Studiul 13 / Trim 2 / 17 - 23 Iunie 2023

Studiul 13
Luminaţi de slava lui Dumnezeu
1. Sabat după-amiază, 17 Iunie

De memorat : ,, După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-
a luminat de slava lui ." (Apocalipsa 18:1)

Mai devreme sau mai târziu, evenimentele finale se vor desfăşura. Exact când şi exact
cum, aceasta nu ni s-a spus. Dar ni s-a spus suficient. Va apărea un fel de legislaţie care
va impune păzirea duminicii, în contrast cu păzirea Sabatului. Apocalipsa ne-a descoperit
problemele cruciale puse în joc, jucătorii esenţiali implicaţi şi, în linii mari, ne-a spus ce
se va întâmpla. În contrast cu închinarea la Cel „ce a făcut cerul şi pământul, marea şi
izvoarele apelor" (Apocalipsa 14:7), oamenii „al căror nume n-a fost scris de la
întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului" (Apocalipsa 13:8) se vor închina fiarei şi
icoanei ei. Cu alte cuvinte, numele tuturor celor care au ales să Îl urmeze pe Domnul Isus
Hristos şi să asculte de poruncile Lui rămân în cartea vieţii. Cu cât este mai bine să fii în
cartea lui Dumnezeu decât în registrele oamenilor!
Dumnezeu a ridicat Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea ca să predice lumii acest
mesaj. De aceea, noi înşine avem nevoie să fim convertiţi la adevăr aşa cum este el în
Isus şi să fim transformaţi şi înnoiţi de „Evanghelia veşnică" din Apocalipsa 14:6, care
are în centru moartea lui Hristos pentru noi, siguranţa mântuirii noastre în El.

2. Duminică, 18 Iunie Pregătirea pentru criza finală

1. Citeşte 1 Tesaloniceni 5 :1-6. Ce avertizare ne oferă apostolul Pavel cu privi re la

ultimele zile ale istoriei omenirii?

1 Tesaloniceni 5 : 1. Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.

2. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
3. Când vor zice: "Pace şi linişte!", atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia
însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
4. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
5. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

Pavel i-a îndemnat pe credincioşii din Tesalonic să vegheze şi să fie treji în contextul
celei de-a doua veniri a lui Hristos. Şi dacă apostolul le zicea lucrul acesta credincioşilor
de atunci, ce ne-ar spune nouă astăzi?
El a mai spus şi că ei erau „fii ai luminii" (1 Tesaloniceni 5:5) şi că nu erau în
„întuneric, pentru ca ziua aceea" [revenirea lui Hristos] (1 Tesaloniceni 5:4) să îi prindă
„ca un hoţ" (1 Tesaloniceni 5:4).
Isus a folosit verbul „a veghea" în legătură cu rugăciunea stăruitoa re, din inimă (Matei
24:42; 26:40,41). A veghea înseamnă a fi alert din punct de vedere spiritual. A fi treaz
înseamnă a lua în serios vremurile pe care le trăim şi a te concentra pe lucrurile care
contează cu adevărat.

1
 Ellen G. White adaugă: „Noi, cei care cunoaştem adevărul, ar trebui să ne pregătim pentru ceea ce urmează să
se abată asupra lumii ca o surpriză copleşitoare" (Mărturiipentru biserică, vol. 8, p. 28).
Iar dacă pentru lume poate fi surprinzător, pe noi nu ar trebui să ne surprindă. Chiar
dacă nu ştim când se va întâmpla, putem vedea suficiente dovezi ca să ştim că vine şi că
acum, astăzi, este momentul să fim pregătiţi.

2. Recapitulează Daniel 2 şi notează succesiunea împărăţiilor care au venit şi au trecut

exact aşa cum a fost prezis. Cum ne întăreşte profeţia aceasta încrederea că tot ceea ce
Dumnezeu a spus se va împlini?

Daniel 2 : 1. În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a
pierit somnul.
2. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldei ca să-i spună visele. Ei
au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului.
3. Împăratul le-a zis: "Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela."
4. Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: "Veşnic să trăieşti, împărate! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom
arăta tâlcuirea lui!"
5. Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis haldeilor: "Mi-a scăpat din minte lucrul acela: dacă nu-mi veţi face
cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi bucăţi, şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării.
6. Dar, dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri, şi mare cinste. De aceea,
spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!"
7. Ei au răspuns a doua oară: "Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!"
8. Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: "Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul
mi-a scăpat din minte.
9. Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi
minciuni şi neadevăruri, până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să
mi-l şi tâlcuiţi!"
10. Haldeii au răspuns împăratului: "Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea
niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele
sau haldeu!
11. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă
nu este printre muritori!"
12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii
Babilonului.
13. Hotărârea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi, şi căutau şi pe Daniel, şi pe tovarăşii lui, ca să-i piardă.
14. Atunci Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe
înţelepţii Babilonului.
15. A luat cuvântul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: "Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?"
Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
16. Şi Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea.
17. Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi, Hanania, Mişael şi Azaria,
18. rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi
odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
19. După aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe
Dumnezeul cerurilor.
20. Daniel a luat cuvântul şi a zis: "Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este
înţelepciunea şi puterea.
21. El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi
pricepere, celor pricepuţi!
22. El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina.
23. Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut
ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!"
24. După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s-a dus şi i-
a vorbit aşa: "Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, şi voi da împăratului tâlcuirea!"
25. Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit aşa: "Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda
un om care va da împăratului tâlcuirea!"
26. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: "Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-
am visat şi tâlcuirea lui?"

2
27. Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: "Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele,
vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului.
28. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va
întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău:
29. În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; şi Cel ce
descoperă tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla.
30. Însă, dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor
celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei şi să afli ce-ţi doreşte inima să ştii.
31. Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire
nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare.
32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de
aramă;
33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut.
34. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi
le-a făcut bucăţi.
35. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat
vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot
pământul.
36. Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului.
37. Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă.
38. El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut
stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur!
39. După tine se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi
care va stăpâni peste tot pământul.
40. Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca
fierul care face totul bucăţi.
41. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia
aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.
42. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare
şi în parte plăpândă.
43. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu
vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.
44. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care
nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui
veşnic.
45. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat
fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple
după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică."
46. Atunci împăratul Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se
aducă jertfe de mâncare şi miresme.
47. Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: "Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul
împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!"
48. Apoi împăratul a înălţat pe Daniel şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului şi
l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.
49. Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego.
Daniel însă a rămas la curtea împăratului.

Hristos ne-a dat aceste solii ale ultimelor zile pentru ca, ştiind ce ur mează să se
întâmple, să ne pregătim pentru ele. Profeţiile din Daniel şi din Apocalipsa, combinate cu
darul modern al profeţiei, ne oferă o perspectivă divină asupra a ceea ce urmează să
vină peste această lume. Cuvântul profetic al lui Dumnezeu schiţează în avans istoria
mântuirii, iar Daniel 2 ne oferă dovezi puternice, raţionale, că putem avea în credere în
Dumnezeu.

Pavel spune „să nu dormim", cum fac ceilalţi. Ce înseamnă lucrul acesta şi cum putem
şti dacă dormim într-adevăr? Iar dacă dormim, de ce anume va fi nevoie pentru a ne
trezi?

3
3. Luni, 19 Iunie Cunoaşterea adevărului
3. Citeşte Ioan 8 :32; 7 :17 şi 17 :17. Ce promisiuni ne oferă Isus cu privire la
cunoaşterea adevărului şi a locului unde acesta se găseşte?

Ioan 8 : 32. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi."

Ioan 7 : 17. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă
Eu vorbesc de la Mine.
Ioan 17 : 17. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

Apelul final al lui Dumnezeu pentru poporul Lui este să fugă de ere ziile Babilonului şi
să umble în lumina adevărului veşnic care se găseş te în Cuvântul Lui. Cheia tuturor
lucrurilor se găseşte în Biblie. Atâta vreme cât oamenii se ţin de Biblie şi urmează
învăţăturile ei, nu vor fi înşelaţi în criza finală, în mod special cu privire la Sabat.
Mesajul celui de-al doilea înger ne cheamă să acceptăm adevărul, şi nu minciuna;
Scriptura, şi nu tradiţia; învăţăturile lui Dumnezeu, şi nu rătăcirile sau doctrinele false.
Mesajul celui de-al treilea înger, care vine după primele două, prezin tă o avertizare cu
privire la semnul fiarei. În profeţiile din Biblie, fiara reprezintă o putere politică sau
religioasă. Fiara care iese din mare, din Apocalipsa 13 şi 14, se ridică din Roma ca un
sistem mondial de închinare. În cele din urmă, această putere romană îşi extinde
influenţa în întreaga lume şi va duce la o mişcare de unire a bisericii cu statul. Scopul va
fi dobândirea unităţii mondiale într-o perioadă de schimbări econo mice, catastrofe
naturale, tulburări sociale, crize politice internaţionale şi conflict global.
Statele Unite vor prelua în cele din urmă conducerea în această con federaţie globală.
„Satana îi va atrage pe oameni sub influenţa amăgirilor lui prin cele două mari erezii:
nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii. În timp ce prima creează condiţiile propice
spiritismului, a doua creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanţii din Statele
Unite vor fi primii care îşi vor întinde braţele peste prăpastie ca să prindă mâna
spiritismului. De asemenea, ei vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea Romei
şi, sub influenţa acestei triple alianţe, această ţară va merge pe urmele Romei, călcând
în picioare libertatea de conştiinţă" (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 588).
Aceste solii se încheie cu un apel urgent adresat credincioşilor lui Hristos de a ţine
poruncile lui Dumnezeu prin credinţa vie a lui Isus, care locuieşte în inimile lor
(Apocalipsa 14:12).

Cum înţelegi afirmaţia lui Isus că „adevărul vă va face liberi" (NTR)? Ce înseamnă să fii
liber în acest context?

4. Marţi, 20 Iunie Reforma continuă

Dumnezeu a ridicat un popor, în zilele din urmă, care să stea pe umerii reformatorilor
din trecut, având Biblia ca unic crez, pe Hristos, ca singura sursă de mântuire, Duhul
Sfânt, ca singura sursă de putere şi întoarcerea Domnului nostru, ca împlinirea
speranţelor lor. Adevăruri îndelung ascunse de întunericul rătăcirii şi al tradiţiei, inclusiv
adevăratul Sabat biblic, vor fi proclamate lumii chiar înainte de întoar cerea Domnului
nostru.
Mesajele celor trei îngeri au dat naştere acestei mişcări din zilele din urmă care să completeze Reforma şi să
contribuie la îndeplinirea lucrării lui Hristos pe acest pământ. Marile profeţii ale ultimei cărţi din Biblie descoperă
o mişcare divină istorică ce se ridică din dezamăgire pentru a proclama lumii solia finală a lui Dumnezeu.
Apocalipsa 14 descrie o biserică mondială care acoperă pământul cu vestea bună a Evangheliei veşnice. Celor trei
îngeri din Apocalipsa 14 li se alătură un alt înger, în Apocalipsa 18. Acesta dă putere proclamării celor trei dintâi,
astfel încât „pământul s-a luminat de slava lui" [Dumnezeu] (Apocalipsa 18:1). Apocalipsa 18 pune accent pe
evenimentele majore care duc la punctul culminant din istoria omenirii şi la biruinţa finală a Evangheliei.

4
4. Citeşte Apocalipsa 18 :1. Care sunt trei lucruri pe care Ioan ni le spune des pre acest
înger? (Vezi şi Habacuc 2 :14.)

Apocalipsa 18 : 1. După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a
luminat de slava lui.
Habacuc 2 : 14. Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă.

Îngerul care coboară din prezenţa glorioasă a lui Dumnezeu, din sala tronului din
sanctuar, a fost însărcinat să proclame ultima solie a harului lui Dumnezeu şi să
avertizeze locuitorii pământului cu privire la ce urmează să vină asupra planetei Pământ.
Textul spune că îngerul vine cu „o mare putere". În greaca Noului Testament, cuvântul pentru „putere" este
exhousia. Isus foloseşte acest cuvânt în Evanghelia după Matei în legătură cu trimiterea ucenicilor Săi. În Matei
10:1, Isus le dă ucenicilor Săi „putere" asupra stăpânirilor şi puterilor răului. Îi trimite cu putere divină pentru a
birui în lupta dintre bine şi rău. În Matei 28:18,19, El îi trimite încă o dată, dar de data aceasta cu „ toată puterea"
în cer şi pe pământ, ca să meargă şi să facă „ucenici din toate neamurile".

În final, cum se rezumă problemele zilelor din urmă (şi cele din fiecare zi) la
autoritate? A cui autoritate o respectăm: a lui Dumnezeu, a noastră, a puterii fiarei sau a
altcuiva? A cui autoritate o urmezi acum?

5. Miercuri, 21 Iunie Slava lui Dumnezeu umple pământul

5. Citeşte Apocalipsa 4 :11; 5 :12 şi 19 :1. Ce cuvinte sunt asociate cu slava lui
Dumnezeu care umple pământul, aşa cum descrie Apocalipsa 18:1?

Apocalipsa 4 : 11. "Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut
toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!"
Apocalipsa 5 : 12. Ei ziceau cu glas tare: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia,
înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"
Apocalipsa 19 : 1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă care zicea: "Aleluia! A Domnului,
Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!
Apocalipsa 18 : 1. După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-
a luminat de slava lui.

Marea luptă dintre bine şi rău în univers este şi despre onoarea sau reputaţia lui
Dumnezeu. Satana, un înger răzvrătit, a declarat că Dumnezeu este nedrept, că pretinde
închinare, dar oferă puţin în schimb. Cel rău declară că Legea lui Dumnezeu ne
restricţionează libertatea şi ne limitează bucuria.
Viaţa, moartea şi învierea lui Isus au distrus acel mit. Cel care ne-a creat S-a aruncat
în groapa cu şerpi a acestei lumi pentru a ne răs cumpăra. Pe cruce, a răspuns acuzaţiilor
lui Satana şi a demonstrat că Dumnezeu este atât iubitor, cât şi drept.
Cucerit de dragostea Sa, preocupat de onoarea Sa, poporul Său din zilele din urmă
descoperă slava Sa - caracterul Său iubitor, gata să se sacrifice - unei lumi egocentrice,
lipsite de Dumnezeu, iar pământul este luminat de caracterul lui Dumnezeu.

6. Citeşte Exodul 33 :18,19. În ce mod Îşi descoperă Dumnezeu slava înaintea lui Moise?
Ce este slava lui Dumnezeu?

Exodul 33 : 18. Moise a zis: "Arată-mi slava Ta!"

19. Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului
înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!"

5
 Slava lui Dumnezeu este caracterul Său. Pământul se umple de slava lui Dumnezeu
când suntem plini de dragostea lui Dumnezeu şi când ca racterele noastre sunt
schimbate prin dragostea Lui răscumpărătoare.
Manifestarea dragostei Lui în viaţa noastră descoperă lumii slava Lui, caracterul Lui.
Ultima avertizare care va fi proclamată unei lumi acope rite de întunericul spiritual,
purtată de către cei trei îngeri în mijlocul cerului, este: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I
slavă" (Apocalipsa 14:7).
Faptele noastre bune, neprihănirea şi bunătatea noastră nu au nici o slavă. „Solia dreptăţii lui Hristos trebuie să
răsune de la un capăt la celălalt al pământului [...]. Aceasta este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea îngerului
al treilea" (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 19). Ellen G. White scrie şi: „Ce
este îndreptăţirea prin credinţă? Este lucrarea lui Dumnezeu, care coboară în ţărână sla-
va omenească şi face pentru om lucrarea pe care el nu are puterea să o facă singur "
(Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 456).
Nicio slavă pentru noi; în schimb, toată slava pentru Dumnezeu!

6. Joi, 22 Iunie Mielul, Mielul înjunghiat

Sunt multe simboluri în Apocalipsa, simboluri biblice importante: un balaur în cer

(Apocalipsa 12:3,4,7), îngeri care zboară prin mijlocul cerului (Apocalipsa 14:6), o femeie
pe o fiară de culoare stacojie (Apocalipsa 17:3) şi aşa mai departe. Apar în Cuvântul lui
Dumnezeu; Duhul Sfânt l-a inspirat pe Ioan să le pună acolo şi au roluri importante în a le
descoperi adevărul celor care citesc cuvintele acestei cărţi şi le îm plinesc. Fiindcă, aşa
cum stă scris: „Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi
păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!" (Apocalipsa 1:3).
Mai există însă o imagine care apare în mod repetat în cartea Apoca lipsa. Care este
aceasta şi ce reprezintă ea?

7. Citeşte Apocalipsa 5 :6,8,12; 7 :17; 14 :1; 15 :3; 19 :7; 21 :22,23; 22 :1,3. Care este
semnificaţia simbolului Mielului şi de ce apare de atâtea ori în Apocalipsa?

Apocalipsa 5 : 6. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în
picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu
trimise în tot pământul.
8. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea
Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
12. Ei ziceau cu glas tare: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea,
tăria, cinstea, slava şi lauda!"
Apocalipsa 7 : 17. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele
apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor."
Apocalipsa 14 : 1. Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută
patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
Apocalipsa 15 : 3. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: "Mari şi
minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al
neamurilor!
Apocalipsa 19 : 7. Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a
pregătit
Apocalipsa 21 : 22. În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul
sunt Templul ei.
23. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia
ei este Mielul.
Apocalipsa 22 : 1. Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui
Dumnezeu şi al Mielului.
3. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii
Lui Îi vor sluji.

6
 Desigur, după cum spun cuvintele care deschid Apocalipsa, aceasta este o
descoperire a „lui Isus Hristos". Şi nu numai un Miel, ci un Miel „înjunghiat" (Apocalipsa
5:6,12; 13:8). Adică Isus Hristos crucificat. Aici se găsesc inima şi sufletul nu numai ale
întregii Biblii, ci şi ale cărţii Apocalipsa şi ale celor trei solii îngereşti . Nu putem fi
credincioşi chemării noastre, nu putem face lucrarea pe care Dumnezeu Şi-a chemat
biserica să o facă, dacă nu avem Mielul, Mielul înjunghiat, pe Isus cruci ficat, o jertfă
pentru păcatele noastre, ca punct central al soliei noastre .
„Trebuie să Îl punem în mod intenţionat pe Mielul care a fost în junghiat în centrul
doctrinelor şi al misiunii noastre şi în inima fiecărei predici pe care o predicăm, a
fiecărui articol pe care îl scriem, a fiecărei rugăciuni pe care o înălţăm, a fiecărui cântec
pe care îl cântăm, a fiecărui studiu biblic pe care îl ţinem şi a oricărui lucru pe care îl
facem. Fie ca dragostea descoperită de Miel pe cruce să transforme modul în care ne
tratăm unii pe alţii şi să ne schimbe, pentru a ne păsa de lume" (Ángel Manuel Rodríguez,
The Closing of the Cosmic Conflict: Role of the Three Angels'Messages, p. 70 - manuscris
nepublicat).
Numai Mielul şi ceea ce El a făcut, face şi va continua să facă pentru noi până la
încheierea timpului constituie, în ultimă instanţă, esenţa ce lor trei mesaje îngereşti.

De ce este esenţial să Îl avem în centrul proclamaţiei noastre pe Mielul înjunghiat, şi

aceasta nu numai pentru a-i conduce pe alţii la El, ci şi pentru viaţa noastră spirituală?

7. Vineri, 23 Iunie

„Trimişi ai lui Dumnezeu cu feţele luminate şi strălucind de sfân tă consacrare se vor

grăbi din loc în loc să transmită mesajul din cer. Avertizarea va fi rostită prin mii de voci pe tot
pământul. Se vor face miracole, bolnavi vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi pe credincioşi. Satana, de
asemenea, va acţiona prin false minuni, făcând să coboare chiar foc din cer înaintea oamenilor (Apocalipsa 13:13).
Astfel, locuitorii pământului vor fi determinaţi să ia o poziţie.
Mesajul va fi transmis nu atât de mult prin argumente, cât prin con vingerea profundă
produsă de Duhul lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânţa a fost semănată, iar acum va
răsări şi va aduce rod. Publicaţiile distribuite de misionari şi-au exercitat influenţa, totuşi mulţi a căror minte a
fost impresionată au fost împiedicaţi să înţeleagă pe deplin adevărul sau să-i dea ascultare. Acum, razele de lumină
pătrund pretutindeni, adevărul este văzut cu claritate, iar copiii sinceri ai lui Dumnezeu rup legăturile care i-au
ţinut strâns. Relaţiile de familie şi legătura cu biserica nu-i mai pot trage înapoi acum. Adevărul este mai valoros
pentru ei decât orice. În ciuda forţelor unite împotriva ade vărului, un mare număr de oameni
va lua poziţie de partea Domnului" (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 612).

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

Profeţiile din Apocalipsa descoperă ce urmează să vină, astfel încât poporul lui
Dumnezeu să fie pregătit pentru acele lucruri. În scrisoarea lui către biserica din
Tesalonic, apostolul Pavel declară clar scopul profeţiei: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în
întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii
ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi,
ci să veghem şi să fim treji" (1 Tesaloniceni 5:4-6). Cuvântul lui Dumnezeu luminează
calea care ne stă în faţă. În lecţia din această săptămână vom studia profeţiile din
Apocalipsa despre ultimele evenimente din istoria acestui pământ.
Înţelegerea a ceea ce va veni ne va ajuta să ne pregătim pentru conflictul final dintre forţele binelui şi cele ale
răului. Apocalipsa 18 prezice că mai multe puteri religioase, politice şi economice se vor uni într-o confederaţie,
numită simbolic Babilon, în încercarea de a conduce lumea. Dar Dumnezeu nu este niciodată luat prin
7
surprindere. Conform cu Apocalipsa 18:1,2, Dumnezeu va acţiona prin Duhul Său cel Sfânt pentru a lumina
lumea cu slava Sa. Puterile demonice de jos vor fi întâmpinate de puterile cerului de sus. Apoi, prin poporul lui
Dumnezeu se va demonstra că slava lui Dumnezeu stă în caracterul Său.
În studiul nostru din această săptămână ne vom concentra asupra slavei lui Dumnezeu
descoperită prin poporul Său, pentru a lumina lu mea întunecată de păcat. Schimbată prin
harul Său, transformată prin dragostea Sa şi plină de Duhul Său cel Sfânt, biserica lui
Dumnezeu din zilele din urmă adresează lumii ultimul apel al Cerului, şi zeci de mii de
oameni aud şi răspund chemării. Astfel, „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi
propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va
veni sfârşitul" (Matei 24:14).

Comentariu
Slava lui Dumnezeu
Apocalipsa 18:1 este unul dintre pasajele cele mai importante din întreaga carte: „După aceea, am văzut
coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui"(Apocalipsa 18:1).
Expresia „pământul s-a luminat de slava lui" este extrem de importantă. În întreaga carte Apocalipsa sunt trei
cuvinte care apar împreună: „slava, cinstea şi puterea" lui Dumnezeu.
Apocalipsa 4:11 declară: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea." Să
ne gândim şi la Apocalipsa 5:12, unde loan spune că Isus este demn să primească, printre altele, slava, cinstea şi
puterea. Descoperim din nou acest gând în Apocalipsa 19:1: „Ale Domnului, Dumnezeului nostru, sunt mântuirea,
slava, cinstea şi puterea." Şi observăm cum Apocalipsa, referindu-se la locuirea sfinţilor în cetatea Noului
Ierusalim, încheie: „În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor" (Apocalipsa 21:26).

Plinătatea Duhului
Duhul Sfânt va fi revărsat în plinătatea puterii Lui chiar înainte de venirea lui Isus, iar
pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu. Apocalipsa 18:1 este o împlinire a cuvintelor din
Vechiul Testament ale profetului Habacuc: „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul
mării de apele care-l acoperă" (Habacuc 2:14). După cum am menţionat, slava lui Dumnezeu este
caracterul Său, care este dragoste. Dar această afirmaţie ridică o întrebare: Cum se va descoperi
această slavă în ultimele momente ale istoriei unei planete afectate de păcat şi de
întuneric moral?
Pentru a răspunde la această întrebare, să ne gândim la experienţa lui Moise. Care a fost
răspunsul lui Dumnezeu atunci când Moise I-a cerut să îi arate slava Lui? „Moise a zis: «Arată-mi slava Ta!»
Domnul a răspuns: «Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului
înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!»" (Exodul 33:18,19).
Slava lui Dumnezeu este caracterul Său.
Slava lui Dumnezeu umple pământul într-o vreme de întuneric spiritual, când
credincioşii poporului Său, copleşiţi de dragostea Sa, transformaţi prin harul Său şi
dedicaţi misiunii Sale, descoperă lumii caracterul Său iubitor prin viaţa şi prin mărturia
lor. Mărturia vieţii lor lipsite de egoism şi proclamarea soliei bunătăţii, harului şi adevă-
rului Său se află într-un contrast puternic cu egoismul, cu mândria şi cu falsitatea
sistemului acestei lumi.

Apelul final al lui Dumnezeu

Un înger coboară din cer cu un mesaj direct de la tronul lui Dumnezeu - o solie care Îi
cheamă poporul să iasă din mijlocul unei confederaţii politico-religioase apostate pe
care Biblia o numeşte Babilon. Apelul lui Dumnezeu spune: „A căzut, a căzut Babilonul
cel mare! A ajuns un locaş al dracilor" (Apocalipsa 18:2). Această proclamare este o repetare şi o
întărire a celei rostite de îngerul din Apocalipsa 14, care anunţă, de asemenea, căderea Babilonului (Apocalipsa
14:8). Apocalipsa 18:4 este ultima chemare a lui Dumnezeu adresată întregii omeniri. El face un apel urgent la cei
care poartă Numele Lui: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu
urgiile ei!" „Păcatul este fărădelege" (1 Ioan 3:4). De ce Îşi cheamă Dumnezeu poporul să iasă din
Babilon în acest moment? Apocalipsa 18:5 ne spune: „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns
până în cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei." Babilonul a umplut paharul nelegiuirilor. Dumnezeu

8
ţine o înregistrare exactă a păcatelor puterilor pământeşti şi, când acestea ating o anumită măsură, El spune:
„Destul!"
Exact acelaşi lucru s-a întâmplat în zilele lui Noe. Dumnezeu a trimis un mesaj de salvare lumii antediluviene,
dar, când păcatele acesteia au atins o anumită limită şi când fiecare persoană de pe pământ a avut şansa să se
pocăiască, au venit ploile. Vedem acelaşi lucru în distrugerea Sodomei şi a Gomorei. Lot a făcut un apel solemn
către copiii lui să părăsească Sodoma împreună cu el. Când păcatele locuitorilor cetăţilor din câmpie au atins o
anumită limită, a căzut focul peste ele.
Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Babilonul din vechime. Dumnezeu i-a trimis Babilonului solie după solie,
chemând liderii şi poporul la pocăinţă, dar, când acele solii au fost respinse, mezii şi perşii l-au invadat. Harul lui
Dumnezeu are îndelungă răbdare pentru copiii Lui rătăcitori. El le dă toate şansele de a se pocăi. Îşi trimite Duhul
către fiecare inimă. Trimite avertizări profetice şi face apeluri urgente, dar le dă tuturor libertatea de alegere.
Babilonul spiritual, la fel ca echivalentul lui din vechime, îşi împietreşte inima în răzvrătire.
În cele din urmă, forţele demonice vor prelua controlul deplin asupra Babilonului modern, spiritual. Acesta
devine „un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat" (Apocalipsa 18:2). Poporul lui Dumnezeu este
plin de Duhul Sfânt şi, în contrast, Babilonul este plin de duhurile demonilor. Când o persoană sau o organizaţie
religioasă întoarce spatele, în mod conştient şi deliberat, învăţăturilor Scripturii, ea lasă cale deschisă amăgirilor
spirituale. Singura modalitate de a evita să fim controlaţi de duhurile necurate este să ne supunem controlului
Duhului Sfânt.
Amăgirile Babilonului spiritual devin universale, căci toate popoarele vor bea din vinul „curviei" ei spirituale.
După cum am văzut în studiul anterior, vinul reprezintă doctrinele false. Cei care beau din vinul Babilonului
ajung să aibă o gândire confuză. Încurcă minciuna cu adevărul şi ajung să creadă că adevărul este minciună. Să
observăm cu atenţie exprimarea din Apocalipsa 18:3: „Pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei
ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei."
Curvia este o unire nelegitimă. Există trei grupuri care se unesc în această uniune sau confederaţie nelegitimă
de la sfârşitul timpului: Ba-bilonul (toate religiile false ale lumii, inclusiv spiritismul, în alianţă cu puterea papală),
regii pământului (puterile politice/statale) şi negustorii pământului (forţele economice). Vorbind despre uniunea
dintre biserică şi stat care va avea loc, Ellen G. White ne avertizează că, atunci „când pro-
testantismul va întinde mâna peste abis pentru a prinde mâna puterii romane, când va
întinde mâna peste abis pentru a da mâna cu spiri tismul, când, sub influenţa acestei
întreite uniuni, ţara noastră va aban dona orice principiu al propriei Constituţii, ca
guvernare protestantă şi republicană, şi va face legi pentru propagarea falsurilor şi a
înşelăciunilor papale, atunci putem şti că a venit timpul pentru lucrarea prin minuni a lui
Satana şi că sfârşitul este aproape" (Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 451). Dumnezeu va întâmpina
„lucrarea prin minuni a lui Satana" cu cea mai mare manifestare a puterii cereşti de la Cincizecime - revăr sarea
Duhului Sfânt în ploaia târzie. Pământul va fi aprins de slava lui Dumnezeu. Evanghelia va fi predicată până la
capătul pământului de către oameni care vor fi martori vii ai puterii ei transformatoare. Zeci de mii de bărbaţi şi
de femei cu inimi sincere vor ieşi din Babilon şi se vor uni cu urmaşii lui Hristos. Atunci, Isus va coborî din cer în
slavă şi Îşi va lua copiii acasă.

Aplicaţie

Meditează : Cele mai importante două lucruri în viaţă sunt a-L cu noaşte pe Isus şi a-i
ajuta şi pe alţii să Îl cunoască. Altfel spus, cele mai importante două lucruri în viaţă sunt
să ne pregătim personal pentru venirea lui Isus şi să-i ajutăm şi pe alţii să fie pregătiţi
pentru acest eveniment măreţ. Cu cât ne apropiem mai mult de Hristos, cu atât mai mult
descoperim lumii slava Lui. După cum scrie Ioan: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit
printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava
singurului născut din Tatăl. [...] Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har "
(Ioan 1:14,16). A reflecta slava lui Dumnezeu înseamnă a fi umplut cu dragostea, cu harul
şi cu puterea lui Hristos.
Cuvintele acestui binecunoscut imn creştin exprimă dorinţa oricărei inimi convertite: „Nimic între sufletul meu
şi Mântuitor, Nimic din visul amăgitor al acestei lumi: Am lepădat toate plăcerile păcătoase - Isus este al meu!
Nimic nu intervine între noi" (The Seventh-day Adventist Hymnal, imnul 322, [Hagerstown, MD: Review and
Herald Publishing Association, 1985]).

Îndeamnă-i pe membrii grupei să mediteze în săptămâna următoare la întrebările de

mai jos:
9
1 Există ceva ce îmi doresc mai mult decât Îl doresc pe Isus? Dacă da, care este acest
„idol"? Ce îmi ocupă timpul? Cum îmi petrec momentele de relaxare? Ce îmi preocupă
cele mai tainice gânduri?
2 În ce mod reflectă viaţa mea declaraţia mea de credinţă? Cum reflectă acţiunile mele
angajamentul meu spiritual?
3 Dacă Isus ar veni astăzi, aş fi gata? Dacă nu, de ce?
4 Are Hristos controlul deplin asupra vieţii mele? Dacă nu, ce îmi stă în cale şi ce pot
face cu ajutorul Duhului Sfânt în această privinţă?

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu zilnic : Psalmii 36 - 42;

1. Unde duce supărarea?

Psalmii 37 : 7. Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul
care isi vede implinirea planurilor lui rele.
8. Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau.
9. Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara.
2. Ce era cât un lat de mână?
Psalmii 39 : 5. Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om
este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine.
3. Cine urmau să fie ruşinaţi şi înfruntaţi?
Psalmii 40 : 14. Sa fie rusinati si infruntati toti cei ce vor sa-mi ia viata! Sa dea inapoi si sa roseasca de rusine cei
ce-mi doresc pierzarea!
4. Cu ce se hrănea psalmistul zi şi noapte?
Psalmii 42 : 3. Cu lacrimi ma hranesc zi si noapte, cand mi se zice fara incetare: "Unde este Dumnezeul tau?"

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 23 (în continuare, până la final). Pag. 230 – 232

5. Cum vrea Isus să vină la El copiii şi tinerii?

,, Este foarte important să ne rugăm, ca să primim putere de sus pentru a vedea ispitele vrăjmaşului şi pentru a ne
împotrivi lor, totuşi Satana caută mereu să-i împiedice pe oameni să se roage, umplându-le timpul cu afaceri ori
plăceri sau ducându-i într-o asemenea nelegiuire, încât să nu mai aibă nicio dorinţă de a se ruga. Domnul Isus a
deschis cerul pentru toţi aceia care vor să vină la El şi îi invită pe copii şi pe tineri să vină. El a spus: „Lăsaţi copilaşii
să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a lor este Împărăţia lui Dumnezeu”. Isus vrea ca toţi copiii şi tinerii să vină la El
cu aceeaşi încredere cu care merg la părinţii lor. Aşa cum copilul îi cere mamei sau tatălui lui pâine când îi este
foame, tot aşa, Domnul doreşte ca voi să-I cereţi lucrurile de care aveţi nevoie. Dacă păcatele voastre vă apasă greu
inima, trebuie să veniţi la Dumnezeu şi să spuneţi: „În Numele lui Hristos, iartă păcatele mele”. Fiecare rugăciune
sinceră va fi auzită în cer şi fiecare cerere stăruitoare după har şi putere va primi răspuns. – The Youth’s
Instructor, 7 iulie 1892. ’’. Pag. 231

REZUMAT / STUDIUL 13 / TRIM 2 / 2023

Luminaţi de slava lui Dumnezeu
A Pregătirea pentru criza finală:
 Vegherea continuă.
— Vorbind de criza finală, Pavel ne oferă informații extrem de importante (1Tes. 5:1-6) NVI):
(1)Avem cunoștințe suficiente despre date și întâmplări (v. 1)

10
(2)Criza va veni pe neașteptate (v. 2-3)
(3)Noi nu vom fi luați prin surpindere pentru că suntem “fiii luminii” (v. 4-5)
(4)Trebuie să veghem continuu (v. 6)
— Cum să veghezi continuu, să fii treaz, vigilent? După cum ne-a spus Isus, nu putem fi vigilenți și pregătiți
decât prin rugăciune (Mat. 26:40-41).
— „Rugați-vă neîncetat” (1 Tes. 5:17).
 Cunoașterea adevărul.
— Satana a introdus erori în Biserică, chiar înainte de căderea Imperiului Roman, ca bază a doctrinei
catolice și ortodoxe. Când Biblia a crescut în forță în timpul Reformei, unele dintre aceste erori au
continuat să fie acceptate. În secolul al XIX-lea a fost încorporată o putere și mai îndrăzneață:
spiritismul.
— Pentru a câștiga întreaga lume, protestanții vor fi legătura dintre catolicism și spiritism (Apoc. 16:13-14).
O unire bazată pe aceste erori.
— Singura modalitate de a face față erorilor lui Satana este să îmbrățișăm adevărul, să studiem Biblia, să-L
cunoaștem pe Cel care este Adevărul și să-L ascultăm (Ioan 14:6; 17:17).
 Primirea puterii.
— Rugăciunea și studiul biblic ne pregătesc să proclamăm mesajul final . Dar acest lucru nu este suficient.
Avem nevoie de puterea care se coboară din cer (Apoc. 18:1).
— Expresia greacă „exousia” este cea folosită de Isus pentru a exprima puterea care avea să-i însoțească
pe ucenici și pe cei 70 când se duceau să vestească Evanghelia (Mat. 10:1; Luca 10:19).
— Această putere este dată de Duhul Sfânt.
— Oamenii care proclamă ultimul mesaj au câteva caracteristici definite :
(1)Se mențin uniți cu Hristos prin rugăciune
(2)Biblia este unicul lor crez
(3)Duhul Sfânt este singura lor sursă de putere
B Cine obține victoria?
 Slava lui Dumnezeu.
— Îngerii [mesagerii] Apocalipsei au semnificație simbolică:
(1)În Apoc. 14:6-11 ei reprezintă poporul lui Dumnezeu
(2)În Apocalipsa 10:1 îl reprezintă pe Isus însuși
(3)În Apoc. 18:1 reprezintă Duhul Sfânt
— Numai Dumnezeu poate lumina pământul cu slava Sa (Numeri 14:21; Ps. 72:19; Ezech. 43:2).
— Când Moise a cerut să vadă slava lui Dumnezeu, Dumnezeu i-a arătat caracterul Său (Exod. 33:18-19).
Slava lui Dumnezeu este caracterul Lui.
— Acest personaj a fost pus la îndoială de Satana. Dar pe cruce, Isus a arătat întregului Univers adevăratul
caracter divin: Dumnezeu este iubire (Ioan 3:16).
 Mielul.
— Isus Hristos răstignit este mesajul central al celor trei îngeri; din cartea
Apocalipsei; și întreaga Biblie (Apoc. 5:12).
— Nu vom convinge pe nimeni prin puritatea noastră, prin ascultarea noastră sau prin cunoașterea
adevărului. Dacă Isus nu este centrul mesajului nostru, nu există nicio victorie posibilă. Nimeni nu va fi
salvat din greșeală. Nimeni nu va rezista în criza finală.
— Doar Isus trebuie înălțat și prezentat înaintea lumii. Doar El este motivul
mesajului celor trei îngeri.

11
 COMENTARII BIBLICE
Studiul 13
Luminaţi de slava lui Dumnezeu
17 - 23 Iunie 2023
1. Sabat după-amiază, 17 Iunie

Căderea omului în păcat a umplut cerul de durere. Lumea pe care Dumnezeu o făcuse
a ajuns ruinată de blestemul păcatului şi locuită de fiinţe omeneşti sortite mizeriei şi
morţii. Se părea că nu există nicio scăpare pentru aceia care au călcat Legea. ...
Fiului lui Dumnezeu, Comandantului cel glorios al cerului, I S-a făcut milă de neamul
omenesc căzut. Inima Sa a fost mişcată de o neţărmurită milă atunci când vaietele lumii
s-au înălţat până la El. Dar iubirea divină concepuse un plan prin care omul să poată fi
răscumpărat. ... Nimeni altul, ci numai Hristos putea să răscumpere neamul omenesc din
blestemul Legii şi să-l aducă iarăşi în armonie cu cerul. .
Planul de mântuire fusese alcătuit mai înainte de aducerea la existenţă a pământului,
căci Hristos este „Mielul care a fost junghiat de la întemeie rea lumii" (Apocalipsa 13:8);
totuşi a fost o luptă chiar pentru Împăratul Universului care avea să dea pe Fiul Său să
moară pentru neamul omenesc căzut. Dar „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat
pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică "
(Ioan 3:16). O, taină a mântuirii! Iubirea lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit!
Cine poate pricepe adâncurile acestei iubiri care „întrece orice cunoştinţă"? De-a lungul
veacurilor nesfârşite, minţi nemuritoare, căutând să înţeleagă taina acelei iubiri de
nepătruns, se vor uimi şi-L vor adora. - Patriarhi şi profeţi, p. 63
Temelia speranţei pe care o avem în Hristos este faptul că recunoaştem că suntem
nişte păcătoşi care au nevoie să fie refăcuţi şi răscumpăraţi. Pentru că suntem păcătoşi
avem curaj să Îi cerem să fie Mântuitorul nostru. Atunci să avem grijă ca, în relaţiile cu
cei care rătăcesc să nu ne purtăm într-un mod care să le spună altora că noi nu avem
nevoie să fim răscumpăraţi. Să nu acuzăm, condamnăm şi rănim ca şi cum noi am fi
desăvârşiţi. Lucrarea lui Hristos este aceea de a repara, de a vindeca, de a reface.
Dumnezeu este dragoste. El nu îi dă ocazie lui Satana să triumfe făcând să fie văzută
partea cea rea din noi sau expunându-ne slăbiciunile în faţa duşmanilor noştri.
Hristos a venit să pună salvarea la îndemâna tuturor. Cel mai greşit şi cel mai păcătos
nu erau trecuţi cu vederea. Lucrarea Lui era mai ales pentru aceia care aveau cel mai
mult nevoie de mântuirea pe care El venise să o aducă. Cu cât era mai mare nevoia lor
de a fi refăcuţi, cu atât era interesul Său mai profund, simpatia Sa era mai mare şi
lucrarea Sa, mai plină de ardoare. Inima Sa plină de iubire era mişcată până în
străfunduri pentru cei a căror situaţie era cea mai lipsită de speranţă şi care aveau cel
mai mult nevoie de harul Său transformator. - In Heavenly Places, p. 291

2. Duminică, 18 Iunie Pregătirea pentru criza finală

12
 Cei neprihăniţi şi cei răi vor trăi încă pe pământ în starea lor muritoare -oameni vor
sădi şi vor construi, vor mânca şi vor bea şi nimeni nu va şti că hotărârea finală şi
irevocabilă a fost pronunţată în Sanctuarul de sus. Înainte de potop, după ce Noe a intrat în corabie,
Dumnezeu l-a închis pe el înăuntru, iar pe cei nelegiuiţi, afară. Dar, timp de şapte zile, oamenii, fără să ştie că
pierzarea lor era hotărâtă, şi-au continuat viaţa lor nepă-sătoare şi iubitoare de plăceri, bătându-şi joc de
avertizările cu privire la judecata iminentă. „Tot aşa", spune Mântuitorul, „va fi şi la venirea Fiului omului." Pe
tăcute şi neobservat, ca un hoţ la miezul nopţii, va veni ceasul hotărâtor care marchează deciderea destinului
fiecărui om, retragerea finală a ofertei harului pentru omul vinovat.
Oamenii sunt gata să se lase legănaţi într-o siguranţă fatală, ca să fie treziţi numai de
revărsarea mâniei lui Dumnezeu. - Maranatha, p. 264 (13 septembrie)
Fiecare adevărat urmaş al Domnului Hristos are de făcut o lucrare. Dumnezeu i-a
încredinţat fiecăruia lucrarea lui; în prezent sunt puţini cei ce arată spre sulul profeţiei
care se împlineşte cu rapiditate, proclamând: Pregătiţi-vă, arătaţi-vă ascultarea de
Dumnezeu prin respectarea poruncilor Sale! .
Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să se gândească la faptul că acum, cât este zi,
este timpul să lucreze, dar nu printre oile aflate deja în staul, ci să meargă în căutarea
celor pierdute, care pier. Acestea sunt oile care au nevoie de ajutor pentru a fi readuse
în staul. Este timpul ca toţi cei nepăsători să se trezească din somnolenţa lor. Este
timpul ca sufletele să fie îndemnate stăruitor nu doar să asculte Cuvântul lui Dumnezeu,
ci să-şi asigure fără întârziere untdelemnul de rezervă pentru candelele lor. Undelemnul
este neprihănirea lui Hristos. El reprezintă caracterul, iar caracterul nu este transferabil.
Niciun om nu poate să-l obţină pentru altul. Fiecare trebuie să-şi formeze pentru el însuşi
un caracter curăţat de orice pată a păcatului. - Mărturii pentru pastori şi slujitorii
Evangheliei, p. 233
„De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi "
(Matei 24:44).
Noi nu ştim timpul exact când Domnul nostru Se va arăta pe norii cerului, dar El ne-a
spus că, pentru siguranţa noastră, trebuie să fim gata în orice moment - să veghem şi să
aşteptăm. Fie că mai avem înaintea noastră un an, cinci sau zece, noi trebuie să ne
păstrăm credinţa pe care o avem azi. Trebuie să ne îndeplinim îndatoririle fiecărei zile cu
atât de mare conştiinciozitate ca şi cum aceea ar fi ultima zi din viaţa noastră.
Noi nu facem voia lui Dumnezeu dacă aşteptăm lenevind. El i-a încredinţat fiecărui om o lucrare de făcut şi
aşteaptă de la fiecare să-şi facă partea cu credincioşie. Ca niciodată mai înainte trebuie să ne împotrivim păcatului
şi puterilor întunericului. Timpul pe care îl trăim cere o activitate energică şi hotărâtă din partea acelora care cred
adevărul prezent. Ei ar trebui să le prezinte altora adevărul atât prin învăţături, cât şi prin exemplu. - That IMay
Know Him, p. 358

3. Luni, 19 Iunie Cunoaşterea adevărului

Cei care doresc să descopere comorile adevărului trebuie să le caute ca un miner care
sapă adânc pentru a găsi comoara ascunsă în pământ. O lucrare superficială şi neatentă, făcută cu
jumătate de inimă, nu va avea rezultate. Atât pentru tineri, cât şi pentru cei în vârstă, este esenţial nu doar să
lectureze Cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l studieze stăruitor, cu o dedicare totală, rugându-se şi căutând adevărul
ca pe o comoară ascunsă. Cei care vor face aşa vor fi răsplătiţi, pentru că Domnul Hristos va înviora capacitatea
lor de înţelegere.
Mântuirea noastră depinde de cunoaşterea adevărului cuprins în Sfintele Scripturi.
Este voinţa lui Dumnezeu ca noi să avem acest adevăr. Cercetaţi, oh, cercetaţi Biblia
cea preţioasă, cu inimi flămânde după neprihănire! Exploraţi Cuvântul lui Dumnezeu, aşa
cum explorează minerul pământul ca să descopere filoanele de aur! Nu renunţaţi nicioda-
tă la cercetare până nu sunteţi siguri de relaţia voastră cu Dumnezeu şi nu înţelegeţi
care este voia Sa pentru voi! Domnul Hristos declară: „Şi orice veţi cere în Numele Meu
voi face pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi
face" (Ioan 14:13,14). -Parabolele Domnului Hristos, p. 111

13
 Aceia care strigă la Dumnezeu pentru eliberare din teribila fascinaţie pe care Satana o
va exercita asupra lor vor pune mare preţ pe Scriptură. Unica noastră siguranţă este să primim
întreaga Biblie, nu doar părţi detaşate din ea, ci să credem tot adevărul. Picioarele voastre sunt aşezate pe nisipuri
mişcătoare dacă dispreţuiţi un singur cuvânt din ce stă scris. Biblia este dată de Dumnezeu şi este cu adevărat un
mesaj pentru suflet, ca şi cum am auzi un glas din cer care ne vorbeşte. Cu cât respect, cu câtă adorare şi umilinţă
ar trebui să începem studiul Bibliei, ca să putem învăţa despre realităţile eterne! Fiecare să studieze Biblia ştiind
că ea este Cuvântul lui Dumnezeu, care este la fel de solid ca tronul cel veşnic. Dacă veniţi la studiul Scripturii cu
umilinţă, cu rugăciune arzătoare de a fi călăuziţi, îngerii lui Dumnezeu vor deschide înaintea voastră realităţile ei
vii şi, dacă ţineţi la preceptele adevărului, ele vor fi pentru voi ca un zid de foc împotriva ispitelor, amăgirilor şi
farmecelor lui Satana. - Our High Calling, p. 210
Toţi cei care călătoresc pe calea către cer au nevoie de o călăuză sigură. Noi nu
trebuie să mergem bizuindu-ne pe înţelepciunea omenească. Este privilegiul nostru să
auzim vocea lui Hristos vorbindu-ne în timp ce mer gem înainte în călătoria vieţii şi
cuvintele Lui sunt întotdeauna cuvinte pline de înţelepciune.
Satana lucrează cu mare sârg ca să ducă la ruină sufletele oamenilor. El a coborât cu mare putere, ştiind că nu
are decât puţin timp. Unica noastră siguranţă este să Îl urmăm îndeaproape pe Domnul Hristos, păşind conduşi de
înţelepciunea Lui şi trăind adevărul Lui. Noi nu putem să detectăm întotdeauna lucrările lui Satana, nu ştim unde
îşi aşază el capcanele. Dar Domnul Isus cunoaşte şiretlicurile subtile ale vrăjmaşului şi poate
să ne păstreze picioarele pe cărări sigure. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 14:6)
declară Hristos. - Our High Calling, p. 16

4. Marţi, 20 Iunie Reforma continuă

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere şi
pământul s-a luminat de slava lui" (Apocalipsa 18:1).
Profeţiile din Apocalipsa 18 se vor împlini în curând. În timpul proclamării soliei
îngerului al treilea, „un alt înger" va coborî din cer, cu „o mare putere" şi pământul va fi
„luminat de slava lui". ...
În acest timp vor avea loc o serie de evenimente care vor descoperi faptul că
Dumnezeu este stăpân pe situaţie. Adevărul va fi proclamat într-un limbaj clar şi fără greş. Ca popor,
noi trebuie să pregătim calea Domnului, sub călăuzirea atotstăpânitoare a Duhului Sfânt. Evanghelia trebuie
transmisă în toată curăţia ei. Râul de apă vie se va adânci şi lărgi în cursul lui. În toate câmpurile, aproape şi
departe, oamenii vor fi chemaţi de la plug şi de la alte afaceri obişnuite care le ocupă în mare mă sură mintea şi vor
fi educaţi de bărbaţi cu experienţă. Pe măsură ce vor învăţa să lucreze cu eficienţă, ei vor proclama cu putere
adevărul. Prin lucrări minunate ale providenţei divine, munţi de greutăţi vor fi mutaţi şi aruncaţi în mare. Solia
care înseamnă atât de mult pentru locuitorii pământului va fi auzită şi înţeleasă. Oamenii vor şti ce este adevărul.
Lucrarea va înainta mereu până când pământul întreg va fi avertizat. Şi atunci va veni sfârşitul. - Maranatha, p.
218 (29 iulie)
Marea revărsare a Duhului Sfânt care va lumina tot pământul cu slava Lui, nu va veni
înainte ca noi să avem un popor iluminat, care să ştie din experienţă ce înseamnă să fii
împreună-lucrător cu Dumnezeu. Când ne consacrăm pe de-a întregul şi din toată inima
în serviciul lui Hristos, Dumnezeu va recunoaşte acest lucru revărsând Duhul Său fără
măsură, dar acest lucru nu se va întâmpla atâta timp cât cea mai mare parte dintre
membrii bisericii nu sunt împreună-lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu nu poate turna
Duhul Său Sfânt atâta timp cât se manifestă atâta egoism şi atâta îngăduinţă de sine. .
Când inimile credincioşilor sunt încălzite de iubirea lui Dumnezeu, ei vor lucra
continuu pentru Dumnezeu. Ei vor manifesta smerenia lui Hristos şi vor arăta că au o
ţintă precisă la care ţin în mod statornic şi nu se lasă descurajaţi. Dumnezeu va folosi în
lucrarea Sa oameni smeriţi pentru că lucrul în câmpul Său este mult şi este mare nevoie
de lucrători. ...
Credincioşii, cu cât au mers mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai clar şi mai
puternic au dat mărturie despre iubirea şi harul salvator al Răscumpărătorului lor.
Oamenii, bărbaţi şi femei, care de-a lungul veacurilor de încercări şi suferinţe s-au

14
bucurat de o măsură bogată a prezenţei Spiritului Sfânt în viaţa lor au stat în lume ca
semne şi minuni. - My Life Today, p. 59

5. Miercuri, 21 Iunie Slava lui Dumnezeu umple pământul

Noi nu trebuie să ne mulţumim numai să contemplăm slava Domnului Hristos, ci

trebuie să şi vorbim despre măreţia Sa. Isaia nu numai că a privit slava Domnului Hristos,
dar a şi vorbit despre El. În timp ce David cugeta, focul [din inimă] ardea; apoi, inspirat,
el Îl lăuda pe Dumnezeu cu gura. Pe măsură ce cugeta la iubirea cea minunată a lui
Dumnezeu, el nu putea să facă altceva decât să vorbească despre ce a văzut şi simţit.
Cine poate să privească prin credinţă minunatul plan de mântuire, slava Fiului lui
Dumnezeu, singurul născut din Tatăl, şi să nu vorbească despre ea? Cine poate
contempla iubirea nepătrun-să, care a fost arătată pe crucea de pe Golgota prin moartea
Domnului Hristos, pentru ca noi să nu pierim, ci să avem viaţa veşnică, cine poate să
privească aceasta şi să nu aibă cuvinte prin care să-I aducă slavă Mântuitorului? -
Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 43
Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El Însuşi a făcut şi face cunoscute
iubirea şi mila Sa fără margini. Când Moise s-a rugat: „Arată-mi slava Ta", Domnul a
răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea" (Exodul 33:18,19).
Aceasta este slava Sa. Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise „şi a strigat: «Domnul
Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate
şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă
fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul»" (Exodul 34:6,7). El este „un Dumnezeu milos şi plin
de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate", pentru că „Îi place îndurarea" (Iona
4:2; Mica 7:18).
Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumărate dovezi, în ceruri şi pe pământ,
ale iubirii Sale. El a căutat să ni Se descopere prin lucrurile din natură şi prin cele mai
profunde şi gingaşe legături omeneşti pe care inimile noastre le pot cunoaşte. Totuşi,
toate acestea nu oglindesc decât imperfect iubirea Sa. - Calea către Hristos, p. 10
Niciun om nu poate să vadă slava neacoperită a lui Dumnezeu şi să trăiască, dar Moise
este asigurat că va vedea din slava divină atât de mult cât poate suporta în starea lui
prezentă, muritoare. Mâna care a făcut lumea, care ţine munţii în locul lor, îl ia pe acest
om de ţărână - pe acest om cu o credinţă puternică - şi îl acoperă cu îndurare în
crăpătura unei stânci, în timp ce slava lui Dumnezeu şi toată frumuseţea Sa trec pe
dinaintea lui. Să ne mai mirăm că „slava minunată" reflectată de Atotputernicie
strălucea pe chipul lui Moise cu o asemenea putere, încât poporul nu putea să
privească? Asupra lui era amprenta lui Dumnezeu, care îl făcea să arate ca unul dintre
îngerii strălucitori de la tronul Său.
Această experienţă, mai presus de oricare altă asigurare că Dumnezeu avea să-i
asculte rugăciunea şi că prezenţa divină avea să-l însoţească, a fost pentru Moise, ca
lider, de o mai mare valoare decât toată învă ţătura primită în Egipt şi decât toate
cunoştinţele lui în arta militară. Nicio putere, nicio iscusinţă şi nicio învăţătură
omenească nu pot să ţină locul prezenţei lui Dumnezeu. În istoria vieţii lui Moise putem
să vedem cât de strânsă poate fi comuniunea cu Dumnezeu de care omul are privilegiul
să se bucure. Pentru cel păcătos, este un lucru teribil să cadă în mâinile viului
Dumnezeu. Dar Moise nu s-a temut să fie singur cu Autorul Legii care fusese rostită cu o
asemenea grandoare înfricoşătoare de pe Muntele Sinai, deoarece sufletul lui era în
armonie cu voinţa Făcătorului său. - Mărturii, vol. 4, p. 533

6. Joi, 22 Iunie Mielul, Mielul înjunghiat

15
 Nu sunt multe căi către cer. Nu se poate ca fiecare să-şi aleagă drumul său. Hristos
zice: „Eu sunt Calea ... Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." Chiar de atunci de când
s-a predicat pentru prima dată Evanghelia, când în Eden s-a declarat că sămânţa femeii
va sfărâma capul şarpelui, Hristos a fost înălţat ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa. El a
fost Calea pe când trăia Adam, când Abel I-a înfăţişat lui Dumnezeu sângele mielului
înjunghiat, care reprezenta sângele Mântuitorului. Hristos a fost Calea prin care au fost
mântuiţi patriarhii şi profeţii. El este singura cale pe care putem ajunge la Dumnezeu. -
Hristos, Lumina lumii, p. 663
Când strigătul „S-a sfârşit" a ieşit de pe buzele Domnului Hristos, preoţii oficiau în
templu. Era ceasul jertfei de seară. Mielul care Îl reprezenta pe Domnul Hristos fusese adus ca să fie înjunghiat.
Îmbrăcat în hainele sale frumoase şi pline de însemnătate, preotul stătea cu cuţitul ridicat, asemenea lui Avraam
când era gata să-l aducă jertfă pe fiul său. Cu un interes deosebit, poporul privea scena. Dar pământul a început să
se zguduie şi să tremure, căci Domnul Însuşi Se apropie. Cu un zgomot puternic, perdeaua dinăuntru a templului
este ruptă de sus până jos de o mână nevăzută, permiţând mulţimii să privească un loc ce era odată plin de
prezenţa lui Dumnezeu. . Locul cel mai sfânt din sanctuarul pământesc nu mai era deloc sfânt.
Totul este cuprins de groază şi confuzie. Preotul e gata să înjunghie victima, dar cuţitul cade din mâna sa fără
putere şi mielul scapă. Tipul întâlneşte antitipul în moartea Fiului lui Dumnezeu. Marele sacrificiu a fost adus. ...
Era ca şi când un glas le-ar fi spus închinătorilor: Acum s-a terminat cu toate jertfele şi darurile pentru păcat. Fiul
lui Dumnezeu a venit după Cuvântul Său: „Iată-Mă că vin! - în sulul cărţii este scris despre Mine - vreau să fac
voia Ta, Dumnezeule!"; „Cu însuşi sângele Său", „El a intrat în Locul Preasfânt ... după ce a căpătat o
răscumpărare veşnică" (Evrei 10:7; 9:12). - Hristos, Lumina lumii, p. 757
Ce temă de meditaţie este sacrificiul lui Isus pentru păcătoşii pierduţi! . Cum vom
aprecia binecuvântările care ne-au fost astfel puse la dispoziţie? Ar fi putut Isus să
sufere mai mult? Ar fi putut să ne asigure binecuvântări mai bogate? Nu ar trebui să se
topească şi cea mai împietrită inimă când ne aducem aminte că, de dragul nostru, El a
lăsat fericirea şi slava cerului şi a îndurat sărăcia şi ruşinea, suferinţa cruntă şi o moarte
îngrozitoare? Dacă nu ne-ar fi deschis uşa speranţei, prin moartea şi prin învierea Lui, noi
nu am fi putut să cunoaştem nimic altceva decât ororile întunericului şi mizeria
disperării. În starea noastră actuală, aşa favorizaţi şi binecuvântaţi cum suntem, nu ne
putem da seama din ce adâncuri am fost salvaţi. Noi nu putem aprecia cu cât mai adânci
ne-ar fi fost rănile şi cu cât mai mari ne-ar fi fost durerea şi suferinţa dacă Isus nu ne-ar
fi înconjurat cu braţul Său omenesc de simpatie şi de dragoste şi nu ne-ar fi ridicat. -
Mărturii, vol. 5, p. 316

7. Vineri, 16 Iunie

Studiu suplimentar : Asemenea lui Hristos, „Adevărul ne face liberi", p. 114 (10 aprilie).

16
 VESTILE MISIONARE, 24 Iunie - 2023
Sabatul 13 / trim 2. Băieţii învaţă să citească Biblia
de Andrew McChesney

Care este secretul pentru a învăţa un copil să petreacă timp personal cu Dumnezeu?
M-a surprins răspunsul pe care mi l-a dat Christian Müller - un voluntar argentinian la şcoala adventistă din
Tokmok, Kîrgîstan. Mă aflam în oraş pentru a colecta relatări misionare pentru Adventist Mission. Christian mi-a
povestit cum, chiar în acea dimineaţă, fiul lui în vârstă de 6 ani, Thomas, i-a întrerupt clipele matinale de
devoţiune personală.
—În mod normal, i-aş ficerut să aştepte, mi-a povestit Christian. Dar a ridicat Biblia cu mânuţele lui şi mi-a
spus: „Tati, nu înţeleg ce citesc. Poţi să mă ajuţi?" Ce puteam să fac decât să îl ajut?
Mi-am exprimat uimirea că un băieţel atât de mic citea Biblia dimineaţa. Scepticismul meu a crescut când
Christian mi-a explicat că Thomas şi fratele lui, în vârstă de 7 ani, Lukas, citeau din Biblie în fiecare dimineaţă.
— Cum i-ai învăţat să aibă propriile momente devoţionale dimineaţa? l-am întrebat.
Christian a stat o clipă pe gânduri şi mi-a răspuns:
— De fapt, nu i-am învăţat niciodată să aibă clipe devoţionale dimineaţa.
Băieţii începuseră să aibă propriile momente devoţionale cam în aceeaşi perioadă în care au învăţat să meargă
în picioare. În casa lor din Argentina, Christian şi soţia lui, Romina, stăteau în fiecare dimineaţă la câte un capăt
al mesei din bucătărie şi citeau din Biblie, fiecare având propriile momente devoţionale. Băieţii se trezeau şi, cum
era şi firesc, voiau să fie cu părinţii lor.
După ce se dădeau jos din pat, îi găseau pe părinţi în bucătărie. Christian le-a spus băieţilor de la bun început
că era foarte important ca mami şi tati să petreacă timp cu Dumnezeu dimineaţa şi că băieţii nu aveau voie să îi
întrerupă. Dacă voiau să rămână în bucătărie, băieţii trebuiau să fie cuminţi şi să se bucure de propriile momente
devoţionale. Băieţii au ales să rămână. La început, fiindcă nu ştiau să citească, îşi răsfoiau în linişte Bibliile
ilustrate. Când au mai crescut, au început să citească fiecare din Biblia lui. După ce s-au mutat în Kîrgîstan,
părinţii şi băieţii se bucurau de momentele devoţionale fiecare în camera lui.
Iată secretul de a învăţa un copil să se bucure de timp personal cu Dumnezeu în fiecare dimineaţă!
— Nu le-am spus niciodată băieţilor că e timpul să înceapă să aibă propriile clipe devoţionale dimineaţa,
mărturiseşte Christian. Pur şi simplu au văzut că eu şi mama lor făceam acest lucru şi ne-au urmat exemplul.
Vă mulţumim pentru darurile oferite în Sabatul al 13-lea din trimestrul IV 2017, care au contribuit la extinderea şcolii
adventiste din Tokmok, Kîrgîstan, unde Christian este voluntar.
Vă mulţumim şi pentru darurile pe care le veţi oferi în acest Sabat al 13-lea, care vor contribui la răspândirea
Evangheliei în lume.

17