, ca să __________ în ele.”
Nu putem câștiga mântuirea prin păzirea poruncilor. Mântuirea este
în întregime un dar fără plată de la Dumnezeu. Însă atunci când ne
predăm viața lui Isus, devenim „o făptură nouă” (2 Corinteni 5,17).
Fiind făpturi noi în Hristos, suntem creați „pentru faptele bune” pe
care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.
13. Este evident că Biblia demască strategia lui Satana. Totuși,
unele porunci nu s-au schimbat? Trebuie să mai păzim și legile
referitoare la jertfele de animale? Evrei 10,1-10
„În adevăr, Legea, care are ___________ bunurilor viitoare, nu
înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași
___________, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă
desăvârșiți pe cei ce se apropie…, căci este cu neputință ca sângele
taurilor și al țapilor să șteargă păcatele…, apoi zice: ’Iată-Mă, vin să
fac voia Ta, Dumnezeule.’ El _________________ astfel pe cele dintâi,
ca să pună în loc pe a doua.”
Legile ceremoniale au fost desființate la moartea lui Isus. Jertfele de
animale, circumcizia, Paștele, Ziua Ispășirii și alte ritualuri de la
Sanctuar erau niște „umbre” care arătau spre mântuirea prin Hristos.
Isus, „înfățișarea adevărată a lucrurilor”, a venit și nu mai avem nevoie
de aceste umbre. Dar mai păzim Cele Zece Porunci. Acestea nu sunt
:
 umbre. „Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este
nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 7,19)
14. Dorești să-L iubești pe Dumnezeu și să asculți de El?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Argumentele pe care le aduc unii oameni ca să nu păzească Cele

Zece Porunci nu sunt în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Acum, după ce am descoperit strategia lui Satana, înțelegem mai
bine că ea face parte din planul lui de a ne face să rămânem în păcat.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu că avem profeția și speranța mântuirii
pe care ea ne-o aduce.

Studiul 10

Ziua speranței, despre care vorbește profeția

Nu este o taină faptul că Satana este în război cu Dumnezeu.

Conflictul aprig început în cer (Apocalipsa 12,7) a coborât în Grădina
Eden (Geneza 3,1) și a cuprins inima și mintea oamenilor din orice
epocă.
Dacă nu am avea profețiile din Scriptură, nu am putea spera să avem
un viitor luminos. Prima profeție din istoria omenirii prezice că
șarpele, sursa oricărei suferințe, va fi înfrânt de Isus. (Geneza 3,15)
Promisiunea aceasta, referitoare la venirea unui Mântuitor, le-a dat
oamenilor speranță, prin faptul că li s-a oferit un timp de probă și o a
doua șansă pentru a reveni la credincioșia față de Creatorul lor,
înainte ca păcatul și păcătoșii să fie nimiciți.
De asemenea, profeția ne vorbește despre o zi specială a speranței.
Ea ne aduce aminte că, la început, Dumnezeu ne-a creat ca să ne
bucurăm de o viață lipsită de suferință; ea ne aduce aminte că Isus a
luat toate măsurile pentru ca păcatul nostru să fie iertat; și, nu în
:
 ultimul rând, ea ne aduce aminte că Isus revine ca să readucă lumea
aceasta la frumusețea ei din Eden.
În lecția aceasta vom afla care este această zi a speranței. Și vom
vedea că profețiile studiate până acum prezic planul lui Satana de a
ne împiedica să primim viața veșnică prin Hristos.
1. Cum descrie Dumnezeu planul de amăgire al lui Satana?
Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții
Celui Preaînalt și se va încumeta ________ vremile și legea.”
În studiile anterioare am aflat că profeția aceasta ne atrage atenția, în
mod special, asupra planului lui Satana de a schimba „vremile și
legea”. Desigur că Legea lui Dumnezeu nu s-a schimbat – ea este
veșnică (Luca 16,17). Însă aceasta nu l-a împiedicat pe marele
înșelător să se folosească de secularism și de biserică pentru a
discredita Cele Zece Porunci.
2. Care dintre legile lui Dumnezeu face referire la timp? Exod
20,8-11
„Adu-ți aminte de ____________, ca s-o sfințești.”
Numai o singură poruncă face referire la timp – porunca a patra ne
spune să sfințim ziua de odihnă. Suntem îndemnați să ne limităm
interesele vremelnice la cele șase zile și să facem din Sabat un timp
special pentru Dumnezeu. Puțini oameni păzesc porunca aceasta.
Programul aglomerat și exigențele societății secularizate nu ne mai
lasă timp pentru Dumnezeu.
3. De ce vrea Satana să schimbe ziua Sabatului? Exod 20,11
„Căci în șase zile ________ Domnul cerurile, pământul și marea, și tot
ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”
Sunt două motive. Primul motiv este acela de a ne determina să
uităm care este originea noastră și să ignorăm responsabilitatea de
a-L onora pe Creator. Sabatul este ziua memorială a lui Dumnezeu
sau „semnul” dintre El și poporul Său, semn care arată că El este
:
 Creatorul nostru (Exod 31,17). După ce îi convinge pe oameni că
Legea lui Dumnezeu s-a schimbat, Satana introduce diferite teorii,
precum evoluționismul, umanismul etc., care susțin că oamenii pot
să-și ducă viața fără să se gândească la Dumnezeul Atotputernic al
Creațiunii.
Al doilea motiv este acela că Sabatul este o zi a speranței, care are în
centru mântuirea oferită de Hristos – el este „un semn între Mine și
ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc” (Ezechiel
20,12). Prin abținerea o zi pe săptămână de la activitățile noastre
vremelnice, ne amintim că nu putem să obținem mântuirea prin
faptele noastre, că ea este un dar de la Dumnezeu și că suntem cu
totul dependenți de El. (Evrei
4,4-10). Fiecare Sabat ne aduce aminte de speranța în aceste două
adevăruri: Creațiunea și mântuirea. Satana le urăște pe amândouă!
Iar planul lui de a schimba Legea lui Dumnezeu nu se oprește aici.
4. De ce atacul împotriva zilei Sabatului este, de fapt, un atac
împotriva lui Isus? Coloseni 1,16
„Pentru că prin El [Isus] au fost ________ toate lucrurile care sunt în
ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de
domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute
prin El și pentru El.”
Isus este Creatorul și Mântuitorul nostru. (Ioan 1,1-3) Planul lui
Satana de a schimba Sabatul are ca țintă două aspecte despre care
vorbește această zi a speranței: Creațiunea și mântuirea. Prin
urmare, avem aici un atac direct împotriva lui Isus Însuși! Dorința lui
Satana este să se ridice „împotriva Domnului domnilor” și să arunce
adevărul „la pământ”. (Daniel 8,11.12.25)
5. Care zi este ziua Sabatului, potrivit Bibliei? Exod 20,10
„Ziua __________ este ziua de odihnă închinată Domnului,
Dumnezeului tău.”
Cuvântul lui Dumnezeu spune că ziua a șaptea este Sabatul. Sabatul
comemorează ziua în care Dumnezeu S-a odihnit după Creațiune.
:
 Trebuie să păzim ziua a șaptea. (Îți vei sărbători ziua de naștere exact
în ziua în care te-ai născut, și nu în altă zi.) Care zi din săptămână
este ziua a șaptea?
(1) În 108 limbi, cuvântul pentru „sâmbătă” este Sabat: în spaniolă –
Sabado; în rusă – Subbota; în italiană – Sabato.
(2) Astronomia ne asigură că nu a existat nicio modificare a ciclului
săptămânal. (U.S. Naval Observatory, Washington, D.C.)
(3) Evreii păzesc sâmbăta de mii de ani.
(4) Biblia ne spune clar că Sabatul este sâmbăta.
6. Ce dovezi avem că, în Biblie, Sabatul este sâmbăta? Luca
23,52–24,3
„Era ziua Pregătirii și începea ziua ____________… Apoi, în ziua
Sabatului, s-au odihnit, după Lege… În ziua _______ a săptămânii…
au venit la mormânt dis-de-dimineață… Au găsit piatra răsturnată de
pe mormânt.”
Isus a murit în ziua pregătirii (în Vinerea Mare), S-a odihnit în
mormânt în Sabat (sâmbătă) și a înviat în prima zi a săptămânii
(Duminica Paștelui). Ziua dintre Vinerea Mare și Duminica Paștelui nu
este alta decât sâmbăta – Sabatul biblic!
Acest fapt trage un semn de alarmă: nu numai că am uitat să ne
aducem aminte de ziua Sabatului ca s-o sfințim, ci am uitat și care zi
este Sabatul. Acum înțelegem mai bine cum s-a intenționat ca
„vremile și legea” să fie schimbate. Am ajuns să credem că Isus nu a
păzit Sabatul, ori că Sabatul s-a schimbat după Răstignire, ori că
ucenicii au păzit duminica. Dar ce ne spune Biblia în această privință?
7. A păzit Domnul Isus Sabatul? Luca 4,16
„După __________ Său, în ziua __________, a intrat în sinagogă. S-a
sculat să citească.”
Isus obișnuia să meargă la sinagogă în Sabat, ca să Se închine lui
Dumnezeu. Întrucât istoria și astronomia confirmă faptul că ciclul
săptămânal nu a pierdut nicio zi, suntem siguri că El a păzit sâmbăta.
8. Au păzit ucenicii Sabatul, după înălțarea lui Isus la cer? Fapte
:
 18,4.11
„Pavel vorbea în sinagogă ______________ de Sabat și îndupleca pe
Iudei și pe _________.”
Dovezile Biblie sunt nenumărate – după moartea lui Isus, urmașii Săi
au păzit Sabatul, și nu duminica (Luca 23,56). Mai mult chiar, Isus i-a
îndemnat să se roage să poată păzi Sabatul în anul 70 d.Hr., la
aproape 40 de ani după Calvar, când Ierusalimul avea să fie atacat
(Matei 24,20). Apostolul Pavel a păzit Sabatul și a învățat neamurile
să îl păzească (Fapte 16,13; Fapte 13,42-44).
9. Vom păzi Sabatul în cer? Isaia 66,22.23
„’Căci după cum cerurile cele noi și pământul cel nou, pe care le voi
face, vor dăinui înaintea Mea’ – zice Domnul – ’așa va dăinui și
sămânța voastră și numele vostru… în fiecare Sabat, va veni orice
făptură să ____________ înaintea Mea’ – zice Domnul.”
În cer și pe pământul cel nou, ne vom închina lui Dumnezeu în fiecare
Sabat. Dacă Isus a păzit Sabatul și ucenicii l-au păzit după moartea
lui Isus și dacă noi ne vom închina lui Dumnezeu în Sabat de-a lungul
întregii veșnicii – atunci cum au început creștinii să păzească
duminica?
10. În ce verset din Scriptură ni se vorbește despre schimbarea
Legii lui Dumnezeu? Daniel 7,25
„El… se va încumeta _____________ vremile și legea.”
Potrivit cu Daniel 7, cornul cel mic este Biserica Romană medievală.
(Vezi studiul „Marile puteri ale lumii”.) Biblia nu afirmă nicăieri că
Dumnezeu ar fi schimbat Sabatul, dar Biserica admite că ea l-a
schimbat. Creștinii au început să păzească duminica de-abia după
moartea primilor ucenici ai Domnului Isus. Cum s-a ajuns aici și care
a fost rolul Romei?
Schimbarea s-a produs treptat și a fost alimentată de persecuțiile
Romei păgâne asupra evreilor, din cauza răzvrătirilor lor frecvente.
Întrucât creștinii și evreii se închinau în Sabat, romanii au crezut că și
creștinii luau parte la rebeliuni, astfel că îi persecutau și pe ei.
:
 Romanii păgâni considerau că duminica era o zi sfântă, și atunci, unii
creștini, ca să se deosebească de evrei, s-au gândit că ar fi mai bine
să păzească duminica, în cinstea Învierii. În secolele al III-lea și al IV-
lea, istoria consemnează că unii creștini păzeau duminica în Roma și
în alte locuri, unde biserica recursese la acest compromis, ca să
scape de persecuție. Biserica și-a stabilit sediul în Roma și, pe
măsură ce puterea ei politică a crescut, a aprobat păzirea duminicii în
locul Sabatului.
11. Recunosc conducătorii Bisericii Romane că au schimbat
Sabatul cu duminica?
Biserica Romană recunoaște cu mândrie că a făcut această
schimbare.
„Întrebare: Care este ziua de Sabat?
Răspuns: Sâmbăta este Sabatul.
Întrebare: De ce păzim duminica și nu sâmbăta?
Răspuns: Păzim duminica și nu sâmbăta fiindcă Biserica Catolică a
transferat solemnitatea zilei sâmbetei asupra duminicii.” Peter
Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine
[Catehismul de doctrină catolică], (Rockfort, IL; Tan Books and
Publishers, 1977), pag. 50.
„Probabil că lucrul cel mai îndrăzneț, schimbarea cea mai
revoluționară pe care a făcut-o biserica [a fost] aceea că… ziua
sfântă, Sabatul, a fost schimbat de sâmbătă în duminică… nu pe baza
unor porunci din Scriptură, ci pe baza faptului că Biserica era
conștientă de puterea ei.” Saint Catherine Catholic Church Sentinel,
21 mai 1995.
12. Ce spune Biblia despre cele mai folosite patru argumente în
favoarea păzirii duminicii?
a. Sabatul este numai pentru evrei.
Biblia spune că Sabatul a fost dat omenirii la Creațiune – cu 2.300 de
ani înainte de nașterea primului evreu (Geneza 2,1-3). Isus a zis:
„Sabatul a fost făcut pentru om.” (Marcu 2,27)
:
 b. Duminica este Ziua Domnului și comemorează Învierea.
Isus a spus că Ziua Domnului este Sabatul: „Fiul omului este Domn și
al Sabatului.” (Matei 12,8; Marcu 2,28; Luca 6,5) Biblia spune că
botezul și viața de ascultare, și nu păzirea duminicii, reprezintă modul
în care putem comemora Învierea (Coloseni 2,12; Romani 6,4-16).
c. Ar trebui să sfințim fiecare zi din săptămână, nu numai ziua a
șaptea.
Este adevărat că trebuie să trăim pentru Dumnezeu în fiecare zi, însă
nu putem să sfințim fiecare zi, întrucât nu am putea să ne câștigăm
existența și nici nu am putea să îndeplinim lucrurile care nu au
legătură cu religia, dar care sunt necesare pentru supraviețuire (vezi
Exod 20,8-11).
d. Porunca Sabatului a fost pironită pe cruce.
Biblia vorbește despre două legi – legea Celor Zece Porunci și legea
jertfelor ceremoniale. Unii nu reușesc să înțeleagă care lege a fost
pironită pe cruce, după textul din Coloseni 2,14-17. Biblia declară
următoarele:
t Legea amintită aici era „zapisul cu poruncile lui, care stătea
împotriva noastră” (Coloseni 2,14). Aici nu este vorba despre Cele
Zece Porunci, deoarece ele au fost scrise de Dumnezeu, cu degetul
Lui, și nu de mână omenească.
t „Zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră”, reprezintă
legile ceremoniale scrise de Moise și așezate „lângă chivotul
legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca
martoră împotriva” lui Israel (Deuteronom 31,24-26). Cele Zece
Porunci au fost scrise în piatră și au fost așezate în chivot. Legile
ceremoniale sunt martore împotriva noastră fiindcă ele „nu-l pot
duce pe cel ce se închină în felul acesta, la desăvârșire” (Evrei 9,9).
t Legile care erau „umbra lucrurilor viitoare” și care se refereau la
„mâncare, băutură, la o zi de sărbătoare, la o lună nouă sau… la o zi
de Sabat” erau legile ceremoniale scrise de Moise, și nu Cele Zece
Porunci. „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare… nu
:
 poate niciodată, prin aceleași jertfe… să-i facă desăvârșiți pe cei ce
se apropie.” (Evrei 10,1) Legea aceasta „privitoare la mâncăruri,
băuturi și felurite spălări” a fost dată „până la o vreme de îndreptare”,
până când Isus S-a dat ca jertfă (Evrei 9,10).
t În legea ceremonială erau prevăzute anumite zile de Sabat care
trebuiau sărbătorite în aceeași zi a anului (cum avem astăzi
Crăciunul, care este sărbătorit în fiecare an pe 25 decembrie,
indiferent de ziua săptămânii în care cade) și care erau diferite de
Sabatul săptămânal prevăzut în porunca a patra (care era sărbătorit
întotdeauna în ziua a șaptea, sâmbăta). Paștele era o zi de Sabat
sărbătorită anual și era „umbra lucrurilor viitoare”, adică a lui „Hristos,
Paștele noastre.”
(1 Corinteni 5,7) Moartea lui Isus a fost împlinirea Paștelui, pe care
nu-l mai sărbătorim an de an.
t Unii evrei creștini de la început le cereau convertiților dintre
neamuri să păzească legile ceremoniale și circumcizia, ca să fie
mântuiți (Fapte 15,5). Circumcizia și legile ceremoniale nu mai sunt
necesare, însă trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu. „Tăierea
împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea
poruncilor lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 7,19)
Aceste patru argumente nu sunt susținute de Scriptură și, în același
timp, ele nu stau în picioare, dacă ținem seama de faptul că Biserica
Romană recunoaște deschis că a schimbat Sabatul. Biblia a prezis că
această putere va schimba „vremile și legea”.
13. Vrei să-I spui lui Isus că Îi mulțumești pentru mesajul pe
care ni-l transmite această zi a speranței – că El este Creatorul și
Mântuitorul nostru?
Răspunsul tău _____________________________________
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru profețiile speranței, care ne
arată că Isus este Creatorul nostru, Mântuitorul nostru și Împăratul
nostru care vine.
:
 Studiul 11
Textul care lipsește
La Creațiune, Dumnezeu a făcut ca Sabatul zilei a șaptea să se de-
osebească de celelalte zile ale săptămânii prin trei lucruri – El S-a
odihnit în el, l-a binecuvântat și l-a sfințit (Geneza 2,1.2). Fiind inclus
în porunca a patra, Sabatul este semnul special al lui Dumnezeu, care
arată că Isus este Creatorul și Mântuitorul nostru (Exod 31,17;
Ezechiel 20,12). Această zi a speranței ne aduce aminte în fiecare
săptămână să-L onorăm pe Isus pentru dragostea Sa.
În studiile anterioare, am văzut că profeția dezvăluie un plan de a
schimba „vremile și legea”, plan care a constat în schimbarea
Sabatului din sâmbătă în duminică (Daniel 7,25). Acest lucru a avut
loc la mult timp după moartea ucenicilor. Biblia este surprinzător de
tăcută, dacă ne gândim că o acțiune de asemenea amploare, dacă ar
fi fost întreprinsă, așa cum se susține, imediat după Înviere, ar fi
stârnit o dezbatere uriașă, similară cu cea legată de circumcizie.
(Vezi Fapte 15.) Dacă Biblia este regula de viață și de credință a
creștinului, putem găsi în ea un text care să aprobe această
schimbare a Sabatului în duminică?
În studiul acesta vom căuta răspunsul la această întrebare. Vom lua
rând pe rând textele în care se vorbește despre duminică sau despre
„prima zi a săptămânii”, cum era ea numită în Biblie. Dacă Dumnezeu,
Isus sau apostolii ar fi cunoscut că a avut loc această schimbare, cu
siguranță că ne-ar fi spus și nouă.
1. Este Biblia o sursă de informații demnă de încredere? Amos
3,7
„Domnul Dumnezeu nu face _______ fără să-Și descopere taina Sa
slujitorilor Săi ___________.”
Biblia este demnă de încredere. Dumnezeu ne descoperă în ea tot
ceea ce este necesar cu privire la mântuire. De aceea, este important
să o studiem, ca să vedem dacă Dumnezeu a schimbat Sabatul în
duminică. Dacă a făcut această mare schimbare, El ne va descoperi
:
 acest lucru în Biblie.
2. Unde este amintită duminica pentru prima dată în Biblie?
Matei 28,1
„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua
________ a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să
vadă mormântul.”
Matei nu face altceva decât să consemneze că în zorii primei zile a
săptămânii femeile s-au dus la mormântul lui Isus ca să Îl
îmbălsămeze. Matei și-a scris evanghelia la șase ani după Înviere și
nu menționează că s-ar fi făcut o modificare în privința zilei de
odihnă. Însă el spune că Sabatul este înainte de prima zi a
săptămânii.
3. Afirmă Luca, în evanghelia sa dedicată neamurilor, că Sabatul
a fost schimbat? Luca 24,1-4
„În ziua ____ a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele
au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care
le pregătiseră.”
În această descriere amănunțită, Luca nu le spune nicăieri neamurilor
că Sabatul este pentru evrei și că ei trebuie să păzească duminica, în
amintirea Învierii. Dimpotrivă, el susține păzirea Sabatului, declarând
că ei l-au păzit chiar și după moartea lui Isus. Iar Luca și-a scris
evanghelia la 35 de ani după Înviere!
4. Menționează evanghelia lui Marcu vreo schimbare? Marcu
16,1-4
„În ziua ________ a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-di-
mineață, pe când răsărea soarele.”
Marcu a scris aceste cuvinte la aproximativ zece ani după Răstignire,
dar nu amintește că Sabatul ar fi fost schimbat.
5. Au susținut ucenicii un serviciu divin de închinare în cinstea
Învierii, în prima duminică dimineață? Marcu 16,9-11
„Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei _______ a săptămânii, S-a
arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte draci. Ea s-
:
 a dus și a dat de știre celor ce fuseseră împreună cu El, care
plângeau și se tânguiau. Când au auzit ei că este viu și că a fost
văzut de ea, _____________.”
Nici aici textul nu amintește că ar fi existat vreo schimbare. Maria
este prima care stă de vorbă cu Isus după Înviere, dar El nu-i spune
că de acum ar trebui să păzească duminica în cinstea Învierii Sale.
(vezi Ioan 20,11-18) Când Maria le spune ucenicilor că Isus este viu,
ei plâng pentru moartea Sa și nu o cred. Nu avem aici un serviciu
divin închinat Învierii.
6. Ce ne spune Ioan despre prima zi a săptămânii? Ioan 20,1
„În ziua ________ a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-
dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric; și a văzut că piatra
fusese luată de pe mormânt.”
Ioan a scris cuvintele acestea la cel puțin șaizeci de ani după
Răstignire și nu amintește despre nicio schimbare.
7. Afirmă Ioan că ucenicii se închinau în prima zi a săptămânii?
Ioan 20,19
„În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului
unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de _______ Iudeilor, a venit
Isus, a stătut în mijlocul lor și le-a zis: ’Pace vouă!’”
Unii au declarat că, după Înviere, ucenicii s-ar fi închinat mereu în
ziua de duminică. Însă Ioan spune aici că ei erau adunați nu pentru
închinare, ci „de frica Iudeilor”. Isus „i-a mustrat pentru necredința și
împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră
înviat” (Marcu 16,14) Este clar că ei nu țineau un serviciu divin în
cinstea Învierii, în care nu credeau.
8. Nu spune Biblia că primii creștini aduceau daruri la biserică în
ziua de duminică? 1 Corinteni 16,1-3
„Cât privește strângerea de ajutoare _______ sfinți, să faceți și voi
cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua _______ a săptămânii,
fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui,
ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. Și când voi veni, voi
:
 trimite cu epistole pe cei ce îi veți socoti vrednici, ca să ducă darurile
voastre la Ierusalim.”
Textul acesta nu spune „Să aduceți daruri la biserică în ziua dintâi a
săptămânii”. Iată ce spune textul:
t Este vorba despre „ajutoare” pentru sfinți, și nu de daruri pentru
sfinți.
t Strângerea aceasta de ajutoare era destinată credincioșilor săraci
din Ierusalim (Romani 15,25-28).
t Credincioșilor li se spune să pună darurile deoparte acasă,
traducere care corespunde cu textul grecesc original. Observăm că
îndemnul acesta este dat fiecărui credincios în parte și că nu este
vorba despre o colectă strânsă la biserică. Ei trebuiau să țină seama
de binecuvântările primite de la Domnul în săptămâna respectivă și
să pună acasă o parte din venit. Când avea să vină la ei, Pavel avea
să găsească ajutoarele gata pregătite pentru a fi duse la Ierusalim.
Pasajul acesta nu susține că Sabatul a fost schimbat.
9. Se amintește în Faptele apostolilor despre un serviciu de
închinare care a avut loc la biserică duminică dimineața? Fapte
20,7-11
„În ziua _______ a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem
pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-
a lungit vorbirea până la ______________. În odaia de sus, unde eram
adunați, erau multe __________. Și un tânăr, numit Eutih, care ședea
pe fereastră, ___________ de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui
Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea și a fost ridicat
mort. Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe și a
zis: ’Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.’ După ce s-a suit iarăși,
a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la _______.
Apoi a plecat.”
Iată în sfârșit o adunare religioasă care are loc în prima zi a
săptămânii. Dar se spune aici că Sabatul a fost schimbat sau că
ucenicii sărbătoreau duminica întotdeauna? Răspunsul este NU. Să
:
 vedem ce explicații ne oferă Biblia.
t Ucenicii predicau și „frângeau” pâinea în fiecare zi a săptămânii,
nu numai duminica (Fapte 2,46).
t „Frângerea pâinii” nu face din această adunare religioasă un
serviciu divin de împărtășanie. Expresia aceasta se referă de multe
ori la servirea mesei. Spre exemplu: „Frângeau pâinea acasă și luau
hrana cu bucurie.” (Fapte 2,46; Fapte 27,33-35) Chiar dacă ar fi fost
vorba despre un serviciu divin de împărtășanie, Biblia nu spune că
împărtășania avea loc numai duminica.
t Adunarea aceasta a avut loc în seara primei zile. Să observăm că
Pavel a predicat până la miezul nopții; în încăpere erau multe lumini
(afară era întuneric); Eutih a adormit (era noaptea târziu); iar Pavel a
predicat până în zorii zilei și apoi a plecat într-o călătorie. Din
moment ce la evrei ziua începe și se încheie la apusul soarelui, atunci
în pasajul acesta este vorba despre sâmbătă noaptea (Geneza 1,5.8).
Pavel a predicat sâmbătă noaptea și a plecat duminică dimineața în
călătorie. El nu s-a dus la biserică! Pasajul acesta nu susține păzirea
duminicii, întrucât Pavel pleacă în călătorie duminică dimineață.
Am citit toate versetele din Noul Testament în care este amintită
duminica și niciunul nu susține că Sabatul biblic ar fi fost schimbat.
Acum să analizăm alte câteva versete care sunt aduse ca argument
în favoarea schimbării.
10. Afirmă Pavel că nu contează ce zi de odihnă ținem? Romani
14,5.6
„Unul socotește o zi mai _________ decât alta; pentru altul, toate
zilele sunt la fel.”
Pavel nu face niciodată referire la Sabat în Romani 14. Biblia nu ar fi
consecventă cu ea însăși dacă Pavel le-ar fi spus romanilor că nu era
nevoie să țină Sabatul, în timp ce el îl păzea și îi învăța pe cei dintre
neamuri să îl păzească (Fapte 13,42-44; 16,13; 17,2; 18,4). Este clar
că Biblia nu se contrazice. Atunci ce vrea să spună Pavel aici?
În biserica de la început, între evrei și creștinii dintre neamuri exista o
:
 discuție privitoare la obligativitatea convertiților dintre neamuri de a
respecta sărbătorile evreiești și de a fi circumciși și la interdicția de a
mânca din carnea animalelor jertfite idolilor (Fapte 15,1; 1 Corinteni
8,7-13; Romani 14,1-5). Întrucât aceste disensiuni nu se refereau la
Cele Zece Porunci, Pavel a spus că prima îndatorire a bisericii era
aceea de a păstra unitatea.
Este evident că Pavel a susținut păzirea Celor Zece Porunci, dar nu
păzirea legii ceremoniale. „Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea
împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu.” (1
Corinteni 7,19)
11. Se spune undeva în Biblie că Legea lui Dumnezeu s-a
schimbat? Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții
Celui Preaînalt și se va încumeta _________ vremile și legea.”
Da, Biblia spune că Legea va fi schimbată, dar nu de către
Dumnezeu. Oamenii rău intenționați au fost cei care au încercat să
schimbe Legea sfântă a lui Dumnezeu în urmă cu mult timp.
Problema este că, astăzi, tradiția este atât de bine înrădăcinată în
cultura noastră, încât simțim nevoia să justificăm această schimbare
cu orice preț, chiar în lipsa argumentelor din Biblie. Dar problema
este serioasă și este legată de credincioșie. Vom rămâne credincioși
lui Isus și Cuvântului Său sau vom da întâietate omului? Acesta este
provocarea pe care ne-o adresează instituția care a adus
schimbarea:
Păzirea duminicii „nu numai că nu are vreo bază în Biblie, ci este și o
negare flagrantă a literei ei, care ne poruncește să ne odihnim în
Sabat, adică sâmbăta. Biserica Catolică a fost cea care… a transferat
această odihnă asupra zilei duminicii, în amintirea învierii Domnului.
Astfel, ținerea duminicii de către protestanți este un tribut pe care ei
îl aduc, vrând-nevrând, autorității Bisericii.” Monsignor Segur, Plain
Talk About the Protestantism of Today, (Thomas B. Noonan & Co.,
Boston, 1868),
:
 pag. 213.
12. Va reașeza Dumnezeu la locul cuvenit adevărurile din
Cuvântul Său? Fapte 3,20.21
„Și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi:
pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile
____________________ a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a
vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime.”
Înainte de revenirea Sa, Isus va reașeza toate adevărurile din
Cuvântul Său la locul cuvenit. Reașezarea Sabatului este deosebit de
importantă, deoarece el este, după cum a fost prezis, ținta atacurilor
diavolului împotriva lui Isus, în calitate de Creator și Mântuitor al
nostru (Daniel 7,25). În vremea judecății, exact înainte de revenirea lui
Isus, Evanghelia ne cheamă să ne întoarcem la închinarea și la
respectul pe care I le datorăm lui Isus, Creatorul. „Și am văzut un alt
înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru
ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei
seminții, oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: ’Temeți-
vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și
închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele
apelor!’” (Apocalipsa 14,6.7) Este demn de remarcat că această
Evanghelie citează din porunca a patra: „Căci în șase zile a făcut
Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a
șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă
și a sfințit-o.” (Exod 20,11) Ai observat că porunca a patra începe cu
cuvintele „Adu-ți aminte”? Fiind atotcunoscător, Dumnezeu a știut că
vom uita și că vom avea nevoie de chemarea din Apocalipsa 14,7.
13. Îl iubești pe Isus și vrei să Îi aduci slavă pentru că El este
Creatorul și Mântuitorul tău?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Studiul 12
:
 Puterea de a trăi
Să presupunem că ai ști cu exactitate ziua și ora în care bursa de
acțiuni se va prăbuși, dar nu ai ști ce să faci în această privință. La ce
îți folosește această informație? La nimic.
Profeția biblică ne oferă informații nu numai despre evenimentele
viitoare, ci și despre modul în care să ne pregătim pentru ele. Am
studiat deja câteva dintre profețiile uimitoare ale Bibliei și am văzut
că ele ne oferă o prezentare detaliată a evenimentelor care ne arată
că Domnul va veni în curând.
Studiul de față ne va îndrepta atenția asupra unei alte teme a
profeției, la fel de esențială pentru înțelegerea evenimentelor, temă
care ne va ajuta să știm cum să trăim în aceste zile din urmă.
1. Ce întâmplare din viața lui Daniel a folosit Domnul pentru a
ilustra tipul de constrângere la care va fi supus poporul Său în
vremea sfârșitului? Daniel 6,1-4
„Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru
că în el era un duh înalt; și împăratul se gândea să-l pună peste toată
împărăția. Atunci, căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva
asupra lui Daniel, ca ______________ în ce privea treburile
împărăției.”
Invidia și gelozia par a scoate la iveală ce este mai rău în oameni, nu-i
așa? Daniel era invidiat fiindcă îi întrecea pe ceilalți și fiindcă era
cunoscut pentru spiritul lui foarte evlavios. Credincioșii lui Dumnezeu
din vremea sfârșitului îi vor întrece pe ceilalți prin loialitatea și
ascultarea lor față de Isus (Apocalipsa 14,12).
2. Ce anume l-a protejat pe Daniel de dușmanii lui? Daniel 6,4
„Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare,
pentru că el era _____________ și nu se găsea nicio greșeală la el și
niciun lucru rău.”
Câte personalități publice nu și-au ratat cariera din cauza unor fapte
ascunse care au fost date în vileag? De obicei se întâmplă așa cu cei
bogați și celebri, dar Satana se joacă deseori în felul acesta și cu
:
 sufletele oamenilor obișnuiți. Înțelegem de aici cât de important este
să fim curați atât acasă, cât și în public.
3. Cât de „secrete” sunt secretele oamenilor? Luca 8,17
„Fiindcă nu este ________ acoperit, care nu va fi descoperit, nimic
tăinuit, care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină.”
Adeseori uităm că în jurul nostru sunt îngeri nevăzuți, atât buni, cât și
răi, care văd tot ce facem. Îngerii lui Satana se bucură să ne facă să
păcătuim și apoi să ne demaște în public, spre pierderea noastră. Și
Dumnezeu ne vede și consemnează totul, pentru judecată. Atunci
fiecare secret va fi destăinuit și toți vor trebui să dea socoteală. Dar
nu trebuie să ne temem, dacă acceptăm, la fel ca Daniel, ca
Dumnezeu să ne conducă viața. Dumnezeu ne poate da puterea de a
duce o viață ireproșabilă.
4. Ce să facem cu greșelile trecutului? Proverbe 28,13
„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le
_____________ și __________ de ele capătă îndurare.”
Există un singur mod prin care păcatele noastre rușinoase pot
rămâne departe de lumina reflectoarelor. Putem să mergem cu ele la
Isus, putem să I le mărturisim și să le părăsim. Sângele Său le va
șterge din cărțile cerului și din inimile noastre (Fapte 3,19; Psalmi
51,1-10).
5. La ce concluzie au ajuns dușmanii lui Daniel? Daniel 6,5-9
„Atunci oamenii aceștia au zis: ’Nu vom găsi niciun cuvânt de
plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul
în ________ Dumnezeului lui!’”
Singurul mod de a-l ataca a fost acela de a trece religia lui în
ilegalitate. În primul rând, Daniel a fost ispitit să calce porunca întâi
(„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” Exod 20,3) În al doilea rând,
puterea civilă a imperiului a luat locul lui Dumnezeu, ajutându-i pe
dușmanii lui Daniel să îl pedepsească după o lege omenească.
Diavolul folosește de multe ori tactica aceasta. Urmașii credincioși ai
lui Dumnezeu sunt înfățișați ca niște călcători ai legii statului. Dorința
:
 lui dintotdeauna a fost aceea de a-i persecuta pe aceia care se
predau lui Isus și vor să asculte de El cu orice preț (Apocalipsa 12,17).
6. A considerat Daniel că în noua situație trebuia să se roage pe
ascuns? Daniel 6,10-11
„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde
ferestrele odăii de sus erau ___________ înspre Ierusalim, și de trei
ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui.”
Daniel și-a dat seama că noul decret era o capcană pentru el. Într-o
astfel de situație, unii ar sta pe gânduri și ar alege să închidă
fereastra și să se roage pe ascuns. Dar nu și Daniel.
7. De ce s-a hotărât Daniel să nu închidă fereastra? 1 Împărați
8,46-50
„Când vor păcătui împotriva Ta… și-i vei da în mâna vrăjmașului,
care-i va duce robi într-o țară vrăjmașă, depărtată sau apropiată:
dacă se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor
întoarce la Tine… dacă-Ți vor face rugăciuni, ____________________
spre țara lor…, ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile
și cererile lor și fă-le dreptate…, trezește mila celor ce-i vor ținea robi,
ca să se îndure de ei.”
Daniel nu și-a schimbat obiceiul de a se ruga, din două motive. În
primul rând, Cele Zece Porunci nu încuviințau acest lucru. Să nu
uităm că decretul împăratului impunea ca oamenii să i se roage
numai lui. Daniel a ales să asculte de legea lui Dumnezeu, și nu de
legea omului.
Al doilea motiv: Daniel știa în ce moment de pe axa timpului profetic
se află. Rugăciunea lui Solomon, înălțată cu 400 de ani înaintea lui, îi
încuraja pe cei din generațiile următoare, care se aflau în captivitate,
să se roage cu fața spre Ierusalim dacă doreau să fie eliberați.
Evenimentele din Daniel 6 și 9 au loc în același an – cu doi ani înainte
de încheierea captivității babiloniene de 70 de ani. Daniel știa că se
afla într-un moment de răscruce al profeției.
Profeția și Legea lui Dumnezeu l-au ajutat pe Daniel în situațiile
:
 critice. El Îl iubea pe Dumnezeu și nu a vrut să accepte compromisul.
8. Ce să facem atunci când Legea lui Dumnezeu și legile oame-
nilor se contrazic? Fapte 5,29
„Trebuie ___________ mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”
Legea lui Dumnezeu are prioritate. Dacă facem altfel, dovedim că nu
avem încredere în El. Neascultarea spune: „Doamne, în situația
aceasta, cred că știu mai bine ce trebuie să fac. Legea Ta este bună
în majoritatea cazurilor, dar acum lucrurile stau altfel.” În felul acesta,
arătăm că nu Îl iubim pe Dumnezeu mai presus decât orice sau că nu
știm cum să avem încredere în El, atunci când diavolul ne pune la
încercare.
9. Ce text din Biblie ne spune că situația aceasta se va repeta?
Apocalipsa 13,15
„I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să
vorbească și să facă să fie _________ toți cei ce nu se vor _________
icoanei fiarei.”
Și în această situație, puterea civilă încearcă să le dicteze oamenilor
cui să se închine. Din fericire, avem exemplul bun al lui Daniel.
Probabil că Daniel s-a întrebat de ce a îngăduit Dumnezeu ca el să
treacă printr-o încercare atât de cumplită. El își închinase viața lui
Dumnezeu. De ce îngăduia El să se întâmple așa ceva?
Un motiv a fost acela ca noi să putem privi la exemplul lui și să știm
ce să facem în împrejurări asemănătoare. (Romani 15,4) Dacă ar ști,
Daniel ar fi surprins să afle că, după mai bine de 2500 de ani,
exemplul lui de credincioșie le este de folos oamenilor. Nu uita:
Dumnezeu urmărește întotdeauna un scop bun, atunci când îngăduie
să trecem prin anumite situații dificile.
10. Ce spune Biblia despre poporul lui Dumnezeu care va trece
prin încercări asemănătoare în vremea sfârșitului? Apocalipsa
14,12
„Aici este răbdarea sfinților, care _____________ poruncile lui
Dumnezeu și credința lui Isus.”
:
 Trăim într-o vreme în care trebuie să luăm hotărârea de a nu ne lăsa
pradă lucrurilor pe care pune preț lumea noastră. Credința lui Isus ne
va încuraja și ne va da putere să rămânem credincioși principiilor și
Legii lui Dumnezeu.
11. Ce efect a avut credincioșia lui Daniel asupra împăratului?
Daniel 6,12-17
„Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în
groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul și a zis lui Daniel: ,Dumnezeul
tău, căruia __________ Îi slujești, să te __________.”
Împăratul și-a dat seama că a fost păcălit, dar știa că legea nu putea
fi schimbată. Înainte de a-l trimite pe Daniel în groapa cu lei, el și-a
exprimat credința că Dumnezeu îl va scăpa. Ce mărturisire frumoasă!
Neacceptarea compromisului de către noi îi determină pe alții să-și
exprime credința în Dumnezeu!
12. Ce ne spune întâmplarea aceasta despre grija lui Dumnezeu
față de cei credincioși? Daniel 6,21-23
„Daniel a zis împăratului: ’Veșnic să trăiești, împărate! Dumnezeul
meu a trimes pe _________ Său și a închis gura leilor, care nu mi-au
făcut niciun rău, pentru că am fost găsit ____________ înaintea Lui’…
Daniel a fost scos din groapă și nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru
că avusese încredere în Dumnezeul său.”
La fel ca Daniel, Noe, Ilie, Petru sau Pavel, și noi putem să avem
încredere că Dumnezeu ne va ocroti, atunci când El este Cel dintâi în
viața noastră.
13. Care a fost rezultatul final al acestei întâmplări? Daniel
6,24-28
„Împăratul Dariu a scris…: ’Poruncesc ca, în toată întinderea
împărăției mele, oamenii să se teamă și să se înfricoșeze de
Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel _____ și El
dăinuiește veșnic; împărăția Lui nu se va nimici niciodată și
stăpânirea Lui nu va avea sfârșit. El izbăvește și mântuiește.’”
Ce s-ar fi întâmplat dacă Daniel ar fi ales să nu se expună și ar fi
:
 închis ferestrele înainte de a se ruga? Datorită credincioșiei lui,
întregul Imperiu Medo-Persan a auzit despre adevăratul Dumnezeu.
14. De unde a avut Daniel puterea de a-I rămâne credincios lui
Dumnezeu? Daniel 6,10
„De trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui,
cum făcea și mai ___________.”
Daniel a știut că timpul petrecut împreună cu Dumnezeu îl va ajuta să
se opună influențelor corupătoare ale lumii păgâne. Daniel ne arată
cum putem să trăim pentru Dumnezeu. El și-a format un obicei de
rugăciune care nu s-a schimbat pe parcursul a aproape 70 de ani, în
care el a cercetat Biblia și L-a căutat pe Dumnezeu cu toată inima lui
(Daniel 9,2.3)
Pentru a păstra o legătură strânsă cu Dumnezeu, avem nevoie să
petrecem împreună cu El un timp de calitate, îndelungat și regulat.
Satana știe acest lucru și încearcă să ne răpească timpul pe care
Dumnezeu vrea să-L punem deoparte pentru El. Nu trebuie să-i
permitem acest lucru.
Să vedem cum și-a păstrat Daniel relația cu Dumnezeu în mod
practic. În versetul 10 sunt amintite patru lucruri care ne vor ajuta să
trăim pentru Dumnezeu în aceste zile din urmă.
15. Care sunt cele patru caracteristici ale vieții de rugăciune a
lui Daniel? Daniel 6,10
(1) „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui,
unde ferestrele _____________ erau deschise…”
Daniel avea un loc de rugăciune. Și noi avem nevoie de un loc
special, în care să ne rugăm în liniște și netulburați.
(2) „…unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim și
de trei ori pe zi ________________…”
Daniel avea o anumită poziție la rugăciune. Putem să ne rugăm în mai
multe poziții: în picioare, stând jos sau în timpul mersului etc. Dar
este bine să ne luăm în fiecare zi un timp special în care să
îngenunchem și să-I spunem Celui Atotputernic că avem nevoie de El
:
 în viața noastră.
(3) „de _______ ori de zi… se ruga…”
Daniel avea momente regulate de rugăciune. Ar trebui să stabilim un
anumit timp din fiecare zi, în care să citim din Cuvântul lui Dumnezeu
și să ne rugăm. Timpul de calitate de dimineață este cel mai potrivit
pentru a cere călăuzirea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Seara ar
trebui să recapitulăm împreună cu Dumnezeu evenimentele zilei.
(4) „… și _________ pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.”
Daniel avea un plan de rugăciune. El aducea laude. Rugăciunile
noastre au mai mult sens dacă respectă un plan. Iată mai jos un plan
simplu, folosit cu succes de multe persoane.
Laudă Începe rugăciunea lăudându-L pe Dumnezeu pentru
frumusețea caracterului Său. Adu înaintea Sa motivele tale de
adorare.
Mărturisire Mărturisește-ți păcatele și nevoia după Dumnezeu.
Mulțumire Mulțumește-I pentru că te-a iertat și pentru lucrurile
bune, ba chiar și pentru încercările din viața ta.
Cereri Adu înaintea Sa cererile Tale. Cere-I să te conducă în
tot adevărul, cere-I o inimă care să-L iubească pe El mai presus
decât orice și credință ca să asculți îndemnurile Sale, înfățișează-I
nevoile familiei tale etc.
16. Vrei să faci din relația cu Dumnezeu principala ta prioritate și să-
ți iei zilnic timp să stai de vorbă cu El?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Timpul în care trăim este la fel de dificil ca și timpul în care trăia
Daniel. Și noi avem nevoie să ne păstrăm relația cu Dumnezeu, ca să
avem putere să trăim pentru Isus.

Studiul 13
Glorioasa răpire din apocalipsa
:
 Revenirea lui Isus pe planeta Pământ este una dintre temele centrale
ale Bibliei. Despre ea se vorbește în Scriptură de mai multe ori chiar
decât despre prima Sa venire. Această accentuare a glorioasei răpiri
din Apocalipsa ne confirmă că este vorba despre un subiect de
primă importanță atât pentru Dumnezeu, cât și pentru noi.
Biblia este atât de plină de entuziasm pentru revenirea lui Isus,
pentru că lui Dumnezeu îi este foarte dor de noi. El a așteptat cu dor
să Se întâlnească din nou față în față cu neamul omenesc, încă de
când păcatul a ridicat pentru prima dată un zid de despărțire între noi
și Dumnezeu. El vrea să pună capăt durerii și suferinței pe care
păcatul le-a adus omenirii și universului întreg.
Deși Dumnezeu așteaptă cu dor această reuniune, El nu este lipsit de
răbdare. Există un motiv pentru care El nu ne-a dus încă acasă, în
cer. Biblia ne spune că această aparentă întârziere se datorează
faptului că El „dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la
pocăință” (2 Petru 3,9). Harul uimitor al lui Dumnezeu este motivul
pentru care așteptarea se prelungește.
În aceste momente finale, dinainte de venirea lui Isus, Duhul Sfânt îi
călăuzește pe oameni „în tot adevărul” (Ioan 16,13) și ne pregătește
să-L putem întâlni pe Isus în pace. Cel mai bun mijloc de a „grăbi”
venirea Sa este să urmăm călăuzirea Duhului în viața noastră. (Vezi 2
Petru 3,9-12.)
Lecția aceasta îndepărtează confuzia legată de modul în care va
reveni Isus. Întrebările legate de răpirea secretă și de timpul de
strâmtorare vor găsi răspunsuri clare atunci când vom studia ce
spune Biblia.
1. Ce promisiune specială a făcut Isus înainte de a pleca la cer?
Ioan 14,1-3
„Mă voi ___________ și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să
fiți și voi.”
De-a lungul secolelor, creștinii au așteptat cu nerăbdare împlinirea
promisiunii lui Isus de a Se întoarce, ca fiind „fericita nădejde” (Tit
:
 2,13). Aceasta înseamnă sfârșitul păcatului și reuniunea cu
Dumnezeu.
2. Ce semn precede imediat revenirea lui Isus? Matei 24,3-5
„’Când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii
Tale și al sfârșitului veacului acestuia?’ Drept răspuns, Isus le-a zis:
’Băgați de seamă să nu ___________ cineva. Fiindcă vor veni mulți în
Numele Meu și vor zice: «Eu sunt Hristosul!» Și vor înșela pe mulți.’”
Pentru Satana, revenirea lui Isus nu este o „fericită nădejde”. Isus ne
avertizează că, înainte de revenirea Sa, diavolul va aduce în prim-
plan hristoși mincinoși. Acești „hristoși mincinoși și proroci mincinoși
vor face semne mari și minuni până acolo, încât să înșele, dacă va fi
cu putință, chiar și pe cei aleși” (Matei 24,24). Ființe supranaturale
pline de măreție vor face minuni reale și vor pretinde că sunt îngeri
sfinți și chiar Isus Hristos Însuși! (2 Corinteni 11,14; Apocalipsa 13,13)
3. Ce a făcut Isus pentru a-și ajuta poporul să se pregătească
pentru revenirea Sa? Matei 24,25
„Iată că v-am ________ mai dinainte.”
Isus ne-a dat profețiile ca să ne pregătească pentru ceea ce urmează
să vină. De aceea este atât de important să le înțelegem.
Înșelăciunile sunt atât de copleșitoare, încât singura cale de scăpare
va fi să ne încredem în învățăturile clare ale Bibliei, și nu în ceea ce
vedem cu ochii noștri. În această lecție vom vedea opt caracteristici
ale revenirii lui Isus. Cunoscându-le, vei fi la adăpost în ceea ce
privește înșelăciunile. Doar Isus poate face toate aceste lucruri.
Satana poate să imite una sau două dintre ele, și acestea cu anumite
limite, dar îi este imposibil să le realizeze pe toate deodată și la acea
scară universală la care le va realiza Isus.
4. În ce parte a lumii Se va întoarce Isus? Matei 24,26-30
„Deci, dacă vă vor zice: ’Iată-L în pustie’, să nu vă duceți acolo! ’Iată-
L în odăițe ascunse’, să nu credeți. Căci, cum iese ___________ de la
răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului. …
Atunci… ________ semințiile pământului se vor boci și Îl vor
:
 __________ pe Fiul omului venind.”
Revenirea lui Isus este GLOBALĂ. El nu Se va arăta în locuri
exclusiviste, răspândite prin lume. Dacă trebuie să deschizi
televizorul ca să vezi la Știri un interviu cu „Hristos, care S-a întors”,
înseamnă că acela nu este adevăratul Isus. Strălucirea adevăratei Lui
veniri va umple tot cerul. Toate națiunile pământului Îl vor vedea pe
cer, asemenea unui fulger. Orice va fi mai puțin decât atât, va fi
înșelăciunea diavolului.
5. Câți oameni Îl vor vedea pe Isus revenind? Apocalipsa 1,7
„Iată că El vine pe nori. Și _________ ochi Îl va vedea.”
Revenirea lui Isus este foarte VIZIBILĂ. Orice om de pe planetă Îl va
vedea pe cer. Nimeni nu va putea pierde această imagine.
6. Cum vor putea toți să-L vadă în același timp pe Isus venind?
Matei 25,31
„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu ______ sfinții îngeri…”
Isus revine în slava Sa extraordinară, împreună cu TOȚI ÎNGERII.
Aceste ființe strălucitoare sunt „zeci de mii” și umplu cerul (Evrei
12,22). Îți poți imagina ce efect va avea această apariție? Un singur
înger, la învierea lui Isus, a fost atât de măreț, încât slava lui i-a făcut
pe cei 100 de soldați romani, încercați în războaie, să leșine de frică
(Matei 28,2-4). Imaginează-ți scena aceasta amplificată de câteva
miliarde de ori!
7. De ce toți îngerii se întorc împreună cu Isus? Matei 24,31
„El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și îi vor
___________ pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a
cerurilor până la cealaltă.”
Îngerii îi ADUNĂ PE ALEȘII LUI DUMNEZEU din toate colțurile
pământului, ca să-i ia la cer.
8. Pe cine din poporul lui Dumnezeu adună îngerii? 1 Tesaloni-
ceni 4,16.17
„Întâi vor învia cei __________ în Hristos. Apoi, noi __________ care
vom fi rămas, vom fi răpiți __________ împreună cu ei, în nori, ca să
:
 întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și astfel vom fi totdeauna cu
Domnul.”
A doua venire a lui Isus îi adună laolaltă pe toți urmașii lui Hristos,
atât pe cei morți, cât și pe cei vii. Mai întâi vor fi înviați cei care au
murit credincioși. Apoi, credincioșii aflați în viață sunt luați împreună
cu ei, ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Să reținem că, de data
aceasta, Isus nu pune piciorul pe pământ. Acesta este un alt aspect
care ne ajută să-L deosebim pe adevăratul Hristos de cei falși.
9. Isus Se întoarce pe tăcute? 1 Tesaloniceni 4,16
„Căci Însuși Domnul, cu __________________, cu glasul unui
________________ și cu ______________ lui Dumnezeu.”
Revenirea lui Isus este AUDIBILĂ, în niciun caz pe tăcute. Conform
Scripturii, atunci când El revine, toți Îl vor vedea și Îl vor auzi. (Să
observăm că este aceeași „trâmbiță” și aceeași adunare a celor aleși
ca cele menționate în Matei 24,30.31.) Strigătul lui Isus, glasul
arhanghelului și sunetul trâmbiței răsună atât de tare, încât chiar și
cei „morți în Hristos” aud. Isus a spus: „Nu vă mirați de lucrul acesta;
pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și
vor ieși afară din ele” (Ioan 5,28.29). Aceasta este ziua pe care cerul
a așteptat-o atâta vreme! Nimic nu-i poate determina pe Dumnezeu
și pe îngerii Săi să tacă!
10. Ce se întâmplă cu corpurile noastre atunci când trâmbița
răsună și noi suntem strânși laolaltă să-L întâmpinăm pe Isus? 1
Corinteni 15,50-55
„Toți vom fi _____________________ într-o clipă, într-o clipeală din
ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia
nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul
acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta
muritor să se îmbrace în ___________________.”
Vom fi SCHIMBAȚI. Isus ne va da comoara minunată a unor corpuri
nemuritoare, care nu vor obosi, nu se vor îmbolnăvi și nu vor muri
niciodată.
:
 11. Ce se întâmplă cu cei care nu L-au urmat pe Hristos?
2 Tesaloniceni 1,7-10
„La descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
într-o flacără de foc, ca să-i pedepsească pe cei ce nu-L __________
pe Dumnezeu și pe cei ce nu _____________ de Evanghelia
Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o
_______________ veșnică, de la fața Domnului și de la slava puterii
Lui, când va veni, în ziua aceea…”
Revenirea lui Isus îi DISTRUGE PE CEI PIERDUȚI. Să observăm că
aceasta are loc „când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în
sfinții Săi” (vers. 10). Același eveniment, care îi determină pe cei
mântuiți să spună: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care
aveam încredere că ne va mântui” (Isaia 25,9), îi va face pe cei
pierduți să strige „munților și stâncilor: ’Cădeți peste noi și
ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de
mânia Mielului!’” (Apocalipsa 6,16) Ce face diferența între a fi mântuit
și a fi pierdut? Cei mântuiți „ascultă de Evanghelie” și Îl acceptă pe
Isus ca Domn.
12. Cum vine Isus „ca un hoț”? 2 Petru 3,10
„Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, __________ vor
trece _____________, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și
______________, cu tot ce este pe el, va ___________.”
Expresia „ca un hoț” este adesea folosită pentru a susține o răpire
secretă. Cu toate acestea, Biblia spune că, atunci când El vine ca un
hoț, cerurile vor trece, cu un zgomot puternic, și totul va arde. Nu
seamănă deloc cu o răpire în secret a celor sfinți, în timp ce cei
pierduți sunt lăsați pe pământ, fără să știe nimic. Așadar, la ce se
referă faptul că Isus vine ca un hoț? Isus Însuși a explicat: „Să știți că,
dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar
veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, și voi fiți gata, căci
Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” Venirea Sa este
asemenea aceleia a unui hoț, deoarece „nu știți în ce zi va veni
:
 Domnul vostru”. (Matei 24,42-44)
13. Cum va arăta pământul după revenirea lui Isus? Ieremia
4,23-27
„Mă uit la pământ și iată că este ____________________ … Mă uit și
iată că nu este __________________ […] și toate cetățile sale sunt
nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!”
Revenirea lui Isus LASĂ PLANETA ÎN RUINE și complet depopulată,
nemairămânând pe ea „niciun om”. Toți cei mântuiți sunt adunați și
luați la cer. Cei pierduți sunt distruși de strălucirea venirii Sale. Nu
mai rămâne nimeni, nici măcar pentru a-i îngropa pe cei morți.
(Ieremia 25,30-33)
Așadar, iată cele opt caracteristici pe care le prezintă Biblia în
legătură cu venirea lui Isus. Revenirea lui Isus Hristos este GLOBALĂ
în întinderea ei, VIZIBILĂ pentru toți, îi include pe TOȚI ÎNGERII, îi
ADUNĂ și îi ia la cer pe toți cei credincioși, atât pe cei care sunt în
viață, cât și pe cei care au murit în Hristos, este AUDIBILĂ pentru
orice ureche, îi SCHIMBĂ pe cei mântuiți din ființe muritoare în ființe
nemuritoare, îi DISTRUGE pe cei necredincioși și DEVASTEAZĂ
pământul, lăsându-l în ruine și cu totul depopulat. Doar Isus Se poate
întoarce în felul acesta.
14. Ai luat decizia de a fi gata pentru venirea lui Isus?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
___________________________________________________
Isus Se întoarce pentru a-i lua pe copiii Săi acasă, în locuințele pe
care le-a pregătit pentru ei în cer (Ioan 14,1-3). Dacă încă nu L-ai
invitat să fie Domnul și Mântuitorul tău, acum este timpul să o faci.
Profeția ne arată că El Se întoarce în curând. Nu există o a doua
șansă. Primește-L pe Isus astăzi, ca să poți merge cu El în cer, atunci
când va veni.
RĂPIREA SECRETĂ
Chiar dacă expresia de „răpire secretă” nu se găsește în Biblie, ea re-
:
 prezintă stâlpul multor interpretări profetice. Să analizăm împreună
textele folosite cel mai adesea pentru a susține teoria răpirii secrete.
1. Ce înseamnă „unul va fi luat și altul va fi lăsat”? Matei 24,40
În acest text, Isus compară revenirea Sa cu potopul lui Noe. „Unul va
fi luat și altul va fi lăsat” în același fel în care „a venit potopul și i-a
luat pe toți” (Matei 24,37-44). Textul paralel din Luca spune: „A venit
potopul și i-a prăpădit pe toți” (Luca 17,26-37). Prin aceasta, Isus ne
spune că la revenirea Sa vor exista doar două grupe de oameni: cei
mântuiți, vii, și cei pierduți, care sunt nimiciți, morți. Atunci când
ucenicii au întrebat „Unde, Doamne?”, adică unde va fi lăsat cel
pierdut, Isus le-a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge
vulturii.” Când Isus va veni să-Și ia poporul la cer, cei pierduți nu vor fi
lăsați pe pământ în viață. Trupurile lor moarte vor fi lăsate pradă
vulturilor.
2. Antihristul vine după răpire? 2 Tesaloniceni 2,1-8
Biblia ne învață că Antihristul se arată înainte de răpire. „Nimeni să nu
vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit
lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii”.
Antihristul va precede răpirea la cer, deoarece și el va fi distrus de
revenirea lui Isus (vers. 8).
3. Domnește Antihristul în cei șapte ani de necazuri și de neno-
rociri?
Această perioadă de șapte ani face parte din profeția de șaptezeci
de săptămâni, care se găsește în Daniel 9,24-27. Este universal
recunoscut că primele șaizeci și nouă de săptămâni au precedat și
au prezis prima venire a lui Isus și s-au încheiat la botezul Său. Cu
toate acestea, cei care susțin răpirea secretă introduc o perioadă
nejustificată, de 2000 de ani, între săptămânile a șaizeci și noua și a
șaptezecea, cu toate că profeția nu spune că sunt șaizeci și nouă de
săptămâni, apoi două mii de ani și apoi încă o săptămână.
Săptămâna a șaptezecea urmează direct după a șaizeci și noua, așa
cum este de așteptat. Această ultimă săptămână a inclus
:
 moartea lui Isus, în anul 31 d.Hr., și începutul predicării Evangheliei la
neamuri, în anul 34 d.Hr. (Vezi lecția Cea mai importantă profeție a
Bibliei.) Acești șapte ani nu au nimic de-a face cu Antihristul.
4. Sunt răpirea și a doua venire a lui Isus unul și același eve-
niment?
Unii susțin, în mod incorect, că Isus Se întoarce mai întâi în secret (în
limba greacă: parousia) și apoi, după o perioadă de șapte ani de
nenorociri, într-o a doua venire (limba greacă: apokalupsis). Cu toate
acestea, textul original grecesc descrie „parousia” și „apokalupsis”
ca fiind același eveniment. În 1 Tesaloniceni 4,15, „venirea (parousia)
Domnului” pentru a-Și aduna poporul ar părea să susțină o răpire
„secretă”. Dar, în 2 Tesaloniceni 2,8, despre parousia ni se spune că îl
va nimici și pe Antihrist: „Pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea
gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii (parousia) Sale.” „Venirea
(parousia) Fiului omului”, din Matei 24,37-39, apare în textul paralel,
din Luca 17,26-30, ca „ziua când se va arăta Fiul omului
(apokalupsis)”. Aceasta arată că venirea lui Isus (parousia) și arătarea
Lui (apokalupsis) sunt unul și același eveniment, care are loc după ce
va apărea Antihristul.
5. Unde își are originea teoria Antihristului ateist și a răpirii
secrete?
În timpul Reformei protestante, reformatorii au identificat fiara din
Apocalipsa, capitolul 13, ca fiind Biserica Romană medievală.
Strategia Romei de a contraface dovezile biblice a fost aceea de a
oferi o altă interpretare. Iezuiții, înființați pentru a se opune
protestantismului, l-au desemnat pe Ribera, în anul 1580, să
realizeze metoda de interpretare futuristă, care spune că Antihristul
va fi o persoană individuală, ateistă, care va apărea chiar la sfârșitul
istoriei și care va domni timp de trei ani și jumătate, reconstruind
templul de la Ierusalim. În general, această interpretare nu a fost
susținută de protestanți până în secolul XX, când a fost popularizată
de C. I. Scofield și de Hal Lindsey. Ideea răpirii secrete a apărut după
:
 anii 1800. Chiar dacă nu are niciun fundament biblic, ea a câștigat o
largă acceptare și a reușit să distragă atenția de la adevărul Bibliei.

Studiul 14
Misterul morții rezolvat
Dacă te-ai aflat vreodată lângă patul unui muribund sau dacă știi din
experiență ce înseamnă să pierzi un copil în floarea vârstei, dacă
vălul negru al morții te-a despărțit de o persoană dragă, probabil că
te-ai întrebat: „De ce? De ce trebuie să trec prin așa ceva? De ce
atâta suferință, durere și singurătate?” Și probabil că ai căutat să afli
răspuns la întrebarea: „Ce sens are viața? Trăim, murim și apoi ce
urmează…?”
Dacă ți-ai pus vreodată aceste întrebări, trebuie să știi că nu ești
singurul. Oamenii au fost preocupați dintotdeauna de această temă.
În studiul de față vom descoperi că Biblia dă vălul la o parte și rezolvă
misterul morții. După cum vom vedea, profeția arată că, în zilele
sfârșitului, concepția oamenilor despre moarte va avea un rol major.
1. Cine poate să dezlege misterul morții? Apocalipsa 1,18
„[Eu sunt] Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu
țin ________ morții și ale Locuinței morților.”
Isus este singurul capabil să dezlege misterul morții. El este
Creatorul nostru și știe ce înseamnă viața și moartea (Coloseni 1,16).
Ca Mântuitor al nostru, El a trecut prin moarte, iar acum este viu și
poate să ne destăinuiască secretul ei. Putem avea încredere în
Cuvântul Său, Biblia.
2. Cum a creat Isus primul om? Geneza 2,7
„Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ______ pământului, i-a suflat
în nări ________ de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
Dumnezeu l-a modelat pe om din țărâna pământului și i-a suflat în
nări suflare de viață. Omul a devenit „un suflet viu”. Așadar: țărână +
suflare = suflet viu
3. Ce este suflarea de viață?
:
 a. „_________ lui Dumnezeu m-a făcut și ______________ Celui
Atotputernic îmi dă viață.” Iov 33,4
b. „Trupul fără ______ este mort.” Iacov 2,26
Suflarea aceasta este „duhul” sau puterea dătătoare de viață a lui
Dumnezeu, care întreține respirația și bătăile inimii. În Iov 27,3 citim:
„Atâta vreme cât voi avea suflet și suflarea lui Dumnezeu va fi în
nările mele…” Aici, Iov folosește o tehnică poetică ebraică în care
cuvintele „suflare” și „suflet” pot fi înlocuite unul cu altul. În felul
acesta poate „suflarea lui Dumnezeu” să fie în nările lui. Când
Dumnezeu a suflat suflarea de viață în trupul neînsuflețit al lui Adam,
acesta a devenit „un suflet viu” (Geneza 2,7). Să observăm că nu i s-
a dat un suflet, ci el a devenit un suflet.
4. Ce se întâmplă atunci când un om moare?
„… până nu se întoarce țărâna în __________ cum a fost, și până nu
se întoarce duhul la ___________, care l-a dat.” Eclesiastul 12,7
La moarte, suflarea, sau duhul, se întoarce la Dumnezeu, iar țărâna
se întoarce în pământ. Moartea este opusul creației.
5. Ce se întâmplă la moartea unei persoane, adică a unui „suflet
viu”? Fapte 7,59.60
„Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: ,Doamne Isuse,
primește ________ meu!’ Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas
tare: ’Doamne, nu le ținea în seamă păcatul acesta!’ Și după aceste
vorbe, a __________.”
Ștefan cunoștea Biblia și știa că duhul lui avea să se întoarcă la
Dumnezeu, atunci când avea să moară. Dar Biblia, în loc de „a murit”,
spune că el „a adormit”.
6. Ce spune Isus că este moartea? Ioan 11,11-14
„’Lazăr, prietenul nostru, ___________: dar Mă duc să-l trezesc din
somn…’ Isus vorbise despre ___________ lui, dar ei credeau că
vorbește despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe
față: ,’Lazăr a __________.’”
În Biblie, moartea este întotdeauna înfățișată ca un somn liniștit până
:
 în ziua învierii (Vezi Psalmi 13,3; Matei 27,52; 1 Corinteni 15,20.51). La
înviere, „mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula”
(Daniel 12,2).
7. Avem motive să ne temem de somnul morții? Psalmi 115,17
„_____ morții __________ pe Domnul și nici vreunul din cei ce se
pogoară în locul tăcerii.”
Nu avem de ce să ne temem de moarte, fiindcă acolo, potrivit Bibliei,
n-o să mai facem planuri, n-o să mai muncim, acolo nu există
cunoaștere, înțelepciune și nici chiar laudă la adresa lui Dumnezeu
(Eclesiastul 9,10; Psalmi 146,4). Când un om trece la odihna liniștită a
morții, toată durerea și suferința lui dispar, fiindcă el nu mai este
conștient. (Dacă la moarte am merge la cer, nu ar fi normal ca acolo
să Îl lăudăm pe Dumnezeu?) Însă somnul morții nu este destinul final
al copiilor lui Dumnezeu. El nu este decât o stare care se va încheia la
înviere, atunci când vom fi luați la cer.
8. La moarte, copiii lui Dumnezeu merg direct în cer? Fapte
2,29.34
„Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă
spun fără sfială că a __________ și a fost ___________; și mormântul
lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi… Căci David
_____________ în ceruri.”
Biblia spune că Împăratul David, care este cu certitudine mântuit, nu
s-a dus la cer atunci când a murit. Ea ne spune că el a fost
înmormântat și că se mai află încă acolo, așteptând învierea.
9. Cum răspunde Biblia la întrebarea: „Unde ne ducem atunci
când murim?” Iov 14,10-15
„Dar omul, când moare, rămâne întins; omul, când își dă sufletul,
unde mai este?… așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi
cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui… Ah!
de m-ai ascunde în ___________________ […] și de mi-ai rândui o
vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!… Dacă omul, odată
mort, ar putea să mai _________, aș mai trage nădejde… Atunci m-ai
:
 chema și Ți-aș răspunde.”
Iov și-a pus această întrebare. Răspunsul este concludent – omul se
culcă și nu se mai scoală; el nu se mai deșteaptă din somnul lui; stă
în mormânt până la vremea când Dumnezeu își aduce aminte de el și
îl învie. Atunci Dumnezeu îl cheamă și îi oferă nemurirea.
10. Când vor învia morții? 1 Corinteni 15,51-54
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați,
într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă ___________.
Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi
schimbați… atunci se va împlini cuvântul care este scris: ’Moartea a
fost înghițită de biruință.’”
Dumnezeu nu-i uită pe sfinții Lui care au trecut la odihnă. La
revenirea lui Isus, El trimite un înger care să-i adune pe toți (Matei
24,31). Ei revin la viață la chemarea lui Isus și la ultimul sunet de
trâmbiță, când primesc trupuri nemuritoare. Pavel spune că atunci
moartea va fi „înghițită” de biruință. Dacă la moarte am merge
imediat la cer, atunci acest lucru nu ar mai fi valabil. Mai mult chiar,
te-ai întrebat până acum ce nevoie ar mai fi de înviere la A Doua
Venire, dacă cei mântuiți se află deja în cer?
Biblia ne spune că cei dragi ai noștri, despre care am crezut că sunt
în cer, în realitate se odihnesc, așteptând chemarea lui Isus. La prima
vedere, vestea aceasta ne dezamăgește. Dar dacă ne gândim mai
bine, adevărul Bibliei este cu adevărat o veste bună. Dacă ar fi în cer,
cei dragi ai noștri ar vedea toată suferința prin care trecem. Cum ar fi
cerul pentru ei, în acest caz?
11. Ce se întâmplă cu cei necredincioși atunci când mor?
2 Petru 2,9; 2 Petru 3,7
„Domnul știe… să-i păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți
_________________________.”
„Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate prin același
Cuvânt, pentru focul din ___________________________________a
oamenilor nelegiuiți.”
:
 Cei nemântuiți sunt păstrați în mormânt până în ziua când vor fi
înviați și își vor primi plata pentru faptele lor. Învățătura Bibliei este
mai credibilă decât învățătura populară, potrivit căreia, atunci când
mor, cei pierduți merg direct în iad. Să ne gândim la implicațiile
acestei doctrine nebiblice: Un hoț neconvertit care a trăit în primul
secol ar trebui să ardă în iad cu 1.900 de ani mai mult decât Hitler,
dictatorul care a trimis la moarte milioane de oameni. Este oare drept
ca un hoț să fie pedepsit mai aspru decât unul vinovat de genocid?
Mai mult decât atât, dacă ținem cont de ceea ce spune Biblia despre
judecată, va accepta Dumnezeu să trimită pe cineva în iad înainte ca
el să fie judecat? Înțelegi acum de ce Dumnezeu îngăduie ca toți să
se odihnească până în ziua învierii? Numai așa poate El să fie drept.
Mai întâi, fiecare om trece pe la judecată și apoi primesc răsplata toți
odată.
12. De unde a apărut învățătura despre nemurirea naturală a
omului? Geneza 3,4
„Atunci __________ a zis femeii: ’Hotărât că nu veți muri.’”
Ideea că, de fapt, omul nu moare a fost prima minciună pe care
le-a spus-o Satana primilor noștri părinți. El a alimentat această
amăgire neîncetat. Istoria ne arată că religiile păgâne antice au fost
primele care i-au învățat pe oameni că au suflete nemuritoare.
Egiptenii, perșii și grecii credeau acest lucru. Concepția aceasta
greșită despre moarte a pătruns și în biserica creștină, pe măsură ce
aceasta s-a îndepărtat de adevărul susținut în primele secole.
Învățătura că sufletul este nemuritor nu se află în Scriptură. Cuvântul
„suflet” apare în Biblie de peste 800 de ori, dar nu se spune nici
măcar o dată că acesta ar fi nemuritor. Biblia ne învață că sufletul
este muritor, că moare și se odihnește până la înviere. (Vezi Ezechiel
18,4.)
13. De ce vrea Satana să nu știm ce se întâmplă cu omul la
moarte? Apocalipsa 16,14
„Acestea sunt duhuri de __________, care fac semne…”
:
 Satana vrea ca oamenii să creadă că ei nu mor pe deplin ca să-i
poată înșela mai ușor. Dacă demonii pot lua înfățișarea îngerilor sfinți,
atunci ei pot lua și înfățișarea rudelor și a prietenilor noștri care au
murit. (Vezi 2 Corinteni 11,13.) Ba mai mult, ei ne pot spune anumite
lucruri pe care le știm numai noi și cei trecuți la odihnă. Biblia prezice
că duhurile de demoni vor face astfel de minuni în aceste zile din
urmă (Matei 24,24). Numărul celor care declară că au luat legătura
cu morții crește rapid. Satana îi pregătește pe oameni pentru ultima
lui mare amăgire.
14. Ai convingerea că vei primi viața veșnică?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Dacă nu, dorești să ai parte de ea?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Viața veșnică se găsește numai în Isus. De aceea este esențial să Îl

primim ca Mântuitor și Domn al vieții noastre (1 Ioan 5,11-12). Unii
oameni iau decizia aceasta urmând doi pași. Mai întâi, ei primesc
lucrarea de mântuire înfăptuită de Isus. Apoi, pe măsură ce cresc în
credință, ei descoperă că Dumnezeu vrea ca ei să accepte poruncile
Sale și călăuzirea Sa (Ioan 14,15). La acest stadiu al maturității în
credință, ei Îi cer în mod conștient lui Isus să fie Domnul lor și să le
conducă viața în ascultare. Dacă nu L-ai primit până acum ca
Mântuitor și Domn personal, vrei să faci lucrul acesta chiar acum?
Alte întrebări…
(1) Ce putem spune despre oamenii care le-au văzut în vis pe rudele
lor decedate?
Nu uita că Dumnezeu i-a arătat lui Ioan în viziune o mare mulțime de
oameni mântuiți, care trec printr-un mare necaz (Apocalipsa 7,13-17).
Poate că unii dintre ei nici nu se născuseră încă sau poate că se aflau
în viață, dar Dumnezeu i-a promis lui Ioan că va avea grijă de ei. Este
:
 posibil ca Dumnezeu să ne dea un astfel de vis, prin care să ne arate
că le poartă de grijă celor dragi ai noștri care au decedat. Aceasta nu
înseamnă că ei se află în ceruri, întrucât Biblia spune că ei se
odihnesc. Dar, să fim atenți! Dacă cel decedat apare în vis, îți
vorbește ca dintr-o altă lume, ca și cum ar mai fi în viață, și îți spune
ce să faci, atunci el este de fapt diavolul, sub înfățișarea celor dragi.
(2) Dar cum explicăm declarația unora că au „ieșit din trup” și că au
avut o experiență „din apropierea morții”?
Există trei explicații posibile. În primul rând, oamenii care declară că
au avut astfel de experiențe sunt, de regulă, în spital și se află sub
influența unor medicamente halucinogene. În al doilea rând, când
inima unei persoane nu mai bate, în creier rămâne o anumită
cantitate de oxigen. Pentru o scurtă perioadă, acea persoană poate
auzi sau simți lucruri care au loc în preajmă, chiar dacă inima ei a
încetat să bată. Pe măsură ce creierul nu mai este alimentat cu
oxigen, oamenii aflați în această stare au halucinații care se suprapun
cu realitățile din jurul lor. Din acest motiv, ei au senzația că-și
părăsesc trupul și că planează undeva deasupra. Ultima explicație
posibilă este aceea că diavolul le dă oamenilor această iluzie ca să-i
poată înșela mai ușor.
(3) Ce putem spune despre tâlharul de pe cruce? Nu i-a spus Isus
că va merge în rai? Luca 23,42.43
Isus nu i-a spus tâlharului că va merge cu El în cer chiar în ziua
aceea. „Raiul” este locul unde se află pomul vieții și tronul lui
Dumnezeu (Apocalipsa 2,7; 22,1.2). Isus a spus clar, după trei zile, că
El nu S-a suit încă la Tatăl Său (Ioan 20,17). Atunci ce înseamnă
cuvintele pe care i le-a spus tâlharului? Aparenta contradicție dispare
atunci când înțelegem că în manuscrisul original nu exista punctuație
și nici împărțirea pe versete și capitole. Acestea au fost adăugate
după câteva secole, iar unele semne de punctuație au fost așezate
greșit. La fel și unele cuvinte de legătură, care au fost adăugate sau
presupuse, cum este cazul conjuncției că, pe care o întâlnim doar în
:
 traducerea românească, ea neapărând în original și nici în limba
engleză. În original, textul arată astfel: „Adevărat îți spun astăzi vei fi
cu Mine în rai”. Sensul său cel mai probabil, în armonie cu
restul învățăturilor biblice și cu contextul imediat al evenimentelor
(moartea și învierea Domnului Isus), este acesta: „Adevărat îți spun
astăzi, vei fi cu Mine în rai”, ceea ce corespunde pe deplin și
afirmației Domnului Isus din Ioan 20,17, text menționat mai sus.
(4) Dar cum explicăm versetul „ne place mult mai mult să părăsim
trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul”?
Pasajul acesta afirmă că nu vom mai fi în trupurile acestea și că vom
fi cu Domnul atunci când „ce este muritor în noi” va fi „înghițit” de
viață (versetul 4). În prima sa Epistolă către Corinteni, Pavel spune că
aceasta va avea loc la A Doua Venire, când trupurile noastre vor fi
schimbate și când „trupul acesta muritor” se va îmbrăca în
„nemurire” (1 Corinteni 15,50-54). Până la revenirea lui Isus, când
vom avea parte de această schimbare, noi „dormim” (1 Corinteni
15,51.52).

Studiul 15
Profeția celor o mie de ani de pace
Ți-ar plăcea ca timp de un an să ne bucurăm de pace mondială, să
nu mai existe războaie, atacuri teroriste sau crime? Oamenii s-au
obișnuit atât de mult cu răul, încât le este greu să-și imagineze o
astfel de pace. Emisiunile de știri ar fi nevoite să prezinte altceva,
economia ar crește foarte mult și cu toții am dormi mult mai liniștiți.
Pacea universală este desigur un obiectiv îndoielnic pentru liderii
mondiali, însă Biblia prezice că va exista o perioadă de o mie de ani
de pace absolută. Pentru prima dată de la apariția păcatului, Satana
va fi legat și va fi împiedicat să mai provoace nenorociri. Ispitele vor
înceta. Dragostea va triumfa și oamenii vor trăi laolaltă într-o armonie
perfectă.
:
 Această perioadă de o mie de ani mai poartă și numele de „mileniu”,
un cuvânt care nu se găsește în Biblie și care se referă la evenimentul
biblic prezis în Apocalipsa 20. El provine din cuvintele latinești
„mille”, care înseamnă „o mie”, și „annum”, care înseamnă „ani”.
Totuși mileniul nu este o veste bună pentru toți oamenii. Când va
începe el? Unde va avea loc? Cine va avea parte de această pace
universală? În lecția aceasta, vom afla cum răspunde Biblia la aceste
întrebări și la altele pe tema aceasta.
1. Câți oameni îl vor vedea pe Isus la revenirea Sa? Matei
24,30.31
„Atunci… _______ semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe
Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.”
Mileniul începe la revenirea lui Isus. El vine „cu putere și cu o mare
slavă” și este însoțit de „toți sfinții îngeri” (Matei 25,31). Prin urmare,
Revenirea va fi un eveniment vizibil, public și inevitabil. Lumea
întreagă Îl va vedea (Apocalipsa 1,7). Revenirea Sa nu va fi un
eveniment secret.
2. Cum va fi pentru oameni revenirea Sa? Psalm 50,3-5
„Dumnezeul nostru vine și nu tace. Înaintea Lui merge un ____
mistuitor și împrejurul Lui, o furtună puternică.”
„Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.” (Evrei 12,29) Orice obiect
sau ființă afectată de păcat nu poate sta în prezența Sa (1 Timotei
6,16). Când Isus va intra în atmosfera pământului, elementele se vor
aprinde din cauza luminii intense pe care El o răspândește.
Dumnezeu va înlătura vălul protector care a existat între noi și El încă
de la apariția păcatului. Atunci Îl vom putea vedea în slava Sa (1 Ioan
3,2). Numai cei care L-au primit ca Domn și Mântuitor vor putea sta
în fața strălucirii Sale.
3. Ce vor face cei pierduți atunci când Îl vor vedea pe Isus?
Apocalipsa 6,14-17
Ei „s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și
stâncilor: ’Cădeți peste noi și ________________ de fața Celui ce
:
 șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venit ziua cea
mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare?’”
Oricât ar încerca, oamenii nu se pot ascunde de Dumnezeu. Ce
păcat că oamenii aceștia I-au întors spatele lui Isus! Ei ar fi putut să I
se predea Lui pe deplin, atunci când li s-a oferit această șansă. Iată
de ce este important să Îi cerem acum lui Isus să ne ierte păcatele!
4. Ce efect are focul slavei lui Hristos asupra celor nepregătiți
pentru venirea Sa? 2 Tesaloniceni 1,7-9
„… la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o
flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu
și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei
vor avea ca pedeapsă o _________ veșnică, de la fața Domnului și de
la slava puterii Lui.”
Slava prezenței lui Isus, care îi aduce speranță și viață veșnică celui
credincios, îi aduce nimicire veșnică celui neascultător, care nu L-a
primit pe Isus ca Domn.
5. Ce se întâmplă cu urmașii adevărați ai lui Hristos la revenirea
Sa?
a. „…când va veni, în ziua aceea, ca să fie ___________ în sfinții Săi
și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut” 2 Tesaloniceni 1,10
b. „… întâi vor ________ cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care
vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să
întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și astfel vom fi totdeauna cu
Domnul.”
1 Tesaloniceni 4,16.17
În timp ce oamenii pierduți sunt nimiciți de slava strălucitoare a lui
Isus, cei mântuiți sunt proslăviți și primesc nemurirea. Morții în
Hristos, care au înviat, și credincioșii în viață sunt luați împreună, ca
să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Isus nu coboară pe pământ. El
îi ia pe toți mântuiții, atât pe cei în viață, cât și pe cei înviați, și îi duce
în cer.
6. Cum va arăta pământul atunci?
:
 a. „S-a făcut un mare __________ de pământ, așa de tare, cum de
când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare… Toate
ostroavele au fugit și munții nu s-au mai găsit. O __________ mare,
ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste
oameni.” Apocalipsa 16,17-21
b. „…trupurile cerești [elementele – KJV] se vor topi de mare căldură
și pământul, cu tot ce este pe el, va ________.” (2 Petru 3,10)
c. „Mă uit la pământ și iată că este pustiu și _____, mă uit la ceruri și
lumina lor a pierit… Mă uit și iată că nu este niciun ____… toate
cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui
aprinse! Căci așa vorbește Domnul: ’Toată țara va fi pustiită.’” Ieremia
4,23-27
Ce scenă sumbră! Cel mai mare cutremur din istorie va zgudui
pământul din temelii; munții vor dispărea; insulele vor fi înghițite de
apele mării; din cer va cădea o grindină mare, ale cărei boabe
cântăresc peste 30 kg; elementele pământului se vor topi. Pe scurt,
tot pământul va fi pustiit și distrus. Toți nelegiuiții sunt morți, iar
drepții se află în cer. Pe pământ nu mai există nicio ființă omenească.
7. Ce se întâmplă cu Satana la revenirea lui Isus? Apocalipsa
20,1-3
„Apoi am văzut coborându-se din cer un înger, care ținea în mână
cheia _____________ și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe
șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l-a legat pentru o
mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo și a pecetluit
intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele Neamurile, până se vor
împlini cei o mie de ani.”
La revenirea lui Isus, Satana rămâne fără lucru. Nu mai are pe cine să
ispitească, timp de o mie de ani, întrucât cei pierduți sunt morți, iar
cei mântuiți sunt în cer. Pe pământ domnește pacea, deoarece nu
mai locuiește nimeni pe el. Iar cei mântuiți se bucură de o pace
veșnică, în atmosfera curată a cerului.
Pământul, distrus la revenirea lui Isus, este „Adâncul” unde este
:
 închis Satana. Cuvântul grecesc pentru „Adânc” este abussos, care
înseamnă abis. Acest cuvânt este folosit în Vechiul Testament scris în
limba greacă, în Geneza 1,2, unde ni se spune că „pământul era
pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric”. După
revenirea lui Isus, pământul va fi pustiu și va fi învăluit într-un
întuneric complet, la fel ca înainte de Creațiune, stare despre care
vorbește și Ieremia (Ieremia 4,23).
Este adevărat că Satana, o ființă supranaturală, nu poate fi legat cu
un lanț, însă Cuvântul lui Dumnezeu îi impune să rămână pe planeta
aceasta. Fiindcă nu mai are nici pe cine să ispitească și nici unde să
cutreiere, Satana este legat de lanțul împrejurărilor și este nevoit să
se gândească la nenorocirile produse de păcat. Îți poți închipui ce
tortură va fi aceasta pentru el? Timp de câteva mii de ani, el s-a
ocupat cu apariția și căderea imperiilor. El a făcut planuri să-i ducă la
ruină veșnică pe mii de oameni. Însă acum, semnele înfrângerii sunt
dureros de evidente.
8. Ce fac copiii lui Dumnezeu în cer, în timpul mileniului?
Apocalipsa 20,4-6
„Și am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-
a dat ____________… Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de
ani… Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor,
a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai
lui Hristos și vor împărăți cu El o mie de ani.”
Copiii lui Dumnezeu vor fi în cer și vor participa la judecata îngerilor
răi. „Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6,2.3) Fiind
victimele cruzimii lui Satana, ei au acum ocazia să depună mărturie
împotriva lui. De asemenea, au posibilitatea de a cerceta deciziile
luate de Dumnezeu în dreptul celor pierduți. Acum vor putea afla de
ce unele persoane, pe care se așteptau să le găsească în cer, nu sunt
acolo. (Poate că vom afla și cum de au reușit unii să ajungă în cer!)
Acesta este timpul în care sfinții cercetează cărțile folosite la
judecată și primesc răspuns la toate întrebările lor. Ei vor vedea că
:
 cei pierduți nu sunt primiți în cer pentru că ei au ales să nu se predea
complet Domnului Hristos. Executarea pedepsei hotărâte de
Dumnezeu în dreptul celor pierduți va avea loc la încheierea
mileniului. De aceea, dorința lui Dumnezeu este ca toți să înțeleagă
de ce oamenii pierduți, Satana și îngerii lui vor fi nimiciți pentru
totdeauna.
9. Ce se va întâmpla la sfârșitul celor o mie de ani, când Satana
este din nou liber? Apocalipsa 20,5-7
„Ceilalți morți [cei pierduți] n-au _________ până nu s-au sfârșit cei o
mie de ani… Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi
__________.”
La sfârșitul celor o mie de ani, Dumnezeu coboară pe planeta
aceasta Noul Ierusalim ceresc (Apocalipsa 20,9 și 21,10). În el se află
toți cei mântuiți, Isus și Dumnezeu Însuși. În momentul acesta,
Dumnezeu îi învie pe cei pierduți, pentru a lua parte la etapa finală a
judecății: executarea pedepsei.
10. Care este deosebirea dintre prima și a doua înviere? Ioan
5,28-29
„Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși
afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru _________; iar
cei ce au făcut răul vor învia pentru _____________.”
Cei „morți în Hristos” sunt aduși la viață cu ocazia primei învieri, la
revenirea lui Isus care are loc la începutul celor o mie de ani. Ioan
spune: „Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra
lor, a doua moarte n-are nicio putere.” (Apocalipsa 20,6) Sfinții lui
Dumnezeu care au fost înviați nu vor avea parte de a doua moarte. A
doua înviere are loc la sfârșitul celor o mie de ani. Cei nelegiuiți ies
din morminte la învierea a doua, pentru a fi judecați. Ei sunt aduși la
viață și apoi au parte de
moartea a doua, veșnică.
11. La vederea Sfintei Cetăți, se schimbă cei pierduți în vreun
fel? Apocalipsa 20,7-9
:
 „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat. Și va ieși
din temnița lui, ca să ________ Neamurile…, ei s-au suit pe fața
pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită. Dar
din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.”
Satana îi înșală pe cei nelegiuiți care au fost înviați și îi convinge că au
puterea necesară de a lua Cetatea cu forța. În ei nu s-a petrecut nicio
schimbare – și nici în Satana, de altfel. Ei se lasă înșelați, se
răzvrătesc și se așază în linie de luptă împotriva lui Dumnezeu și a
Cetății. În momentul acesta, când universul vede limpede că păcatul
și păcătoșii nu se vor pocăi niciodată, Dumnezeu coboară foc și
pucioasă peste ei.
12. Îi învie Dumnezeu pe cei pierduți doar ca să-i distrugă?
Apocalipsa 20,11-13
„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea
scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise… Și morții au fost
_______ după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.”
În primul rând, cei pierduți trebuie să apară personal înaintea
scaunului de judecată al lui Dumnezeu, ca să vadă dovezile existente
în cărțile cerului, unde a fost scris motivul pentru care nu au primit
mântuirea. Având aceste dovezi înaintea lor, ei vor recunoaște că
Dumnezeu este drept și adevărat în toate judecățile Sale (Romani
14,10-12; Apocalipsa 19,2).
Al doilea scop îi are în vedere pe cei sfinți. Ei vor fi martori că, deși cei
dragi ai lor pierduți văd dovezile existenței și ale puterii lui
Dumnezeu, ei nu se schimbă. Ei continuă să se răzvrătească
împotriva lui Dumnezeu. Nu se mai poate face nimic pentru
mântuirea lor.
În al treilea rând, această a doua înviere este pentru univers o ocazie
în care să vadă cât de departe vor să ajungă păcătoșii și Satana. De-
plin conștienți de faptul că Dumnezeu stă pe tron, cei nelegiuiți
încearcă
să-L distrugă, împreună cu toți cei sfinți. Acum toți văd clar că, dacă
:
 celor pierduți li s-ar da o nouă șansă să trăiască, ei ar pune în
primejdie existența universului.
După această demonstrație finală, Dumnezeu, în mila și dreptatea
Sa, îi distruge pe Satana și pe cei răi. Atunci, cei răscumpărați și tot
universul vor duce o viață lipsită de primejdii, căci „nenorocirea nu va
veni de două ori” (Naum 1,9). Să-I mulțumim Domnului pentru
aceasta!
13. Cum putem avea asigurarea că, la sfârșitul celor o mie de
ani, vom fi în cetatea Noului Ierusalim, și nu în afara ei, împreună
Satana? Apocalipsa 22,14
„Ferice de cei ce își spală ____________ [de cei ce împlinesc
poruncile Sale – KJV], ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe
porți în cetate!”
Nimeni nu este mântuit prin fapte. Biblia afirmă clar acest lucru. Dar
ea spune la fel de clar că oamenii mântuiți Îl iubesc atât de mult pe
Isus și Îi sunt atât de credincioși, încât ei păzesc poruncile Sale (Ioan
14,15). Ideea aceasta este exprimată în traducerea Bibliei în limba
română prin cuvintele „cei ce își spală hainele”. Ambele expresii arată
că oamenii care sunt primiți în Cetate ca să aibă drept la pomul vieții
au învățat ceea ce Adam și Eva nu au reușit: să Îl creadă pe
Dumnezeu pe Cuvânt și să aibă încredere în Isus și să asculte de El.
14. Îți faci planuri ca să fii în cetate la sfârșitul celor o mie de
ani?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Mileniul

Studiul 16
Adevărul despre iad
Doctrina despre iad este una dintre cele mai greșit înțelese teme ale
Bibliei. Imaginile în care diavolul cu coarne, furcă și coadă chinuiește
sufletele în foc sunt des întâlnite în mitologie și în învățătura creștină
:
 tradițională, dar nu se găsesc nicăieri în Biblie.
Înțelegerea greșită provine, într-o anumită măsură, și din diferitele
traduceri ale Bibliei, care nu reflectă sensul original al textului. În
Vechiul Testament, cuvântul tradus cu „iad” este „Sheol”, al cărui
sens propriu este „mormânt”. În Noul Testament, cuvântul „iad” este
tradus din trei cuvinte grecești, fiecare având un sens diferit.
„Hades” înseamnă „mormânt”. „Tartarus” înseamnă „întunericul de
afară”, departe de prezența lui Dumnezeu. Și „Gehenna” înseamnă
„locul unde arde ”. Acest ultim cuvânt apare de 12 ori în original, dar
în unele versiuni este tradus tot prin cuvântul iad. Astfel, s-a ajuns să
se piardă sensurile diferite transmise de scriitorii Bibliei și, de aceea,
unii au susținut în mod greșit că „mormântul” este totodată și „locul
unde arde”.
Însă un lucru este cert – iadul este un loc real. Dar unde se află el și
unde se localizează pe axa timpului profetic? Este într-adevăr
diavolul stăpân peste iad? Cei pierduți sunt chinuiți în focul iadului în
momentul de față? În studiul acesta, vom descoperi ce spune Biblia
despre acest adevăr greșit înțeles.
1. Există iadul cu adevărat? Matei 10,28
„Temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și
trupul în _________.”
Potrivit cuvintelor lui Isus, iadul (tradus aici corect cu „gheena”) este
un loc real. În iad sunt nimicite trupurile păcătoșilor, și nu spiritele lor
ieșite din trup. Isus spune: „…să nu-ți fie aruncat tot trupul în
gheenă” (Matei 5,30). Și aici apare cuvântul „gheenă” care era
denumirea gropii de gunoi din afara Ierusalimului, unde erau arse sau
mâncate de viermi gunoaiele, trupurile animalelor moarte sau ale
criminalilor. Isus a folosit cuvântul „gheenă” de 11 ori, ca să descrie
soarta celor răi.
2. Cei pierduți merg în iad atunci când mor? 2 Petru 2,9;
2 Petru 3,7
„Domnul știe… să-i păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți
:
 ____________________________.”
„Iar cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate prin același
Cuvânt, pentru focul _____________________________________ a
oamenilor nelegiuiți.”
Cei nemântuiți care au murit rămân în mormânt până în ziua când
sunt scoși afară de acolo ca să fie pedepsiți.
3. Când vor fi scoși din mormânt cei nemântuiți? Ioan 5,28.29
„Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși
afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață; iar cei ce
au făcut răul vor învia pentru _____________.”
Vor fi două învieri. Cei drepți vor învia la revenirea lui Isus și vor fi luați
în cer (1 Tesaloniceni 4,16.17). Cei răi vor fi înviați la sfârșitul
mileniului, la a doua înviere, numită și învierea pentru judecată
(Apocalipsa 20,3-7).
4. Ce face Satana atunci când cei pierduți sunt înviați? Apo-
calipsa 20,5.7.8
„Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani… Când
se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat. Și va ieși din
temnița lui, ca să ___________ Neamurile, care sunt în cele patru
colțuri ale pământului, pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru
război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.”
A doua înviere este pentru cei nemântuiți care-și vor primi judecata
(Apocalipsa 20,11-13). Când vede că supușii lui ies din mormânt,
Satana îi înșală din nou, într-un efort disperat de a-L ataca pe
Dumnezeu („Gog” și „Magog”, vechi dușmani ai lui Israel, îi reprezintă
pe dușmanii poporului lui Dumnezeu din toate timpurile, al căror
număr este „ca nisipul mării”.)
5. Ce se întâmplă când Satana atacă Cetatea? Apocalipsa 20,9
„Ei s-au suit pe fața ______________ și au înconjurat tabăra sfinților
și cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.”
Acest ultim atac îndrăzneț arată ce este păcatul în realitate – o
amenințare la adresa lui Dumnezeu și la adresa existenței însăși – iar
:
 Dumnezeu execută judecata asupra celor nelegiuiți. Dumnezeu este
stăpân peste iad, și nu Satana: „Din cer s-a coborât un foc”. Mai mult
chiar, „diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc” (versetul
10). Biblia spune că iadul nu există acum, undeva în centrul
pământului, ci va avea loc pe fața pământului, la sfârșitul celor o mie
de ani.
Biblia demolează miturile despre iad:
a. Nimeni nu arde în iad în momentul de față. Cei nemântuiți se
odihnesc în mormânt până la a doua înviere, care va avea loc la
sfârșitul celor o mie de ani (Iov 21,30; Apocalipsa 20,5.7)
b. Cei pierduți vor ajunge în iad cu tot cu trupurile lor (Matei 5,30 și
10,28).
c. Iadul va avea loc la sfârșitul mileniului (Apocalipsa 20,7-9).
d. Iadul va fi localizat pe suprafața pământului, și nu în adâncul
pământului (Apocalipsa 20,9).
e. Dumnezeu este stăpân peste iad, și nu Satana (Apocalipsa 20,9).
f. Satana însuși este aruncat în flăcările iadului (Apocalipsa 20,10).
6. Ce efect are focul asupra celor răi? Maleahi 4,1-3
„Ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici
rădăcină, nici ramură… veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca
_________ sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc
Eu, zice Domnul oștirilor.”
Focul iadului îi va arde complet, îi va mistui pe cei care L-au respins
pe Dumnezeu. Satana (rădăcina răului) și urmașii lui (ramurile) se
transformă în cenușă. Focul „i-a mistuit” și le-a nimicit „și trupul, și
sufletul” (Apocalipsa 20,9; Matei 10,28).
7. Ce efect au flăcările iadului asupra lui Satana? Ezechiel
28,18.19
„De aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, și te prefac în
__________ pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.”
Iată o veste bună! Satana va arde complet și nu va mai fi niciodată
(versetul 19). Mii de ani la rând, el a produs nenorocire și o suferință
:
 cumplită. Se va face în sfârșit dreptate, atunci când el va culege în
focul iadului toată suferința pe care a semănat-o. Nimicirea lui va
aduce în univers pacea și siguranța și nu ne vom mai teme niciodată
că Satana ar putea să aducă nenorocirea și a doua oară. (Naum 1,9)
8. Va putea scăpa cineva din acest foc? Isaia 47,14
„Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor
________ viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se
încălzește cineva, nici un foc, la care stă.”
Nu există cale de scăpare! Focul arde totul – nu mai rămâne niciun
cărbune sau tăciune; totul se transformă în cenușă.
9. Ce se întâmplă cu cei răi, după ce se transformă în cenușă?
Psalm 37,10.20
„Încă puțină vreme și cel rău _____________; te vei uita la locul unde
era și nu va mai fi.”
„Dar cei răi ____ și vrăjmașii Domnului sunt ca cele mai frumoase
pășune: pier, pier ca fumul.”
Cei răi pier – încetează să mai existe. Ei se transformă în fum și
cenușă. Orice urmă a existenței lor este ștearsă complet din univers.
10. Cât timp vor arde cei pierduți și cât timp vor suferi în flăcări?
a. „Nu vă înșelați: ’Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.’ Ce
seamănă omul, aceea va și __________.” Galateni 6,7
b. „Acolo vor fi __________ și scrâșnirea dinților.” Matei 13,41.42
Flăcările iadului îi mistuie pe cei nemântuiți și-i transformă în cenușă,
dar aceasta nu înseamnă că pedeapsa lor este lipsită de suferință.
Iadul va fi un loc foarte înspăimântător, chinuitor și fierbinte.
Dumnezeu îngăduie suferința nu pentru că El este sadic, lipsit de
milă și de sensibilitate, ci datorită legii universale, conform căreia o
persoană seceră ceea ce a semănat. Dacă suntem ai lui Hristos, Isus
a plătit pedeapsa pentru păcatele pe care noi le-am semănat. Dar
dacă nu suntem ai Lui, vom plăti pedeapsa pentru toate faptele
noastre rele. Cei nemântuiți primesc tot atâta suferință și nefericire
cât a provocat păcatul lor asupra altora.
:
 Nu știm exact cât timp vor arde cei răi. Isus spune că pedeapsa va fi
proporțională cu vinovăția: „Robul acela, care a știut voia stăpânului
său și nu s-a pregătit deloc și n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu
multe lovituri. Dar cine n-a știut-o și a făcut lucruri vrednice de
lovituri va fi bătut cu puține lovituri.” (Luca 12,47.48)
11. Ce va face Dumnezeu după nimicirea celor răi? Apocalipsa
21,1
„Apoi, am văzut un cer _____ și un pământ _____; pentru că cerul
dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era.”
După ce șterge orice urmă de păcat, Dumnezeu recreează pământul,
care va deveni căminul veșnic al celor mântuiți. Pământul va fi mai
frumos decât la prima Creațiune, întrucât tronul lui Dumnezeu va fi
așezat pe el (Apocalipsa 21,3).
12. Ce simte Dumnezeu cu privire la nimicirea celor nemântuiți?
Ezechiel 18,23.32
„’Căci Eu ___________ moartea celui ce moare’, zice Domnul
Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi.”
Prin tabloul pe care îl prezintă tradiția în ceea ce privește iadul,
Satana vrea să Îl înfățișeze pe Dumnezeu ca fiind un suveran lipsit de
milă, care găsește plăcere în suferința oamenilor, chinuindu-i în foc
pentru totdeauna. Minciuna aceasta i-a determinat pe mii de oameni
să-L respingă pe Dumnezeu. Însă lui Dumnezeu nu-I place să-i
distrugă pe păcătoși. El este Dumnezeul vieții și al dragostei. Biblia
numește distrugerea păcătoșilor „lucrarea Lui ciudată” (Isaia 28,21),
în sensul că este o lucrare străină de El. Dumnezeu face tot posibilul
să ne întoarcă de la păcat, ca să trăim.
13. Ce se spune în cel mai cunoscut verset al Bibliei despre
soarta celor pierduți? Ioan 3,16
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El _______________, ci să aibă
viața veșnică.”
Numai cei care cred în Isus vor primi viața veșnică. Toți ceilalți vor
:
 pieri.
Viața veșnică este păstrată numai pentru cei mântuiți. „Cine are pe
Fiul are viața, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” (1 Ioan
5,12) Cei pierduți nu Îl au pe Fiul și Dumnezeu nu le dă viața. „Fiindcă
plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu
este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6,23)
Destinul fiecăruia dintre noi este fie pentru viața în cer, fie pentru
moartea în iad – NU pentru viața în cer sau pentru viața în iad. De
aceea este atât de important să ne predăm viața lui Isus chiar acum.
14. L-ai invitat pe Isus să fie Mântuitorul și Domnul tău, ca să
poți primi viața veșnică?
Răspunsul tău _____________________________________
___________________________________________________
Alte întrebări…
(1) Cum explicăm textul: „…fumul chinului lor se suie în sus în vecii
vecilor. Și nici ziua, nici noaptea, n-au odihnă.” (Apocalipsa 14,9-11 și
20,10)?
Să nu pierdem din vedere că acestea sunt numai două pasaje, în
comparație cu zecile de versete în care se afirmă că morții dorm
până la înviere. De asemenea, există 182 de texte în care se spune că
focul iadului îi mistuie pe cei pierduți. Cum putem armoniza aceste
două pasaje cu restul Bibliei?
Întrebarea este: Ce se înțelege aici prin expresia „în vecii vecilor”?
Biblia folosește această expresie și altele sinonime („pe vecie”,
„pentru totdeauna”) de cel puțin 56 de ori, cu referire la lucrurile care
au luat deja sfârșit. Expresia „în vecii vecilor” în limba originală „este
întotdeauna definită din perspectiva naturii lucrului amintit în context.
Când este așezat în dreptul activităților omului și în special… în
dreptul oamenilor ca indivizi, ea se referă de regulă la toate zilele
vieții” (Gesenius’ Hebrew and Chaldee Lexicon on „olam”). Ea „se
referă la o perioadă… nedefinită, dar nu fără sfârșit” (Vine’s
Expository Dictionary on „arianos”, pag. 383).
:
 Iona spune că a stat în burta peștelui „pe vecie”, însă cu toții știm că
a stat numai trei zile (Iona 2,6). Samuel a fost dat Domnului „pentru
totdeauna”, adică „pentru toată viața lui” (1 Samuel 1,22.28). Sclavul îi
slujea stăpânului lui „pentru totdeauna”, adică până la moarte (Exod
21,6). Cei răi ard atâta timp cât au viață și apoi se transformă în
cenușă și mor. În acest timp, ei nu au odihnă din cauza chinului lor. Ei
suferă până când mor și apoi nu vor mai exista niciodată.
(2) Ce putem spune despre pilda cu omul bogat și Lazăr? Luca
16,19-31
Avem aici o parabolă prin care se arată că Împărăția cerului se va lua
de la evrei (Matei 21,43.45), care au avut parte de bogățiile
Evangheliei (Romani 3,1.2). Ei vor avea parte de mânie (1 Tesaloniceni
2,14-16), în timp ce neamurile, pe care ei îi numeau „câini”, vor primi
cu bucurie firimiturile Evangheliei (Matei 15,26.27), vor fi adevărații
urmași ai lui Avraam (Galateni 3,29) și vor intra în Împărăție (Matei
8,10-12). Iată dovezile că aceasta este o parabolă:
a. Isus începe și alte parabole cu cuvintele „un om”. (Luca 13,6; 15,11;
16,1)
b. Ea face parte dintr-o lungă serie de parabole. (Luca 15,3.8.11;
16,1)
c. Parabolele sunt povestiri cu tâlc și detaliile nu trebuie să fie
interpretate literal. În Judecători 9,7-15 avem o parabolă despre niște
copaci care vorbesc.
d. Sânul lui Avraam nu este totuna cu cerul. Cerul este locul unde se
află tronul lui Dumnezeu (Matei 5,34; Apocalipsa 4,1.2). Putem trage
concluzia că tronul lui Dumnezeu se află în sânul lui Avraam? În plus,
Avraam nu a primit viața veșnică, ci așteaptă învierea (Evrei 11,10.13).
e. Dacă toți sfinții se află în sânul lui Avraam, atunci Avraam în sânul
cui se află? Ar putea o picătură de apă să stingă setea unui om care
se află în iad? S-ar putea bucura sfinții de viața în cer, dacă ar auzi
neîncetat strigătele celor chinuiți în iad?
(3) Ce putem spune despre „focul veșnic”?
:
 Expresia „focul veșnic” se referă la efectele pe care le va avea focul
și nu la durata focului. „Focul veșnic” a transformat „în cenușă
cetățile Sodoma și Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi
în nelegiuire” (Iuda 1,6.7; 2 Petru 2,4-6). Iar cetățile acestea au fost
distruse o singură dată, pentru totdeauna.

Studiul 17
Pregătit pentru timpul sfârșitului
Timpul sfârșitului este cea mai grea perioadă din istoria lumii. Este un
timp în care Satana este „cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are
puțină vreme” (Apocalipsa 12,12). Să nu uităm că ne aflăm în toiul
unei lupte pe viață și pe moarte. Sunt în joc interesele sufletului
nostru și ale celor dragi.
Înainte de a merge la război, soldații sunt supuși unui antrenament
fizic atent, pentru a-și îmbunătăți capacitatea de rezistență și
deprinderile de luptă. Sănătatea trupului și a minții este la fel de
importantă și pentru poporul lui Dumnezeu, care se împotrivește
vrăjmașului sufletelor. Satana știe acest lucru și nu este întâmplător
că trăim într-o vreme în care folosirea stimulentelor care reduc
capacitatea de a judeca limpede a atins cote nemaiîntâlnite.
Vrăjmașul inhibă capacitatea creierului uman de a comunica în mod
clar cu Dumnezeu, astfel încât să nu mai înțelegem mesajul dragostei
Sale.
Studiul „Pregătit pentru timpul sfârșitului” va analiza sfaturile
practice ale Bibliei în ceea ce privește viața sănătoasă și fericită, în
apropierea revenirii Domnului Isus.
1. Ce hotărâre l-a ajutat pe Daniel să exceleze din punct de
vedere intelectual și spiritual? Daniel 1,8.12.20
„Daniel s-a hotărât să nu se ______ cu bucatele alese ale împăratului
și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor
dregători… ’Să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut.’”
:
 Daniel a refuzat să mănânce din delicatesele de pe masa împăratului
și a cerut o hrană sănătoasă. El era înconjurat de influențele păgâne
și a înțeles cât de important era să-și păstreze vigoarea minții, a
trupului și a sufletului. Daniel este un bun exemplu pentru noi, fiindcă
și noi, cei care trăim în aceste zile din urmă, ne confruntăm cu
aceleași probleme. Un trup sănătos și o minte limpede susțin
dezvoltarea spirituală și de aceea avem nevoie de ele.
2. Este Dumnezeu preocupat de sănătatea noastră? 3 Ioan 2
„Doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și ____________ ta
să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.”
Isus, Creatorul nostru, vrea să fim sănătoși, ca să ducem o viață
folositoare și fericită.
3. Ce le-a făgăduit Dumnezeu credincioșilor Săi? Exod 15,26
„Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău,
dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile
Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din
__________ cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul, care
te vindecă.”
Fiindcă Israel a ascultat de legile sănătății date de Dumnezeu, El i-a
ferit de bolile pe care le aveau alte popoare. (Vezi Exod 23,25; Psalmi
105,37.) Dumnezeu este Creatorul nostru și El știe cel mai bine cum
putem să ne bucurăm de sănătate.
4. Ce hrană le-a dat Creatorul lui Adam și Evei? Geneza 1,29
„Iată că v-am dat orice ________ care face sămânță și care este pe
fața întregului pământ, și orice _______, care are în el rod cu
sămânță: aceasta să fie hrana voastră.”
La început, dieta omului era alcătuită din fructe, semințe, cereale și
legume. (Vezi și Geneza 3,18.) Știința modernă confirmă faptul că
oamenii care urmează această dietă se îmbolnăvesc mult mai rar și
trăiesc cu șapte până la nouă ani mai mult. Cât ar costa o pastilă care
s-ar dovedi că ar reduce la jumătate riscul îmbolnăvirii și că ar
prelungi viața cu nouă ani? Foarte mult! Avem însă o alternativă mai
:
 bună: Cuvântul lui Dumnezeu ne prescrie un remediu simplu și
gratuit!
5. Când s-a schimbat această „dietă a Edenului”? Geneza 9,1-4
„Tot ce ___________ și are viață să vă slujească de hrană: toate
acestea vi le dau, ca și iarba verde. Numai carne cu viața ei, adică
sângele ei, să nu mâncați.”
După Potop, când vegetația dispăruse, Dumnezeu i-a permis lui Noe
și familiei lui să mănânce carne. (Dar a interzis consumul cărnii cu tot
cu sânge.) Drept urmare, media vârstei oamenilor de după Potop a
scăzut la 317 ani față de 912 cât trăiau oamenii înainte de Potop.
Această scădere este pusă pe seama schimbării care a avut loc în
dietă și în mediu. Dieta bogată în proteine, care se găsesc în
produsele animale, grăbește procesul de îmbolnăvire și pe cel de
îmbătrânire; iar bolile animalelor se transmit la oameni atunci când se
consumă carnea împreună cu sângele lor. Să observăm că regula
aceasta nu a fost dată numai evreilor. Ea i-a fost dată lui Noe, cu mult
înainte de apariția evreilor ca popor, și apoi le-a fost repetată
neamurilor, după moartea lui Isus (Fapte 15,20). Ea este o regulă
valoroasă pentru sănătatea noastră.
6. Ce animale a spus Dumnezeu, după Potop, că se puteau
mânca? Geneza 7,1-3; 8,20
„Ia cu tine câte șapte perechi din toate dobitoacele ________, câte o
parte bărbătească și câte o parte femeiască; o pereche din dobitoa-
cele care ________________, câte o parte bărbătească și câte o
parte femeiască… pentru ca să le ții vie sămânța pe toată fața
pământului.”
Animalele curate au intrat în corabie câte șapte perechi, iar cele
necurate, o pereche. Era necesar să se ia mai multe animale curate
deoarece urmau să fie folosite ulterior ca jertfe și ca hrană. Totuși nu
era permis să
se mănânce din animalele necurate. Dacă ar fi mâncat din ele,
speciile acelea nu ar fi putut supraviețui. Îndrumările acestea i-au
:
 fost date lui Noe cu mult înainte de existența evreilor și nu pot fi
considerate niște „legi evreiești”.
7. Care sunt animalele curate și care sunt cele necurate? Levitic
11,1-8
„Iată dobitoacele pe care le veți mânca… Să mâncați orice dobitoc
care are unghia __________, copita ___________ și _________. Dar
să nu mâncați… cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată:
s-o priviți ca necurată…, iepurele de casă…, porcul, care are unghia
despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să-l priviți ca necurat.
Să nu mâncați din carnea lor.”
După sute de ani de sclavie, Dumnezeu i-a reînvățat pe israeliți să
facă deosebirea între animalele curate și cele necurate. Animalele cu
copita despicată și care rumegă sunt curate, deci pot fi mâncate. Ce
animale au aceste caracteristici? Vitele, căprioara, oaia, capra și, în
general, toate animalele care pasc iarbă. Ce animale nu corespund
acestei descrieri? Porcul, iepurele, calul, animalele necrofage și cele
de pradă. De-abia în ultimul timp au înțeles oamenii că aceste
animale îi expun la un mare număr de paraziți. Dumnezeu a știut cu
mult timp înainte de apariția științei moderne ce fel de dietă este
potrivită pentru a duce o viață sănătoasă.
8. Carnea căror animale care trăiesc în apă poate fi mâncată?
Levitic 11,9-12
„Iată viețuitoarele pe care să le mâncați, dintre toate cele ce sunt în
ape. Să mâncați din toate cele ce au _______ (înotătoare) și
________ și care sunt pe ape, fie în mări, fie în râuri.”
Peștii care au înotătoare și solzi, cum ar fi somonul, păstrăvul și tonul,
sunt buni de mâncat. Peștii necurați și toate celelalte animale marine
nu au înotătoare și nici solzi; exemple: somnul, fructele de mare
(crabul, homarul, stridia), calmarul, crevetele. Îndrumările lui
Dumnezeu sunt practice – viețuitoarele din ape care nu sunt curate
sunt dăunătoare. Fructele de mare sunt, în general, animale marine
de tip „filtru”. În carnea lor se găsesc multe toxine, viruși și bacterii
:
 din apă. Prin consumarea lor, ingerăm, în doză concentrată, toxinele
pe care le-au adunat pe tot parcursul existenței lor. Porcul și peștii
necurați se hrănesc cu resturi, iar carnea lor este în mod frecvent
contaminată cu viruși și paraziți rezistenți la temperaturi înalte.
9. Ce păsări nu sunt potrivite ca hrană? Levitic 11,13-19
„Vulturul, gripsorul și vulturul de mare…”
În general, păsările necurate sunt păsări de pradă sau se hrănesc cu
stârvuri de animale sau pești. Păsările care se hrănesc cu furaje sunt
curate: prepelița, găina, curcanul etc.
10. Regula aceasta privitoare la animalele curate și necurate a
fost valabilă numai pentru oamenii din Vechiul Testament? Isaia
66,15-17
„Căci iată, Domnul vine într-un foc și carele Lui sunt ca un vârtej; Își
preface mânia într-un jăratic… Cei ce se sfințesc și se curăță în
grădini, mergând unul câte unul, în mijlocul celor ce mănâncă și
carne de _______, și ____________ și alte lucruri urâcioase, toți aceia
vor pieri, zice Domnul.”
Profeția aceasta ne arată că distincția dintre animalele curate și cele
necurate se va face până la revenirea lui Isus. În Apocalipsa 18,2,
Dumnezeu condamnă Babilonul pentru că este „o închisoare a
oricărei păsări necurate”.
Oamenii care vor pieri la revenirea lui Isus „se sfințesc” în felul
acesta, descris mai sus. Dar la adevărata sfințire se ajunge în urma
ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt (Ioan
17,17). Aceia care „se sfințesc” astfel aleg să facă ce vor ei în viață, și
nu ce vrea Dumnezeu. Acesta este motivul din spatele neascultării
lor fățișe față de poruncile Bibliei privitoare la idoli și la animalele
necurate. Dar Dumnezeu ne oferă mereu ce este cel mai bun!
Desigur că nu era nevoie ca Dumnezeu să ne spună să nu mâncăm
șoareci și lilieci. Animalele acestea ne stârnesc dezgustul, însă în
unele țări din Orient, oamenii mănâncă șoareci și resping ideea de a
mânca stridii. Pe de altă parte, occidentalii mănâncă stridii, dar se
:
 revoltă la gândul de a mânca șoareci. Nu trebuie să alegem
alimentele în funcție de gustul nostru, ci în funcție de ceea ce
Dumnezeu spune că este cel mai bun pentru noi.
11. Ce alte sfaturi privitoare la sănătate ne-a mai lăsat Dumne-
zeu?
a. „_______ este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine
se îmbată cu ele nu este înțelept.” Proverbe 20,1
b. „Nu te uita la ____ când curge roș și face mărgăritare în pahar; el
alunecă ușor, dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basi-
lisc.” Proverbe 23,31.32
În Biblie există numeroase sfaturi utile privitoare la prevenirea
răspândirii bolilor contagioase și a bolilor cu transmitere sexuală,
sfaturi pentru prevenirea creșterii nivelului de colesterol și pentru
combaterea stresului. Dumnezeu ne iubește și vrea să ne protejeze
de bolile și de suferințele produse de obiceiurile dăunătoare
sănătății.
De aceea, nu ne surprinde să aflăm că Dumnezeu ne spune că nu
este înțelept să consumăm alcool. Dacă nimeni nu ar consuma
alcool, s-ar economisi milioane de dolari, s-ar evita multe crime,
violuri, abuzuri asupra copiilor și asupra partenerilor de viață,
accidente de mașină etc.
Tutunul nu-I aduce slavă lui Dumnezeu și nu ne face bine nici nouă.
El ne scurtează viața (și le scurtează viața și celor din jurul nostru).
(Vezi Exod 20,13.) El dă dependență – Dumnezeu vrea să fim liberi
(Romani 6,16). Drogurile și chiar stimulentele acceptate de societate,
precum cafeaua, dau dependență și sunt dăunătoare. Ele ne lipsesc
de sănătatea de care Dumnezeu vrea să ne bucurăm.
12. De ce trebuie să avem grijă de ceea ce mâncăm și bem?
1 Corinteni 9,25-27
„Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de
_________… Mă port aspru cu _______ meu și-l țin în stăpânire, ca
nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
:
 Nu suntem mântuiți în funcție de ceea ce mâncăm sau bem.
Mântuirea este prin har, prin credință. Însă noi participăm la o cursă.
Satana face tot ce-i stă în putință ca să ne înfrângă. Grija față de
corpul nostru are impact asupra spiritului și minții noastre, asupra
trupului și asupra tăriei noastre morale. Dumnezeu ne-a spus cum să
alergăm, ca să câștigăm. Dacă refuzăm să ne formăm obiceiuri
sănătoase, în armonie cu Cuvântul Său, atunci vrăjmașul ne înfrânge
ușor.
13. Dar nu sunt stăpân peste trupul meu? Nu pot să fac ce
vreau cu el?
a. „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care
locuiește în voi… Și că voi ___________ ai voștri? Căci ați fost
cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul
vostru, care sunt ale lui ___________.” 1 Corinteni 6,19.20
b. „Nu știți că voi sunteți ________ lui Dumnezeu și că Duhul lui
Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui
Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui
Dumnezeu este sfânt: și așa sunteți voi.” 1 Corinteni 3,16.17
Nu suntem stăpâni peste trupurile noastre. Isus ne-a creat și a murit
ca să ne mântuiască. Noi suntem Templul Său – un loc unde El
locuiește prin Duhul Său. Dacă nu ne permitem să intrăm în biserică
fumând, consumând alcool sau blestemând, de ce ne permitem să
ne tratăm trupul – Templul Său – fără respect? Cei care apreciază în
mod real jertfa lui Isus, se bucură să Îi aparțină cu totul și să aibă grijă
de ceea ce mănâncă, de ceea ce beau și de ceea ce fac cu timpul lor.
(1 Corinteni 10,31)
14. Vrei să-I dai slavă lui Dumnezeu prin tot ceea ce faci, chiar
și prin obiceiurile tale sănătoase?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________
Alte întrebări…
(1) Cum explicăm viziunea lui Petru? Nu i-a spus Dumnezeu că
:
 toate animalele sunt curate? Fapte 10,1-29
Studiază următoarele aspecte:
a. Petru nu a mâncat niciodată carne necurată și nu mănâncă nici în
viziune. – Versetul 14
b. Viziunile au o semnificație simbolică. Petru s-a întrebat ce a
însemnat această viziune și nu a luat-o ca atare. – Versetul 17
c. Petru însuși interpretează viziunea: „Dumnezeu mi-a arătat să nu
numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” – Versetul 28
Animalele necurate erau simbolul neamurilor cărora Dumnezeu dorea
ca Petru să le vestească Evanghelia.
(2) Nu ni se spune în Biblie că putem mânca orice dorim, atâta timp
cât ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze hrana? 1 Timotei 4,1-5
Dacă ne rugăm ca Domnul să binecuvânteze creierul de maimuță sau
șoarecele, nu înseamnă că hrana aceasta devine bună de mâncat.
Dumnezeu binecuvântează numai hrana sfințită „prin Cuvântul lui
Dumnezeu și prin rugăciune”. Nu este suficient să ne rugăm. Trebuie
să ascultăm de Biblie, fiindcă ea ne spune ce alimente a stabilit
Dumnezeu, la creațiune, că pot fi luate cu recunoștință – carnea
animalelor curate.
(3) Nu-l sfătuiește Pavel pe Timotei să bea puțin vin? 1 Timotei 5,23
Aici este vorba despre o recomandare pentru o boală, și nu de un
sfat de a bea alcool de plăcere. Vinul despre care amintește Pavel
este foarte probabil must de struguri, fără alcool. Știința modernă
confirmă faptul că mustul are proprietăți medicinale și că este mai
bun decât vinul fermentat, fiindcă nu este dăunător. În Scriptură,
cuvântul tradus cu „vin” se referă atât la sucul curat de struguri, cât
și la vinul fermentat. Dumnezeu condamnă consumul de alcool, dar
spune că există o binecuvântare în mustul din struguri (Isaia 65,8).
Folosirea vinului fermentat la împărtășanie nu reprezintă corect
sângele curat vărsat de Isus pentru noi.
:
 Studiul 18
Poarta spre o viață nouă
Profețiile Bibliei ne aduc în viață speranță și ne umplu de bucurie.
Dacă nu am avea profeția, ne-am simți ca niște fire de praf într-un
univers care plutește în derivă spre un destin necunoscut.
Profeția ne arată că Dumnezeu ne cunoaște și ne iubește. Tot ce
dorim să aflăm – de unde venim, unde ne aflăm acum pe axa
timpului, încotro ne îndreptăm – ne este descoperit în Cuvântul
profeției.
Profețiile despre Mesia și despre cele șaptezeci de săptămâni ne
conving că Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât L-a trimis pe Fiul
Său să moară pentru noi.
Profeția dezvăluie atacurile lui Satana împotriva bisericii lui
Dumnezeu și modul în care el discreditează învățăturile Bibliei.
Cunoscând această lumină din „cuvântul prorociei făcut și mai tare”,
putem să ieșim din întunericul rătăcirilor și să ne întoarcem la
adevărul lui Dumnezeu. (2 Petru 1,19) Axa timpului profetic și
„indicatoarele” profetice ne ajută să ne orientăm în viață și ne
încurajează să fim credincioși Cuvântului lui Isus, să facem din El și
din viața veșnică principala prioritate și să așteptăm puțin – fiindcă El
vine în curând!
Cea mai mare dintre profețiile speranței este cea despre revenirea lui
Isus ca Împărat al împăraților. El Se va întoarce, va pune capăt
păcatului și ne va lua cu El în cer.
Profeția biblică dă un sens nou vieților noastre. În lecția aceasta vom
studia despre poarta pe care o deschide Biblia spre această viață
nouă, plină de speranță și de bucurie.
1. Care este dorința lui Dumnezeu pentru fiecare ființă ome-
nească? 1 Timotei 2,3.4
„Dumnezeu, Mântuitorul nostru, … voiește ca toți oamenii să fie
___________ și să vină la cunoștința adevărului.”
Isus a murit pentru ca toți oamenii să fie mântuiți. Dumnezeu nu
:
 alege în mod arbitrar cine să meargă în cer și cine să fie pierdut.
Duhul Său cel Sfânt și îngerii Săi lucrează neîntrerupt ca să ne
călăuzească „în tot adevărul” și la mântuire (Ioan 16,13). Ei tresaltă de
bucurie atunci când răspundem pozitiv la îndemnurile lor (Luca
15,10). Îți poți închipui cât de triști sunt ei atunci când nu răspundem
pozitiv?
2. Ce trebuie să se întâmple cu o persoană, ca să primească
mântuirea? Ioan 3,5
„Isus i-a răspuns: ’Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște
cineva din ______ și din _______, nu poate să intre în Împărăția lui
Dumnezeu.’”
Trebuie să ne naștem din nou din Duhul Sfânt și din apă, dacă dorim
să fim mântuiți. După prima noastră naștere, nu ne așteaptă decât
moartea. Ne naștem cu o moștenire genetică defectuoasă, suntem
afectați de miile de ani de păcat și suntem supuși ispitelor, degradării
și morții. Singura noastră speranță de a primi viața veșnică este să ne
naștem din nou și să primim o viață nouă, puterea lui Dumnezeu de a
face din noi oameni noi
(2 Corinteni 5,17). Deși continuăm să trăim în această „fire
pământească”, la nașterea din nou primim motivații și dorințe noi,
care ne schimbă viața (Galateni 5,22-25). Gândurile noastre se
îndreaptă în mod natural spre cer și suntem pregătiți să intrăm în
compania îngerilor (Coloseni 3,1-4).

3. Ce înseamnă să ne naștem „din Duh”? Ioan 16,8

„Și când va veni El [Duhul Sfânt], va _______ lumea vinovată în ce
privește păcatul, neprihănirea și judecata.”
Lucrarea Duhului Sfânt constă în a ne convinge de păcat, de lucrurile
bune pe care trebuie să le facem și de judecata la care vom da
socoteală. Suntem născuți din nou, din „Duh”, atunci când
recunoaștem că El ne-a convins de păcat. Apoi ne pocăim și ne
mărturisim păcatele, Îi predăm viața noastră în credință și ascultare
:
 (Efeseni 2,1-10). Duhul este invizibil, la fel ca vântul. El ne convinge
de păcat în conștiința noastră, pe care nu o poate vedea nimeni (Ioan
8,9). Însă rezultatul lucrării Lui se observă clar, în schimbarea vieții.
4. Ce înseamnă să ne naștem „din apă”? Fapte 2,37.38
„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă
și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: ’Fraților, ce să facem?’ ’Pocă-
iți-vă’, le-a zis Petru, ’și fiecare din voi să fie ___________ în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre.’”
Atunci când oamenii aud învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, așa
cum s-a întâmplat în ziua Cincizecimii, conștiința nu le dă pace.
Lucrul acesta este normal și este un semn, că Duhul Sfânt lucrează la
inima noastră. El ne mustră pentru păcatul nostru și pentru
încălcarea legii lui Dumnezeu (1 Ioan 3,4). Răspunsul potrivit la
această mustrare este pocăința și acțiunea. Pe de altă parte, diavolul
ne ispitește să ascundem păcatul, să nu recunoaștem că suntem
vinovați și să amânăm pocăința și schimbarea (Proverbe 28,13; Fapte
24,24.25).
Isus a spus că experiența nașterii din nou constă în lucrarea nevăzută
a Duhului Sfânt asupra inimii noastre și în dovezile vizibile ale ei, care
sunt viața schimbată și botezul. El arată clar că, pentru a primi viața
veșnică, trebuie să răspundem afirmativ Duhului Sfânt și să luăm
poziție pentru El.
5. Ce trebuie să fac pentru a mă pregăti pentru botez?
(1) Cunoaște învățăturile Bibliei: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate
neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului
Duh. Și ____________ să păzească tot ce v-am poruncit.” Matei
28,19.20
(2) Crede și acceptă adevărul Bibliei: „Cine ___________ și se va
boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” Marcu 16,16
(3) Pocăiește-te și părăsește păcatul pentru care Biblia te mustră.
„’_______________’, le-a zis Petru, ’și fiecare din voi să fie botezat în
Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre… Cei ce au
:
 primit propovăduirea lui au fost botezați.” Fapte 2,38-41
Cei trei pași pentru pregătirea pentru botez sunt: primirea învățăturii,
credința și pocăința. Aceasta înseamnă că aceia care se botează
trebuie să fie suficient de maturi. Copiii nu pot parcurge acești pași,
dar Biblia prevede un serviciu special de dedicare a lor, care este
diferit de botez (Luca 2,25-28).
6. Acești trei pași sunt obligatorii?
a. „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la __________ aceasta și
i-a propovăduit pe Isus. Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o
apă. Și famenul a zis: ’Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?’ Filip
a zis: ’Dacă ________ din toată inima, se poate.’ Famenul a răspuns:
’Cred că Isus Hristos este fiul lui Dumnezeu.’ A poruncit să stea carul,
s-au coborât amândoi în apă și Filip l-a botezat pe famen.” Fapte
8,30-38
b. „Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a _______________ pe
Hristos… Dar când au ________ pe Filip, care propovăduia Evanghelia
Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați
atât bărbați, cât și femei.” Fapte 8,5.12
c. „[El] le-a zis: ’Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?’ Pavel
și Sila i-au răspuns: ’________ în Domnul Isus și vei fi mântuit tu și
casa ta.’ Și i-au vestit ___________ Domnului atât lui, cât și tuturor
celor din casa lui… a fost botezat îndată el și toți ai lui.” Fapte 16,30-
34
Fiecare dintre acești convertiți au făcut cei trei pași spre viața
veșnică. Dumnezeu lucrează tot la fel și astăzi. Când studiem Biblia,
ea ne arată păcatele de care trebuie să ne pocăim și cum trebuie să
ne schimbăm. Noi răspundem afirmativ la mustrarea Duhului Sfânt
spunându-I „Da” lui Isus și arătându-I că Îl iubim, prin primirea
botezului.
7. Ce semnificație are botezul? Ce simbolizează el? Romani 6,4-
6
„Noi deci, prin botezul în _________ Lui, am fost _____________
:
 împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos __________ din morți,
prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. În adevăr, dacă
ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi
una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul
nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El pentru ca trupul
păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim
robi ai păcatului.”
Botezul este simbolul morții față de păcat, îngroparea vechii vieți de
păcat și învierea la o viață nouă pentru Dumnezeu. Ceremonialul
botezului se mai aseamănă și cu o nuntă. El este semnul că am
renunțat la orice altă relație, pentru a ne uni complet viața cu Isus.
8. Ce spune Biblia despre modul în care trebuie făcut botezul?
Ioan 3,23
„Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau
_______ ape și oamenii veneau ca să fie botezați.”
Ioan avea nevoie de „multe ape” ca să boteze, fiindcă, în sensul lui
propriu, cuvântul „botez” înseamnă a scufunda complet sau a
afunda. Scufundarea în apă este singurul mod de a boteza care
reprezintă corect înmormântarea omului vechi.
9. Isus S-a botezat prin scufundare, astfel încât să ne dea un
exemplu? Marcu 1,9-11
„A venit Isus din Nazaretul Galileei și a fost botezat de Ioan în Iordan.
Și îndată, când ieșea Isus _____ apă, el a văzut cerurile deschise și
Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. Și din ceruri s-a auzit
un glas care zicea: ’Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc
toată plăcerea Mea.’”
Isus a intrat în apă și „a fost botezat”, adică scufundat în apă. Apoi, El
a ieșit „din apă”. Tatăl a fost foarte mulțumit de Isus și este mulțumit
și de noi atunci când ne botezăm prin scufundare.
10. Ucenicii au botezat prin scufundare? Fapte 8,36.38
„Și famenul a zis: ’Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?’… A
poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi ____ apă, și Filip l-a
:
 botezat pe famen.”
Filip și etiopianul care a cerut botezul au coborât amândoi „în apă”. În
original, cuvântul „botezat” înseamnă literal „scufundat”.
11. Spune Biblia că există o singură formă de botez? Efeseni
4,4.5
„Este un singur trup, un singur Duh… Este un singur Domn, o singură
credință, __________ botez.”
Cuvântul lui Dumnezeu declară că există o singură formă de botez:
botezul prin scufundare. Ea este singura care ilustrează corect
moartea, îngroparea și învierea. Botezul prin stropire și cel prin
turnarea apei nu corespund cu semnificația pe care o oferă
Dumnezeu acestui ritual esențial.
Biserica nu a acceptat alte forme de botez, în afară de cel prin
scufundare, decât în 1311 d.Hr., la Conciliul de la Ravena. În secolul al
XIII-lea, Biserica Romano-Catolică construia în locașurile de
închinare baptisterii, pentru botezul prin scufundare. Turnul din Pisa
(Italia), care a fost construit în secolele al XII-lea și al XIII-lea, era
clopotnița bisericii. În apropiere, turiștii mai pot vedea și astăzi un
baptisteriu afundat în pământ, cu o înălțime de 1,20 m și o lățime de
6 m. Botezul prin stropire a fost introdus treptat, ca urmare a
renunțării la învățătura Bibliei. Astăzi, Dumnezeu ne cheamă să ne
întoarcem la Cuvântul Său.
12. Este corectă rebotezarea?
Biblia prezintă două situații în care rebotezarea este corectă și
necesară.
a. „’Dar cu ce botez ați fost botezați?’ le-a zis el [Pavel]. Și ei au
răspuns: ’Cu botezul lui Ioan.’ Atunci, Pavel a zis: ’Ioan a botezat cu
botezul pocăinței și-i spunea norodului să creadă în Cel ce venea
după el, adică în Isus.’ Când au auzit ei aceste vorbe, au fost
___________ în Numele Domnului Isus.” Fapte 19,1-5
Credincioșii din Efes primiseră deja botezul pocăinței; însă
adevărurile pe care le-au aflat de la Pavel le-au schimbat atât de
:
 mult viața, încât au primit botezul din nou. Tot la fel și noi, când
descoperim un nou adevăr substanțial din Biblie, putem alege să fim
rebotezați, pentru a arăta că ne dedicăm încă o dată lui Isus și
întregului Său Cuvânt.
b. „Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu
știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în
moartea Lui?… Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit
împreună cu El pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea
lui, în așa fel ca să nu mai fim ______ ai păcatului.” Romani 6,2.3.6
Botezul reprezintă moartea față de robia păcatului. Dacă cineva care
a primit botezul se întoarce la viața de păcat, el trebuie să se
reboteze atunci când se pocăiește din nou și se întoarce la
Dumnezeu.
13. Cât de important este botezul pentru Dumnezeu? Marcu
16,15-16
„Apoi le-a zis: ’Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la
orice făptură. Cine va crede și se va __________ va fi mântuit, dar
cine nu va crede va fi osândit.”
Botezul este strâns legat de mântuire, fiindcă el este răspunsul pe
care I-l dăm lui Dumnezeu. Mântuirea este în întregime lucrarea lui
Dumnezeu, dar partea noastră este să-I spunem „Da” lui Isus.
Există situații (de exemplu atunci când o persoană nebotezată se află
pe moarte) în care botezul este imposibil de realizat, așa cum s-a
întâmplat în cazul tâlharului de pe cruce (Luca 23,42-43). În aceste
situații excepționale, Isus pune în dreptul celor în cauză botezul Său,
întrucât ei s-ar boteza dacă acest lucru ar fi posibil.
14. Ai fost botezat la fel ca Isus, prin scufundare?
Răspunsul tău: ____________________________________
Dorești să-L urmezi pe Isus? Vrei să te pregătești pentru
botez/pentru rebotezare?
Răspunsul tău: ____________________________________
:
 Nimic nu-i bucură mai mult pe Isus și pe îngerii Săi decât decizia
noastră de a ne supune Lui cu totul. Atunci când asculți de
învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, fii convins că deciziile pe care
le iei astăzi pentru Isus fac parte din planul Său minunat de a-ți da
„un viitor și o nădejde”. (Ieremia 29,11)

Studiul 19
Urâciunea pustiirii
Una dintre profețiile cele mai importante pentru zilele sfârșitului este
cea referitoare la „urâciunea pustiirii”. Isus a subliniat importanța ei
atunci când ne-a dat îndemnul de a studia cartea lui Daniel (Matei
24,15). Ce este acest semn misterios al sfârșitului?
Mulți cred că urâciunea pustiirii se referă la drapelele romane la care
oamenii se închinau în Ierusalim, în anul 70 d.Hr., la vremea
distrugerii acestuia de către Titus. Însă, atunci era prea târziu să
asculți de avertizarea dată de Isus și evenimentul nu are legătură cu
timpul sfârșitului.
Unii susțin că Antioh Epifanul a împlinit profeția din Daniel în anul 168
d.Hr., când a adus animale necurate ca jertfă pe altarul din templu.
Însă nici interpretarea aceasta nu se potrivește, fiindcă Isus a spus că
urâciunea pustiirii se va așeza în templu cândva, în viitor. Alții cred că
această profeție importantă se va împlini exact la sfârșitul timpului,
când Antihrist își va așeza tronul la Ierusalim. Cum putem afla ce
înseamnă această expresie greu de descifrat?
Vei descoperi că lecția aceasta va clarifica înțelesul ei și că îți va oferi
explicația uimitoare a acestei profeții importante.
1. Ce semn a spus Isus că ne arată faptul că sfârșitul este
aproape? Matei 24,15
„De aceea, când veți vedea ’___________ pustiirii’, despre care a
vorbit prorocul Daniel, ’așezată în locul sfânt’ – cine citește să
înțeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți.”
Expresia „urâciunea pustiirii” este deseori întrebuințată în Vechiul
:
 Testament cu referire la păcatul israeliților de a aduce în templul
sfânt al lui Dumnezeu practicile odioase ale închinării păgâne.
Mustrările și pedepsele cele mai aspre ale lui Dumnezeu se îndreptau
spre această apostazie de neiertat. (Vezi Ieremia 7,28-34 și 2
Împărați 21,2-7.) Isus a spus că în cartea Daniel există profeții despre
urâciuni asemănătoare, așezate în Locașul Sfânt, care vor avea ca
rezultat pustiirea lui.
2. Despre ce urâciune a pustiirii scrie Daniel? Daniel 9,17
„Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului
Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste
sfântul Tău locaș __________.”
Prima urâciune a pustiirii a avut loc în templul lui Solomon în vremea
lui Daniel și este amintită în rugăciunea lui din Daniel 9. Pe lângă
aceasta, există alte două urâciuni ale pustiirii prezise în capitolele 8-
12, în legătură cu templele al doilea și al treilea. Vom începe lecția
aceasta prin studierea urâciunilor care au dus la distrugerea
templului lui Solomon. Vom observa că aceste evenimente devin un
tipar pentru urâciunile care duc la pustiirea templului al doilea, în anul
70 d.Hr., și a templului din vremea sfârșitului, înainte de revenirea lui
Isus.
3. Cum a fost pustiit templul lui Solomon? 2 Cronici 36,14.
17.19.21
„Toate căpeteniile preoților și poporul au înmulțit și ei fărădelegile
după toate ___________ neamurilor; și au pângărit Casa Domnului…
Atunci, Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor…
Au ars Casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidurile Ierusalimului… ca să
se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce
țara și-a ținut Sabatele ei și s-a odihnit tot timpul cât a fost
_________, până la împlinirea celor șaptezeci de ani.”
Ieremia, Ezechiel și Daniel au trăit într-o vreme în care poporul s-a
îndepărtat foarte mult de credința adevărată a lui Dumnezeu.
Conducătorii religioși au introdus închinarea păgână în slujbele de la
:
 Templu. Dumnezeu a trimis profeți și calamități asupra lor, ca să-i
determine să se pocăiască, însă ei au refuzat toate aceste chemări,
până când au ajuns „fără leac” (versetul 16). Dumnezeu face totul ca
să ne îndrepte atenția spre El, dar atunci când continuăm să
respingem chemările Lui călduroase, nu-i mai rămâne decât o
singură alternativă: pedeapsa. Templul măreț, construit de Solomon,
și cetatea au fost distruse complet în anul 586 î.Hr. de către
babilonieni, iar poporul a fost dus în robie într-o țară străină.
4. Ce urâciuni au dus la distrugerea primului templu? Ezechiel
8,5-16
„Iată că ________ acesta al geloziei era la miază-noapte de poarta
altarului… ’Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni, pe care
le săvârșește aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sfântul Meu
locaș? Dar vei mai vedea și alte urâciuni și mai mari!’… Am intrat și m-
am uitat și iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare și de
____________ urâcioase… ’Vei mai vedea și alte urâciuni mari.’… iată
că acolo stăteau niște femei care îl plângeau pe Tamuz… ’Vei mai
vedea și alte urâciuni mai mari decât acestea!’… aproape douăzeci și
cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului și cu fața
spre răsărit și se închinau înaintea ___________ spre răsărit.”
Dumnezeu enumeră urâciunile păgânismului care au fost introduse în
biserica Sa. Urâciunile sunt de fiecare dată mai mari și culminează cu
cea mai detestabilă. Prima este aceea că oamenii se închină înaintea
unei statui. A doua este legată de animalele necurate. A treia este
închinarea la Tamuz, un zeu babilonian. Cea mai mare urâciune este
închinarea oamenilor la soare, cu spatele spre templul lui Dumnezeu
și cu fața spre răsărit.
Poporul lui Dumnezeu a respins cu bună știință Sabatul zilei a șaptea,
ca să se închine la Zeul Soare, al păgânilor. Ieremia a prezis că, dacă
nu se pocăiau, cetatea lor avea să fie distrusă (Ieremia 17,20-27).
Când au refuzat să se schimbe, Babilonul a pustiit cetatea, „ca să se
împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce
:
 țara și-a ținut Sabatele ei și s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită,
până la împlinirea celor șaptezeci de ani” (2 Cronici 36,21).
Urâciunea cea mai mare dintre toate, care a dus la pustiirea templului
lui Solomon, a fost încălcarea Sabatului zilei a șaptea și închinarea la
Zeul Soare al păgânilor.
Este de remarcat faptul că multe dintre aceste practici au pătruns în
Biserica Creștină în timpul Evului Mediu – idolii, animalele necurate,
tradițiile nebiblice, care își au originea în închinarea din Babilonul
antic, și sărbătorirea duminicii, ca zi de închinare.
5. Cum justifica poporul aceste urâciuni? Ezechiel 8,12
„Căci ei zic: ’Nu ne _____ Domnul, a părăsit Domnul țara aceasta!’”
Ei credeau că lui Dumnezeu nu-I pasă cum se închină poporul Său. Ei
socoteau că Dumnezeul părinților lor, cu legile Sale care vorbeau
despre închinare și mod de viață, îi părăsise și că intraseră într-o
nouă eră. Nimic mai departe de adevăr. Dumnezeu trimitea neîncetat
profeți și predicatori care să condamne păgânismul ce se strecurase
în biserica Sa (2 Cronici 36,15.16). Dar ei nu au vrut să-i asculte. În
final, Dumnezeu a reușit să le capteze atenția prin distrugerea cetății
lor și prin faptul că o mare parte dintre ei fie au fost omorâți, fie au
fost duși ca robi în Babilon.
6. Și-a părăsit Dumnezeu poporul din cauza apostaziei lui?
Daniel 9,25
„De la darea poruncii pentru ________ din nou a Ierusalimului, până
la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi,
timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite
din nou.”
Nu, Dumnezeu nu l-a părăsit. De altfel, Daniel află în viziune că
templul va fi reconstruit și că Dumnezeu, în îndurarea Sa, va duce
poporul înapoi la Ierusalim, unde va sta timp de 490 de ani, ca să-i
dea o nouă șansă de a împlini scopul pentru care a fost adus la
existență.
Când s-au întors la Ierusalim, în anul 457 î.Hr., ca împlinire a profeției
:
 din Daniel, evreii au reconstruit templul și cetatea și au luat hotărârea
de a nu mai accepta urâciunile păgânilor. Ei au început să detalieze
modul în care trebuiau să țină Legea. Odată cu trecerea timpului,
detalierile acestea au devenit tradiții, care au ajuns să fie mai
importante decât Legea însăși. Isus i-a condamnat pentru aceasta,
spunând: „Ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii
voastre” (Matei 15,1-9). Ei au trecut dintr-o extremă în alta: de la
nepăsare, la legalism. Însă rezultatul a fost același – desființarea
poruncilor lui Dumnezeu.
7. Care este prezicerea cu privire la pustiirea celui de-al doilea
templu? Daniel 9,26
„După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu
va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și
sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că
războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și _____________.”
Aceeași profeție care a prezis că Templul va fi rezidit a prezis și că
evreii aveau să-L respingă pe Mesia, Cârmuitorul, care avea să vină,
și că cetatea și cel de-al doilea templu al lor aveau să fie dărâmate
din cauza urâciunilor lor.
8. Ce a spus Isus despre pustiirea celui de-al doilea templu?
Luca 19,41-46
„Vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor
strânge din toate părțile: te vor face _____________________ pe tine
și pe copiii tăi din mijlocul tău și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră,
pentru că n-ai cunoscut __________ când ai fost cercetată.”
Isus a plâns când a văzut cu ochiul Său profetic carnagiul îngrozitor
pe care îl va suferi poporul Său pentru faptul că nu a știut în ce
moment de pe axa timpului profetic se află – venirea lui Mesia și
ultima șansă de a răspunde la chemarea lui Dumnezeu. „De câte ori
am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și
n-ați vrut!” (Matei 23,36.37). Isus le-a spus că puteau să afle că
pustiirea se apropia: „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști”
:
 (Luca 21,20). După câteva zeci de ani, când armata romană a atacat
Ierusalimul, niciun creștin care cunoștea axa timpului profetic nu și-a
pierdut viața la distrugerea templului, din anul 70 d.Hr.
9. Ce urâciuni au dus la distrugerea celui de-al doilea templu?
Luca 16,15
„Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar
Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni
este o ___________ înaintea lui Dumnezeu.”
Deși evreii din vremea lui Isus izbutiseră să se ferească de închinarea
păgână evidentă, ei au acceptat ideea de bază a acesteia, și anume
aceea că omul poate fi mântuit chiar dacă nu ține seama de Cuvântul
lui Dumnezeu. Isus a spus că aceasta este o urâciune. Ei pretindeau
că sunt sfinți, dar făceau planuri să-L omoare pe Isus din cauză că
vindecase un om în Sabat și din cauza declarației Lui că era egal cu
Dumnezeu (Ioan 5,16-18). Ironia este că pustiirea celui de-al doilea
templu a fost determinată tot de desacralizarea Sabatului, numai că,
de data aceasta, au ajuns acolo prin omorârea Creatorului și
Domnului Sabatului. (Matei 12,8.14)
10. Care este poporul lui Dumnezeu de astăzi și unde se află cel
de-al treilea templu? 1 Petru 2,5-10
„Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o _______
duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești…
Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un
_______ sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al
Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu erați un
popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu.”
Isus a spus: „Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată
unui neam care va aduce roadele cuvenite.” (Matei 21,43) Acest
„neam sfânt”, această „casă duhovnicească”, este Biserica Creștină,
alcătuită din evrei și neamuri. Profețiile făcute în dreptul Israelului
literal erau condiționate de ascultare (Ieremia 18,7-10). Dumnezeu le-
:
 a oferit 70 de săptămâni profetice (490 ani) în care să asculte de El,
însă ei au refuzat (Daniel 9,24-26). Sosise timpul ca Dumnezeu să
aleagă un alt popor care să-I aducă slavă. După anul 34 d.Hr.,
făgăduințele Israelului literal se aplică spiritual în dreptul Israelului
spiritual: creștinii. (Vezi Galateni 3,27-29.) „Iudeu nu este acela care
se arată pe dinafară că este iudeu… Ci iudeu este acela care este
iudeu înăuntru și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în
slovă” (Romani 2,28.29). Zidită pe temelia învățăturilor ucenicilor și
pe Isus, biserica „crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.”
(Efeseni 2,19-22)
11. Ce urâciuni au intrat în biserica lui Dumnezeu? Apocalipsa
17,1-5
„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era
împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare… Pe frunte
purta scris un nume, o taină: „__________ cel mare, mama curvelor și
spurcăciunilor pământului.’”
Până în Evul Mediu, Biserica Romană a acceptat numeroase
învățături păgâne care își au rădăcina în închinarea din Babilonul
antic. Renumitul scriitor catolic John Henry Newman ne dezvăluie
originea multor tradiții bisericești:
„Constantin, ca să le recomande păgânilor noua religie, a introdus în
aceasta podoabele exterioare cu care erau obișnuiți în propria lor
religie… Obiceiul de a dedica templele anumitor sfinți, tămâia,
candelele și lumânările, darurile sfințite, apa sfințită, procesiunile,
veșmintele sacerdotale, tunsoarea, inelul de la căsătorie, închinarea
cu fața spre răsărit, icoanele, cântările bisericești, toate au origine
păgână și au fost sfințite prin adoptarea lor în biserică.” John Henry
Newman, An Essay on the Development of Christian Doctrine
(London; Longmans, Green, and Co., 1909), pag. 373;
http://www.newmanreader.org.
Bisericile protestante respectă și ele multe tradiții păgâne, cum ar fi
sfințenia duminicii, pe care au primit-o moștenire de la Roma. „Martin
:
 [Luther] a călcat pe un teren periculos. Se pare că principiul lui
fundamental era acela că nu trebuie să ținem nicio doctrină și nicio
practică, dacă nu se întemeiază pe Scriptură. Dacă în felul acesta
decidem ce trebuie să credem și cum trebuie să ne purtăm, atunci și
fundamentaliștii au probleme. Spre exemplu, ei nu au nicio
autorizație de a susține serviciile de închinare colectivă duminica, în
loc de sâmbătă. Biserica Catolică a fost cea care a schimbat ziua în
perioada post nou-testamentală. Pentru a vedea că numai Noul
Testament nu vă este de folos în această privință, gândiți-vă la
adventiștii de ziua a șaptea care, pornind numai de la Biblie, spun că
închinarea ar trebui să se facă sâmbăta, și nu duminica.” Karl
Keating, The Usual Suspects: Answering Anti-Catholic
Fundamentalists (San Francisco, Ignatius Press, 2000), pag. 186.
Amintim alte urâciuni: preoții, pastorii și episcopii homosexuali,
comerțul cu Evanghelia, căsătoriile dintre homosexuali și învățătura
că Isus nu este Fiul divin al lui Dumnezeu. Aceste urâciuni se
aseamănă cu cele care au abătut pustiirile asupra poporului lui
Dumnezeu de odinioară. Oare am ajuns să credem că El S-a
schimbat și că vede lucrurile într-o altă lumină?
12. Ce se spune despre pustiirea bisericilor Babilonului? Apo-
calipsa 18,4-8
„Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni __________ ei:
moartea, tânguirea și foametea.”
Ultimele șapte plăgi („urgii”) vor cădea asupra Babilonului spiritual
din cauza închinării lui false. În mila Sa, Dumnezeu face chemarea:
„Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei
și să nu fiți loviți cu urgiile ei!” (versetul 4) După cum avertizarea lui
Isus de a fugi din Ierusalim i-a salvat pe creștini în anul 70 d.Hr.,
chemarea Lui de a ieși din Babilon îi va slava pe copiii lui Dumnezeu
de plăgile din zilele sfârșitului.
13. Dorești să-L onorezi pe Isus prin închinarea Ta?
Răspunsul tău: ____________________________________
:
 Trăim în timpul judecății finale și Dumnezeu ne cheamă să ne
închinăm „Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele
apelor” (Apocalipsa 14,7). Pretutindeni în lume sunt oameni care
răspund la această chemare și Îl onorează pe Dumnezeu prin păzirea
Sabatului zilei a șaptea, zi care le aduce aminte că El este Creatorul.

Studiul 20

Semnul fiarei

Profeția despre semnul fiarei este cea mai cunoscută profeție biblică.
Ea este tema a numeroase filme, cărți și legende. Frica celor mai
mulți oameni este că vor fi constrânși să primească temutul „semn
666”. Însă Biblia nu spune nicăieri că 666 este semnul fiarei.
Această concepție total greșită face parte din amăgirile diavolului. El
îi îndeamnă pe oameni să caute un lucru pe care Biblia nu îl prezice,
folosind astfel tactica lui preferată de luptă – diversiunea; în felul
acesta, inamicul știe că nu vei veni în zona unde vrea să atace.
Lumea este obsedată de numere, iar în timpul acesta diavolul își
urmărește ținta nestingherit.
Ce reprezintă acest semn misterios? Ce legătură are numărul 666 cu
semnul fiarei? Ai aflat deja cine este fiara și care este strategia de
atac a diavolului în zilele din urmă. Pe acest fundal, poți începe acum,
cu rugăciune, studiul de față, în care vei găsi răspunsurile la aceste
întrebări importante.
1. Spune Biblia că 666 este semnul fiarei? Apocalipsa 13,16. 17
„Și a făcut ca toți… să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe
frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă
________
acesta, adică ________ fiarei, sau ___________ numelui ei… Cine are
pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om; și
:
 ___________ ei este: șase sute șase zeci și șase.”
Mulți cred, în mod eronat, că semnul fiarei este numărul 666, tatuat
pe mână sau pe frunte. Dar Biblia spune altceva. Numărul fiarei nu
este totuna cu semnul fiarei. De altfel, în cele mai multe traduceri
sunt amintite trei lucruri distincte: semnul fiarei, numele fiarei și
numărul numelui ei. 666 este numărul numelui fiarei, și nu semnul ei.
2. Este important să știm ce este semnul fiarei? Apocalipsa
14,9.10
„Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei…, va
fi _________ în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea
Mielului.”
Avertizările cele mai de temut ale Bibliei sunt amintite în dreptul celor
care primesc semnul fiarei. Cei care nu știu ce înseamnă semnul
fiarei riscă să-l primească; de altfel, cum am putea evita un pericol,
dacă nu știm în ce constă el?
3. Cine este fiara și ce este numărul 666? Apocalipsa 13,1
„Și am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne și șapte
capete; pe coarne avea zece cununi împărătești, și pe capete avea
_______ de hulă.”
În lecțiile anterioare, am descoperit că cele zece elemente de
identificare a fiarei arată, în mod indiscutabil, spre o singură putere
din istoria lumii – Biserica Romană medievală. Să nu uităm că Biblia
nu declară că membrii Bisericii Romano-Catolice sunt fiara sau că ei
au semnul fiarei. Dumnezeu are credincioși consacrați în orice
biserică, inclusiv în Biserica Romană. Profeția vorbește despre
sistemul nebiblic de închinare și despre structura lui politică.
În Apocalipsa, numerele au valoare simbolică. Cifra „7” reprezintă
desăvârșirea sau perfecțiunea și este numărul lui Dumnezeu.
Dumnezeu a încheiat Creațiunea și S-a odihnit în Sabatul zilei a
șaptea. În Apocalipsa sunt amintite șapte trâmbițe și șapte biserici.
Omul a fost creat în ziua a șasea și, de aceea, cifra „6” este „un
număr de om”. 666 este simbolul înălțării omului deasupra autorității
:
 Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.
Indiciul acesta ne ajută să înțelegem de ce unul dintre titlurile oficiale
ale papei este Vicarius Filii Dei, „Vicarul Fiului lui Dumnezeu” (în
vechime, vicarul era locțiitorul cuiva). Valoarea numerică a acestui
nume latin, calculată în cifre romane, ne arată care este „numărul
numelui ei” (Apocalipsa 13,17).
V= 5 F = 0 D = 500
I = 1 I = 1 E = 0
C = 100 L = 50 I = 1
A= 0 I = 1 501
R= 0 I = 1
I = 1 53
U= 5
S = 0
112
112+53+501 = 666
4. Care sunt cele două părți implicate în conflictul din timpul
sfârșitului? Apocalipsa 14,9-12
„’Dacă se __________ cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei
pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu’…
Aici este răbdarea sfinților, care păzesc ____________ lui Dumnezeu
și credința lui Isus.”
În Apocalipsa, se amintește că în vremea sfârșitului vor exista două
grupuri de oameni. Fiecare dintre ele se închină diferit: un grup se
închină fiarei și primește semnul ei. Celălalt grup ascultă chemarea
de a se închina „Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele
apelor” (versetul 7) – Creatorului – , păzește poruncile lui Dumnezeu
(inclusiv porunca a patra), are credința lui Isus și sigiliul lui
Dumnezeu.
5. Care este opusul semnului fiarei? Apocalipsa 7,2.3
„Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune
___________ pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
:
 Fiecare grup primește un semn sau o pecete care îl reprezintă.
Poporul credincios, care I se închină lui Dumnezeu, Creatorul,
primește pecetea Sa pe frunte. Cei care merg după fiară au semnul
ei. Mai exact, ce sunt aceste semne opuse?
6. Semnul fiarei și pecetea lui Dumnezeu sunt niște semne
vizibile, scrise pe piele? Evrei 10,16
„Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în _______ lor.”
Semnul și pecetea nu sunt niște tatuaje pe piele. Dumnezeu ne-a
interzis în Levitic 19,28 să ne facem semne pe piele. Semnul și
pecetea sunt niște simboluri: semnul reprezintă legea fiarei, iar
pecetea, Legea lui Dumnezeu, scrisă în inimă și în minte. Cei care
primesc pecetea lui Dumnezeu au Legea Sa scrisă în mintea lor
(Exod 13,9). Cei care merg după fiară fac lucrul acesta în mod
conștient sau sunt duși de alții de mână (Eclesiastul 9,10).
7. În ce constă pecetluirea poporului lui Dumnezeu? Isaia 8,16
„Învelește această mărturie, pecetluiește această _____________,
între ucenicii Mei.”
Aplicarea unei ștampile pe un document arată că el este oficial. De
obicei, ștampilele sunt aplicate pe actele de proprietate, pe
certificatele
de naștere etc. Biblia spune că pecetea lui Dumnezeu face parte
dintr-un document oficial – Legea Sa sfântă. Ștampilele persoanelor
cu autoritate conțin numele lor, titlul lor oficial și teritoriul în care își
exercită autoritatea. Spre exemplu, ștampila președintelui României
are trei elemente: numele președintelui, titlul lui („președinte”) și
teritoriul supus jurisdicției lui („România”).
8. Ce legătură spune Biblia că există între „pecete” și „semn”?
Romani 4,11
„Apoi a primit ca ________ tăierea împrejur, ca o __________ a acelei
neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat
împrejur.”
:
 În Biblie, cuvintele „pecete” și „semn” sunt sinonime. În cazul lui
Avraam, circumcizia era un semn exterior și o pecete care arăta că el
avea o credință autentică, prin care adeverea că „Dumnezeu spune
adevărul” (Ioan 3,33). În vechime, documentele oficiale erau validate
prin aplicarea unei peceți sau a unui inel cu sigiliu. Astăzi,
documentele sunt semnate și ștampilate pentru a arăta că sunt
autentice. Acesta este sensul cuvântului „semn”. Când semnăm un
document oficial la serviciu, scriem numele, titlul și numele firmei –
aceleași trei elemente ale unei peceți.
9. Ce parte din Legea lui Dumnezeu conține pecetea Sa? Exod
20,8-11
„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile
și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată
Domnului, _____________ tău: să nu faci nicio lucrare în ea… Căci în
șase zile __________ Domnul cerurile, pământul și marea și _____ ce
este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat
Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.”
Numai în porunca a patra se găsesc cele trei elemente ale unei
peceți: Numele Celui care a scris Cele Zece Porunci (Domnul), titlul
Său (Creatorul) și teritoriul Său (cerul și pământul).
Dacă nu am avea această pecete în care să se specifice că
Dumnezeu este Creatorul, Legea aceasta ar putea fi pusă în dreptul
oricărui zeu. Numai Dumnezeul adevărat declară: „Eu sunt Domnul,
Creatorul vostru, iar cerul și pământul sunt proprietatea Mea.”
10. Este Sabatul semnul special al lui Dumnezeu pentru poporul
Său? Ezechiel 20,12.20
„Le-am dat și Sabatele Mele, să fie ca un _______ între Mine și ei,
pentru ca să știe că Eu sunt Domnul care-i sfințesc… Sfințiți Sabatele
Mele, căci ele sunt un ________ între Mine și voi, ca să știți că Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
Sabatul este un semn exterior (o pecete) al poporului lui Dumnezeu.
El adeverește că ei au credință în Isus, Creatorul și Mântuitorul lor.
:
 Copiii lui Dumnezeu păzesc Sabatul, pentru că au învățat să-L
iubească pe Isus, să aibă încredere în El și să asculte de El și pentru
că au luat hotărârea de a se închina așa cum Dumnezeu poruncește.
11. La ce se referă semnul fiarei? Apocalipsa 14,6-12
„Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului… El zicea cu
glas tare: ’…_______________ Celui ce a făcut cerul și pământul,
marea și izvoarele apelor!’… Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a
zis cu glas tare: ’Dacă se ________ cineva _______ și icoanei ei și
primește semnul ei’… Aici este răbdarea sfinților, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”
Mesajele celor trei îngeri vin din partea lui Dumnezeu, într-un ultim
efort de a duce Evanghelia în lume, cu puțin timp înainte de revenirea
lui Isus (versetele 14,15). Ele ne spun că, în vremea noastră, lupta va
avea în centru închinarea.
a. Primul înger ne poruncește să ne închinăm Creatorului și citează
din porunca a patra. Versetul 7
b. Al doilea înger condamnă Babilonul, simbolul bisericii
necredincioase, care încalcă Legea lui Dumnezeu. Poporul lui
Dumnezeu se separă de Babilon. Apocalipsa 14,8; 18,4.5; 1 Ioan 3,4
c. Îngerul al treilea declară că fiara are o închinare falsă, care se
opune peceții lui Dumnezeu (adică Sabatului zilei a șaptea).
d. Cei care se închină înaintea Creatorului păzesc poruncile Lui
(Apocalipsa 14,7.12). Ei păzesc toate poruncile Lui, toate zece –
inclusiv porunca a patra – „Căci, cine păzește toată Legea și
greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate” (Iacov
2,10). Ei țin Sabatul și I se închină lui Isus, Creatorul. Ascultarea lor
este o urmare a credinței lor adevărate în Isus. Apocalipsa 14,12;
Iacov 2,17.18
e. Așadar, semnul fiarei este opusul peceții lui Dumnezeu, opusul
Sabatului zilei a șaptea.
12. Care este semnul fiarei? Daniel 7,25
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt… și se va încumeta
:
 să ___________ vremurile și legea.”
Biserica Romană susține că schimbarea Sabatului este dovada cea
mai clară că ea este reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ. Citiți
următoarele declarații oficiale ale Bisericii Catolice:
„Biblia ne învață și astăzi că Sabatul, adică sâmbăta, ar trebui sfințit.
În Noul Testament nu se găsește nicio dovadă că sâmbăta ar fi fost
înlocuită cu duminica. Fără îndoială că aceasta este o problemă
importantă. Ea apare în Biblie ca una dintre Cele Zece Porunci ale lui
Dumnezeu. În Biblie nu există niciun temei pentru desființarea
acestei porunci sau pentru transferarea păzirii ei asupra altei zile din
săptămână. [Însă] Pentru catolici nu există nicio dificultate… Biserica
este deasupra Bibliei; și transferul acesta al păzirii Sabatului asupra
duminicii, în loc de sâmbătă, este o dovadă vie a acestui fapt.” (The
Catholic Record, Londra, Ontario, 1 septembrie 1923)
„Probabil că lucrul cel mai îndrăzneț, schimbarea cea mai
revoluționară pe care a făcut-o biserica a avut loc în secolul al IV-lea.
Ziua sfântă, Sabatul, a fost schimbat de sâmbătă în duminică… nu pe
baza unor porunci din Scriptură, ci pe baza faptului că Biserica era
conștientă de puterea ei… Oamenii care cred că Scriptura trebuie să
fie singurul temei ar trebui să devină adventiști de ziua a șaptea și să
sfințească Sabatul.” (Saint Catherine Catholic Church Sentinel,
Algonac, Michigan, 21 mai 1995)
„Martin [Luther] a călcat pe un teren periculos. Se pare că principiul
lui fundamental era acela că nu trebuie să ținem nicio doctrină și
nicio practică dacă nu se întemeiază pe Scriptură. Dacă în felul
acesta decidem ce trebuie să credem și cum trebuie să ne purtăm,
atunci și fundamentaliștii au probleme. Spre exemplu, ei nu au nicio
autorizație de a susține serviciile de închinare colectivă duminica, în
loc de sâmbătă. Biserica Catolică a fost cea care a schimbat ziua în
perioada post nou-testamentală. Pentru a vedea că numai Noul
Testament nu vă este de folos în această privință, gândiți-vă la
adventiștii de ziua a șaptea care, pornind numai de la Biblie, spun că
:
 închinarea ar trebui să se facă sâmbăta, și nu duminica.” Karl Keating,
The Usual Suspects: Answering Anti-Catholic Fundamentalists (San
Francisco, Ignatius Press, 2000), pag. 186.
„Întrebare: Care este ziua de Sabat?
Răspuns: Sâmbăta este Sabatul.
Întrebare: De ce păzim duminica și nu sâmbăta?
Răspuns: Păzim duminica și nu sâmbăta fiindcă Biserica Catolică a
transferat solemnitatea zilei sâmbetei asupra duminicii.” Peter
Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine,
(Rockfort, IL; Tan Books and Publishers, 1977), pag. 50.
13. Ce trebuie să facem atunci când legile oamenilor vin în
contradicție cu Legea lui Dumnezeu? Fapte 5,29
„Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: ’Trebuie să
ascultăm mai mult de _____________ decât de ___________!’”
Decizia pe care o avem de luat în aceste zile finale este una simplu
de înțeles. În Biblie nu există niciun argument în favoarea păzirii
duminicii. Numai papalitatea susține că a schimbat ziua Sabatului de
sâmbătă în duminică. Deci care este concluzia? Păzirea duminicii se
bazează pe tradițiile păgâne care au pătruns în biserică. Însă Sabatul
zilei a șaptea îi aduce onoare Dumnezeului adevărat.
14. Vrei să primești pecetea Legii lui Dumnezeu în inima ta?
Răspunsul tău: ____________________________________

Trăim în perioada în care Duhul Sfânt îi călăuzește pe oameni „în tot

adevărul” și scrie Legea lui Dumnezeu „în mintea lor” (Ioan 16,13;
Efeseni 4,30; Evrei 10,16). Să nu tragi concluzii greșite: în momentul
de față, nimeni nu are semnul fiarei. Acest lucru va avea loc în viitor,
când guvernele lumii se vor uni pentru a impune prin lege închinarea
în ziua duminicii, în cinstea papalității. Astăzi ne putem pregăti pentru
primirea semnului sau peceții lui Dumnezeu. De aceea este atât de
important să luăm acum decizia de a-L urma pe Isus în toate.
:
 Studiul 21

America în profeție

Statele Unite ale Americii dețin un loc special în istoria lumii. Lupta lor
pentru independență, care a fost încununată de succes, le-a permis
să stabilească o formă de guvernare reprezentativă și să susțină
libertatea de închinare. În ultimele două secole, SUA au influențat
creștinismul mai mult decât oricare națiune. Legile care protejează
libertatea religioasă au dus la apariția a numeroase societăți biblice,
mișcări misionare și biserici noi.
Statele Unite au devenit una dintre principalele superputeri ale lumii.
Dată fiind influența lor asupra lumii și asupra creștinismului, nu ne
surprinde să aflăm că ele sunt menționate în profeția Bibliei. În
studiul de față, vei descoperi că Biblia a prezis apariția Statelor Unite
și rolul pe care îl vor avea ele în evenimentele viitoare.
1. Ce împărăție este simbolizată prin intermediul fiarei care sea-
mănă cu un leopard? Apocalipsa 13,1.2
„Și am văzut ridicându-se din mare o ________ cu zece coarne și
șapte capete; pe coarne avea zece cununi împărătești și pe capete
avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard.”
În studiul 4, „Marile puteri ale lumii în profeție”, am aflat că această
fiară reprezintă în mod indiscutabil cea mai influentă putere politico-
religioasă din istorie: Biserica Romană medievală. De-a lungul
secolelor, creștinii au înțeles că această fiară-antihrist este Vaticanul.
Ian Hus, Luther, Wycliffe, Calvin, Tyndale, Knox și mulți alții au arătat
că această putere este sistemul papal.
2. Ce eveniment a avut loc la sfârșitul celor 1.260 de ani? Apo-
calipsa 13,3
„Unul din capetele ei părea _______ de moarte, dar rana de moarte
fusese _____________. Și tot pământul se mira după fiară.”
Biserica Romană medievală a dobândit putere politică în anul 538
:
 d.Hr. Ea a domnit timp de 1.260 de ani, după cum a prezis profeția, și
a pierdut puterea în 1798 d.Hr. În acest an, generalul Berthier al lui
Napoleon l-a luat prizonier pe papă și l-a dus în Franța, unde acesta
a rămas până la moarte. Această împlinire uimitoare a profeției a fost
anunțată de cercetători biblici din toată lumea.
Vindecarea rănii a început atunci când papalitatea și-a recâștigat pu-
terea politică. În 1929, Italia i-a redat Vaticanului autoritatea politică și
diplomatică, prin Tratatul de la Lateran. Revista The Catholic
Advocate declara că tratatul a „vindecat o rană”; iar în ziarul San
Francisco Chronicle a apărut titlul „Rană de mulți ani, vindecată”.
Profeția a prezis corect că în zilele noastre papalitatea va avea
influență politică.
3. Ce împărăție apare în timpul captivității papei? Apocalipsa
13,10.11
„Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie… Apoi am văzut
ridicându-se din pământ o altă __________, care avea două coarne
ca ale unui miel și vorbea ca un balaur.”
În profeție, o fiară simbolizează o împărăție (vezi Daniel 7,17.23).
Primul element de identificare a acestei noi împărății este faptul că
ea se ridică la putere la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atunci când
papalitatea se duce „în robie”, în anul 1798 d.Hr.
4. Unde apare această nouă împărăție? Apocalipsa 13,11
„Apoi am văzut ridicându-se din _______ o altă fiară.”
Celelalte fiare din profeție au apărut din „mare”, simbolul zonelor
dens populate de „noroade, gloate, neamuri și limbi” (Apocalipsa
17,15). Al doilea element de identificare este acela că națiunea
aceasta nu apare în Lumea Veche mai populată, la fel ca celelalte
împărății, ci într-o zonă total diferită – din „pământ”, adică într-o zonă
cu puțini locuitori, pe continentul american.
5. De ce a apărut această națiune din pământ? Apocalipsa
12,14-16
„Dar pământul a dat ________ femeii. Pământul și-a deschis gura și a
:
 înghițit râul.”
În profeție, femeia este simbolul bisericii (Apocalipsa 19,7.8; 2
Corinteni 11,2; Ieremia 6,2). Țara aceasta este un loc de refugiu
pentru poporul lui Dumnezeu care fuge de persecuția religioasă
amintită în profeția celor 1.260 de ani.
6. Cum dobândește puterea această națiune? Apocalipsa 13,11
„Apoi am văzut ________________ din pământ o altă fiară, care avea
două coarne ca ale unui ________.”
Al treilea indiciu este că națiunea aceasta nu distruge fiara de
dinaintea ei, care era stăpână pe pământ. Ea nu ajunge deodată o
putere mondială, ci se ridică treptat și ia în stăpânire pământul. Al
patrulea indiciu: trebuie să căutăm o națiune tânără (un miel, și nu un
berbec).
7. Cum sunt coarnele acestei națiuni, spre deosebire de coar-
nele celorlalte fiare? Apocalipsa 13,11
„Avea două coarne ca ale unui _______.”
Al cincilea element este că națiunea aceasta nu are coroane pe
coarnele ei. Este vorba despre o națiune care nu are un împărat. Al
șaselea indiciu este că națiunea aceasta are coarne ca ale unui miel.
Mielul este simbolul lui Hristos (Ioan 1,29) și, prin urmare, națiunea
aceasta se întemeiază pe principiile creștine. Ea urmează învățăturile
lui Hristos cu privire la relația dintre guvern și religie: „Dați dar
Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui
Dumnezeu!” (Matei 22,21)
8. Cât de influentă este această națiune? Apocalipsa 13,12
„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei și ________ ca
pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi.”
A șaptea trăsătură este că națiunea aceasta devine o putere care
exercită o influență mondială. Statele Unite ale Americii sunt singura
putere care corespunde acestor șapte elemente de identificare.
(1) A venit la putere la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
(2) S-a născut într-o zonă pustie și a devenit un loc de refugiu pentru
:
 oamenii persecutați religios.
(3) S-a ridicat treptat, într-o zonă care nu se afla sub controlul altui
imperiu mondial.
(4) Este o națiune tânără, care a introdus o nouă formă de
guvernământ.
(5) Nu are în frunte un împărat încoronat, ci un guvern reprezentativ.
(6) A fost întemeiată pe principiile libertății de închinare.
(7) A devenit o superputere mondială.
Nu trebuie să ne surprindă faptul că SUA sunt menționate în profeție.
Fiind o superputere în secolul XXI, ele vor contribui la darea semnului
fiarei. Colin Powell a spus că SUA sunt „o superputere care în
generația aceasta nu poate fi atinsă de nimeni, în ceea ce privește
puterea militară, puterea economică, forța sistemului politic și a
sistemului nostru de valori.” (P. J. O’Rourke, „A Conversation with
Colin Powell”, The Atlantic Monthly, septembrie 2004)
9. Ce relație există între SUA și Vatican? Apocalipsa 13,14
„Ea a zis locuitorilor pământului să facă o ________ fiarei, care avea
rana de sabie și trăia.”
Deși la început a fost o națiune întemeiată pe principiile protestante,
America a încheiat o alianță cu Vaticanul, după ce „rana de moarte” a
acestuia s-a vindecat.
10. Ce fel de cuvinte va rosti America prin legile ei? Apocalipsa
13,11
„Avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un __________.”
Națiunile „vorbesc” prin organele lor legislative și judiciare. Balaurul
este diavolul (Apocalipsa 12,9) și el rostește „hule” (Apocalipsa 13,5).
Hula, sau blasfemia, este declarația despre sine a unei ființe create
că este Dumnezeu (Ioan 10,33). America vorbește ca un balaur
atunci când își asumă prerogativele lui Dumnezeu și adoptă legi care
încalcă dreptul cetățenilor de a se închina potrivit conștiinței lor.
11. Ce fel de legi va adopta America? Apocalipsa 13,12
„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei și ________ ca
:
 pământul și locuitorii lui să se _________ fiarei dintâi, a cărei rană de
moarte fusese vindecată.”
Controversa legată de semnul fiarei are în centru închinarea. America
își va exercita autoritatea prin impunerea închinării ca un omagiu
adus fiarei papale. Această națiune, caracterizată la început de o
libertate religioasă nemaiîntâlnită, va ajunge să introducă legi prin
care să fie impusă închinarea în cinstea papalității.
12. Ce împrejurări vor determina adoptarea acestor legi? Apo-
calipsa 13,13.14
„Săvârșea _________ mari, până acolo că făcea chiar să se coboare
foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii
pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă.”
Tulburările la nivel global, împreună cu minunile amăgitoare, îi con-
ving pe oameni să „se întoarcă la Dumnezeu” ca să scape de
„pedepsele” Lui. Rezultatul este că „tot pământul se mira după fiară”
și toți oamenii se unesc pentru a merge după fiara papală
(Apocalipsa 13,3).
13. Ce închinare este legiferată în cinstea fiarei papale? Apo-
calipsa 13,15-17
„Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să
primească un _______ pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu
poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele
fiarei, sau numărul numelui ei.”
În studiul nr. 20, „Semnul fiarei”, am descoperit că semnul autorității
papale este păzirea duminicii. Faptul că majoritatea creștinilor se
închină duminica – un produs al papalității –, deși nu au niciun temei
biblic pentru aceasta, este un argument folosit de papalitate pentru a
„demonstra” că ea este locțiitorul lui Dumnezeu pe pământ. Secole la
rând, papalitatea s-a luptat să-și recapete stăpânirea asupra lumii.
Când va reuși acest lucru, va avea grijă ca toți să-i recunoască
autoritatea prin păzirea duminicii. „Biserica a schimbat Sabatul în
duminică și toată lumea se pleacă și se închină în această zi, în
:
 supunere tăcută față de ordinele Bisericii Catolice.” (Hartford Weekly
Call, 22 februarie 1884)
14. Ce deosebire este între poporul lui Dumnezeu și cei care
primesc semnul fiarei? Apocalipsa 14,12
„Aici este răbdarea sfinților, care _____ poruncile lui Dumnezeu și
_____ lui Isus.”
Credincioșii lui Dumnezeu au două caracteristici: ei au credința lui
Isus și ascultă de poruncile Lui, din care face parte și porunca a
patra, referitoare la ziua Sabatului. În timp ce restul lumii primește
semnul fiarei, poporul lui Dumnezeu nu acceptă să renunțe la
credința în Isus și refuză să încalce poruncile lui Dumnezeu și să se
închine într-un mod contrar poruncilor Sale.
15. Vrei să faci parte din poporul lui Dumnezeu care păzește
poruncile și care are credința lui Isus?
Răspunsul tău _____________________________________

În aceste zile din urmă, Dumnezeu îi cheamă pe oameni să se închine

„Celui ce a făcut cerul și pământul” (Apocalipsa 14,7). Cei care
răspund la chemarea Sa recunosc că El este Creatorul și Mântuitorul
lor și Îl iubesc. Ei vor fi biruitori asupra semnului fiarei.
SUA ca superputere mondială
„Americanii ar trebui să recunoască adevărul și să-și recunoască
responsabilitățile pe care le au în calitate de stăpâni absoluți ai lumii…
Adevărul este că, de la Imperiul Roman încoace, niciun stat din istoria
lumii nu s-a bucurat de aceeași întâietate culturală, economică,
tehnologică și militară.” Sydney Morning Herald, 20 septembrie 2002
Alianța dintre Vatican și SUA
„Consider că Statele Unite, ca unică superputere mondială, și
Cetatea Sfântă, ca unică putere moral-politică supremă în lume, vor
avea în viitor roluri semnificative. Acțiunile lor vor influența viața
oamenilor din toate regiunile globului.” Thomas P. Melady,
ambasador SUA la Vatican (1989-1993)
:
 Președintele George W. Bush a declarat următoarele, în discursul
susținut cu ocazia dedicării Centrului Cultural Papa Ioan Paul al II-lea,
pe 22 martie 2001: „Prea puțini și-au închipuit turnura pe care o va
lua viața sa [a Papei Ioan Paul al II-lea] sau modul în care viața sa va
modela istoria… ’El nu este un papă din Polonia, ci un papă din
Galileea.Ne aducem aminte de prima vizită pe care a făcut-o Papa în
Polonia, în 1979, când credința s-a transformat în rezistență și când a
început căderea rapidă a imperiului comunist… Ultimul lider al Uniunii
Sovietice avea să-l numească ’cea mai înaltă autoritate morală de pe
pământ’… El este primul Papă din epoca modernă care a intrat într-o
sinagogă și care a vi-
zitat o țară islamică… Iar noi, în țara noastră, nu trebuie să ignorăm
cuvintele pe care ni le adresează Papa… Îi mulțumim lui Dumnezeu
pentru acest om de excepție, un slujitor al lui Dumnezeu și un erou al
istoriei.”
„Vrând nevrând, pregătiți sau nepregătiți, suntem cu toții implicați
într-o competiție mondială strânsă, fără reguli, care se dă între trei
candidați. Totuși cei mai mulți dintre noi nu concurăm. Noi suntem
miza. Întrucât competiția se dă cu privire la cine va introduce primul
sistem mondial de guvernare din istoria existenței omenirii…, scopul
pontificatului lui Ioan Paul – motorul care conduce marea sa politică
papală și care hotărăște strategiile sale zilnice și anuale – este acela
de a ieși învingător în această competiție.” Malachi Martin, The Keys
of this Blood, the Struggle for World Dominion Between Pope John
Paul II, Mikhail Gorbachev & the Capitalist West (Simon & Schuster,
1990), pag. 15, 17.
Billy Graham afirma: „Ioan Paul al II-lea a devenit liderul moral al
lumii. El va rămâne în istorie sub numele de cel mai mare dintre papii
epocii moderne. El a fost conștiința puternică a întregii lumi creștine.”
„Dezacordul cu privire la amploarea autorității Papei a fost una dintre
principalele cauze ale Reformei engleze din secolul al XVI-lea… Dacă
avea să se înființeze o nouă Biserică unită, Episcopul de Roma avea
:
 să fie acela care să dețină întâietatea universală. Papa a fost
recunoscut ca autoritate generală în lumea creștină ieri, de către o
comisie anglicană și romano-catolică, fiind numit ’un dar care trebuie
primit de toate Bisericile’.” Daily Telegraph, 13 mai 1999
Legislația privitoare la păzirea duminicii
Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoare apostolică, Dies Domini (31 mai
1998): „Duminica este ziua care reprezintă miezul vieții creștine… Și
Domnul Și-a pus pecetea pe ziua Sa… Identitatea acestei zile trebuie
protejată… Presiunile zilelor pe care le trăim ne pot împiedica să ne
împlinim datoria față de duminică… prin sfințirea acestei zile prin
rugăciune, fapte de bunătate și abținerea de la muncă… dreptul
lucrătorului pe care Statul trebuie să-l garanteze… în circumstanțele
deosebite în care trăim, creștinii se vor strădui, în mod firesc, să se
asigure că legislația civilă le respectă datoria de a sfinți duminica.”
„Următoarea datorie pe care o are un cetățean al lumii lui Dumnezeu
este față de el însuși. ’Adu-ți aminte de ziua Sabatului ca s-o
sfințești’ este o poruncă care urmărește binele fiecărui cetățean…
Atunci când oamenii se pot odihni și se lasă inspirați de Dumnezeu,
se nasc civilizații superioare. Legile din SUA care prevedeau o zi de
odihnă [legile duminicale] au fost abolite, întrucât sunt o încălcare a
separării puterilor în stat… Ca o insultă fățișă la adresa lui Dumnezeu
și a planului său, sunt admise numai acele politici despre care se
poate demonstra că au scopuri laice clare.” Pat Robertson, The New
World Order, pag. 236.

Studiul 22
Cele două femei din Apocalipsa
Biserica creștină se află în atenția deosebită a lui Dumnezeu, în
această lume răzvrătită. Darul cel mai ales al Cerului, Isus, a fost
oferit pentru răscumpărarea ei (Efeseni 5,25).
Biblia folosește limbajul cel mai familiar pentru a descrie legătura Sa
:
 cu biserica. Astfel, biserica este: trupul lui Isus (Efeseni 1,22.23);
mireasa Lui (Efeseni 5,23-32): templu sfânt (Efeseni 2,19-22);
„lumina lumii” (Matei 5,14); și „stâlpul și temelia adevărului” (1
Timotei 3,15).
Misiunea ei sfântă și importantă este aceasta: „Domniile și stăpânirile
din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea
nespus de felurită a lui Dumnezeu” (Efeseni 3,10).
Satana urăște biserica tot atât de mult pe cât o iubește Dumnezeu și
vrea să o distrugă. Profeția ne dezvăluie metodele lui de atac: el
strecoară în sânul ei învățători mincinoși (Fapte 20,28-30; 2 Timotei
4,3.4); „se încumetă să schimbe vremile și legea” (Daniel 7,25); și îi
persecută pe cei care nu acceptă compromisul (Daniel 7,21;
Apocalipsa 13,7). După 2.000 de ani de atacuri devastatoare,
biserica s-a sfărâmat în mii de grupări religioase, cu doctrine adesea
contradictorii.
Însă profeția ne arată că nu trebuie să ne pierdem speranța. Ea
prezice că, în aceste zile din urmă, Dumnezeu îi va chema pe copiii
Săi laolaltă, ca să-I aducă slavă. În lecția aceasta vom afla că trăim în
vremea restaurării și vom descoperi că fiecare dintre noi poate
împlini profeția.
1. Care este planul și dorința lui Isus pentru biserica Sa? Ioan
17,21
„Mă rog ca toți să fie ______, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine.”
Isus vrea ca biserica să fie una. Însă, în vremea noastră, constatăm
exact contrariul: ea este împărțită în mii de confesiuni creștine care
susțin doctrine contradictorii.
2. Cum a ajuns creștinismul în această stare de divizare? Fapte
20,28-30
„Luați seama dar, la voi înșivă și la toată turma… ca să păstoriți
Biserica Domnului… Știu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între
voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma; și se vor scula din mijlocul
vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe
:
 ucenici _________________.”
După cum a prezis Pavel, totul a început cu învățătorii care au
compromis doctrina biblică. Aceasta a dus la îndepărtarea de adevăr
și la apariția papalității (2 Tesaloniceni 2,3). Protestanții au făcut
greșeli asemănătoare și nu au căutat ca toate convingerile lor să
corespundă cu Biblia. Ca urmare, astăzi avem mii de biserici care pun
accent pe un anumit aspect al adevărului, dar care susțin și erori
periculoase.
3. Va accepta Isus ca „oile” Sale să rămână împrăștiate? Ioan
10,16
„Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie
să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și va fi ___ turmă și un
Păstor.”
În fiecare biserică există căutători sinceri ai lui Dumnezeu. Iar mulți
nu fac parte din nicio biserică. Isus îi cheamă cu glasul Său – prin
Cuvântul lui Dumnezeu. Pe măsură ce descoperă învățăturile Bibliei
și momentul de pe axa timpului profetic în care trăiesc, ei ascultă de
chemarea lui Isus și se adună laolaltă. Dorința lor comună de a-L
urma pe Isus și de a asculta doar de Biblie îi aduce pe toți într-un
singur „staul”.
4. Vor fi așezate la locul cuvenit toate adevărurile lui Dumnezeu,
înainte de revenirea lui Isus? Fapte 3,20-21
„Și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus
Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile
așezării din nou a _________ lucrurilor: despre aceste vremuri a
vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime.”
„Cerul trebuie să-L primească” pe Isus „până la vremurile așezării din
nou a tuturor lucrurilor”. Profeția aceasta prezice că va veni un timp
în care Dumnezeu va restaura adevărurile Bibliei, care au fost
pierdute în Evul Mediu. Aceasta este o profeție a speranței!
Dumnezeu va avea un popor care va asculta de tot adevărul Său.
5. Cum descrie Dumnezeu în Apocalipsa biserica Sa? Apoca-
:
 lipsa 12,1.5
„O ___________ învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o
cunună de douăsprezece stele pe cap… Ea a născut un fiu, un copil
de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un
toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de
domnie.”
În profeție, femeia reprezintă biserica (Apocalipsa 19,7.8; 2 Corinteni
11,2; Ieremia 6,2). Femeia curată din Apocalipsa 12 este simbolul
bisericii adevărate a lui Dumnezeu. Soarele Îl reprezintă pe Cel care
este numit Soarele neprihănirii, Mântuitorul nostru (Maleahi 4,2).
Luna ne trimite cu gândul la Evanghelie, care reflectă, pentru noi,
lumina mântuirii, care vine de la Hristos. Cele douăsprezece stele îi
reprezintă pe apostoli. „Copilul de parte bărbătească” este Isus
(Apocalipsa 19,13-16).
6. Ce altă femeie mai este descrisă în Apocalipsa? Apocalipsa
17,3-5
„Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o
fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete
și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu;
era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare… Pe frunte
purta scris un nume, o taină: ’____________ cel mare, mama curvelor
și spurcăciunilor pământului.’”
Cealaltă femeie din profeție este Babilonul. Întrucât femeia curată
reprezintă biserica adevărată a lui Dumnezeu, femeia desfrânată
reprezintă biserica apostaziată, care nu rămâne credincioasă
angajamentului de a-I sluji lui Hristos. Aceste biserici adultere, din
punct de vedere spiritual, compromit adevărurile din Cuvântul lui
Dumnezeu ca să fie prietene cu lumea și vrăjmașe cu Dumnezeu.
(Iacov 4,4)
7. Cine este această biserică „mamă” a Babilonului? Apocalipsa
17,1-6
a. „Femeia aceasta era îmbrăcată cu _________ și _________; era
:
 împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare.” Apocalipsa
17,4
b. „Cele șapte capete sunt șapte _________ pe care șade femeia.”
Apocalipsa 17,9
c. „Și am văzut pe femeia aceasta îmbătată de ________ sfinților și
de sângele mucenicilor lui Isus.” Apocalipsa 17,6
d. „Și femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stă-
pânire peste ___________ pământului.” Apocalipsa 17,18
e. „A căzut, a căzut Babilonul cel mare!… Ieșiți din mijlocul ei,
poporul Meu, ca să nu fiți părtași la ___________ ei și să nu fiți loviți
cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în
cer.” Apocalipsa 18,1-5
Aceste cinci elemente de identificare nu ne duc altundeva decât la
Biserica Romei. Culorile ei oficiale sunt purpuriul și stacojiul; Roma
este cetatea celor șapte coline; ea recunoaște că i-a persecutat pe
creștini în Evul Mediu; ea este o superputere politică și a fost, „cel
puțin în ceea ce privește teritoriul și pretențiile…, conducătorul
întregii lumi, în afacerile vremelnice și spirituale” (Alexander Flick,
The Rise of the Medieval Church (New York; Burt Franklin, 1959),
pag. 575, 576); admite deschis că a păcătuit (a încălcat Legea lui
Dumnezeu, 1 Ioan 3,4) prin schimbarea poruncii a patra.
Conducătorii religioși au susținut acest lucru secole la rând: Hus,
Wycliffe, Luther, Calvin, Zwingli, Tyndale, John Wesley, Spurgeon și
mulți alții.
Aceasta nu este o critică adusă credincioșilor romano-catolici. Nu
uita că Biblia prezintă istoria în formă netrunchiată. Biserica Romană
a făcut multe lucruri bune de-a lungul anilor, dar Biblia condamnă
corupția ei de la început și sistemul nebiblic de închinare, preluat din
păgânismul babilonian antic. Biserica Romană are mulți credincioși
care Îl iubesc pe Dumnezeu și care caută să-I slujească. Nu ei sunt
sursa defectelor bisericii. Biblia condamnă sistemul.
8. Cine mai face parte din Babilon? Apocalipsa 17,5
:
 „Pe frunte purta scris un nume, o taină: ’Babilonul cel mare,
________ curvelor.’”
Biserica Romană declară deseori că este „mama” tuturor bisericilor.
Fiicele Bisericii Catolice sunt bisericile protestante care mai urmează
încă învățăturile ei nebiblice. Iată o declarație grăitoare în acest sens,
preluată dintr-o carte oficială a Bisericii Catolice:
„Păzirea [duminicii] este o rămășiță a Bisericii Mamă din care au ieșit
sectele non-catolice – ca un băiat care fuge de acasă, dar care are în
buzunar o fotografie a mamei sau o șuviță din părul ei.” Rev. John A.
O’Brien, The Faith of Millions (Huntington, IN; Our Sunday Visitor,
Inc., 1974), pag. 400-401
Babilonul și fiicele ei reprezintă Biserica Catolică și bisericile pro-
testante care păzesc duminica și încalcă Legea lui Dumnezeu. Cele
două femei din Apocalipsa reprezintă două biserici și două grupuri de
oameni care susțin că I se închină lui Dumnezeu. Unii ascultă de
Biblie, iar alții nu.
9. Putem identifica femeia curată din Apocalipsa? Apocalipsa
12,13.14
„Balaurul… a început să urmărească femeia… cele două aripi ale
vulturului cel mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie,
în locul ei unde este hrănită o _______, ________ și ____________
unei vremi, departe de fața șarpelui.”
Ca și în cazul Babilonului, există cinci elemente de identificare a
bisericii adevărate a lui Dumnezeu. În perioada de 1.260 de ani (între
538 d.Hr și 1798), biserica lui Dumnezeu exista, dar nu era
organizată, fiindcă a fugit în pustie de bisericile și de popoarele
intolerante, ca să găsească libertatea religioasă. Primul element de
identificare a bisericii lui Dumnezeu este acela că ea apare în
„pustie” după anul 1798.
10. Care sunt următoarele două elemente de identificare a
poporului lui Dumnezeu? Apocalipsa 12,17
„Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița
:
 seminței ei, care păzesc __________ lui Dumnezeu și țin _________
lui Isus Hristos.”
Al doilea element de identificare a rămășiței, adică a bisericii din
timpul sfârșitului, este acela că ea păzește toate poruncile lui
Dumnezeu, la fel ca Isus și apostolii – inclusiv Sabatul zilei a șaptea,
din porunca a patra. A treia caracteristică este că ea ține mărturia lui
Isus, care este „duhul prorociei”. Ea va înțelege și va explica altora
profeția (Apocalipsa 19,10).
11. Care este a patra caracteristică a bisericii lui Dumnezeu din
timpul sfârșitului? Apocalipsa 14,6
„Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o
Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului,
_________ neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod.”
Dacă vrem să descoperim care este biserica lui Dumnezeu, trebuie
să căutăm o mișcare religioasă la nivel mondial.
12. Ce mesaj al Evangheliei transmite această biserică? Apoca-
lipsa 14,6-14
Al cincilea element de identificare ne trimite la cele șapte părți ale
Evangheliei, pe care biserica lui Dumnezeu le restaurează înainte de
revenirea lui Isus. Biserica lui Dumnezeu îi învață pe oameni
următoarele:
a. „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I ________, căci a venit ceasul
___________ Lui.” versetul 7
Să-I dăm slavă lui Dumnezeu prin tot ce facem, fiindcă El a murit
pentru păcatele noastre (1 Corinteni 6,20 și 10,31) și fiindcă judecata
Sa a venit în anul 1844.
b. „______________ Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și
izvoarele apelor!” versetul 7
Să ne închinăm lui Isus, Creatorul, prin păzirea Sabatului zilei a
șaptea.
c. „A ________, a căzut Babilonul.” Versetul 8
Este dezvăluit sistemul de închinare nebiblic care provine din
:
 Babilon.
d. „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei
pe frunte sau pe mână…” versetul 9
Ea arată cine este fiara, care este icoana fiarei și semnul ei.
e. „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc ___________ lui
Dumnezeu și __________ lui Isus.” versetul 12
Avem aici echilibrul autentic dintre credință și fapte. Nu suntem
mântuiți prin faptele noastre; dar, dacă avem credința și dragostea lui
Isus, vom păzi poruncile Sale (Ioan 14,15).
f. „Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!… ei se vor
__________ de ostenelile lor.” Versetul 13
Moartea este o odihnă liniștită de faptele noastre, până la înviere,
când vom ieși din mormânt.
g. „Iată un nor alb și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al
__________, pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o secere
ascuțită.” Versetele 14 și 15
Revenirea lui Isus va fi vizibilă și audibilă. Atunci va avea loc secerișul
final. (Matei 13,39)
13. Care biserică are aceste cinci caracteristici?
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este singura care corespunde
celor cinci elemente de identificare. Aceasta nu înseamnă că numai
adventiștii sunt mântuiți. Dumnezeu are urmași adevărați în toate
bisericile.
Ceea ce ne descoperă Biblia este faptul că Dumnezeu îi adună pe
credincioșii Săi într-un singur staul, fiindcă ei vor să-L urmeze pe
Isus.
a. Biserica aceasta a venit la existență după 1798, în 1860.
b. Ea păzește Sabatul zilei a șaptea, pe care l-au păzit Isus și
ucenicii.
c. Ea se întemeiază pe profeție și cunoaște profeția.
d. Este o biserică mondială și este prezentă în mai multe țări decât
oricare altă biserică protestantă.
:
 e. Ea predică toată Evanghelia, așa cum este ea înfățișată în
mesajele celor trei îngeri din Apocalipsa 14.
14. Cum îi adună Isus pe credincioșii Săi? Ioan 10,16
„Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie
să le aduc. Ele vor asculta de ________ Meu și va fi o turmă și un
Păstor.”
Trăim în vremea în care Isus îi cheamă pe credincioșii Săi să se
unească pe baza învățăturilor din Biblie. Credincioșii lui Dumnezeu
din diferite confesiuni răspund la chemarea Duhului Sfânt. În fiecare
minut, o persoană descoperă adevărul Bibliei și se alătură bisericii
rămășiței, formată din peste 13 milioane de membri.
15. Vrei să răspunzi la chemarea lui Isus de a ieși din Babilon?
Răspunsul tău: ____________________________________
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ’________ din mijlocul
ei, poporul ______, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți
cu urgiile ei!’” Apocalipsa 18,4
Trăim în timpul sfârșitului, când Dumnezeu ne cheamă să ieșim din
Babilon și să intrăm în staulul Său. Profeția ne arată că există numai
două alternative: fie ne închinăm lui Isus, Creatorul și Mântuitorul
nostru, prin ascultarea de Cuvântul Său, fie ascultăm de tradițiile
omenești. Dumnezeu ne-a arătat ce trebuie să alegem. „Dumnezeu
nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor
oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască” (Fapte 17,30). Isus Își
pregătește biserica pentru revenirea Sa iminentă.

Studiul 23
Curățit dinăuntru în afară
Istoria este plină de exemple care arată că Evanghelia poate schimba
în mod miraculos viața celor care ascultă de ea. Apostolul Ioan,
cunoscut mai înainte pentru firea lui pripită, a devenit bunul ucenic al
iubirii (Marcu 3,17). Pavel, prigonitorul creștinilor, a devenit apărătorul
credinței lor (1 Corinteni 15,9). Puterea Evangheliei îl transformă pe
:
 alcoolic într-un om cumpătat, pe cel desfrânat într-un om curat,
înlocuiește blestemele cu lauda și face din hoț un om cinstit (1
Corinteni 6,9-11).
Prin aceste studii biblice, ai avut ocazia de a experimenta mai bine
puterea, dragostea și călăuzirea lui Dumnezeu. Ceea ce contează nu
este cum am început viața creștină, ci cum am încheiat cursa. Lecția
aceasta ne arată cum să încheiem cursa bine. Vei afla cum își
pregătește
Dumnezeu mireasa, adică biserica Sa, pentru cer și ce putem să
facem ca să spunem împreună cu apostolul Pavel: „M-am luptat
lupta cea bună,
mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința.” (2 Timotei 4,7)
1. În ce moment de pe axa timpului profetic ne aflăm? Apo-
calipsa 14,6.7
„Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul
__________ Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul,
marea și izvoarele apelor!”
În lecțiile anterioare am aflat că Daniel 8,14 prezice ceasul judecății,
„curățirea sfântului Locaș”, care a început în 1844 d.Hr. Cunoscând
acum momentul în care ne aflăm pe axa timpului profetic, știm cum
să-I dăm slavă în aceste zile din urmă. În studiul acesta, vom afla ce
înseamnă pentru noi, creștinii, „curățirea Sanctuarului ceresc”.
2. Ce însemna curățirea Sanctuarului pământesc? Leviticul
16,30
„Căci în ziua aceasta se va face ispășire pentru voi, ca să _______:
veți fi curățiți de toate __________ voastre înaintea Domnului.”
Curățirea Sanctuarului pământesc avea loc în ziua cea mai solemnă
din an, pentru că atunci poporul Îl căuta pe Dumnezeu cu sinceritate,
pentru curățirea păcatului. În ceasul judecății de dinaintea revenirii lui
Isus, Dumnezeu vrea să împlinească pentru noi cea ce reprezenta
ritualul din Vechiul Testament – curățirea poporului Său de păcat.
3. Ne ajută acest ceas al curățirii la pregătirea pentru revenirea
:
 lui Isus? 1 Ioan 3,2.3
„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a
arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El,
pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în
El se ___________, după cum El este curat.”
Dacă înțelegem însemnătatea veșnică a timpului pe care îl trăim –
judecata finală și revenirea iminentă a lui Isus –, vom face din
căutarea Lui prima prioritate din viață. Speranța aceasta în revenirea
Sa ne trimite la Hristos, care ne poate curăța inima de păcat.
4. Putem să-L ajutăm pe Isus la „curățirea Sanctuarului”?
2 Corinteni 6,16-18
„Căci noi suntem ________ Dumnezeului cel viu, cum a zis
Dumnezeu: ’Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi
Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.’ De aceea: ’Ieșiți din mijlocul
lor
și ______________ de ei’, zice Domnul; ’nu vă atingeți de ce este
_________ și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice’,
zice Domnul Cel Atotputernic.”
Noi suntem templele în care locuiește Dumnezeu. Noi cooperăm cu
Isus la lucrarea Sa de curățire a Sanctuarului ceresc atunci când Îi
permitem Duhului Său să ne călăuzească în tot adevărul și când ne
despărțim de practicile păcătoase ale lumii acesteia (Ioan 16,13).
5. Care sunt aceste practici păcătoase „necurate” de care tre-
buie să ne despărțim? 2 Corinteni 7,1
„Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim
de orice întinare _________ și a __________ și să ne ducem sfințirea
până la capăt, în frică de Dumnezeu.”
Sunt două tipuri de practici păcătoase, „necurate”, de care
Dumnezeu ne curăță. Primul tip îl reprezintă păcatele trupului
(„cărnii”), faptele care Îi aduc dezonoare lui Dumnezeu. Apoi sunt
păcatele duhului – păcatele noastre ascunse. Ucenicii îi îndemnau pe
creștinii din secolul I să se „curețe” prin alegerea de a se despărți de
:
 influențele păcătoase și degradante pe care diavolul le-a introdus în
societate și prin înlocuirea lor cu obiceiuri de viață sănătoase.
6. De unde știm care sunt aceste obiceiuri sănătoase? Filipeni
4,8
„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste,
tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce
este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă ________ să vă
însuflețească.”
Trebuie să recunoaștem că diavolul „dă târcoale ca un leu care
răcnește și caută pe cine să înghită” (1 Petru 5,7). Deși L-am primit
pe Hristos în viață, trăim încă în această lume păcătoasă și trebuie să
fim vigilenți, ca să-l biruim pe Satana. De aceea, apostolul Pavel îi
învață pe creștini să aibă grijă cu ce lucruri își hrănesc mintea. Cele
cinci simțuri sunt tot atâtea uși spre inimă, minte și suflet. Ceea ce
vedem la televizor, filmele, distracțiile la care participăm, muzica pe
care o ascultăm și chiar cărțile și revistele pe care le citim vor avea o
influență asupra spiritului, minții și moralității noastre. Tot ce privim
cu ochii noștri și tot ce auzim cu urechile noastre ne influențează
gândirea, și „omul este ceea ce gândește în inima lui” (2 Corinteni
3,18; Proverbe 23,7 – traducerea KJV). Creștinii înțelepți nu își vor
permite să se întineze cu lucrurile care nu corespund standardului
enunțat în Filipeni 4,8. Dimpotrivă, ei se vor ocupa cu lucrurile curate
și vrednice de iubit.
7. Ce fel de lucruri hrănesc firea păcătoasă? Galateni 5,16-25
„Și faptele ____________________ sunt cunoscute și sunt acestea:
preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli,
vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile,
dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile,
îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai
dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri
__________________ Împărăția lui Dumnezeu… Cei ce sunt ai lui
Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și
:
 poftele ei.”
Deși ne-am născut din nou, firea noastră se împotrivește neîncetat
Duhului Sfânt și încearcă să ne ia în stăpânire voința. Natura noastră
spirituală vrea să fie pe placul lui Dumnezeu, dar vechea fire
pământească vrea să ne îndepărteze de El. Lucrurile cu care ne
hrănim mintea și influențele cu care ne înconjurăm vor întări fie
natura noastră spirituală, fie firea pământească.
Dacă privim, citim sau luăm parte la fapte păcătoase (preacurvia,
curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile,
certurile, zavistiile, mâniile etc.) întărim firea păcătoasă și ne este
imposibil să-L urmăm cu adevărat pe Hristos. Creștinii se vor proteja
de influențele păcătoase și își vor umple mintea cu materiale care le
vor inspira credință.
O metodă bună de identificare a activităților potrivite pentru un
creștin este să ne punem întrebarea: „Ar face Isus acest lucru?” Dacă
este vorba despre vreuna dintre faptele enumerate mai sus, putem fi
siguri că Isus nu ar face așa ceva. Ce influență au filmele,
spectacolele de teatru, muzica necreștină, cârciumile, dansul și
jocurile de noroc asupra spiritualității tale? Ar face Isus piruete pe
ringul de dans? S-ar duce El la teatru sau ar urmări filme în care sunt
lăudate crima, violența, sexul și lăcomia? Ar râde El atunci când
actorii comici fac glume murdare? Dacă dorești să fii schimbat prin
„înnoirea minții” tale și dacă vrei să fii o persoană puternică din punct
de vedere spiritual, atunci nu te supune unor influențe care te vor
determina să te potrivești „chipului veacului acestuia” (Romani 12,2).
8. Ce sfaturi practice ne dă Biblia în privința îmbrăcămintei? 1
Timotei 2,9.10
„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip
____________, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur,
nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se
cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.”
În verset sunt amintite femeile, însă principiul este valabil și pentru
:
 bărbați. Creștinii vor purta haine modeste, și nu haine prin care se
dorește stârnirea poftelor firii pământești.
Expresia „împletituri de păr” nu este același lucru cu aranjarea
părului. Pavel se referă aici la practica obișnuită de a purta bijuterii
împletite în păr. Adam Clarke, în cartea Commentary on the Bible,
afirmă următoarele: „Foițe fine de aur erau prinse în păr pentru a-l
face să pară mai frumos prin reflectarea luminii și a razelor de soare.
De asemenea, erau purtate mici verigi din aur agățate de diferite
părți ale corpului; iar femeile romane purtau perle și pietre prețioase
de diferite culori.” Moda se schimbă permanent, dar principiul Bibliei
este clar: creștinii ar trebui să poarte haine modeste și să evite
purtarea bijuteriilor din aur și din pietre prețioase și hainele scumpe.
9. Cum ne sfătuiește Petru să ne îmbrăcăm? 1 Petru 3,3.4
„Podoaba voastră să nu fie podoaba de _______, care stă în
împletitura părului, în purtarea de ________ de aur sau în îmbrăcarea
hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui
duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”
Apostolii le-au dat noilor credincioși sfaturi cu privire la multe
aspecte din viața creștină: îmbrăcămintea, comportamentul sexual,
afacerile și relațiile sociale. Pentru apostoli, a fi creștin însemna nu
doar să vii la biserică, ci să ai un mod de viață care să reflecte valorile
lui Dumnezeu.
Sfatul de a nu purta bijuterii a fost respectat în trecut de mulți
creștini, dar, pe măsură ce s-au conformat cu lumea, ei au neglijat
aceste învățături biblice. John Wesley, fondatorul Bisericii Metodiste,
spunea: „Purtarea aurului [ca podoabă] și a hainelor costisitoare sau
în culori țipătoare… nu ar trebui îngăduite niciodată, cu atât mai puțin
apărate de creștini.” (John Wesley’s Explanatory Notes on the Whole
Bible, asupra 1 Petru 3,3)
10. Ce a făcut poporul lui Dumnezeu înainte de a intra în Țara
Făgăduită? Exod 33,1-6
„Nimeni nu și-a pus _____________ pe el. Și Domnul a zis lui Moise…
:
 ’Aruncă-ți acum _____________ de pe tine și voi vedea
ce-ți voi face.’ Copiii lui Israel și-au scos de pe ei podoabele.”
Atunci când îi scoate pe copiii Săi din păcat și îi pregătește pentru o
experiență nouă cu El, Dumnezeu le cere să-și dea jos podoabele
care le atrag privirea la ei înșiși. (Vezi Geneza 35,1-4; Isaia 3,16-23.)
Vom intra în curând în Țara cerească și Dumnezeu vrea să fim
pregătiți să umblăm pe străzi de aur și să nu fim preocupați de
gândul de a purta podoabe aici.
11. Cum poate creștinul să crească din punct de vedere
spiritual?
a. „Cercetați _______________.” Ioan 5,39
b. „A doua zi dimineața…, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un
loc _________. Și Se ruga acolo.” Marcu 1,35
c. „Duceți-vă și faceți _________ din toate neamurile.” Matei 28,19
d. „Să nu părăsim adunarea noastră.” Evrei 10,25
Textele acestea ne descoperă secretul puterii spirituale și secretul
longevității: studiază Biblia zilnic, ia-ți în fiecare zi timp să studiezi și
să te rogi netulburat, împărtășește-le și altora ceea ce ai aflat și
închină-te împreună cu poporul lui Dumnezeu în Sabat. În felul
acesta, vom crește în harul lui Dumnezeu.
12. Care este cel mai bun mod de a ne manifesta dragostea față
de Hristos? 1 Ioan 3,18.22
„Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu
adevărul… Și orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim
poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui.”
A fi creștin nu înseamnă doar să spui că Îl iubești pe Isus. Dragostea
adevărată se vede în faptele noastre care-I sunt plăcute. Uneori va
trebui să renunțăm la ceea ce ne place, de dragul lui Isus. Pentru cei
care Îl iubesc pe Hristos, acesta nu va fi un lucru greu.
13. Îl iubești pe Isus? Ai luat hotărârea de a duce o viață crești-
nă biruitoare prin trăirea principiilor Sale de viață?
Răspunsul tău: ____________________________________
:
 Studiul 24

Profeți moderni

Încă de la început, Dumnezeu a comunicat cu oamenii prin

intermediul profeților Săi. Acești oameni inspirați ai lui Dumnezeu au
oferit o perspectivă asupra vieții oamenilor și asupra viitorului. Sub
inspirație divină, ei au oferit sfaturi, încurajări, mustrări și i-au condus
pe oameni la o relație corectă cu Dumnezeu. Prin studiile acestea am
descoperit cât de importanți sunt profeții lui Dumnezeu care prezic
viitorul.
Profeții erau conducători spirituali atât în vechiul Israel, cât și în
Biserica Creștină timpurie. Fără ei, poporul legământului lui
Dumnezeu și biserica Sa nu ar fi supraviețuit atacurilor lui Satana.
Sfaturile și profețiile lor i-au ajutat pe copiii Săi să meargă pe calea
dreaptă. „Domnul a trimis la ei proroci, să-i întoarcă înapoi la El.” (2
Cronici 24,19)
Satana știe cât de importanți sunt profeții pentru cauza lui Dumnezeu
și încearcă să împiedice planurile Sale prin trimiterea de profeți
mincinoși. Acești impostori sunt periculoși nu numai din cauza
sfaturilor mincinoase pe care le dau, ci și din cauza faptului că
influența lor negativă aruncă dezonoare asupra profeților adevărați ai
lui Dumnezeu.
Lumea este plină de așa-ziși profeți, de vrăjitori, de clarvăzători și de
medii spiritiste care pretind că au o viziune divină. Cum putem să
facem distincție între cei care au într-adevăr darul prorociei și
impostori? Isus ne-a avertizat că în zilele din urmă vor fi profeți
mincinoși și trebuie să știm cum să facem deosebirea între profeții
adevărați și cei mincinoși. Studiul acesta ne prezintă patru probe
esențiale pe care le putem aplica profeților moderni și rolul vital pe
care îl au profeții în aceste zile din urmă.
:
 1. Vor exista profeți în zilele din urmă? Ioel 2,28-31
„După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii și fiicele
voastre vor ___________… înainte de a veni ziua Domnului, ziua
aceea mare și înfricoșată.”
Dumnezeu a făgăduit că profeții Săi din zilele finale vor transmite
mesajul Său. Totodată, Isus a atras atenția că profeții mincinoși vor
încerca să contrafacă lucrarea profeților adevărați ai lui Dumnezeu:
„Căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși; vor face
semne mari și minuni, până acolo încât să-i înșele, dacă va fi cu
putință, chiar și pe cei aleși.” (Matei 24,24)
2. Cum putem face deosebire între profeții adevărați și cei min-
cinoși?
a. „Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să ___________
duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți
proroci mincinoși.” 1 Ioan 1,4
b. „Nu stingeți Duhul. Nu _____________ prorociile. Ci cercetați
toate lucrurile și păstrați ce este bun.” 1 Tesaloniceni 5,19-21
Trebuie să verificăm dacă aceia care pretind că sunt profeți sunt,
într-ade-
văr, de la Dumnezeu. Dumnezeu trimite profeți care să ofere sfaturi
bisericii. A-i disprețui înseamnă a respinge binecuvântarea Sa. Însă
diavolul vrea să ne încurce și trimite profeți mincinoși. Biblia ne oferă
câteva criterii pe baza cărora să aflăm dacă un profet vine de la
Dumnezeu sau nu.
3. Va trimite Dumnezeu profeți la biserica Sa în vremea sfâr-
șitului?
a. „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița
seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin __________ lui
Isus Hristos.” Apocalipsa 12,17
b. „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu
tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu
închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul ___________.)”
:
 Apocalipsa 19,10
Biserica rămășiței din timpul sfârșitului ține „mărturia lui Isus” care
este „duhul prorociei”. Duhul prorociei le este dat fraților care sunt
„proroci” (Apocalipsa 22,8.9). Mărturia lui Isus este confirmată în
biserica din vremea sfârșitului, care așteaptă revenirea lui Isus (1
Corinteni 1,5-8).
4. Au existat profeți în Biserica Creștină timpurie?
a. „În Biserica din Antiohia erau niște ___________ și învățători.”
Fapte 13,1
b. „Iuda și Sila, care și ei erau __________, au îndemnat pe frați și i-
au întărit cu multe cuvinte.” Fapte 15,32
c. „El avea patru ______ fecioare care proroceau.” Fapte 21,8.9
Pe lângă apostolul Ioan, au mai existat mulți alți profeți și profetese.
Dumnezeu a știut că, la începuturile ei, Biserică Creștină avea nevoie
de profeți. Cu cât mai multă nevoie avem noi de darul profeției?
5. De ce nu există și astăzi tot la fel de mulți profeți? Plângeri
2,9
„_______ nu mai au și chiar prorocii nu mai primesc nicio vedenie de
la Domnul.”
Profeții sunt trimiși ca să-i spună poporului să asculte de Dumnezeu.
Dacă poporul respinge în mod stăruitor Legea lui Dumnezeu, în cele
din urmă nu va mai avea profeți (Ieremia 26,4-6; Ezechiel 7,26).
„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără
frâu, dar ferice de poporul care păzește legea!” (Proverbe 29,18)
Când israeliții se aflau în culmea apostaziei, când încălcau Sabatul și
se închinau la soare, Dumnezeu le-a spus: „Nu Mă voi lăsa să fiu
întrebat de voi.” Profeții Săi nu aveau niciun mesaj de transmis,
fiindcă Israel încălca Sabatul Său sfânt (Ezechiel 20,3.11-13; 8,16).
Tot la fel, bisericile susțin că Legea lui Dumnezeu și Sabatul Său nu
mai trebuie să fie păzite. Acesta este motivul pentru care astăzi nu
mai sunt atât de mulți profeți.
6. Vor fi în vremea sfârșitului oameni care vor asculta de Dum-
:
 nezeu și care vor avea darul profeției? Apocalipsa 12,17
„Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămășița
seminței ei, care _________ poruncile lui Dumnezeu și țin ________
lui Isus Hristos.”
În zilele din urmă, biserica rămășiței va acorda atenția cuvenită
poruncilor lui Dumnezeu, Sabatului și mărturiei lui Isus, care este
duhul profeției.
7. Care este primul test de identificare a profeților? 1 Ioan 4,1.2
„Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile
dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci
mincinoși. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice
duh care mărturisește că ________________ a venit în trup este de la
Dumnezeu.”
Primul test este acela că profetul trebuie să-L mărturisească pe Isus
Hristos. Dacă neagă divinitatea lui Isus sau dacă pretinde că el este
Isus, atunci avem de-a face cu un profet mincinos.
8. Este obligatoriu ca afirmațiile profeților adevărați să fie
în concordanță cu Biblia și cu Legea lui Dumnezeu? Isaia 8,20
„’La _______ și la mărturie!’ Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai
răsări zorile pentru poporul acesta.”
Al doilea test de identificare a profeților este ca mesajele lor să fie în
concordanță cu Biblia și ca ei să îi învețe pe oameni să asculte de
Legea lui Dumnezeu. Profeții sunt trimiși să încurajeze biserica prin
mesaje biblice și nu să prezică ce se va întâmpla la bursă, în politică
sau cu starurile de cinema (1 Corinteni 14,3.4).
9. Este necesar să vedem dacă prezicerile unui profet se îm-
plinesc? Ieremia 28,9
„Dacă un proroc prorocește pacea, numai după împlinirea celor ce
prorocește se va cunoaște că este ____________ trimis de Domnul.”
Al treilea test este împlinirea sau neîmplinirea prezicerilor unui profet.
(Deuteronom 18,22). La acest test cad toți profeții moderni ale căror
preziceri apar în ziarele cu știri senzaționale.
:
 10. Care este al patrulea test de identificare a profeților? Matei
7,20
„Așa că după ___________ lor îi veți cunoaște.”
Viața unui profet adevărat va fi în concordanță cu învățăturile
creștine.
11. Ce trebuie să facem atunci când descoperim un profet
adevărat? 1 Tesaloniceni 5,19-21
„Nu _________ Duhul. Nu ___________ prorociile. Ci cercetați toate
lucrurile și __________ ce este bun.”
Dumnezeu va trimite în zilele din urmă profeți care să dea mărturie
despre El. Trebuie să-i verificăm pe toți profeții moderni, să-i păstrăm
pe cei care trec cele patru teste de identificare și să-i respingem pe
cei care nu trec aceste teste.
12. Există vreun profet adevărat în biserica rămășiței, care trece
toate cele patru teste?
În 1844 d.Hr., când omenirea a intrat în ceasul judecății finale și când
Dumnezeu a început să cheme poporul rămășiței înapoi la Legea Sa
și la Sabat, Dumnezeu i-a redat și darul profeției, printr-o tânără pe
nume
Ellen Harmon White (1827-1915). Împreună cu alți câțiva conducători
de seamă, Ellen a ajutat la întemeierea și călăuzirea bisericii
rămășiței. De-a lungul vieții ei, Dumnezeu i-a dat aproximativ 2.000
de viziuni și vise. Ea nu a pretins niciodată titlul de „profet”, dar a
spus cu umilință că este „o slujitoare a lui Dumnezeu”. Întrucât
lucrarea ei a durat 70 de ani, vom putea descoperi cu ușurință dacă
ea trece cele patru teste de identificare a profeților adevărați.
(1) L-a mărturisit Ellen White pe Isus?
Toți cunoscuții lui Ellen White și toți cei care au citit cărțile ei pot
adeveri că Isus S-a aflat în centrul lucrării ei. Iată ce scria ea despre
El:
„Hristos este Fiul lui Dumnezeu preexistent și existent prin Sine
Însuși… Domnul Isus Hristos, Fiul divin al lui Dumnezeu, a existat din
:
 veșnicie, fiind o persoană distinctă, dar totuși una cu Tatăl.” The Faith
I Live By, pag. 46
„Cercetați Biblia, pentru că ea vă vorbește despre Isus. Îmi doresc să
citiți Biblia și să vedeți frumusețea inegalabilă a lui Isus. Îmi doresc să
vă îndrăgostiți de Omul de pe Calvar, astfel încât, la fiecare pas, să
puteți spune lumii: Căile Lui ’sunt niște căi plăcute și toate cărările’
Lui ’sunt niște cărări pașnice’.” In Heavenly Places, pag. 354
(2) A fost Ellen White în concordanță cu Scriptura?
Ellen White i-a îndreptat neîncetat pe oameni către Scriptură, ca
sursă a tuturor învățăturilor.
„Sfintele Scripturi trebuie considerate o descoperire autorizată și
infailibilă a voinței Sale. Ele sunt standardul caracterului,
descoperitorul învățăturilor și testul experienței.” Tragedia veacurilor,
pag. 7
Ea credea că lucrarea și scrierile ei îi conduc pe oameni înapoi la Bi-
blie, fără să ia locul acesteia.
„Puțină atenție este acordată Bibliei și Dumnezeu a dat o lumină mai
mică, pentru a-i conduce pe oameni la lumina mai mare.”
Evanghelizarea prin literatură, pag. 125
Celor care critică Biblia și se îndoiesc de ea, Ellen White le-a scris:
„Prindeți-vă de Biblie, luați-o ca atare și încetați critica la adresa
validității ei, ascultați de Cuvânt și niciunul dintre voi nu va fi pierdut.”
Selected Messages, cartea 1, pag. 18
(3) S-au împlinit prezicerile lui Ellen White?
Ellen White a scris despre evenimentele actuale, despre sănătate și
știință, despre educație și despre numeroase alte subiecte. În anul
1904, ea a scris: „În curând, o mare strâmtorare va apărea între
națiuni – o strâmtorare care nu va înceta până la venirea lui Isus.”
(Review and Herald,
11 februarie 1904). La scurt timp, au izbucnit cele mai cumplite
războaie mondiale. Ea a avertizat în 1902 că orașele San Francisco și
Oakland, California, vor fi lovite de calamități, fiindcă deveneau
:
 asemenea Sodomei și Gomorei. Pe 18 aprilie 1906, marele cutremur
din San Francisco a zguduit regiunea golfului!
Știința modernă descoperă că Ellen White se afla cu mulți ani
înaintea timpului ei în ceea ce privește cunoștințele legate de
sănătate. Într-o vreme în care medicii prescriau tutunul pentru
bolnavii de emfizem pulmonar, Ellen White a scris, în anul 1886,
următoarele: „Tutunul este o otravă cu acțiune lentă și înșelătoare,
dar foarte nocivă.” (Manuscris 29, 1886, pag. 1-4). Societatea
Americană pentru Cancer și Asociația Americană pentru Inimă au
declarat abia în 1957 că fumatul este o cauză a cancerului.
Comentatorii de știri, profesorii, medicii și alții fac referire la ea,
considerând-o o scriitoare cu autoritate, o persoană cu mult înaintea
vremurilor în care a trăit.
(4) A trăit Ellen White în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu?
Oameni din alte religii au recunoscut că Ellen White a fost o creștină
autentică. Ea I-a slujit lui Dumnezeu timp de șaptezeci de ani și nu o
deranja ca cineva să o verifice. Iată ce s-a scris într-un ziar despre
ea:
„Viața doamnei White este un exemplu vrednic de imitat de toți… Ea a
fost un ucenic umil și devotat lui Hristos și mergea din loc în loc
făcând bine… a fost onorată și respectată de toți cei care prețuiesc
femeile nobile, dedicate lucrării altruiste pentru înălțarea și
îndreptarea omenirii.” Saint Helena Star, St. Helena, California, 23
iulie 1915.
Paul Harvey o menționează de multe ori cu admirație. Ea este cea
mai tradusă scriitoare din întreaga istorie a literaturii și cel mai tradus
scriitor american. Scrierile ei abordează o mare varietate de subiecte:
religie, educație, relații sociale, evanghelizare, profeție, publicații,
nutriție și management.
Seminarul Profețiile speranței este în întregime bazat pe Biblie și nu a
apelat niciodată la Ellen White pentru a dovedi învățăturile Bibliei.
Ellen White a susținut că trebuie să ne extragem doctrinele doar din
:
 Scriptură. În calitate de sol al lui Dumnezeu, rolul ei a fost acela de a
instrui, de a consolida lucrarea lui Dumnezeu și de a mustra biserica
atunci când se rătăcea; rolul ei nu a fost acela de a respinge sau de a
contrazice Biblia. Adventiștii consideră că Ellen White este un profet
și prețuiesc darul ei, dar nu își întemeiază convingerile pe scrierile ei.
Pentru mai multe informații despre viața lui Ellen White și despre
cărțile ei, vizitați pagina de internet www.whiteestate.org.
13. Dorești să prețuiești profețiile, să cercetezi toate lucrurile și
să păstrezi ceea ce este bun? 1 Tesaloniceni 5,19-21
Răspunsul tău: ____________________________________
________________________________________________

Studiul 25
Păcatul de neiertat
Ce este păcatul de neiertat, despre care vorbește Isus? Este crima,
blasfemia, sau ce anume? Secole la rând, oamenii au încercat să afle
la ce S-a referit Isus în Matei 12,31.
În Biblie avem câteva exemple de oameni care au trecut dincolo de
hotarele îndurării și nu au mai primit iertare pentru păcatele lor.
Tânărul bogat, pe care Isus l-a iubit, a plecat de la El trist pentru că
nu a ascultat de sfatul lui Isus (Marcu 10,17-22). Iuda era un apropiat
al lui Isus și a stat în preajma Lui mai bine de trei ani, dar în cele din
urmă a fost pierdut (Matei 27,5). Ce păcat atât de grav au săvârșit
acești oameni, încât nu mai pot fi iertați?
Isus a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va
întâmpla și la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele
dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau,
până în ziua când a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până
când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului
omului.” (Matei 24,37-39) Oamenii care au trăit în vremea lui Noe au
avut ocazia să se pocăiască de păcatele lor și să intre împreună cu
:
 Noe în corabie. Însă ei au refuzat și au fost pierduți. Cei mai mulți
dintre oameni au comis păcatul de neiertat. Isus ne atrage atenția că
și în timpul sfârșitului se va întâmpla la fel. De aceea este important
să înțelegem ce este acest păcat și cum putem să-l evităm.
1. Există vreun păcat care să nu poată fi iertat? Matei 12,31.32
„De aceea, vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor;
dar hula împotriva ___________________ nu le va fi iertată. Oricine va
vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva
Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”
Harul lui Dumnezeu a luat măsuri îndestulătoare ca „orice păcat și
orice hulă” să fie iertate. Oricât de întunecată ar fi crima și oricât de
nelegiuită ar fi fapta, dragostea lui Dumnezeu este gata să-l ierte pe
păcătosul pocăit care vine la El. Singurul păcat care nu poate fi iertat
este acela împotriva Duhului Sfânt. În cazul acestui păcat, nu există
nicio posibilitate de iertare.
2. Care două grupuri de oameni vor exista pe pământ înainte de
revenirea lui Isus? Apocalipsa 22,11.12
„Cine este ___________ să fie nedrept și mai departe; cine este
întinat să se întineze și mai departe; cine este ________________ să
trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se
sfințească și mai departe! Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu
Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.”
Înainte de revenirea lui Isus, Evanghelia va fi predicată în toată lumea,
avertizându-i pe oameni cu privire la fiară și la semnul ei (Apocalipsa
14,6-12). Fiecare om este conștientizat despre controversele legate
de planul fiarei de a schimba Legea lui Dumnezeu. În acest timp,
fiecare om va decide dacă Îl va alege sau nu pe Isus. Nu există teren
neutru. Când Isus se întoarce, oamenii au acceptat deja mântuirea
sau au comis deja păcatul de neiertat. La aceste două grupuri de
oameni s-a referit Isus, atunci când a dat definiția păcatului de
neiertat. El a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine
nu strânge cu Mine risipește.” (Matei 12,30) Aceste două grupuri de
:
 oameni se formează chiar în momentul de față. De aceea este
important să identificăm acest păcat, ca să ne ferim de el. Vom putea
înțelege ce este păcatul de neiertat, după ce vom descoperi care
este lucrarea Duhului Sfânt.
3. Care este unul dintre aspectele lucrării Duhului Sfânt? Ioan
16,13
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească
în tot ____________.”
O parte a lucrării Duhului Sfânt este aceea de a ne călăuzi în tot
adevărul lui Dumnezeu. Ca să fim mântuiți, trebuie să recunoaștem
că suntem robi ai lui Satana, care ne-a orbit ca să nu mai vedem
lumina adevărului (1 Corinteni 4,4). Duhul Sfânt ne scoate din
întuneric și ne duce la lumina adevărului. Păcatul de neiertat este
săvârșit atunci când respingem lucrarea Duhului Sfânt de a ne
călăuzi în tot adevărul.
4. În ce adevăr ne călăuzește Duhul Sfânt?
a. „Sfințește-i prin adevărul Tău: ____________ Tău este adevărul.”
Ioan 17,17
b. „Isus i-a zis: ’Eu sunt calea, ___________ și viața.’” Ioan 14,6
c. „_________ Ta este adevărul… toate poruncile Tale sunt adevărul.”
Psalm 119,142.151
Duhul Sfânt ne călăuzește în tot adevărul prin descoperirea
învățăturilor din Cuvântul Sfânt. Isus este esența întregului adevăr.
Noi primim viața veșnică prin acceptarea Sa ca Mântuitor și Domn
personal. Totodată, Duhul Sfânt ne călăuzește în adevărul Legii lui
Dumnezeu și ne învață cum să ducem o viață creștină.
5. Ce se întâmplă atunci când cunoaștem adevărul? Ioan 8,32
„Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face __________.”
Satana este expert în minciuni. El i-a mințit pe Adam și pe Eva, când
le-a spus că Dumnezeu nu dorea cu adevărat ca ei să păzească
porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului. Satana
este tatăl minciunilor (Ioan 8,44) și el a mințit omenirea încă de la
:
 început, cu intenția de a ne face să păcătuim împotriva lui
Dumnezeu. Duhul Sfânt respinge minciunile diavolului și ne arată
care este adevărul. Când acceptăm adevărul Bibliei, suntem eliberați
de minciunile diavolului.
6. Cum comit oamenii din vremea sfârșitului păcatul împotriva
Duhului Sfânt? 2 Tesaloniceni 2,9-12
„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni,
de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru
cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit _____________
adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le
trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toți
cei ce n-au
crezut adevărul, ci au găsit _________ în nelegiuire, să fie osândiți.”
Diavolul este activ în zilele finale și vrea să-i amăgească pe oameni
să iubească minciunile lui mai mult decât adevărul Bibliei. El își
strecoară minciunile în toate aspectele vieții, pentru ca ele să pară
mai plăcute decât adevărul Bibliei. Noi comitem păcatul de neiertat
atunci când alegem să ne agățăm de păcat, în loc să-l mărturisim și
să-l părăsim și să acceptăm adevărul Bibliei. Dacă alegem să
rămânem în minciunile lui Satana, Dumnezeu ne va lăsa în seama lui,
ca să fim amăgiți de Antihrist și de semnele și minunile lui
înșelătoare. (Vezi și Osea 4,6.)
7. Ce face Duhul Sfânt atunci când ne călăuzește în tot adevă-
rul? Ioan 16,8
„Și când va veni El [Duhul Sfânt], va dovedi lumea vinovată în ce
privește ___________, _______________ și ____________.”
Când aflăm adevărul din Biblie, Duhul Sfânt ne convinge de păcat, de
neprihănire și de judecata la care trebuie să dăm socoteală. Cum
face Duhul Sfânt acest lucru? Ca să ne convingă de păcat, El ne
arată în ce privință am încălcat Legea lui Dumnezeu. „Păcatul este
fărădelege.”
(1 Ioan 3,4) Apostolul Pavel a spus: „Păcatul nu l-am cunoscut decât
:
 prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi
spus: ’Să nu poftești!’” (Romani 7,7)
Duhul Sfânt ne convinge de judecată și de pedeapsa pentru păcat.
„Fiindcă plata păcatului este moartea.” (Romani 6,23) Din fericire,
Duhul Sfânt nu ne lasă în starea aceasta de deznădejde, de
disperare. El ne arată cum să obținem neprihănirea. El ne arată ce
este neprihănirea: „Toate poruncile Tale sunt drepte.” (Psalm 119,172)
El ne mai spune că „porunca Legii” trebuie „să fie împlinită în noi,
care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile
Duhului” (Romani 8,4). Prin convingerea dată de Duhul Sfânt și în
urma răspunsului nostru pozitiv, ne naștem din nou și primim viața
veșnică. Apoi Duhul Sfânt scrie în inima noastră Legea Sa, pentru ca
împlinirea ei să fie manifestarea naturală a dragostei noastre pentru
Dumnezeu, care ne inspiră să Îi slujim (Evrei 10,15.16; Ioan 14,15).
8. Ce înseamnă să păcătuiești împotriva convingerii date de
Duhul Sfânt?
a. „Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume,
oamenii au iubit mai mult _______________ decât lumina, pentru că
faptele lor erau rele.” Ioan 3,19
b. „’Dacă ați fi orbi’, le-a răspuns Isus, ’n-ați avea păcat; dar acum
ziceți: __________. Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.’” Ioan
9,41
Cel mai bine este să răspundem imediat la călăuzirea Duhului, atunci
când El ne descoperă un adevăr. Amânarea este periculoasă. Isus a
zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii
care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în
întuneric nu știe unde merge. Câtă vreme aveți lumina printre voi,
credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” (Ioan 12,35.36) Păcatul
împotriva Duhului Sfânt este săvârșit atunci când vedem lumina, dar
refuzăm să o primim. Fiindcă nu ne mărturisim păcatele și nu le
părăsim, păcatul nostru „rămâne”, adică nu este iertat. „Cine își
ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se
:
 lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbe 28,13)
9. Care este celălalt aspect al lucrării Duhului Sfânt? 1 Corinteni
12,13
„Am fost ____________ de un singur Duh, ca să alcătuim un singur
trup.”
Duhul lui Dumnezeu ne convinge să rămânem de partea lui Dum-
nezeu și să intrăm, prin botez, într-o comunitate de credincioși. În
timpul sfârșitului, Duhul lui Dumnezeu așază la locul cuvenit adevăru-
rile din Cuvântul lui Dumnezeu care fuseseră pierdute în Evul Mediu
(Fapte 3,19-21). Atunci când oamenii răspund pozitiv la învățăturile
din Cuvântul lui Dumnezeu, Isus spune: „Mai am și alte oi, care nu
sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor
asculta de glasul Meu și va fi o turmă și un Păstor.” (Ioan 10,16) În
zilele din urmă, Dumnezeu îi adună pe credincioșii Săi într-o biserică
dedicată ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.
10. Ce se întâmplă atunci când ne împotrivim călăuzirii Duhului
Sfânt? Efeseni 4,30
„Să nu __________ pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost
pecetluiți pentru ziua răscumpărării.”
Duhul Sfânt Se întristează atunci când ne împotrivim lucrării Sale de
a ne călăuzi în tot adevărul. Putem înțelege ceva din tristețea lui
Dumnezeu, atunci când citim despre suferința lui David la moartea
fiului lui, Absalom: „Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în
odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: ’Fiul meu
Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul
tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!’” (2 Samuel 18,33) Dar dacă ne
predăm lui Dumnezeu și ascultăm de adevărul Său, Isus a spus „că
este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur
păcătos care se pocăiește” (Luca 15,10).
11. Ce se întâmplă cu noi atunci când ne împotrivim Duhului
Sfânt? 1 Timotei 4,2
„___________ cu fierul roșu în însuși cugetul lor.”
:
 Duhul lucrează prin conștiința noastră și o luminează cu adevărul Său
(Ioan 8,9). Când auzirea Cuvântului lui Dumnezeu ne tulbură și ne
face să ne simțim incomod, trebuie să știm că Duhul Sfânt ne
vorbește. Singurul mod în care putem să ne împăcăm cu Dumnezeu
este să ascultăm de glasul Duhului Sfânt, care ne vorbește prin
Cuvântul Său. Pe de altă parte, dacă ne opunem convingerii, ne
tocim conștiința și ne împietrim inima, până acolo încât ne va fi dificil,
dacă nu chiar imposibil, să mai auzim glasul Său. Dacă ne împotrivim
Duhului, ne aducem conștiința la tăcere, dar liniștea aceasta vine de
la Satana și nu de la Dumnezeu.
12. Care este cuvântul preferat al diavolului? Fapte 24,45
„Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și
despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: De astă dată, du-te;
când ______________________, te voi chema.’”
Cuvântul preferat al diavolului este „mâine”. El știe că, dacă reușește
să-i convingă pe oameni să amâne decizia de a asculta de
îndemnurile Duhului, atunci ei își vor aduce conștiința la tăcere și vor
fi lăsați în seama lui. De aceea, îi determină pe oameni să amâne
luarea deciziei. Pe de altă parte, Dumnezeu ne îndeamnă să luăm
decizia acum: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este
ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6,2) Indiferent de păcatele pe care le-am
săvârșit, putem primi iertare pentru ele. Însă păcatul de neiertat este
păcatul nemărturisit și nepărăsit. Închiderea inimii în fața învățăturilor
Bibliei și ale Duhului Sfânt nu este o stare la care se ajunge dintr-
odată. Ea are loc treptat, pe măsură ce omul respinge convingerile
date de Duhul Sfânt.
13. Ne va primi Dumnezeu, dacă ne întoarcem de la păcat și
venim la El? Ioan 21,21.22
„Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: ’Doamne, dar cu ________ ce va
fi?’ Isus i-a răspuns: ’Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu,
ce-ți pasă ție? Tu _______ după Mine!’”
Istoria apostolului Petru este încurajatoare. El L-a tăgăduit pe Domnul
:
 de trei ori, atunci când Mântuitorul era judecat. Dar, prin harul
Domnului, Petru s-a întors și s-a pocăit. Isus l-a reprimit în rândul
ucenicilor. Atunci, el a întrebat ce se va întâmpla cu Ioan. Isus i-a
spus să nu se preocupe de alții, ci să vină după El. Tot la fel, când
Duhul lui Dumnezeu ne călăuzește, s-ar putea să fim ispitiți să ne
gândim la alții. De ce nu vor să primească și ei aceste învățături? ne
vom întreba. Să aștept până se vor convinge și ei de adevăr? Isus ne
spune la fel ca lui Petru: „Lasă-i pe alții în pace. Tu vino după Mine.”
14. Vrei să asculți de învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu?
Răspunsul tău: ____________________________________

Studiul 26
Cum va arăta cerul?
Oare cei mântuiți vor petrece veșnicia stând pe norișori și cântând
din harpe? Majoritatea oamenilor spun că, dacă așa vor sta lucrurile
și dacă așa este cerul, ei nu sunt prea încântați să meargă acolo. Din
fericire, cerul nu va fi în niciun caz plictisitor. Diavolul este cel care
vrea să ne facă să credem că acolo vom fi legați cu un lanț de o
harpă și de un norișor.
Să vedem ce spune Biblia despre cer. Ți-ar plăcea să ai un domeniu
undeva, la țară? Ei bine, îl poți avea. Și Dumnezeu îți pregătește acolo
o casă luxoasă și confortabilă. Îți place să călătorești? Nu trebuie să
te îngrijorezi de bilete de avion, de statul la rând pentru îmbarcare, de
orele de așteptare din aeroport sau de mâncarea proastă servită în
avion. Vei călători către cele mai îndepărtate colțuri ale universului
fără alt mijloc de transport decât puterea ta.
Îți este dor de cei dragi care se odihnesc în mormânt? Ai vrea să-i
întâlnești pe Adam, pe Daniel sau pe Ioan? Și ei vor fi acolo și vei
avea la dispoziție întreaga veșnicie pentru a-i vizita și a-i lăsa să-ți
povestească experiența vieții lor.
Iubești animalele? Vei avea la dispoziție toate animalele pe care le
:
 dorești și vei putea să te joci cu ele.
Biblia ne prezintă un tablou al vieții veșnice care este plin de activități
interesante și de aventuri captivante. Deschide-ți Biblia și
pregătește-te pentru un studiu care te va inspira să Îi predai totul lui
Isus și să ajungi să vezi lucrurile uimitoare pe care le-a pregătit El
pentru tine.
1. Unde este cerul? 2 Corinteni 12,2
„Cunosc un om în Hristos, care… a fost răpit până în
_________________ cer.”
Biblia vorbește despre trei ceruri. Primul cer este atmosfera din jurul
pământului (Geneza 1,6-8). Cel de-al doilea este spațiul cosmic
(Geneza 1,16.17). Cel de-al treilea cer este locul în care Se află
Dumnezeu și îngerii Săi și unde vor merge și cei mântuiți .(Isaia
63,15; 1 Împărați 8,39)
2. Ce a promis Isus? Ioan 14,1-3
„În casa Tatălui Meu sunt multe ________________. Dacă n-ar fi așa,
v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi
duce și vă voi pregăti un loc, Mă _____________ și vă voi lua cu Mine,
ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”
Isus a promis că Se va întoarce ca să ne ia în cer și să fim cu El toată
veșnicia. Pentru toți aceia care Îl urmează, El a pregătit câte o
locuință acolo.
3. Când vom merge la cer? 1 Tesaloniceni 4,16.17
„Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu
trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți
în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți
împreună cu ei în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și
astfel vom fi _______________ cu Domnul.”
Toți copiii credincioși ai lui Dumnezeu vor intra în cer în același timp,
la revenirea lui Isus. Îngerii ne vor însoți în călătoria aceasta spre cer
și ne vor ura bun venit în noul nostru cămin.
4. Ce trebuie să se schimbe, înainte de a merge la cer?
:
 1 Corinteni 15,50-54
„Ce spun eu, fraților, este că _______________ carnea și sângele să
moștenească Împărăția lui Dumnezeu și că putrezirea nu poate
moșteni neputrezirea. … morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom
fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se
îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în ne-
murire.”
Înainte de a putea să locuim în prezența lui Dumnezeu, noi trebuie să
primim nemurirea. Tot materialul nostru genetic deteriorat de păcat
va fi îndepărtat și ni se vor da corpuri desăvârșite, nemuritoare.
5. Cum descrie Biblia aceste corpuri noi? Filipeni 3,20.21
„Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca
Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre
smerite și-l va face asemenea trupului _________________.”
Noile noastre corpuri vor fi similare corpului cu care a înviat Isus, care
avea carne și oase reale. „Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele; Eu
sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum
vedeți că am Eu” (Luca 24,39-43). Cu toate că avea un corp real, El
nu era limitat în timp și în spațiu. Isus a călătorit de la cer la pământ
fără ajutorul vreunei nave spațiale. A trecut prin zid, ca să intre în
încăperea unde erau adunați ucenicii și care avea ușa încuiată. Din
moment ce ucenicii L-au recunoscut, înseamnă că și noi ne vom
recunoaște unii pe alții. (Ioan 20,19.20)
6. Prin ce se va deosebi corpul nostru cel nou de cel pe care îl
avem acum?
a. „Veți ieși și veți ________ ca vițeii din grajd.” (Maleahi 4,2)
b. „Atunci, ________________________ ochii orbilor, se vor deschide
urechile surzilor, atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului
________________________ .” (Isaia 35,5.6)
c. „Niciun locuitor nu zice: ’Sunt bolnav!’” (Isaia 33,24)
Corpurile noastre cele noi nu vor avea niciun defect fizic și niciun
handicap. Vom crește până la statura inițială cu care l-a creat
:
 Dumnezeu pe om la început. Înainte de potop, oamenii erau uriași
(Geneza 6,4). Copiii care vor merge la cer vor avea bucuria de a
crește într-un mediu perfect și fericit.
7. Vom locui în cer toată veșnicia? Apocalipsa 21,1.2
„Apoi, am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi
și pământul dintâi pieriseră… Și eu am văzut ________________ din
cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim.”
La sfârșitul celor o mie de ani (mileniul), Dumnezeu va transfera Noul
Ierusalim din cer pe pământ, pentru judecata finală. După ce
pământul a fost curățat prin foc, Dumnezeu îl recreează în
splendoarea lui de la început. Noul Pământ devine, astfel, căminul
veșnic al celor mântuiți, iar Dumnezeu Își stabilește scaunul de
domnie aici, ca centru al universului. Astfel se va împlini profeția: „Cei
blânzi vor moșteni pământul.” (Matei 5,5)
8. Cum este descris Noul Ierusalim?
a. „Cetatea era ____________________ și lungimea ei era cât lărgi-
mea. A măsurat cetatea cu trestia și a găsit aproape douăsprezece
mii de prăjini.” – Apocalipsa 21,16
b. „I-a măsurat și zidul și a găsit o sută patruzeci și patru de coți.” –
Apocalipsa 21,17
c. „Temeliile zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot
felul.” – Apocalipsa 21,19
d. „Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare
poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat, ca
sticla străvezie.” – Apocalipsa 21,21
e. „Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o
lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.
… în ea nu va mai fi ___________.” – Apocalipsa 21,23.25
f. „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune
și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.” – Apo-
calipsa 21,27
Noul Ierusalim are o suprafață de aproximativ 9.500 de km.2, fiind
:
 suficient de întins încât să poată adăposti o mare mulțime de oameni.
Zidurile cetății sunt făcute din iaspis masiv și sunt înalte de
aproximativ 70 de metri, cât o clădire cu 20 de etaje. Temeliile cetății
sunt făcute din pietre prețioase, care formează toate culorile
curcubeului. Sunt douăsprezece porți – fiecare făcută dintr-o singură
perlă. Străzile sunt pavate cu aur pur, iar prezența lui Dumnezeu
asigură lumina unei zile veșnice, care nu va fi urmată de noapte. Nu
ne vom mai teme niciodată de hoți și de criminali, deoarece păcatul
va fi fost îndepărtat.
9. Ce pom se află în mijlocul cetății? Apocalipsa 22,1.2
„Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea
din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței
cetății și pe cele două maluri ale râului era pomul _________, rodind
douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele
pomului slujesc la vindecarea neamurilor.”
Un râu minunat curge de la tronul lui Dumnezeu și udă pământul.
Copiilor lui Dumnezeu le este din nou îngăduit să mănânce din
roadele pomului vieții, care a fost cândva în Grădina Eden. Acesta
produce roade diferite în fiecare lună, roade care perpetuează viața
veșnică. În fiecare lună vom mânca din roadele noi ale acestui pom și
ne vom închina lui Dumnezeu pentru că ne-a dat darul vieții veșnice.
(Isaia 66,23)
10. Ce vom face pe Noul Pământ? Isaia 65,17-19.21
a. „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou, așa că nimeni nu-și
va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni
______________.” – Isaia 65,17
b. „Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puține, nici bătrâni care să nu-
și împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi
încă tânăr și cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat
ca păcătos.” – Isaia 65,20
c. „Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul
țipetelor.” – Isaia 65,19
:
 d. „Vor __________ case și le vor locui, vor sădi vii și le vor mânca
rodul.” – Isaia 65,21
e. „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde, înainte ca să
isprăvească vorba, îi voi asculta!” – Isaia 65,24
f. „Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul, și
șarpele se va hrăni cu țărână. _____________, nicio vătămare nu se
va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.” – Isaia 65,25
Toate amintirile dureroase din viața noastră anterioară vor fi puse în
umbră de fericirea Noului Pământ. Vârsta va fi cu totul irelevantă,
deoarece vom trăi veșnic. Nu vor mai muri copii, iar cel care va avea
o sută de ani de-abia își va fi depășit copilăria. Pe Noul Pământ vom
construi case care ne vor împlini cele mai îndrăznețe visuri și vom
avea câte o casă și în cetate. Ne vom bucura de roadele viilor și ale
grădinilor noastre. Vom comunica în mod instantaneu cu Dumnezeu.
Toate animalele vor trăi în armonie și nu vor mai exista moarte și
distrugere. Dacă ai visat vreodată să călărești un elefant sau să te
joci cu un leu prietenos, ei bine, acolo o vei putea face. (Isaia 11,6-9)
11. În cer vom merge la biserică? Isaia 66,23
„În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să
_________________ înaintea Mea, zice Domnul.”
În întreaga veșnicie, închinarea din Sabat ne va aminti că Isus ne-a
creat și a murit ca să ne mântuiască.
12. Ce altceva ne spune Biblia despre cer? 1 Corinteni 2,9
„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima
omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit
Dumnezeu pentru cei ce-L _____________ .”
Chiar și după ce am citit tot ce spune Biblia despre cer și despre
Noul Pământ, tot nu suntem în stare să înțelegem pe deplin toate
lucrurile minunate pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care
vor merge în cer.
13. Cine va ajunge să se bucure de toate acestea? Apocalipsa
22,17
:
 „Și Duhul și Mireasa zic: ’____________!’ Și cine aude să zică: ’Vino!’
Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!”
Dumnezeu îi invită pe toți oamenii să meargă în cer. Dar nu toți vor
îndeplini condițiile. Biblia descrie cine va fi în cetate și cine nu (Apo-
calipsa 22,14.15). Putem fi siguri că vom fi în cetate dacă Îl primim pe
Isus ca Mântuitor (1 Ioan 1,9) și Domn (Romani 6,22). Nu este
suficient să-I spunem lui Isus: „Doamne.” Trebuie să ne încredem în
El și să Îl iubim suficient de mult încât să-I îngăduim să fie Domn al
vieții noastre. (Matei 7,21-27)
Știi de ce Dumnezeu nu va primi în cer pe nimeni dintre aceia care nu
L-au acceptat pe Isus ca Domn al vieții lor? Pentru că ei s-ar răzvrăti
împotriva guvernării lui Dumnezeu. Isus va fi Regele cerului și al
Noului Pământ. Dacă El i-ar primi în cer și pe oamenii care nu L-au
lăsat să le conducă viața aici, cu siguranță că aceștia nu L-ar lăsa să
facă acest lucru nici acolo. Păcatul ar apărea din nou și ne-am
întoarce exact în aceeași situație în care suntem acum. Dar Biblia
făgăduiește că Dumnezeu nu va mai îngădui ca blestemul păcatului
să apară din nou. (Naum 1,9)
Ce privilegiu minunat! Să fim siguri că, prin Isus, vom fi primiți în cer!
Deși singuri nu am putea face acest lucru niciodată, putem coopera
la lucrarea Duhului Sfânt, pe care Isus a promis să o realizeze în noi.
Cu siguranță că nimic nu se poate compara cu aceasta!
14. Cum ne ajută cerul să trăim pentru Dumnezeu acum?
2 Corinteni 4,17.18
„Căci întristările noastre _________________, de o clipă, lucrează
pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu
ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile
care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt
veșnice.”
Faptul de a ști cât de minunat va fi cerul ne ajută să îndurăm
„întristările noastre ușoare” prin care trecem aici. Dumnezeu va da
poporului Său o răsplată care va întrece cu mult suferințele din
:
 această viață (Romani 8,18). Dumnezeu ne încurajează să ne ațintim
privirile către câștigarea cerului și să nu lăsăm nimic din această
lume să ne stea în cale.
15. Îi vei îngădui Duhului Sfânt să te conducă la cer?
Răspunsul tău: ____________________________________
___________________________________________________

Sursa: http://vasluimaranatha.adventist.ro/seminarii/profetiile-
sperantei.php
: