Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CULEGERE
DE PROBLEME ŞI TEME
APLICATIVE DE MECANICĂ
STATICA
EDITURA MACARIE
TÂRGOVIŞTE - 2001
2
3
Recenzia ştiinţifică:
Prof. dr. ing. Constantin MANEA
Prof. dr. ing. Ion ROŞCA
Tehnoredactare coputerizată:
Cornel MARIN
PREFAŢĂ
CUPRINS
CAPITOLUL I
STATICA PUNCTULUI MATERIAL
z
z z
az A
B(xB,yB,zB)
a a
k k a A(xA,yA,zA)
k
O
i a
O y y
y i O
j a
j j y
i
x x x
x
a c
b Fig.1.1
) )
)
Un vector poate fi definit prin cele două extremităţi ale sale (fig. 1.1.c)
având coordonatele A(xA,yA,zA) şi B(xB,yB,zB), şi are expresia analitică:
AB = ( x B − x A )i + ( y B − y A ) j + ( zB − z A ) k (5)
Expresia analitică a versorului vectorului AB conform (4) este:
AB ( x B − x A )i + ( y B − y A ) j + ( zB − z A ) k
vers AB = = (6)
AB ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2 + ( zB − z A ) 2
Observaţie
În cazul rigidului supus la legături, reacţiunile sunt necunoscute ale
problemei (deoarece nu se cunoaşte mărimea şi sensul lor): pentru
rezolvarea problemei se alege un sens oarecare ale reacţiunii; dacă din
calcul rezultă un număr pozitiv, atunci sensul ales este corect; dacă din
calcul rezultă un număr negativ, sensul real este opus celui ales.
c
b c
b
O α
a O
Fig.1.2 a Fig.1.3
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
10
PROBLEME REZOLVATE
1.1.1. Fiind daţi vectorii :
a = 2i − j + 3k ; b = 5 j + 4k ; c = −2i + j
Să se calculeze:
a ⋅b; prb a ; a × b ; a × b ; cos( a , b ); c ⋅ ( a × b ); c × ( a × b )
N O P R S
prb a (a × b ) x (a × b ) y (a × b ) z a ×b
A1*D1/K1+B1*E1/K1 B1*F1-C1*E1 C1*D1-A1*F1 A1*E1-B1*D1 SQRT(O1^2+
+C1*F1/K1=M1/K1 P1^2+R1^2)
1,0932 -19 -8 10 22,9129
T U V W X
cos( a , b ) c ⋅ (a × b ) [c × (a × b )] x [c × (a × b )] y [c × (a × b )]z
0,2922 30 10 20 35
Deci mărimile cerute, conform rezultatelor din tabel sunt:
a ⋅b = 7 ; prb a = 1,0932 ;
a × b = −19i − 8 j + 10k ;
a × b = 22,9129;
cos( a , b ) = 0,2922;
c ⋅ ( a × b ) = 30;
c × (a × b ) = 10i + 20 j + 35k
1 1 -2 3 2 4 1 4 5 6 1 6 -2
M N O P R S T
( A2 A3 )x ( A2 A3 )y ( A2 A3 )z A1 A2 A2 A3 A1 A2 ⋅ A2 A 3 COS α
PROBLEME PROPUSE
Acelaşi enunţ ca la problema 1.1 pentru vectorii:
1.1.3. a = 2i − j + 3k ; b = j + 4k ; c = −2i − j
1.1.4. a = 2i − j − 3k ; b = i + j + 4k ; c = −2i + j + 2k
1.1.5. a = i + 3k ; b = 5 j + k ; c = −2i + 4 j
1.1.6. a = 2i ; b = 4i + 5 j + 4k ; c = −2i + j − k
1.1.7. a = 2i + j + 3k ; b = 5 j − 4k ; c = 2i − j
1.1.8. a = 2i − 9 j + 3k ; b = 6 j + k ; c = 2i + 6 j − 4k
PROBLEME REZOLVATE
O α4 x O x
F3 F4 F3 F4
PROBLEMĂ PROPUSĂ
1.2.2 Asupra unui punct material O
acţionează forţele concurente şi coplanare
{Fi }i =1,..4 având mărimile, direcţiile şi sensurile
y
din fig. 1.2.2.
F1
Se cunosc:
F2 α1 x π
O F1 = 4 3F , α 1 = ; F2 = 2F , α 2 = π
α4 6
F3 F4 3π π
F3 = 6F , α 3 = ; F4 = 2 2F ; α 4 = −
2 4
PROBLEME PROPUSE
1.3.2. Asupra unui punct material O acţionează forţele concurente
{Fi }i =1,..4 având mărimile: F1 = 3 68F , F2 = 2 13F , F3 = 4 73F , F4 = 6F .
direcţiile şi sensurile date de muchiile sau diagonalele paralelipipedului
dreptunghic din fig. 1.3.2; se cunosc: OA=3a, OC=8a, OO'=2a.
Se cere să se determine expresia analitică a rezultantei forţelor şi
unghiurile pe care îl face aceasta cu axele de coordonate.
R = 18Fi + 56Fj + 16Fk ; R = 60,959F ; α R = 72,825 0 ; β R = 23,270 0 ; γ R = 74,783 0 ;
z O C’
A’ ’ B’
F4 F1 y
F2
x O F3 C
A B
Fig. 1.3.2
z
O’ C’
A’ B’
F2 F1
F3 y
O F4 C
x
A B
Fig. 1.3.3
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J K L M
Nr. x1/a y1/a z1/a x2/a y2/a z2/a x3/a y3/a z3/a x4/a y4/a z4/a F1/F
1 0 8 2 3 0 2 3 8 0 0 0 2 24,74
DATE DE IESIRE
N O P Q R S
F2/F F3/F F4/F (versF1)x (versF1)y (versF1)z
A1/[SQRT(A1^2+ B1/[SQRT(A1^2+ C1/[SQRT(A1^2+
B1^2+C1^2)] B1^2+C1^2)] B1^2+C1^2)]
7,2111 34,1760 6 0 0,9701 0,2425
T U V W X Y
(versF2)x (versF2)y (versF2)z (versF3)x (versF3)y (versF3)z
D1/SQRT(D1^2 E1/SQRT(D1^2+ F1/SQRT(D1^2+ G1/[SQRT(G1^2+ H1/[SQRT(G1^2 I1/[SQRT(G1^2+
+E1^2+F1^2) E1^2+F1^2) E1^2+F1^2) H1^2+I1^2)] +H1^2+I1^2)] H1^2+I1^2)]
0,8320 0 0,5547 0,3511 0,9363 0
Z AA AB AC AD AE
(versF4)x (versF4)y (versF4)z X/F Y/F Z/F
J1/SQRT(J1^2+ K1/SQRT(J1^2+ L1/SQRT(J1^2+ M1*Q1+N1*T1+ M1*R1+N1*U1+ M1*S1+N1*V1+
K1^2+L1^2) K1^2+L1^2) K1^2+L1^2) O1*W1+P1*Z1 O1*X1+P1*AA1 O1*Y1+P1*AB1
0 0 1 18 56 16
AF AG AH AI
R/F αR βR γR
SQRT(AC1^2+AD1^2+ arccos(AC1/AF1) arccos(AD1/AF1) arccos(AE1/AF1)
AE1^2)
60,959 72,8250 23,2700 74,7830
a. Principiul paralelogramului
Fiind date două forţe F1 si F2 care acţionează asupra unui punct
material A, principiul paralelogramului postulează că efectul celor două
forţe este acelaşi cu al unei forţe rezultante R , care este diagonala mare
a paralelogramului având ca laturi forţele F1 si F2 (fig.1.2.1)
Sunt valabile următoarele relaţii:
R = F1 + F2 ; R = F12 + F22 + 2F1 F2 cos α ;
F2 sin α R F1 F (17)
tg β = ; = = 2
F1 + F2 cos α sin α sin( α − β ) sin β
b. Teorema proiecţiilor
Fiind dat un sistem de forţe,
concurente într-un punct O din spaţiu,
F2
R
{Fi }i =1.2,...n acesta se reduce (sau este
echivalent) în punctul O cu o forţă
α rezultantă R , care se obţine aplicând
β α succesiv principiul paralelogramului
A F1 enunţat mai sus:
Fig. 1.2.1 n
R = ∑ Fi . (18)
i =1
b. Problema inversă
În acest caz este precizată poziţia de echilibru şi se cere să se
determine sistemul de forţe ce acţionează asupra punctului material şi
determină această poziţie. În general problema este nedeterminată
(admite o infinitate de soluţii). Dacă numărul parametrilor ce
caracterizează sistemul de forţe este limitat astfel încât să se obţină un
sistem de ecuaţii compatibil determinat, problema are soluţie unică
c. Problema mixtă
În acest caz este cunoscut o parte din sistemul de forţe ce
acţionează asupra punctului material şi o parte din parametrii ce definesc
poziţia de echilibru şi sistemul de forţe corespunzător. În general
problema este nedeterminată (admite o infinitate de soluţii).
PROBLEME REZOLVATE
1.4.1. Punctul material M de masă m, se află într-un plan vertical, în
câmp gravitaţional, fiind atras către vârfurile unui triunghi echilateral de
latură 2 l , situat într-un plan vertical, cu forţe proporţionale cu distanţa
de la punct la cele trei puncte A, B, C, factorii de proporţionalitate fiind
k1, k2, respectiv k3 (fig. 1.4.1).Se cere să se determine poziţia de
echilibru a punctului M .
Rezolvare:
Acesta este cazul problemei directe a echilibrului punctului, când
este cunoscut sistemul de forţe care acţinează asupra punctului şi se
cere să se determine poziţia de echilibru. Alegând convenabil sistemul
de referinţă (ca în fig. 1.4.1), se pot scrie expresiile analitice ale forţelor
ce acţionează asupra punctului M:
[ ] [ ]
F1 = k1 M A = k1 (x A − x M )i + (y A − y M ) j = k1 (− l − x )i + (0 − y ) j ;
[
F2 = k 2 M B = k 2 (l − x )i + (0 − y ) j ]
[ (
F3 = k 3 M C = k 3 (0 − x )i + l 3 − y j ; )]
F4 = −mg = −mg j
Condiţia necesară şi suficientă de echilibru a punctului M, este ca
rezultanta forţelor ce acţionează, să fi nulă:
R = F1 + F2 + F3 + F4 = Xi + Yj = 0
P1 = P1
MA
= P1
(x A − x M )i + (y A − y M ) j + (z A − zM )k
MA (x A − x M )2 + (y A − y M )2 + (z A − zM )2
P1 = P1
(2 l − l )i + (0 − 2 l ) j + (0 − 3 l )k A(2 l ,0,0)
O(0,0,0)
l + 4 l + 9l
2 2 2
B(0,5 l ,0) x
P 2P1 3P1
P1 = 1 i − j− k;
14 14 14
y M( l ,2 l ,3 l )
Analog se obţine: G G
MB P 3 P2 3 P2 G
P2 = P2 =− 2 i + j− k;
MB 19 19 19 G
MO P 2 P3 3 P3 z
P3 = P3 =− 3 i − j− k.
MO 14 14 14 Fig.1.4.2.a
Condiţia de echilibru este ca rezultanta forţelor să fie nulă:
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
22
G + P1 + P2 + P3 = 0 ,
Ecuaţiile de proiecţii pe axe sunt: P3 P1
P1 P2 P3 14 P2
14 − − =0 G1 = G;
19 14 6
2 P1 3 P2 2 P3 2 19 G
− + − = 0 ⇒ G2 = G;
14 19 14 15
3 P1 3 P2 3 P3 14 Fig. 1.4.2.b
+ + =G G3 = G
14 19 14 30
PROBLEME PROPUSE
1.4.3. Punctul M de masă m, situat în câmp gravitaţional, este atras de
vârfurile Ai (i=1,..6) ale unui hexagon regulat de latură 2a situat în planul
vertical Oxy, având centrul în originea sistemului de referinţă, cu forţe
proporţionale cu distanţele de la punct la vârfuri: Fi = k i MA i , i = 1,...6
ca în fig. 1.4.3. Se cere să se determine poziţia de echilibru a punctului .
a 3 (k1 − k 3 − k 4 + k 6 ) mg + a(k 1 + 2k 2 + k 3 − k 4 − 2k 5 − k 6 )
R: x= ;y = ;
k1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6 k1 + k 2 + k 3 + k 4 + k 5 + k 6
y
y
A2(0,2a)
A3(-a 3 ,a) F2 B C
M(x,y) A1(a 3 ,a
)
F3 F1
x
F3
O M(x,y) F4
G F6
F4
F1
F5 A6(a 3 ,- x
A4(-a 3 ,- )
F2
) O G A
A5(0,-2a)
Fig. 1.4.4
Fig. 1.4.3
PROBLEME REZOLVATE
∑ X i = 0 N cos α − S sin β = 0
⇒
∑ Y i = 0 N sin α + S cos β − G = 0
Înmulţind, prima ecuaţie cu cosβ şi a doua cu sinβ şi însumându-le
membru cu membru se obţine:
sin β
N= G ;
cos( α − β )
cos α
S= ⋅G
cos( α − β )
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
25
A
A A
β β y
d α
S
N α y
B
x S β N
M M
α r r β
α O≡M x
G
O O G
a. b. a) b)
Fig. 1.5.1
Fig. 1.5.2
O O
Fig. 1.5.3 b.
a.
sau în proiecţii pe axe:
θ θ
∑X i
= 0 ⇒ G1 cos
2
− G2 sin
2
−T = 0
θ θ
∑Y i
= 0 ⇒ − G1 sin
2
− G2 cos
2
+N =0
A2 Rezolvare:
M
G
a. Considerăm mai întâi tendinţa de
r alunecare a inelului M spre A1 : ţinînd
seama că tensiunile din fir pentru cele
θ A1
două ramuri ale firului au mărimile:
O S1=G1, S2=G2 (fig.1.5.4.a) şi alegând
G convenabil sistemul de axe Oxy, se
Fig. 1.5.4 obţin următoarele ecuaţii de echilibru:
π/4-θ/2
y y
π/4-θ/2
T N
A2 N
S2 O≡M A2
S2 T
S1 θ/2 x
r r S1 θ/2 x
θ θ
O A1 O A1
a. Fig. 1.5.4. b.
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
28
θ π θ
∑X i
2
− G2 cos( − ) − T = 0
= 0 ⇒ G1 cos
4 2
(a)
θ π θ
∑Yi = 0 ⇒ − G1 sin 2 − G2 sin( 4 − 2 ) + N = 0
condiţia fizică a frecării: T ≤ µN ,
Înlocuind în inecuaţie expresiile lui N şi T rezulatate din primele
două ecuaţii avem:
θ π θ θ π θ
G1 cos − G2 cos( − ) ≤ µ G1 sin + G2 sin( − )
2 4 2 2 4 2
π θ π θ
cos( − ) + µ sin( − )
G1 4 2 4 2
⇒ ≤ (b)
G2 θ θ
cos − µ sin
2 2
Tendinţa de Tendinţa de
alunecare alunecare
G2
α y y
α α
T
S2 M x S2 M x
M
O N O N
G1 T
G
G
Fig. 1.5.5 a. b.
Rezolvare:
a) Faţă de sistemul de axe Oxy, pentru tendinţa de deplasare a culisei în
jos (fig. 1.5.5.a) forţele care acţionează asupra culisei sunt indicate în
figură; ţinând seama că tensiunea din fir este S2=G2, ecuaţiile de
echilibru se scriu:
∑ X i = 0 N − G2 sin α = 0
⇒ (a)
∑ Y i = 0 T + G2 cos α − G1 = 0
T ≤ µN , condiţia fizică a frecării
Deci:
N = G2 sin α
T = G1 − G2 cos α
T ≤ µN
G1
rezultă: G2 ≥ (b)
cos α + µ sin α
b) Pentru tendinţa de deplasare în sus a culisei (fig. 1.5.5.b) forţa de
frecare T acţionează în sens invers faţă de primul caz, ecuaţiile de
echilibru se scriu analog cu cele din primul caz, schimbând semnul
din faţa lui µ şi sensul inegalităţii (b):
G1
G2 ≤ (c)
cos α − µ sin α
Condiţia finală de echilibru este:
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
30
G1 G1
≤ G2 ≤ (d)
cos α + µ sin α cos α − µ sin α
a2 + h2 a2 + h2
sau ⋅ G1 ≤ G2 ≤ ⋅ G1 . (e)
h + µa h − µa
M(x,y)
Fo
G
y Fig. 1.5.6
Rezolvare
Ecuaţiile parametrice ale cicloidei se scriu astfel (Fig. 1.5.6.a):
x = R( θ − sin θ )
Mo ν y = R( 1 − cos θ )
I
N x Se determină versorul tangentei la
θ
FO
cicloidă, într-un punct curent M(x,y)
M(x,y) astfel:
θ/
2 θ/ v x&i + y&j
2 τ= = , unde:
G τ v x& 2 + y& 2
y
Fig. 1.5.6.a &
x = Rθ& ( 1 − cos θ ) = 2Rθ& sin 2 θ
2
y& = Rθ& sin θ = 2Rθ& sin θ cos θ
2 2
θ θ θ
v = x& 2 + y& 2 = 2Rθ& sin , τ = sin i + cos j
2 2 2
F 2 + ( mg )2
O
Din ecuaţia (c) rezultă reacţiunea normală cerută:
N = FO2 + ( mg )2 (f)
ν x x
N N ν
T
FO F Tendinta
Tendinta
de
θ/ de θ/
2 θ/ 2 θ/
2 2 T
G τ G τ
y Fig. 1.5.6.b Fig. 1.5.6.c
y
CAPITOLUL II
REDUCEREA FORŢELOR
APLICATE SOLIDULUI RIGID
MO ( F )
O noţiune foarte importantă utilizată
F în Mecanica corpului rigid este aceea
α de moment al unei forţe F faţă de un
punct oarecare O (forţa F este
A aplicată într-un punct oarecare A din
O d
spaţiu O ≠ A) care se defineşte prin :
Fig. 2.1 MO ( F ) = OA × F
Din definiţia produsului vectorial dată în capitolul I , rezultă
că momentul unei forţe F faţă de un punct O, este un vector aplicat în
punctul O, perpendicular pe vectorii OA si F , sensul său fiind
determinat de sensul de rotaţie al lui F , după regula şurubului drept iar
mărimea sa dată de:
MO ( F ) = OA ⋅ F ⋅ sin α = F ⋅ d
Componentele lui MO ( F ) :
L = yZ − zY ; M = zX − xZ ; N = xY − yX , reprezintă momentele forţei
F faţă de cele trei axe Ox, Oy, Oz (aşa cum se va vedea din paragraful
următor).
II. Cazul R ⋅ MO = 0
cu următoarele 4 subcazuri:
II.a. R ≠ 0, MO ≠ 0
II.b. R ≠ 0, MO = 0
II.c. R = 0, MO ≠ 0
II.d. R = 0, MO = 0
În primele două subcazuri sistemul de forţe poate fi înlocuit cu o
forţă F egală cu vectorul rezultant, având punctul de aplicaţie pe axa
centrală . Dacă în primul subcaz punctul O nu aparţine axei centrale, în
cel de+al doilea subcaz punctul O aparţine axei centrale.
În subazul al treilea (II.c, sisteme de cupluri) sistemul de forţe este
echivalent cu un cuplu situat într-un plan normal la direcţia momentului
rezultant MO , având mărimea, direcţia şi sensul momentului rezultant.
Axa centrală nu este definită în acest subcaz, momentul rezultant având
caracterul unui vector liber ( MO' = MO + O' O × R = MO )
În subazul al patrulea (II.d) sistemul de forţe este în echilibru
(sistem de forţe de efect nul). Axa centrală nu este definită nici în acest
subcaz. Aceste sisteme fac obiectul Staticii în special.
a. PROBLEME REZOLVATE
2.1.1. Asupra unui cub rigid de latură a, acţionează forţele: F1 , F2 , F3 , F4 ,
ca în figura 2.1.1.a. Mărimile acestor forţe sunt cunoscute:
F1 = 3F , F2 = F3 = F , F4 = 2F . Se cer:
1) Torsorul de reducere în punctul O; 2) Torsorul în punctul B';
3) Să se determine ecuaţia axei centrale; 4) La ce se reduce
sistemul?
z z
F4 O’ R C’
O F3 C
A’ B’
A’ B’
Axa
a
R centrala
F1
y M0 O C
a
a O C D(a/3, y
2 /3 0)
F2 A B
A B x
x Fig. 2.1.1. a
Fig. 2.1.1.b
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale vectorilor forţă şi a vectorului rezultant se scriu
astfel:
BO ′ − ai − aj + ak
F1 = F1 versF1 = F1 = 3F = F ( −i − j + k )
BO ′ a 3
= ( ai + aj ) × Fi + ak × Fj + ( aj + ak ) × 2Fk
M 0 = Fa( 2i − j ) ⇒ L = 2aF , M = −aF , N = 0
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
38
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale celor patru forţe sunt:
AB ′ 4aj + 12ak
F1 = F1 versF1 = F1 = 4F 10 = 4F ( i + 3k )
AB ′ 4a 10
CB ′ 3ai + 12ak
F2 = F2 versF2 = F2 = 3F 17 = 3F ( i + 4k )
CB ′ 3a 17
CO ′ − 4aj + 12ak
F3 = F3 versF3 = F3 = 4F 10 = 4F ( − j + 3k )
CO ′ 4a 10
AO ′ − 3ai + 12ak
F4 = F4 versF4 = F4 = 3F 17 = 3F ( −i + 4k )
AO ′ 3a 17
Expresiile vectorului rezultant şi al momentului rezultant în punctul
O vor fi:
4
R = Σ Fi = 48Fk ⇒ X = Y = 0, Z = 48F
i =1
4
M 0 = Σ M 0 ( Fi ) = OA xF1 + OC xF2 + OC xF3 + OA xF4
i =1
i j k i j k i j k i j k
M 0 = 3a 0 0 + 0 4a 0 +0 4a 0 + 3a 0 0
4F 0 12F 3F 0 4F 0 − 4F 12F − 3F 0 12F
M 0 = 96aFi − 72aFj
⇒ L = 96aF , M = 72aF , N =0
CD
F2 = F2 versF2 = F1 = F ( −3i + 4k )
CD
F3 = F3 versOz = F3 k = 2F k ;
M1 = M 1 vers xO = M 1 ( −i ) = −4aF i
Vectorul rezultant al forţelor şi momentul rezultant în punctul O sunt:
3
R = ∑ Fs = F ( −2i + 3 j + 2k )
s =1
i j k i j k i j k
MO = −4aF i + 0 2a 4a + + 3a 5a 0 + 3a 3a 0
F 3F − 4F − 3F 0 4F 0 0 2F
MO = 2aFi − 14aFj + 13aFk
deci L = 2aF , M = −14aF , N = 13aF
R = F ( −2i + 3 j + 2k )
τmin:: R ⋅ Mo 20
M min = R = aF ( 2i − 3 j − 2k )
2
17
R
PROBLEME PROPUSE
2.1.4. . . 2.1.20. Se consideră sistemele formate din trei forţe
F1 , F2 , F3 şi două cupluri M1 , ( M 2 ) ce acţionează asupra unui
paralelipiped având forma şi dimensiunile precizate în fig. 2.1.4. . .
2.1.20; mărimile şi orientarea forţelor F1 , F2 , F3 şi ale cuplurilor de forţe
M1 , ( M 2 ) sunt precizate în figurile corespunzătoare. Să se determine:
a) Torsorul de reducere al sistemului, în punctul O;
b) Torsorul minim;
c) Ecuaţia axei centrale;
d) Coordonatele punctului de intersecţie al axei centrale cu planul
specificat.
z 2. 1. 4.
a C 3a Date:
B 2a
2a F2 a D(4a, 4a,3a)
E F
D F3 F1 = 22F;
2a
O
F2 = 5F;
M1
F1 a
a y F3 = 2F
x 3a 3a
A G M1 = 2aF; M2 = 0
Fig. 2.1.4
Axa centrală
∩yOz.
2. 1. 5.
z
Date:
M1
C a
G E(4a, 7a, 3a)
2a
3a F2
4a 3a 2a
B F1 = 29F;
D E 3a
F2 = 5F;
O y
3a
F1 F3 = F
4a
A F
x M1 = 2aF; M2 = 0
F3 Axa centrală
Fig. 2.1.5 ∩xOz.
2. 1. 7.
Date:
z E(3a, 6a,2a)
3a B 3a
a
C
2a
F2 F1 = 14F;
4a
2a E
D F1 2a
F2 = 4 5F;
F3 y
O
2a
a
F3 = F
M1 A
G F M1 = 4aF; M2 = 0
x
Axa centrală
Fig. 2.1.7
∩xOz.
2.1.8.
z
G M1 Date:
A 2a
2a
C(4a, 5a,3a)
E C≡
3a F1 = 29F;
F3 F1 F2
F2 = 2F;
O y
a
3 D F3 = F
4a a
B
M1 = 5aF; M2 = 0
x
Fig. 2.1.8 Axa centrală
∩xOy.
2.1.10.
Date:
z C(5a,7a,2a)
2a A 5a
F
F1 2a F1 = 3 5F;
C
F2
O M1
2a F2 = 13F;
F3 y
3a D
a
x
6a
F3 = 2F
E B
M1 = 6aF; M2 = 0
Fig. 2.1.10
Axa centrală
∩xOz.
2.1.11
z Date:
C G(2a,5a,2a)
F B 3a
2a
G 2 F1 = 14F;
F2
O F1 y F2 = 2 2F;
F3 a
x a A F3 = 2F
E D
M1
M1 = 4aF; M2 = 0
Fig.2.1.11
Axa centrală
∩xOy.
2 F2 = 3 2F;
a M1 F2 y
O=G
2 F3 = 2F
a
5a B
M1 = 2aF; M2 = 0
x C
Axa centrală
Fig. 2.1.12 ∩yOz.
2.1.13.
z Date:
2a
A 2a
F (3a,4a,3a)
C F
F1 F1 = 14F;
3a
F2 F2 = 2 2F;
O
F3
2a
a
y F3 = 3F
B
M1 3a a
G D E M1 = 3aF; M2 = 0
x
Fig. 2.1.13
Axa centrală
∩xOy.
2.1.14.
z
F
Date:
2a 2a 3a C
B
2a I(4a,5a,3a)
I
3a F1 = 17F;
F2
M1
F2 = 5F;
O F3
F1
G y F3 = 29F
2a 2a a
x
A E D M1 = 4aF; M2 = 0
Axa centrală
Fig. 2.1.14
∩yOz.
2.1.16 Date:
z
C
I(a,3a,2a)
B≡F
A F1 = 10F ;
F1 F2
I
F2 = 14F ;
2a
M2 F3 = F 5
F3
O
a M1 = aF ;
3a
H y
x
G M1 D≡E M 2 = 2aF
Fig. 2.1.16 Axa centrală
∩xOz.
2.1.17 Date:
z I(a,4a,3a)
C B≡F
A F1 = 17F ;
F1 I
F2 F2 = 26F ;
3a
F3
M2 F3 = F 10
O 4a
a
G H y M1 = aF ;
M1 D≡E
x M 2 = 3aF .
Fig. 2.1.17
Axa centrală
∩yOz.
z
2.1.18 Date:
I(a, a,a)
C
B≡F
F1 F2 F1 = 2F ;
A
I F2 = 3F ;
a
F3 = 2F
M2
O a
M1 = aF ;
a
F3 G y
x M 2 = 2aF .
H M1 D≡E
Axa centrală
Fig. 2.1.18 ∩yOz.
2.1.19 Date:
z I(a,2a,a)
C B≡F
F1 = 5F ;
A
F1 I F2 = 6F ;
a F2
M2 F3 = 2F
O F3
2a
a H y M1 = 2aF ;
G M1 D≡E M 2 = 2aF .
x
Fig. 2.1.19 Axa centrală
∩xOz.
2.1.20
z Date:
C
B I(a,2a,a)
A
F1 I
F1 = 5F ;
a F2
M2 F2 = 6F ;
O≡F 2a
a H y
F3 = 2 5F
F3
G M1 D≡E
M1 = aF ;
x
Fig. 2.1.20 M 2 = 2aF
Axa centrală
∩yOz
2.1. R = F ( −i + 4 j ) R = F ( −i + 4 j ) 24 45a
19 τO :
τmin : 6aF x = 17 a − λF x = − 34
M O = aF ( −2i + j + 6k )
M min = 17 ( −i + 4 j ) 6 y =0
y = a + 4λ F
z=0
17
7a
z=
17
2.1. R = F ( −2i − k ) R = F ( −2i − k ) a
20 τO :
τmin : 4aF x = 5 − 2λF x =0
M O = aF ( −4i + j + 4k )
M min = 5 ( −2i − k ) 12 12a
y= a y =
5 5
z = − 2a − λF z = − a
5 2
1 4 3 0 2 0 3 0 1 3 1 0 2
M N O P Q R S T U V X Y Z
xE/a yE/a zE/a xF/a yF/a zF/a F1/F F2/F F3/F M1/aF vers M1x vers vers
M1y M1z
4 4 3 1 4 2 4,6904 5 2 2 0 0 1
AE AF AG
(versF2)x (versF2)y (versF2)z
(J1-G1)/SQRT((J1-G1)^2+ (K1-H1)/SQRT((J1-G1)^2+ (L1-I1)/SQRT((J1-G1)^2+
(K1-H1)^2+(L1-I1)^2) (K1-H1)^2+(L1-I1)^2) (K1-H1)^2+(L1-I1)^2)
0,8 0,6 0
AH AI AJ
(versF3)x (versF3)y (versF3)z
(P1-M1)/SQRT((P1-M1)^2+ (Q1-N1)/SQRT((P1-M1)^2+ (R1-O1)/SQRT((P1-M1)^2+
(Q1-N1)^2+(R1-O1)^2) (Q1-N1)^2+(R1-O1)^2) (Q1-N1)^2+(R1-O1)^2)
0 1 0
AK AL AM AN AO AP
2 2
X/F Y/F Z/F R /F (MOF1/aF)x (MO F1/aF)y
AA1*S1+AE1* AB1*S1+AF1*T1 AC1*S1+AG1*T1 AK^2+AL^2+ S1(B1*AC1- S1(C1*AA1-
T1+ AH1*U1 + AI1*U1 + AJ1*U1 AM^2 C1*AB1) A1*AC1)
2 2 3 17 9 -12
AQ AR AS AT AU AV
(MOF1/aF)Z (MO F2/aF)x (MOF2/aF)y (MO F2/aF)z (MOF3/aF)x (MO F3/aF)y
S1(A1*AB1- T1(H1*AG1- T1(I1*AE1- T1(G1*AF1- U1(N1*AJ1- U1(O1*AH1-
B1*AA1) I1*AF1) G1*AG1) H1*AE1) O1*AI1) M1*AJ1)
-6 -9 12 -4 -4 0
AW AX AY AZ BA
(MOF3/aF)z L/aF = (MO /aF)x M/aF = (MO/aF)y N/aF = (MO /aF)z R.MO/aF2
U1(M1*AI1- AO1+AR1+AU1+ AP1+AS1+AV1+ AQ1+AT1+AW1+ AK1*AX1+AL1*AY1+AM1*AZ1
N1*AH1) X1*V1 Y1*V1 Z1*V1
2 -4 0 -6 -26
BB BC BD BE BF BG
(Mmin/aF)x (Mmin/aF)y (Mmin/aF)z ( R × M O / aF 2 )x ( R × M O / aF 2 )y ( R × M O / aF 2 )z
BA1*AK1/AN1 BA1*AL1/AN1 BA1*AM1/AN1 AL1*AZ1- AM1*AX1- AK1*AY1-
AM1*AY1 AK1*AZ1 AL1*AX1
-3,0588 -3,0588 -4,5882 -12 0 8
PROBLEME REZOLVATE
2.2.1. Asupra cadrului dreptunghiular din figura 2.2.1.a având laturile
OA=a, OC=2a, acţionează forţele coplanare: F1=F2= 2F înclinate cu
unghiul α = π / 4 şi F3 = 2F ca în fig. 2.2.1.a.
Se cer : 1) Torsorulul de reducere în punctul O.
2) Ecuaţia axei centrale (suportul lui R) prin tăieturi.
y y
F1 F2
α α C D
C D
Q (0, 3a/2)
a F=R
F3
Axa
B
a R
a A x P
O O A
MO x
Fig. 2.2.1.a Fig. 2.2.1.b
Rezolvare :
1) Se scriu expresiile analitice ale vectorilor forţă:
F1 = ( F1 cos α )i + ( F1 sin α ) j = F ( i + j )
F2 = −( F2 cos α )i + ( F2 sin α ) j = F ( −i + j )
F3 = −F3 i = −2Fi
3
Vectorul rezultant al sistemului este: R = Σ Fi ⇒ R = −2Fi + 2Fj
i =1
i j k
M 0 = 2aj × F ( i + j ) + a 2a 0 + ( ai + aj ) × ( −2Fi ) ⇒ M 0 = 3aFk
−F F 0
2.2.2. Asupra plăcii dreptunghiulare din fig. 2.2.2. având laturile OA =2a,
OC=4a, acţionează un cuplu M1 şi 4 forţe coplanare respectiv în punctele
A1, A2, A3, A4 având modulele date: M1 = 4aF ; F 1 = F ; F2 = 2 2F ;
F3 = 3 2F ; F4 = 4F , înclinate cu: α1 = 0; α 2 = π / 4; α 3 = − π / 4; α 4 = π .
Se cere : y
A3 B
1) Torsorul de reducere în punctul O. C
α3
2) Ecuaţia axei centrale prin tăieturi (xP, yQ)
2a F3
2a
Rezolvare F2
1. Expresiile analitice ale forţelor, cuplului F4 α2
A4
A2
M1 şi momentelor faţă de O sunt:
Fi = X i i + Yi j ; 2a 2a
Fi = ( Fi cos α i )i + ( Fi sin α i ) j
M1 a A1 a
M1 = M1k ;
O F1 A x
MO ( Fi ) = (x iYi − y i X i )k
Introducând valorile rezultă: Fig. 2.2.2
F1 = Fi ; F2 = 2Fi + 2Fj ; F3 = 3Fi − 3Fj ; F4 = −4Fi
MO ( F1 ) = 0; MO ( F2 ) = 0; MO ( F3 ) = − 15aFk ; MO ( F4 ) = 8aFk ; M1 = 4aFk
y 2p
y
B F2
C
D 3a E a C
3a
4a B≡J
Q(0,3a/2) F=R
3a
p F1
Axa centrală
M 2a 2a A
O R A P(3a,0) x p O 2a x
p
Fig. 2.2.2.a Fig. 2.2.3a
2.2.3. Asupra plăcii dreptunghiulare rigide din fig. 2.2.3a. având laturile
OA =4a, OD=6a, acţionează 2 forţe concentrate în punctele A şi C având
modulele date: F 1 = 10 pa; F2 = 5 pa fiind dirijate după direcţiile AB
respectiv BC şi 4 sarcini distribuite uniform sau neuniform ca în fig.
S2.2.3a . Se cer :
1) Torsorul de reducere al sistemului de forţe în punctul O.
2) Torsorul de reducere al sistemului de forţe în punctul J (J≡B).
3) Ecuaţia axei centrale şi tăieturile ei (xP, yQ).
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
55
Rezolvare
Se înlocuiesc sarcinile distribuite prin forţe echivalente acţionând în
centrele forţelor paralele distribuite respective. Aceste forţe au mărimile:
F3 = F4 = 2 pa ; F5 = ( 6a ⋅ p ) / 2 = 3 pa ; F6 = ( 3a ⋅ 2 p ) / 2 = 3 pa.
MO = Σ MO ( Fi ) = Σ( ri × Fi ) = ∑ ( x i Fyi − y i Fxi ) k ,
6 6 6
i =1 i =1 i =1
R = − pai + 6 paj
τJ :
M 0 = pa k
2
y y
Q(0,4
R = − pai + 6 paj ⇔ F =R
Axa centrală
MO = 4 pa k2 6x+y=4a
O x O P(2a/3, x
c. Fig. 2.2.3 d.
y
Fig. 2.2.4
Date:
B
F1 = F2 = 5F
3a 2a F3 = 3F ; M1 = 4aF
C≡J
F1
F2
A
4a
3a
M F3
4a 3a
O E E x
(F3e)
F1
3a
C
3a
O J D x
y Fig. 2.2.6
Date:
B D≡J F1 = 13F ; F2 = 10F
F3 = 5F ; M1 = 24aF
3a
F2
2a F1
M
4a E 8a
O A x
F3
y A
Fig. 2.2.7
Date:
F1
F1 = F2 = 5F
4a
F3 = 4F ; F4 = 2F
D≡J
4a 4a
F2 F3
E 4a 3a 3a
O C B x
F4
y Fig. 2.2.8
C F2 2a
B Date:
F3 F1 = F ; F2 = 2F
2a
2a F3 = 3F ; F4 = 4F
F7 F1
D x F5 = 5F ; F6 = 6F
O A
F4 F7 = 7F ;
2a
2a
F6
F5
G≡J
E 2a
y y
B D
F4
F2
3a
3a
4a F5
M1 F3 3a 3a
F1 B
C≡J
F3 x Date:
F2 6a
C 3a O 3a A≡J F1 = 4F ;
Date:
F3 = 2F
4a F1 = 2F ;
F1 F2 = F5 = F
F2 = F4 = 5F A
F4 3a F4 = 5F
D F3 = F ; a a
Fig. 2.2.9 O x
M1 = 4aF Fig. 2.2.10
y y D B≡J
F2 2 2
A 4a
B a F1 F2
F1 a
3a a A C
450 D F3
F4
3 F4 2
x
F5 Fig. 2.2.11 O F3
C≡J Date:
Date:
F1 = 2F ; F1 = 2 5F ;
3
F2 = 5F ; F2 = 5F
a F3 = F4 = F5 = F ; Fig. 2.2.12 F3 = F ; F4 = 2F
O x
Fig. 2.2.13
y F3
F1 B≡J Date:
C
A
a 2a F1 = F3 = F4 = F
F2
F2 = 5F ;
3a
F4
a 2a 2a
O D x
y
B≡J C F2 Fig. 2.2.14
4a
2a Date:
F1 F1 = 5ap;
2a A
p F2 = ap;
6 F3e
M1 = 6a 2 p
F4e 4
y2 x
2 O M1
y F4e
3 Fig. 2.2.15
p
O B≡J Date:
6
F1 = 10ap;
2
F2 = F3 = 5ap ;
F3
D
2 F2 F1
O 3 3 3 x
C A
y
A
y F2
Fig. 2.2.17
A≡J C Date:
F2 F1 = F2 = 5ap ;
p 3
F3e
F1
3a
F4e B≡J 2
F4e
4a
O B 2 x 3
Date:
F1 = 5ap;
F1 4
F2 = 2ap; Fig. 2.2.16 O C x
p F3e
y
F2e D 3
E
p a 2
B≡J C F4e
F3e
Date:
3
F1 = 5ap;
F1 p
4 2 x M1 = 4a 2 p
O M1 A
Fig. 2.2.18
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J K L M
Nr. x1/a y1/a F1/F cosα1 sin α1 x2/a y2/a F2/F cosα2 sin α2 x3/a y3/a F3/F
0
1 1 0 1 1 0 2 2 2.8284 0.707 0.707 1 4 4.242
1 1 6
DATE DE IEŞIRE
N O P Q R S T U V W
cosα3 sin α3 x4/a y4/a F4/F cosα4 sin α4 M4/aF X/F= Y/F=
ΣFi cosαi /F ΣFi sinαi /F
C*D+H*I+ C*E+H*J+
M*N+R*S M*O+R*T
0.707 -0.7071 0 2 4 -1 0 4 2 -1
1
X Y Z AA AB AC AD AE
ΣxiFisinαi ΣyiFi cosαi Moz/aF =M1 xP/a yQ/a xJ/a yJ/a MJz/aF =
/aF /aF +(ΣxiFisinαi - (-xJ*Y+yJ*X)/aF
ΣyiFi cosαi)/aF +Moz/aF
A*C*E+F*H*J+ B*C*D+G*H*I+ X-Y+U Z/W -Z / V -AC*W+AD*V+Z
L*M*N+Q*R*S
K*M*O+P*R*T
1 8 -3 3 1.5 0 5 7
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
2.3.1 Asupra unui cub de latură a se aplică un sistem de cinci forţe
paralele verticale (orientate după Oz) respectiv în punctele: A1 (a,0,0); A2
(0,a,0); A3 ( a / 2, a, a ); A4 ( a / 2, a / 2, 0 ); A5 ( a / 2, 0, a / 2 ) (vezi fig.
2.3.1.a). Forţele au acelaşi modul: F1 = F2 = F3 = F4 = F5 = 2F .
Se cere :
1) Torsorulul de reducere în O; 2) Ecuaţia axei centrale;
3) Poziţia centrului forţelor paralele.
z Centrul fortelor
z
F3 paralele
C( /2 /2 3 /2)
A3 R
F5 a a
A5 F4 R
A2
O a O
y a
a a y
A4 F2 M0 P(a/2,a/2,0)
x x
A1 Axa
central\
F1 Fig. 2.3.1.a Fig. 2.3.1.b
Rezolvare:
1) Expresiile analitice ale vectorilor şi ale vectorului rezultant al acestora,
sunt:
F1 = F2 = −2Fk , F3 = F4 = F5 = 2Fk
⇒ R = 2Fk ⇒ X = Y = 0; Z = 2F
Expresia analitică a momentului rezultant este:
5
M 0 = Σ M 0 ( Fi ) = O A1 × F1 + O A2 × F2 + O A3 × F3 + O A4 × F4 + O A5 × F5
i =1
⇒ M 0 = aFi − aFj ⇒ L = aF ; M = aF ; N = 0.
2) Ecuaţia generală axei centrale se scrie:
2Fa − 4Fy − 2Fa + 4Fx 0 a
= = ⇒ x = y = z∈R
0 0 2F 2
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
64
Întrucât pentru toate sistemele de forţe paralele
R ⊥M 0 = 0, sau R ⋅M 0 = 0 sistemul se reduce la o forţă egală cu
vectorul rezultant R situată pe axa centrală şi care este paralelă cu
forţele date (după axa Oz, fig. 2.3.1.b).
Centrul forţelor paralele C (ξ, η, ζ) se determină cu ajutorul
relaţiilor:
5 5 5
Σ Fi x i Σ Fi y i Σ Fi zi
ξ= i =1
5
, η= i =1
5
, ζ= i
5
Σ Fi Σ Fi Σ Fi
i i i
PROBLEME PROPUSE
2.3.2. …2.3.5. În centrele feţelor unui cub de latură 2a se aplică şase
forţe paralele cu direcţia OBi , i=1,2,3,4 (ca în fig. 2.3.2...2.3.5)având
modulele:
F 1 = F ; F2 = 2F ; F3 = 3F ; F4 = 4F ; F 5
= 5F ; F 5
= 6F . Se cere :
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J
Nr. x1/a y1/a z1/a F1/F cosα1 x2/a y2/a z2/a F2/F cosα2
1 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1
K L M N O P Q R S T U
x3/a y3/a z3/a F3/F cosα3 x4/a y4/a z4/a F4/F cosα4 x5/a
0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
V W X Y Z AA AB AC AD AE AF AG
y5/a z5/a F5/F cosα5 x6/a y6/a z6/a F6/F cosα6 xB/a yB/a zB/a
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 2 2 2
DATE DE IEŞIRE
AH AI AJ AK AL
ΣFixicosαi / aF ΣFiyicosαi / aF ΣFizicosαi / aF ∆x= versOBx ∆y=versOBy
A*D*E+F*I*J+K*N*O+P*S* B*D*E+G*I*J+L*N*O+Q*S C*D*E+H*I*J+M*N*O+R*S AE/SQRT(AE^ AF/SQRT(AE^
T+U*X*Y+Z*AC*AD *T+V*X*Y+AA*AC*AD *T+W*X*Y+AB*AC*AD 2+ AF^2+AG^2) 2+ AF^2+AG^2)
-8 -12 2 0,57735
AM AN AO AP AQ AR
∆z=versOBz R/ F = X/ F = Y/ F = Z/ F = MOx/aF =∆Z ΣFi
ΣFicosαi/F ∆x.R /F ∆y.R /F ∆z.R /F yicosαi/aF
-∆y ΣFi zi cosαi/aF
AG/SQRT(AE^2+AF D*E+I*J+N*O+S* AN*AK AN*AL AN*AM AM*AI - AL*AJ
^2+AG^2) T+X*Y+AC*AD
AT AU AV AW AX AY
2
MOy/aF =∆x ΣFi zi MOz/aF =∆y ΣFi xi R.MO/a F= (X.MOx+ ξ/a η/a ζ/a
cosαi/aF- cosαi/aF – Y.MOy
-∆z ΣFi xi cosαi/aF -∆x ΣFi yi cosαi/aF + Z.MOz )/a2F =0
(verificare)
AK*AJ - AM*AH AL*AH - AK*AI AO*AR+AP*AT+AQ*AU AH/AN AI/AN AJ/AN
5,7735 2,3094 0 8 12 -2
O A4
F2
F4 y
A2
F3
A3
A1
x F1
Fig. 2.3.6
Rezultate:
R = 6Fk
1)Torsorul de reducere în O: τ0 :
M0 = −13aFi + 8aFj
2) Ecuaţia axei centrale şi centrul vectorilor paraleli:
4 13 4 13
x = a ; y = − a ; C a ;− a ;0
3 6 3 6
CAPITOLUL III
CENTRUL MASELOR - CENTRUL DE
GREUTATE
Centrul de greutate pentru un sistem rigid continuu de puncte
materiale are vectorul de poziţie ρ şi coordonatele ( ξ, η, ζ ) , date de
relaţiile:
∫ rdm
(D )
∫ xdm
(D ) (D )
∫ ydm ∫ zdm
(D )
ρ= ; ξ= , η= , ζ=
∫
(D )
dm ∫
(D )
dm ∫
(D )
dm ∫
(D )
dm
∫ rds
(l )
∫ xds
(l )
∫ yds
(l )
∫ zds
(l )
ρ= ; ξ= , η= , ζ=
∫
(l )
ds ∫
(l )
ds ∫
(l )
ds ∫
[l ]
ds
∑M ρ i i ∑M x i i ∑M y i i ∑M z i i
ρ= i =1
p
; ξ= i =1
p
, η= i =1
p
, ζ= i =1
p
,
∑Mi =1
i ∑M
i =1
i ∑M
i =1
i ∑M
i =1
i
y A
2 Bara omogenă: arc R
de cerc de rază R şi O α C(ξ,η)
unghi α α sin α
x ξ=R ; η=0
B α
3 Placă omogenă în y A
formă de sector R
α C(ξ,η) 2 sin α
circular de rază R şi α ξ= R ; η=0
O x
unghi α 3 α
B
4 Placă omogenă în A
formă de segment y
R
de cerc de rază R şi O α C(ξ,η) 2 sin 3 α
ξ= R
unghi α α x 3 α − sin α cos α
B η=0
5 Placă omogenă y D x A + xB + xD
C(ξ,η) ξ= ;
plana în formă de 3
triunghi B
A y + yB + yD
η= A ;
O x 3
z
6 Corp omogen conic ξ = 0; η = 0 ;
O'
de înălţime h C(ξ,η,ζ h 3h
ζ=
y 4
x
O
z
7 Corp omogen ξ = 0; η = 0 ;
O'
semisferic de rază R C(ξ,η,ζ 3R
R ζ=
8
O y
x
PROBLEME REZOLVATE
π x1 = −a
sin α
sin
2 = 2a 2a 2a
O1C1 = R =a ⇒y 1 = 4a + ⇒ C1 − a, 4a +
α π π π π
2 L1 = πa
x 2 = 0
y 2 = 2a ⇒ C2 ( 0,2a )
L = 4a
2
2( 2π + 1)a 2( 2π + 1)a
ξ = a; η= ⇒ C a,
3( π + 2 ) 3( π + 2 )
2 4a 0 2a 0 8a2
4a C2
O3
3 2a C3
2πa 2a −
4a 4πa2 −8a2
π
4 C4 2a 3a 0 6a2 0
2a
Rezolvare:
a 2a 2a πa
C1 , a, 0 ; L1 = a; C 3 , 0, ; L3 = ;
2 π π 2
a a( π − 2 ) a( π − 2 ) πa
C2 a, , 0 ; L2 = a; C 4 a, , ; L4 =
2 π π 2
1 z
a a a 0 a2 a2 0
y
x O a
C1 2 2
2 z a a a 0 a2 a2 0
O y 2 2
x a
C2
3 z
πa 2a 0 2a a2 0 a2
y π π
a
C3
O
2
x
a
4 z O4 πa 0 a(π − 2 ) a(π − 2) 0 a 2 (π − 2) a 2 (π − 2 )
C4
y
2 π π 2 2
x O
Σ a(2+π) − − − 5a 2 (π + 2)a 2 πa 2
2 2 2
PROBLEME REZOLVATE
3.2.1 Se dă o placă plană omogenă
y
având forma din fig. S3.2.1 . Se
a cunoaşte dimensiunea a.
C2
Se cere să se determine poziţia
2a centrului de masă C (ξ,η ) al plăcii
C3
faţă de sistemul de axe Oxy
O2 considerat în fig. 3.2.1.
C1 2a Rezolvare
C4
Placa omogenă se compune din 4
a a O4 a x părţi simple având centrele de masă
Ci (xi, yi) şi ariile Ai ( i=1,2,3,4) ca în
Fig. 3.2.1 fig. 3.2.1.
y
6a2 3a a 9a3
2a
C1
2
x
1 O 3a
y
3 9 a2 π 4a 4a 9 3 9 a3
C2 3a − 2a + a (3π − 4 ) (π − 2)
4 π π 4 2
O2
2 3
x
O
y
2
−a2 8a 8a
−
8a 3
−
8a 3
C3 3 3 3 3
O2
3 a x
O
y
−
πa 2 2a 4a −πa3 2
− a3
C4 2 3π 3
x
4 O a a O4
Σ → 7 π + 20 − − 69 π − 32 3 27 π + 70 3
a a a
4 12 6
y
3.2.2 Se consideră o placă plană
omogenă având forma din fig. 3.2.2.
C
pentru care se cunoaşte dimensiunea
a a 2a O 2a a. Se cere să se determine poziţia
centrului de masă C (ξ,η ) al plăcii
C faţă de sistemul de axe Oxy
4a considerat.
C
C
Rezolvare
x
x 3 = a / 3; y 3 = 8a / 3; A3 = 2a 2
136 − 24 π 4( 10 + 3π )
ξ= a = 2,57a ; η = a = 3,296a
3( 11 − π ) 3( 11 − π )
C1 x
O 6a
y 2πa2 4a 8a 8πa3 13 3
C2 4a + (8π + )a
2 3π 3
2 2 O2
4
x
O
y a −2a2 a 8a 2 16 3
− a3 − a
3 4
C3 3 3 3 3
x
O
2
−4πa 16a 16a 64 3 64 3
y 4a 6a − (24 π + )a − a
4 C4 3π 3π 3 3
O4
O 2a 4a
x
Rezolvare:
y
Faţă de sistemul de axe Oxy din fig.3.2.3,
a coordonatele centrelor de greutate pentru
pătrat şi pentru triunghi sunt:
C C1 (0, a/2) , C2(0,h/3)
C1 a
h iar ariile corespunzătoare sunt:
C2
O x ah
A1 = a2, A2 = .
Fig.3.2.3 2
Coordonata a centrului de greutate după Oy se dxetremină cu
A y − A2 y 2
ajutorul relaţiei: η = i 1 .Condiţia η=h conduce la următoarea
A1 − A
ecuaţie de gradul II în h: 2h 2 − 6ah + 3a 2 = 0 având soluţiile:
3± 3 3− 3
h1,2 = a Întrucât h<a , are sens numai h = a = 0,634a
2 2
PROBLEME REZOLVATE
3.3.1 Se consideră un corp omogen
z tridimensional cu o axă de simetrie, având
D forma din fig. S3.3.1, format dintr-o
semisferă de diametru D=2R=40mm şi un
C1 cilindru de înălţime h=50mm şi diametru
y
d=2r =22mm.
O
x C Se cere să se determine poziţia centrului de
C2
h masă al nitului C ( 0,0,ζ) în raport cu
sistemul de axe considerat în figură.
Rezolvare
d
Pentru sistemul de axe Oxyz
Fig. 3.3.1 considerat în fig. S3.3.1 centrele de masă
ale celor două corpuri simple se află pe axa
de simetrie Oz; astfel:
3R 3D πD 3
pentru semisferă: OC1 = z1 = = şi volumul: V1 = ;
8 16 12
h πd 2 h
pentru cilindru: OC2 = − z2 = , şi volumul: V2 = .
2 4
Centrul de masă al corpului omogen se calculează cu ajutorul
formulei:
V1z1 + V2 z2
ζ=
V1 + V2
3( D 4 − 8d 2 h 2 )
ζ=
16( D 3 + 3d 2 h )
ζ = - 0,977 cm
z Rezolvare:
V
Conul şi semisfera au centrele de masă C1
şi C2 pe axa Oz având coordonatele :
h h 3
z1 = OC1 = , z2 = −OC2 = − R
C1 4 8
R y
O Volumele celor două corpuri simple sunt:
C2
x
π 2 2
V1 = R h ; V2 = πR 3
3 3
Fig. 3.3.2
V1z1 + V2 z2
ζ=
V1 + V2
1 h 2 − 3R 2
⇒ζ = ⋅
4 h + 2R
h2 − 3 R2 = 0
cu soluţiile h = ±R 3 ;
h = R 3 = 1,732R
y
y
2a
4a
4a x
O
x 2a
O 9a
Fig. 3.2.5
Fig. 3.2.4
2a y
O x
a 4a
2a x
3a
O 9a
y Fig. 3. 2.7
Fig. 3.2.6
3a
y x
2a 3a
4a 2a
4a
2a
x 2a O
6a
O
Fig. 3. 2.8
Fig. 3. 2.9 y
y
y
2a a
a
4a
x O
O x
3a 3a
4 3
O
x
a
a
2
x O
2
3
y y
2
O
a 2 a x
a
x
O
2
2
a
a
y
y
Fig. 3. 2.14
Fig. 3. 2.15
3 x
O
O
a 2
a x
3a
y
Fig. 3. 2.17
Fig. 3. 2.16 y
8a y
12
O
x a
4
4
2 2a
x O
y
Fig. 3. 2.18
Fig. 3. 2.19
4
y O x
4 2a
2
x 4a 3 O
y
Fig. 3. 2.20 Fig. 3. 2.21
y
y
2
600 2
600 600 x x
a O O
2 2a
2 2 4a
Fig. 3. 2.22
Fig. 3. 2.23
2 y
x
a O a
2a
a
2a 2a 2a O
a a a x
Fig. 3. 2.24
Fig. 3. 2.25
3.2.22 0 −
5a
= 0,0656a
3( 32 − 2 3 − π )
3.2.23 −
( 3π + 2 )a
= −0,6347a
( 3π + 22 )a
= 1,7458a
18 18
3.2.24 4( 6 + π )a
= 1,0405a
28a
= 0,2656a
32 + π 3( 32 + π )
3.2.25 2( 41 − 6π )a
= 0,483a
( 208 − 9π )a
= 0,9797a
3( 40 − 3π ) 6( 40 − 3π )
CAPITOLUL IV
STATICA SOLIDULUI RIGID
a. Teoremele generale ale echilibrului rigidului liber
Un rigid liber poate avea 6 grade de libertate în spaţiu şi 3 grade în
plan. Acestea pot fi puse în evidenţă prin coordonatele unui punct (ce
corespund celor trei translaţii în spaţiu respectiv două translaţii în plan) şi
trei unghiuri de rotaţie în spaţiu (unghiurile lui Euler, ce corespund celor
trei rotaţii în spaţiu, respectiv un unghi în plan ce corespunde unei rotaţii
în jurul unei axe normală la plan). Cele şase coordonate generalizate în
spaţiu, respectiv trei în plan, pot stabili poziţia rigidului la un moment dat.
În cazul rigidului liber, echilibrul este realizat dacă şi numai dacă
torsorul de reducere al sistemului de forţe care acţionează asupra lui,
într-un punct O, este nul:
R =0 ∑ X i = 0, ∑ Y = 0, ∑Z =0
τO = 0 ⇔ ⇔
i i
MO = 0 ∑ Li = 0, ∑ M = 0,i ∑N i
=0
unde:
Xi ,Yi, Zi sunt proiecţiile forţelor exterioare Fi pe axele sistemului
cartezian Ox, Oy, respectiv Oz;
xi, yi zi - coordonatele punctului de aplicaţie al forţei Fi
Li= yiZi - ziYi, Mi= ziXi - xiZi , Ni= xiYi - yiXi - proiecţiile momentelor
forţelor exterioare Fi pe axele sistemului cartezian Ox, Oy, respectiv
Oz;
Dacă sistemul de forţe ce acţionează asupra rigidului liber este
coplanar (de exemplu:se află în planul Oxy) atunci ecuaţiile de mai sus
devin:
R =0 ∑ X i = 0, ∑ Yi = 0
τO = 0 ⇔ ⇔
MO = 0 ∑ Ni = 0
Ca şi în cazul punctului material putem distinge trei probleme:
a. Problema directă
În acest caz este precizat sistemul de forţe ce acţionează asupra
rigidului şi se cere să se determine poziţia de echilibru. Se obţine un
sistem de 6 ecuaţii cu 6 necunoscute, care poate fi compatibil
determinat, incompatibil sau compatibil nedeterminat. În primul caz
(compatibil determinat) există o singură poziţie de echilibru, în cel de-al
doilea caz (incompatibil) nu există nici o poziţie de echilibru, iar în al
treilea caz (compatibil nedeterminat) o infinitate de poziţii de echilibru.
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001 83
84
b. Problema inversă
În acest caz este cunoscută poziţia de echilibru a rigidului şi se
cere să se determine sistemul de forţe ce acţionează asupra rigidului şi
asigură această poziţie. În general problema este nedeterminată (admite
o infinitate de soluţii). Dacă numărul parametrilor ce caracterizează
sistemul de forţe este limitat astfel încât să se obţină un sistem de ecuaţii
compatibil determinat, problema are soluţie unică.
c. Problema mixtă
În acest caz este cunoscut o parte din sistemul de forţe ce
acţionează asupra punctului material şi o parte din parametrii ce definesc
poziţia de echilibru şi sistemul de forţe corespunzător. În general
problema este nedeterminată (admite o infinitate de soluţii).
b. Teoremele generale ale echilibrului rigidului supus la legături
Dacă rigidul este supus la legături (prin legături se înţelege un
număr de constrângeri geometrice care se aplică rigidului care duc la
micşorarea numărului de grade de libertate - pentru rigidul liber acest
număr este 6), se aplică axioma legăturilor care postulează că: orice
legătură geometrică poate fi întotdeauna suprimată şi înlocuită cu
elemente mecanice corespunzătoare (care pot fi forţe sau momente-
cupluri de legătură) numite reacţiuni.
Dacă se notează torsorul acestor elemnte mecanice cu:
τOleg ⇔ {R leg
; MOleg
şi torsorul forţelor exterioare aplicate cu:
τOa ⇔ {R a
; MOa
atunci echilibrul rigidului este realizat dacă şi numai dacă :
R a + R leg = 0
τOa + τOleg = 0 ⇔ a ⇔
M
O + M leg
O
= 0
X + X = 0, Y + Y leg = 0, Z a + Z leg = 0
a leg a
⇔ a
L + L = 0, M + M = 0, N + N = 0
leg a leg a leg
B
B y
2l D θ
2l θ
C C
D ND
G
HA x
A
(a) A ≡O
VA a
a (b)
Fig. 4.2.2
a a
Fig. 4.2.3 NA A
(b)
Rezolvare
Se alege sistemul de referinţă Oxy convenabil şi se introduc în A şi
O forţele de legătură N A , X O si YO (conform axiomei legăturilor, fig.
4.2.5.b). Ecuaţiile de echilibru a forţelor /momentelor proiectate pe cele
trei axe sunt:
∑X =0 i
X O − G cos θ + N A = 0
∑Y = 0
i
YO − G sin θ = 0
∑M = 0 zO N A ⋅ 5a + ( G sin θ )xC − ( G cos θ )y C = 0
Din a doua ecuaţie se obţine :
YO = G sin θ
Din a treia ecuaţie se obţine :
y cos θ xC sin θ
NA = C − G ;
5a 5a
Înlocuind această valoare în prima ecuaţie rezultă:
y cos θ xC sin θ
X O = cos θ − C + G ;
5a 5a
Din triunghiul OBA se determină valorile :
M y M
y
F F
α q α 2a
Fe
4a
2a 2a 2a
O α H O
A A
4a x x
VO NA
4a
Rezolvare
Se alege convenabil sistemul de referinţă Oxy şi se introduc în A şi
O forţele de legătură N A , HO si VO (conform axiomei legăturilor, fig.
4.2.6.b). Sarcina uniform distribuită q se înlocuieşte cu o forţă
echivalentă concentrată Fe ce acţionează la mijlocul distanţei pe care
este sarcina distribuită: Fe=4aq.
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
93
Ecuaţiile de echilibru a forţelor care acţionează asupra barei, în
proiecţii pe cele trei axe se scriu:
∑X =0 i
HO + F cos α − Fe − N A sin α = 0
∑Y = 0 i
VO − F sin α + N A cos α = 0
∑M = 0 zO
( N A cos α ) ⋅ 4a + Fe ⋅ 2a − ( F cos θ ) ⋅ 2a − M = 0
Rezolvând acest sistem rezultă:
4 cos α − 5 11 5
NA = aq ; HO = − cos α aq ; VO = + 2 sin α − cos α aq
4 cos α 4 4
y Rezolvare:
F1 M 2 Se alege convenabil sistemul de
F2
α A referinţă Oxy şi se introduc în A
2 2
şi O forţele de legătură
2 2 8
N A , HO si VO (conform axiomei
F3 2
O legăturilor, fig. 4.2.7.b). Sarcina
x uniform distribuită de intensitate
(a) 2q se înlocuieşte cu o forţă
y echivalentă concentrată
F1 M Fe F2
Fe=20aq, aplicată la mijlocul
α A distanţei pe care care
2 acţionează sarcina uniform
2 2 5 3 2 distribuită.
F3 Ecuaţiile de echilibru ale
NA 2
O
x forţelor şi momentelor care
V HO acţionează asupra barei,
(b)
proiectate pe cele trei axe se
Fig. 4.2.7 scriu:
∑X =0 i
F1 cos α − F3 + HO = 0
∑Y = 0 i
− F1 sin α + N A − Fe − F2 + VO = 0
∑M = 0 Oz
N A ⋅ 10a − Fe ⋅ 3a − ( F1 sin α ) ⋅ 12a + ( F1 cos α ) ⋅ 4a +
+ F2 ⋅ 2a − F3 ⋅ 2a − M = 0
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
94
Înlocuind valorile date pentru forţe şi cupluri şi rezolvând acest
sistem rezultă:
12 sin α − 4 cos α + 41
NA = aq ;
5
4 cos α − 2 sin α
HO = 2(5 − cos α )aq ; VO = + 20 aq
5
Rezolvare
Se alege convenabil
F1 q sistemul de referinţă Oxy şi se
M F2
introduc în A şi O forţele de
2 2 8 2 legătură
2
A N A , HO si VO (conform axiomei
F3
2 legăturilor fig. 4.2.8.b).
O
Sarcina uniform distribuită
de intensitate q se înlocuieşte
(a cu o forţă echivalentă
concentrată Fe=14aq aplicată la
M F1 Fe F2 mijlocul distanţei pe care care
A acţionează sarcina uniform
3 5 distribuită q.
2 2 2 2
N Ecuaţiile de echilibru ale
F3 2 forţelor şi momentelor care
Fig. S4.2.8 O acţionează asupra barei,
H
V proiectate pe cele trei axe se
(b scriu:
∑X =0 i
− F3 + HO = 0
∑Y = 0 i
− F1 + N − Fe − F2 + VO = 0
∑M = 0 zO
N A ⋅ 10a − Fe ⋅ 5a − F1 ⋅ 8a + F2 ⋅ 2a − F3 ⋅ 2a − M = 0
Înlocuind valorile date pentru forţe şi cupluri şi rezolvând acest
sistem rezultă:
N A = 18aq ; HO = 10aq ; VO = 16aq
Fe1
y F1 F2
M
4a 4a 2a a
2a a
F3
Fe2
(b) 2a
a HA B
VB x
Fig. 4.2.9 VA
Rezolvare
Se eliberează cadrul de legături şi, conform axiomei legăturilor, se
introduc forţele de legătură H A , VA si VB . Sarcina distribuită uniform
de intensitate p se înlocuieşte cu o forţă echivalentă concentrată Fe1 =
8ap aplicată la mijlocul distanţei, iar sarcina distribuită triunghiular se
înlocuieşte cu Fe2 = 3ap, aplicată în centrul de greutate al triunghiului
(fig. 4.2.9.b).
Ecuaţia de momente faţă de punctul B se scrie:
∑M Bz = 0 : VA ⋅ 10a + 3ap ⋅ a − 8ap ⋅ 6a − 2ap ⋅ 2a + 8ap ⋅ a − 9a2 p − 10ap ⋅ 2a = 0
de unde rezultă: VA = 7ap .
Ecuaţia de momente faţă de punctul A se scrie:
∑M Az = 0 : 3ap ⋅ a + 8ap ⋅ 4a + 2ap ⋅ 8a + 8ap ⋅ 11a − 9a2 p − 10ap ⋅ 2a − VB ⋅ 10a = 0
de unde rezultă: VB = 11pa .
Din ecuaţia de echilibru de forţe proiectată pe axa Ox ⇒ HA=7ap,
iar ecuaţia de echilibru proiectată pe ax Oy este o ecuaţie de verificare:
VA + VB - 8ap - 2ap - 8ap=0
F 2 = 4 pa
3a
F 3 = 2 pa F2 p
M F1 A
M = 2 pa2
F3 B
Se cer forţele
2a 2a 2a 6a 2a
de legătură din
A şi B.
Fig. 4.2.10
F 1 = pa
F1 p
F2
F 2 = 5 pa A
F 3 = 2 pa M
F3 B
M = 2 pa2 2a 2a 2a 6a 2a
Se cer forţele 3a
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.11 2p
2p
F 1 = pa
F 2 = 4 pa
3a
F 3 = 2 pa p F2
F3
M = 2 pa2
F1 B
Se cer forţele A M
de legătură din a a 7a a 2a 2a
A şi B.
Fig. 4.2.12
F 1 = 2 pa
F 2 = pa
3a
F 3 = pa F1 p
F3
A F2
M = 5 pa 2
2p M B
Se cer forţele a
a 2 3a 7a a
de legătură din
A şi B.
Fig. 4.2.13
F 1 = pa
F 2 = 3 pa
3a
F 3 = pa F2 p
F1
A
M = 3 pa2 2p
M F3 B
Se cer forţele
2a 2a 2a 2a 4a 2a
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.14
F 1 = pa
p F3
F 2 = 2 pa F2 M
2p
F 3 = pa A F1 B
M = 3 pa2 3a 7a a 2a a a
Se cer forţele 3a
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.15
F 1 = 2 pa p F3
F2
B
F 2 = 4 pa
A F1 M
F 3 = pa a 4a 3a 2a a 2a
M = 3 pa2 3a
Se cer forţele
de legătură din
A şi B. 2p Fig. 4.2.16
p F2 F3
F 1 = pa
2p
F 2 = 2 pa
M
2a 2a 6a 2a 2a
F 3 = 4 pa
M = 2 pa2 3a
F1
a B
A
Se cer forţele
de legătură din Fig. 4.2.17
A şi B.
F1 p
F2
F 1 = pa
F 2 = 4 pa
M
F 3 = pa 2a a a 8a
3a
M = 2 pa 2
F3
Se cer forţele A a B
de legătură din 2p
A şi B. Fig. 4.2.18
F2 p
F1
F 1 = pa F3
F 2 = 4 pa A M 2p B
2a 2a 2a 2a 4a 2a
F 3 = pa
3a
M = 3 pa 2
Se cer forţele
de legătură din Fig. 4.2.19
A şi B.
p F3
F1
F 1 = 4 pa
F2 M
F 2 = pa 2a 4a 3a 3a
3a 2a
F 3 = pa
2a
M = 2 pa2 B
2p A
Se cer forţele
de legătură din Fig. 4.2.20
A şi B.
2 2a 8a 2a
F1 p F3
F 1 = 2 pa
2p
F 2 = 2 pa
3a 2a F2
F 3 = pa
a B
Se cer forţele A
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.21
a
p F1 F3
F 1 = 2 pa
M
F 2 = pa F2
8a 2a
F 3 = 3 pa 3a
2a
M = 2 pa2
2p A B
Se cer forţele
de legătură din
A şi B. Fig. 4.2.22
F1
F2 p F3
2a M
F 1 = pa
F 2 = 2 pa A B
a 2a 4a 2a 2a 2a
F 3 = 4 pa
3a
M = 3 pa2
Se cer forţele 2p
de legătură din Fig. 4.2.23
A şi B.
F3
F1 F2 p
M 2a
F 1 = 4 pa
A 2p B
F 2 = 2 pa
2a 2a 4a 2a
F 3 = pa 2a
3a
M = 2 pa 2
Se cer forţele
de legătură din
Fig. 4.2.24
A şi B.
REZULTATELE PROBLEMELOR 4.2.10 . . . 4.2.24*
4.2.10 4.2.11 4.2.12 4.2.13 4.2.14 4.2.15 4.2.16 4.2.17 4.2.18 4.2.19 4.2.20 4.2.21 4.2.22 4.2.23 4.2.24
VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA= VA=
6pa 6pa 5,2pa 3,8pa 3,6pa 8,3pa 5,5pa 8,3pa 8,2pa 5,4pa 6,5pa 5pa 5pa 10,3pa 5,3pa
HA= HA= HA = HA = HA= H A= HA= HA= HA = HA= HA= H A= HA= HA= HA =
pa pa -2pa -2pa 2pa 2pa 5pa 2pa 4pa 2pa -2pa +1pa -2pa -4pa -4pa
VB= VB= VB = VB = VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB= VB =
7pa 8pa 8,8pa 7,2pa 6,4pa 4,7pa 7,5pa 5,7pa 4,8pa 7,6pa 4,5pa 6pa 8pa 3,7pa 6,7pa
*S-au utilizat notaţiile de la problema 4.2.9, adică sensurile reacţiunilor s-au
ales să coincidă cu sensurile axelor Ox şi Oy (vezi fig. 4.2.9)
L M N O P Q R S T U V X
y3/a X3/pa Y3/pa x4/a y4/a X4/pa Y4/pa x5/a y5/a X5/pa Y5/pa M/pa2
0 1 0 8 0 0 -8 6 -1 -3 0 -3
DATE DE IESIRE (REZULTATE OBTINUTE)
Y Z AA AB AC AD AE
ΣXi/pa ΣYi/pa ΣXiyi/pa2 ΣYixi/pa2 VB/pa HA/pa VA/pa
E1+I1+M1+ F1+J1+N1+ E1*D1+I1*H1+M1* F1*C1+J1*G1+N1* (AA1-AB1- -Y1 -AC1-Z1
Q1+U1 R1+V1 L1+Q1*P1+U1*T1 K1+ R1*O1+V1*S1 X1)/A1
-2 -13 3 -70 7,6 2 5,4
CAPITOLUL V
STATICA SISTEMELOR DE CORPURI
4a
H2 O2
Cadrul 2
O
Fig.5.1.1
2 M2 V2
aq 3aq
⇒ H1 = 3aq cos α, N A = ( 9 sin α + 7 ), V1 = ( 1 − sin α )
2 2
Cadrul2:
ΣX i = 0: H 1 − 2aq − 24aq + H 2 = 0
ΣYi = 0; − V1 − aq + V2 = 0
ΣM = 0; M − 24aq ⋅ 4a − 2aq ⋅ 8a − aq ⋅ 4a − V ⋅ 8a + H ⋅ 6a = 0
02 2 1 1
aq
H 2 = aq( 26 − 3 cos α ), V2 = ( 5 − 3 sin α )
2
M 2 = 2a q( 64 − 6 sin α − 9 cos α )
2
5.1.2. Se consideră sistemul format din bara dreaptă AO1 şi cadrul plan
O1O2 articulate în punctul O1 ca în fig. 5.1.2. Se cunosc: a, q, F1 =
6 2aq , F2 = 10aq, F3 = 12aq, M = 2a2 q. Se cer: Forţele de legătură
din: reazemul simplu A, articulaţia O1, încastrarea O2.
Bara 1 V21
F1 O H21
45 0 M
6a 2a
F2
3
O
2a NA
F1 2a
45 F3 Fe
M 4a 2a
0 2a F2
V12
2a 2a
A H12 O
2a
2a O
2a F3
Cadrul 2 2a
Fig.5.1.2 H2 O
M2
V2
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
104
Rezolvare:
Se separă cele două cadre şi se introduc forţele de legătură; se
ţine seama că: H21=H12=H1; V21=V12=V1 şi se înlocuieşte forţa uniform
distribuită cu o forţă echivalentă Fec = 24aq.
Ecuaţiile de echilibru pentru fiecare cadru se scriu:
Bara 1:
ΣX i = 0: − H 1 + 6aq = 0
ΣYi = 0: N A + V1 − 6aq = 0
ΣM = 0: N ⋅ 4a + 2a 2 q − 6aq ⋅ 2a − 6aq ⋅ 2a = 0
01 A
11 qa
⇒ H1 = 6aq , N A = aq , V1 =
2 2
Cadrul 2:
ΣX 1 = 0; H 1 + H 2 − 12aq = 0
ΣYi = 0; − V1 + V2 − 24aq − 10aq = 0
ΣM = 0; M − 12aq ⋅ 2a + 10aq ⋅ 2a − 24aq ⋅ 2a − V ⋅ 6a + H ⋅ 4a = 0
02 2 1 1
69
⇒ H 2 = 6aq , V2 = aq , M 2 = 31a 2 q
2
5.1.3. Se consideră sistemul format din două cadre plane articulate între
ele în punctul C şi articulate în punctele A şi B cu terenul, încărcat cu
forţe concentrate şi sarcina distribuită p şi cuplul de intensitate pa2 ca în
fig. 5.1.3. Se cunosc valorile lui a şi p. Se cer forţele de legătură din
articulaţiile A, B şi C.
2a C p
pa
5a
a pa2
a HA
A B
HB
3a 3a a a 2a
VA VB
Fig.5.1.3.a
a pa2 3a
a A B HB
HA
3a 3a a a 2a VB=5pa
VA=7pa
Fig.S5.1.3.b Fig.S5.1.3.c
Rezolvare:
Necunoscutele VA şi VB se determină prin aplicarea teoremei
solidificării astfel: . din ecuaţia de momente pentru întregul sistem faţă de
punctul B, se determină VA şi din ecuaţia de momente faţă de punctul A,
se determină VB.
din ΣMBz=0 (pentru tot sistemul) ⇒
VA⋅10a + pa2 + pa⋅2a - 2pa⋅12a - pa⋅7a - 3pa⋅4a - 6pa⋅2a - 6pa⋅3a = 0
⇒ VA=7pa
din ΣMAz=0 (pentru tot sistemul) ⇒
-VB ⋅10a+ pa2 + pa⋅2a - 2pa⋅2a + pa⋅3a + 3pa⋅ 6a + 6pa⋅ 8a –
- 6pa⋅3a = 0
⇒ VB=5pa
- Necunoscutele HA şi HB se determină prin aplicarea principiului
echilibrului părţilor, din ecuaţiile de momente faţă de C scrise pentru
fiecare corp.
Ecuaţiile de echilibru pentru cadrul 1 :
din ΣMC=0: VA ⋅7a - HA. 5a + pa2 - pa⋅3a - 2pa⋅9a - pa⋅4a - 3pa⋅a = 0
⇒ HA = 4,4pa
Ecuaţiile de echilibru pentru cadrul 2 :
din ΣMC=0 ⇒ -VB ⋅3a - HB. 5a + 6pa⋅ a + 6pa⋅ 2a = 0
⇒ HB = 0,6 pa
- Necunoscutele HC şi VC se determină prin aplicarea principiului
echilibrului părţilor: din ecuaţiile de proiecţii pe orizontală şi verticală
pentru unul dintre cele două cadre (am folosit cadrul 2)
p 4p 2p 6p 3pa
a 2
2a C a C a
4p 2p 4p
2 2
a 4a
3p 3a
4a
2a
A B
A B
2a 6a 2a 2a a a 4a 3a a
Fig.5.1.4 Fig.5.1.5
2p 2p
6p p 4p
a
2a C C
3p 2pa
3a 2a
3a
2a 3pa
a 3p pa
a 2a 2a
a a
A B
A 3a 3a 4 B 8a a a
Fig.5.1.6 Fig.5.1.7
3p 6p 2pa 4p 2pa 6p
2 a
C C
5a 3a
2pa p
p 8 2p 5a
2a 3a 2a
B A
A B
2 2a 2a 2 2
2a 4 2a a a
Fig.5.1.9
Fig.5.1.8
C C
2p 2
p 3a 2pa
3pa 6 2
3a 2a 3pa
2a 2
A B
2a 2a 2 2a 2a
A 3 2 5a B
Fig.5.1.10 Fig.5.1.11
p
2p
2p p
6p
4p a C 2a
3
2pa C
2pa 2a
3a
2a 2 2p
A B 4pa
2a
2a
2a 2a 6 A B
2a 2a 2a 4a 2a
Fig.5.1.12
Fig.5.1.13
6p 2p 3pa p 4p
C
2a p a C
p 3p 2a
3
4 3p
pa
a 3a 3a
A B
A B
2a 2a 2 2a 2a
2 4a 2 2
Fig.5.1.14
Fig.5.1.15
DATE DE INTRARE
A B C D E F G H I J K L M N O P Q
xA/ yA/ xB/ yB/ x1s y1s X1s Y1s x2s y2s/ X2s Y2s x3s/ y3s/ X3s Y3s M1s
a a a a /a /a /pa /pa /a a /pa /pa a a /pa /pa /pa2
-6 -5 4 -5 -6 -3 3 0 -4 0 0 -8 0 0 0 0 -4
R S T U V X Y Z AA AB AC AD AE
2
x1d/a y1d/a X1d/pa Y1d/pa x2d/a y2d/a X2d/pa Y2d/pa x3d/a y3d/a X3d/pa Y3d/pa 1d/pa
M
2 0 0 -4 4 -1 -2 0 0 0 0 0 0
DATE DE IEŞIRE
AF AG AH AI AJ AK
Xs =ΣXis/pa Ys =ΣYis/pa Xd =ΣXid/pa Yd =ΣYid/pa X Y
G+K+O H+L+P T+Y+AC U+Z+AD AF+AH AG+AI
3 -8 -2 -4 1 -12
AL AM AN AO AP AQ
ΣXisyis /pa2 ΣYisxis/pa2 ΣXidyid /pa2 ΣYidxid/pa2 Ns Nd
F*G+J*K+N*O E*H+I*L+M*P S*T+X*Y+AB*AC R*U+V*Z+AA*AD AM - AL+Q AO-AN+AE
-9 32 2 -8 37 -10
AR AS AT AU AV AW
HA VA HB VB HC VC
(AP*C+AQ*A+AJ*A*D (AP*D+AQ*B+AJ*B*D (-AP*C-AQ*A-AJ*B*C (-AP*D-AQ*B+AJ*B*D -AT-AH -AU-AI
-AK*A*C)/(B*C-A*D) -AK*B*C)/(B*C-A*D) -AK*A*C)/(B*C-A*D) -AK*A*D)/(B*C-A*D)
1 7 -2 5 4 -1
5.2.1. Pentru sistemul de frânare cu sabot format din patru corpuri: (1),
(2), (3), (4) (fig.5.2.1) sunt cunoscute: a, G, α, β, µ1 = 0 pe planul
înclinat, µ2 = µ ≠ 0 pe sabot, corpul (3) de greutate neglijabilă. Se cer:
1) Ecuaţiile de echilibru pentru fiecare corp folosind metoda izolării.
2) Determinarea forţei minime (Pm) pentru repaus.
3) Determinarea forţelor de legătură.
Rezolvare:
1) Se separă corpurile şi se înlocuiesc legăturile cu forţe de legătură, ca
în figura 5.2.1:
x
G2=2G S
N1
r2=a
R2=2a y
2 G1
α
G4=G,
O4
O2 4
CORPUL 1
O3 G3=0
G1=20 a/ y
3 β
1 µ=0
2a 4a P
V2 x
S H2
α O
G
α
Fig.5.2.1 T2 N
CORPUL 2
N
T2
V3
a/4 V2
H2 M H4
H3 β
2a 4a P G4
O2 V4
CORPUL 3 2a 2a
CORPUL 4
ΣX i = 0 H 2 − S cos α − T2 = 0
ΣY = 0 V − S sin α − G + N = 0
i 2 2 2
ΣM 02 = 0
Corpul 2 ⇒ S ⋅ a − T2 ⋅ 2a = 0 ⇒ T2 = S = 10G sin α
Conditia 2
fizica la lim ita T 10G sin α
T2 = µN 2 ⇒ N2 = 2 =
echilibrului µ µ
ΣX i = 0 ⇒ − H 3 + T2 + Pm cos β = 0
Corpul 3 ΣYi = 0 ⇒ V3 − N 2 + Pm sin β = 0
a
ΣM 03 = 0 ⇒ ( Pm sin β ) ⋅ 6a − N 2 ⋅ 2a − T2 ⋅ = 0
4
ΣX i = 0 ⇒ − H 2 + H 4 = 0
Corpul 4 ΣYi = 0 ⇒ V4 − V2 − G3 = 0
ΣM = 0 ⇒ M − G ⋅ 2a − V ⋅ 4a = 0
04 4 4 2
α H3 V3
O3
P a
β
N2
Fig.5.2.2
T2
y 5a
x a/4
T2
S
N1
V2 N
y O2 H2 CORPUL 3
G x
G1 P
α
S α β
CORPUL 1
CORPUL 2
Rezolvare:
1) Se separă corpurile şi se înlocuiesc legăturile cu forţe. Ecuaţiile de
echilibru pentru fiecare corp sunt:
ΣX i = 0 S1 − G1 sin α = 0 S = 40G sin α
Corpul 1 ⇒
ΣYi = 0 N1 − G1 cos α = 0 N1 = 40G cos α
H 2 − S cos α − N 2 = 0
V − S sin α − G + T = 0
ΣX i = 0 2 2 2
Corpul 2 ΣYi = 0 ⇒ S ⋅ a − T2 ⋅ 2a = 0 ⇒ T2 = S = 20G sin α
ΣM = 0 2
02 T2 20G sin α
T2 = µN 2 ( la lim ita ) ⇒ N 2 = =
µ µ
ΣX i = 0 V3 − T2 + Pm cos β = 0
Corpul 3 ΣYi = 0 − H 3 + N 2 − Pm sin β = 0
ΣM = 0 a
03 ( Pm sin β ) ⋅ 5a − N 2 ⋅ a − T2 = 0
4
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
114
ΣX i = 0 H 4 − H 2 = 0
Corpul 4 ΣYi = 0 V4 − G4 − V2 = 0
ΣM = 0 3a
04 M 4 − G4 ⋅ − V2 ⋅ 3a = 0
2
Din ultima ecuaţie scrisă pentru corpul 3 rezultă:
G sin α
Pm = (4 + µ)
µ sin β
Înlocuind rezultatele (S, T2 , N2 ,Pm ) în celelalte ecuaţii, rezultă:
G sin α
1 H3 = ( 16 − µ )
H 2 = H 4 = 20G sin α( 2 cos α − ) µ
µ
4+µ
V2 = 2G( 20 sin α − 10 sin α + 1)
2
V3 = G sin α( ctgβ − 20 )
µ
V4 = G( 40 sin 2 α − 20 sin α + 3 )
3aG
M4 = ( −80 sin 2 α + 40 sin α − 3 )
2
Fig.5.2.3
2. Forţele de legătură din
articulaţiile O1, O2 şi O3.
Rezolvare
1. Se aplică axioma legăturilor şi principiul echilibrului părţilor
Corpul 1: Din ecuaţia de proiecţii a forţelor pe Ox şi Oy , rezultă:
Q sin α - S1 = 0 ⇒ S1 = Q sin α
N1 - Q cos α = 0 ⇒ N1 = Q cosα
VO2 x
S1 N2
O HO2 T VO3
S2
G a/
α 6a 4a HO3
T
N
CORPUL 3 CORPUL 4
y HO
N
T V
HO2 O2 x 6a
G
O2 G Q
MO
α
HO
CORPUL 2 VO CORPUL 3
Rezolvare
Se aplică axioma legăturilor şi principiul echilibrului părţilor :
Corpul 1:
Q
∑ Fx = 0 ⇒ HO2 = N sin α − T ⋅ cos α = 2µ (sin α − µ cos α)
Q
∑ Fy = 0 ⇒ VO2 = Q + 6G + T sin α + N cos α = 6G + 2µ (2µ + sin α + µ cos α)
CULEGERE DE PROBLEME ŞI TEME APLICATIVE DE MECANICĂ - STATICA 2001
117
ΣMO1=0:
a
P ⋅ 8a − N ⋅ 6a − T + G cos α ⋅ 4a = 0
4
Q( 24 + µ ) − 32µG cos α
⇒ Pmin =
64µ
Corpul 2:
Q
ΣMO2=0 : Q ⋅ 2a − Ff ⋅ 4a = 0⇒ T =
2
∑F x =0: HO 2 + T ⋅ cos α − N sin α = 0
∑F y
= 0 : VO 2 − Q − 6G − T sin α − N cos α = 0
În condiţiile echilibrului la limită, când Ff=µN, se pot determina
componentele forţei de legătură din articulaţia O2.
Corpul 3:
Q
∑F x =0⇒ − HO1 − G sin α + T = 0 ⇒ HO1 =
2
− G sin α
32µG cos α − Q( 8 − µ )
∑ Fy = 0 ⇒ VO1 − G cos α + N − P = 0 ⇒ VO1 = 64µ
Q
HO 3 = HO 2 = (sin α − µ cos α );
2µ
Q( 2µ + µ sin α + cos α )
VO 3 = 7G +
2µ
3Qa
MO 3 = HO 2 ⋅ 6a = (sin α − µ cos α )
µ
Observaţie:
Sensul forţei de frecare T se stabileşte din condiţia de echilibru a
troliului. (Momentul forţei de frecare faţă de O2 este egal şi direct opus cu
momentul faţă de O2 a tensiunii din cablul ce menţine pe planul înclinat
corpul 1 de greutate Q). Sensul reacţiunii N2 este precizat prin faptul că
reprezintă acţiunea sabotului corpului 4 asupra troliului 3.
S1 V1 S2
a b H1
O2 O1
2 r
F R
S3
R CORPUL 1
1 r
O1
V2
a b
H2
G O2
S2 F
Fig. 5.2.5
CORPUL 2
Rezolvare:
Corpul 1: ΣM 0 = 0 ⇒ T2 ⋅ R + G⋅ r − S1 ⋅ R = 0 (1)
Corpul 2: ΣM 02 = 0 ⇒ F ( a + b ) − S 2 ⋅ a = 0 (3)
a r e µπ
F≥ ⋅ ⋅ µπ G
a + b R e −1
respectiv: (5)
a r e µπ
Fmin = ⋅ ⋅ µπ G
a + b R e −1
S1
R a F
1 r b V1 S2
O1 O1 H1
O2
2 r
R
S3
G
Fig. 5.2.6
CORPUL 1
S1 Rezolvare:
V2 a F
b Se separă corpurile şi se
înlocuiesc legăturile cu forţe de
O2 H2
legătură, apoi se scriu ecuaţiile de
CORPUL 2 echilibru (ţinând seama că
tensiunea din fir S3=G):
ΣM 01 = 0 ⇒ S1 ⋅ R + G ⋅ r − S2 ⋅ R = 0
Corpul 1: 3π
µ
(Re latia lui Euler ) ⇒ S2 ≤ S1e 4
Corpul 2: ΣM 02 = 0 ⇒ S1 ⋅ b − F ⋅ a = 0
r b G rb G
F≥ ⋅ ⋅ 3π
sau: Fmin = ⋅ 3π
.
R a µ Ra µ
e 4
−1 e 4
−1
G1=50
1 y
µ=0 N2 T2
α β V2
Fig.5.2.7 H2
O2 x
V G2
O2 M
H
H
S α
V G4 O4
CORPUL 2
CORPUL 4
Rezolvare:
Ecuaţile de echilibru pentru fiecare din cele patru corpuri izolate,
sunt:
− G1 sin α + S = 0 S = 50G sin α
Corpul 1 ⇒
− G1 cos α + N1 = 0 N1 = 50G cos α
ΣX i = 0 ⇒ H 2 − S cos α − T2 sin β + N 2 cos β = 0
ΣY = 0 ⇒ V − G − S sin α − T cos β − N sin β = 0
i 2 2 2 2
S
Corpul 2 ΣM 02 = 0 ⇒ T2 ⋅ 2a − S ⋅ a = 0 ⇒ T2 = = 25G sin α
2
T 25G sin α
T2 = µN 2 ( la lim ita ) ⇒ N2 = 2 =
µ µ
25G sin α
Σ X = 0 ⇒ P − N = 0 ⇒ P = N =
µ
i m 2 m 2
Corpul 3 ΣYi = 0 ⇒ N A − N B + T2 = 0
25G sin α( a + b )
ΣM A = 0 ⇒ T2 ⋅ ( a + b ) − N B ⋅ a = 0 ⇒ N B =
a
ΣX i = 0 ⇒ − H2 + H4 = 0
Corpul 4 ΣYi = 0 ⇒ − V2 − G4 + V4 = 0
ΣM = 0 ⇒ M − G ⋅ 2a − V ⋅ 4a = 0
04 4 4 2
a/
a/ 6a G2=4G
G2=4G A r2=a
R2 r2=2a
R2 P 2a
µ≠0 r2 Q a O3
O2 G3=G α
r2
O2
3a
q=2Q/a 3a µ≠0
P G3=2 G1=G
Q 6a
5a α O1
G1=2
O3 O1
Fig.5.2.8 Fig.5.2.9
2a 6a
G2=4G
P a/
r2=2a
G3=G 5
R2=3a P
a/
O3 R2 2a
µ≠0
r2
G1=G O2 α
O2
r2 O1
R2 µ≠0
G3=Q 8a
6a
G2=4G
1 µ=0 G3=2
r2=2a
q=2Q/
α O1
a A
O3
Fig.5.210 G1=Q Qa
3a a Fig.5.2.11
2a 8a
G1=G
O3 P
O1 a G1=2G
a/
G3=2G O1
µ≠0
α
Q
O2
6a
r2
µ≠0 R2
r2 G2=4G Q
O2 R2 r2=2a
G2=6G 6a µ=0
R2=4a
2a r2=3a G3=G
P R2=5a
O3 α
a/ Fig.5.215
4 Fig.5.2.14
O3 a/
5
P
G3=2G 2a
O2
4a G2=4G r2
G1=G α
µ≠0 O1 a/ µ≠0 R2
2a 3a 2 G2=4G
a O1
O2 r2=2a a
α 6a R2=3a
2a G3=2G G1=G
P 2Q
O3 Q
a/ Q
5 Fig.5.2.17
Fig.5.2.16
6a 2a
P O3
G3=G 2a A
B
a/
O3 µ≠0 a
G3=2G 2P
O2 r2 6a 3Pa a
R2 G2=4G
µ≠0 3a
α r2=2a q=2P/a
R2=4a G1=
2 O2 r2
O1 O1
R2
G2=4G
G1=G Q r2=2a
a/
R2=4a
Fig.5.2.1 µ=0
Q
α Fig.5.2.19
CAPITOLUL VI
SISTEME DE BARE ARTICULATE
(GRINZI CU ZĂBRELE)
PROBLEME REZOLVATE
6.1. Se consideră grinda cu zăbrele din fig. 6.1.a
π
Se cunosc: a, α = , F1 = 5 2F , F2 = 10F , F3 = 10F , F4 = 20F
4
Se cer: 1) Reacţiunile în reazemul simplu (1) şi articulaţia (12)
2) Eforturile din nodurile (1), (2), (3)
3) Eforturile din barele: 6−8, 7−8, 7−9
a a a a a a
F1
F4 2 7 9 11
4 α
12
1 3 5 F 6 8 10
3 F2
Fig. 6.1.a
Rezolvare:
1. Se înlocuiesc legăturile din nodurile 1 şi 12 cu forţe de legătură şi se
scriu ecuaţiile de echilibru pentru întreg sistemul de bare articulate:
F1
F4 2 4 7 9 1 α
y
H1 x
1 3 5 F 6 8 1 1
V1 3 F2 V1
Fig. 6.1.b
F4
2 4 7 9
N79 y
N78
x
8
3 F3 5
V1 1 6 N6
Fig. 6.1.d
Suma momentelor forţelor faţă de nodurile 7 şi 8 şi suma
proiecţiilor pe verticală a forţelor corespunzătoare pentru această parte,
se scrie astfel:
ΣM 7 = 0 ⇒ N 68 ⋅ a + F3 ⋅ a + F4 ⋅ 2a − V1 ⋅ 3a = 0 ⇒ N 68 = 35F
100
ΣM 8 = 0 ⇒ N 79 ⋅ a − F3 ⋅ 2a − F4 ⋅ 3a + V1 ⋅ 4a = 0 ⇒ N 79 = − F
3
2 5 2
∑Y i
= 0 ⇒V1 − F4 − F3 − N 78 ⋅
2
=0 ⇒ N 78 = −
3
F
a a a a a a
F1 F3
12 α 10 8 6 5 3 1 F4
11 2
9 7 F2 4
Fig. 6.2.a
F1 F3
12 α 10 8 6 5 3 1 F4
H11 11
2
9 7 F2 4
V11 V2
Fig. 6.2.b
ΣX i = 0 ⇒H11 − F1 cos α = 0
ΣYi = 0 ⇒V11 + V2 − F1 sin α − F3 − F2 − F4 = 0
ΣM12 = 0 ⇒V2 ⋅ 4a − F4 ⋅ 5a − F2 ⋅ 3a − F3 ⋅ 2a + ( F1 cos α )a + ( F1 sin α )a = 0
Ecuaţia de momente faţă de (2) este o ecuaţie de verificare:
F3 F4
8 N6 6 a 5 3
y
a a 1
a
N7
x
9 N7 7 4 2
Fig. 6.2.d F2 V2
2a
6
3P Fig. 6.3.a
8
P
1 A 3 P 5 2P 7 9 2P
a a a a
2
N4-2
4
180-α-β
N4-1 6
3P
Fig. 6.3.b
8
β N3-1 α P
1 3 P 5 2P 7 9 2P
A
a a a a
Observaţie:
Ecuaţiile de proiecţii pentru partea din dreapta a grinzii pe direcţiile
orizontală şi verticală sunt ecuaţii de verificare:
N1−3 + N 4−1 cos β + N 4−2 cos α − P = 0 ⇒
25 5 13 2 11 5 2
⇒− P +(− P) +( P) −P =0
3 6 13 2 5
N 4−2 sin α + N 4−1 sin β − P − 2P − 3P − 2P = 0 ⇒
11 5 1 5 13 3
⇒ P −(− P) − 8P = 0
2 5 6 13 N4- y
α 4
2) Se izolează nodul 4, din ecuaţiile de x
proiecţii pe orizontală şi pe verticală se β
obţin eforturile N4-6, respectiv N4-3: N4- N4-
− N 4−2 cos α − N 4−1 cos β + N 4−6 cos α= 0: N4-
14 5 y
⇒ N 4−6 = N 6−4 = P
3 N3-
N 4−2 sin α − N 4−1 sin β − N 4−6 sin α − N 4−3 = 0: N3-4 45
10 N3-
⇒ N 3− 4 = N 4−3 = P 3 N3-5 x
3
Se izolează nodul 3, din ecuaţiile de proiecţii pe orizontală şi pe
verticală se obţin eforturile N3-6, respectiv N3-5:
π 10 2
N 3−4 + N 3−6 sin = 0 ⇒ N 3−6 = N 6−3 = − P
4 3
π
− N 3−1 + N 3−6 cos + N 3−5 = 0 ⇒ N 3−5 = N 5−3 = −5P
4
a a a a a a
3P 3
9 1 1 1 9 1 1 1
P 2P P 2
2
7 8 7 8
2
P P
5 6 5
6
2
2P
2
3 4
A A 3 4
2 A A
1 2 N3- N4-
N4-
Fig. 6.4. 1 2
y y y
N3-6
N4-6 4 N3-5 N11-12 3P
α x
N4-3 3 α 12 x
α 2P x
N3-1 N3-4
N8-12 2P
N4-1 N4-2
respectiv N11-12:
a a a a
P
2 4 6 8 2P 9 P
a a
2P
1 3 7
a
3P
5
Fig. 6.5
3a
6
8
P
1 3 2P 5 3P 7 P 9 2P
a a a a
Fig. 6.7
a a a
a a a
P
P 2
7 8 9 10
P 2 9
1
a a
2
5 6 5 6 7 8
P 3
a a
P P
3 3
4 4
a a
1 2 1 2
a 2
9
P
3 a a a
P
8 9 1 P 3
2
7 8
a
P a
5 6 2
5 6
a
2 a
3 4 P
3 4
a
2 a
1
1 2
Fig. 6.10
Fig. 6.12
a a a a
2 4 6 8 9 P
2P
a
1 3 5 7
2P 3P P
Fig. 6.9
2P
6
a
2
4 8
a a
1 3 P 5 2P 7 P 9 3P
a a a a
Fig. 6.11
2
2 2 2
1 4 6 8
a
3P
3 5 7 9
P
2P 2 3P
a 2 a
Fig. 6.13
a a a a
2P P 3P P
2 4 6 8 9
2P
7
5
2a
3 Fig. 6.14
a a a a
2P
1 3 5 7 P 9
P
a
2P
2 4 6 8
P 3P
Fig. 6.15
a 2 2 2
2
4 6 8 9 P
2
a
2 3 5 7
2 2 3 2 P
1 Fig. 6.16
N7-9= - 2 P; N8-9=P.
6.6 N1-3=2P; N1-4= 3 2 P; N2-4=-9P; N3-4= -2P; N4-6= -6P; N3-6=2 2 P; N3-5=0;
N6-10= -2 2 P; N9-10=2P.
6.7 N1-3= -35P/9; N1-4= -13 97 P/36; N2-4=95P/12; N3-4=13P/3; N3-6= -7 13 P/9;
6.8 N1-3= 4P; N1-4= 3 2 P; N2-4=-12P; N3-4=-2P; N4-7= -9P; N3-7=2 2 P; N3-6=2P;
6.9 N1-3= -19P; N2-3= 8 2 P; N2-4=12P; N3-4=0; N4-6=12P; N3-6= -6 2 P; N3-5= -5P;
N7-9= -2 2 P; N8-9=3P.
6.10 N1-3= 8P; N1-4= 6 2 P; N2-4= -17P; N3-4= -6P; N4-6= -11P; N3-6=4 2 P; N3-5=4P;
6.12 N1-3= -15P; N1-4= -8 2 P; N2-4=22P; N3-4=7P; N4-6=14P; N3-6= -7 2 P; N3-5= -8P;
N7-9=-2 2 P; N8-9=2P.
N7-9=3P; N8-9=P.
6.14 N1-3= -17 5 P/4; N2-3= 11 13 P/12; N2-4=26P/3; N3-4= -11P/3; N3-5= -10 5 P/3;
6.15 N1-3= 16P; N2-3= -7P; N2-4= -17P; N3-4=7 2 P; N3-5=9P; N4-5= -6P; N4-6= -10P; N7-9=P;
N8-9= -2P.
6.16 N1-3= -35 2 P/2; N2-3= 9P; N2-4=19 2 P/2; N3-4= -23 2 P /2; N4-6=21P; N3-6= -6 2 P;
a a a a a a
1 3 5 F2 6 C 8 1 1 Date
A B
a F1 = 2 2 F ;
F2 = 4 F ;
1
α=45 2 4 7 C 9 F3
F3 = 6 F ;
F1
Fig. 6.17 α = π / 4;
a a a a a a
Date
F4 C F1
α
F1 = 4 2 F ;
1 9 7 4 2
F2 = 6 F ;
a F3 = 8 F ;
B F = 10 F ;
3
1 1 8 F 6 C 5 3 1
A 3 F2 α = π / 4.
Fig. 6.18
F1
Date
1
F1 = 4 F ; F2 = 8 F ;
a
F2
9 7 C 5 3 F2 1
2 3 Date
a F1 = 4 2 F ;
5 F2 = 6 F ; F1
4
F3 = 8 F ;
8 6 C 4 2
a F3 = 10 F ; a a a a
6 7 α = π / 4.
C C Fig. 6.20
a
8 9
F3
a
1 Fig.
1
A a B
CAPITOLUL VII
ECHILIBRUL FIRULUI OMOGEN GREU
y SB y
SA
SA
B α2 α1 A
h α1 A
Pec1 f
f C C SC
a p a
Pec x
O O
Fig. 7.2.a Fig. 7.2.b x
pL cos α 2 pL cos α 1
⇒ SA = ; SB =
sin( α 1 + α 2 ) sin( α 1 + α 2 )
unde Pec este forţa echivalentă a sistemului de forţe paralele:
Pec = ∫ pds = pL
AB
cos α 1 cos α 2
⇒ SC = S A cos α 1 = pL
sin( α 1 + α 2 )
S A sin α 1 sin α 1 cos α 2
⇒ L1 = =L
p sin( α 1 + α 2 )
unde Pec este forţa echivalentă a sistemului de forţe paralele:
Pec 1 =
AC
∫ pds = pL 1
α2
y y
O'1 O'2 S1
A B S21 S3
f1
f2 α1
β x β
α2
O1 O2
β x
O1 S12
O2 G1 G2
G1
G2
b) c)
a)
Fig. 7.3
Rezolvare
Întrucât firul nu are greutate, pe cele trei porţiuni A1O1, O1O2, O2B,
tensiunile din fir sunt constante.
Pentru rezolvarea problemei se izolează nodurile O1 şi O2 şi se
scriu ecuaţiile de echilibru al forţelor (fig.7.3.b şi c.) obţinându-se:
− S cos α 1 + S12 cos β = 0
Nodul O1 : 1
S1 sin α 1 + S12 sin β − G1 = 0
S cos α 2 − S21 cos β = 0
Nodul O2 : 2
S2 sin α 2 + S12 sin β − G2 = 0
unde : S12 = S21
Rezolvând acest sistem rezultă:
cos α 2 cos α1
S1 = ( G1 +G 2 ) ; S2 = ( G1 +G 2 ) ;
sin( α1 +α 2 ) sin( α1 +α 2 )
tgβ = (G2tgα1 − G2 tgα1 ) / (G1 + G2 )
C β y S2
h S1 β
B N SB
y γ h C
x
A B f
α B
A G2 x
a) G1 a
α O
Fig. 7.4 b) c)
Rezolvare
Dacă se izolează cele două porţiuni de fir şi se scriu ecuaţiile de
echilibru ale forţelor firului eliberat de legături,
- pentru AB (fig.7.4.b) se obţine:
∑ X i = 0 ⇔ S1 − G1 sin α = 0 ⇒ S1 = pL1 sin α
∑Y i
= 0 ⇔ N − G1 cos α = 0
G1 = pL1 ; S1 =S B
- pentru BC (fig.S7.4.c) se obţine:
− SB cos γ + SC cos β = 0
⇒ SB = SC2 + G22 − SCG2 sin 2β
SB sin γ + SC sin β − G2 = 0 ( G2 = pL )
Cunoscând ordonata punctului C şi relaţia dintre tensiuni SC=pyC ⇒
x x pa
SC = pa ⋅ ch C = pa ⋅ 1 + sh 2 C = ;
a a cos β
Înlocuind expresiile obţinute pentru SB şi SC se obţine:
p 2a 2 sin β
p 2 L21 sin 2 α = − 2 pLa + p 2 L2
cos β 2
cos β
Din fig. 7.4.c avem:
S S a a
h = yC − y B = C − B = − L1 sin α ⇒ L1 sin α = −h
p p cos β cos β
( L2 − h 2 ) cos β
a= .
2( L sin β − h )
pa p( L2 − h 2 ) SB L2 + h 2 − 2Lh sin β
SC = = ; L1 = = .
cos β 2( L sin β − h ) p sin α 2 sin α( L sin β − h )
ANEXA I
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 2.1.4 ... 2.1.20
xA/a yA/a zA/a xB/a yB/a zB/a F1/F xC/a yC/a zC/a xD/a yD/a zD/a F2/F
2.1.4. 4 3 0 2 0 3 4.6904 0 1 3 4 4 3 5
2.1.5. 4 3 0 2 7 3 5.3852 1 0 3 4 4 3 5
2.1.6. 3 0 2 0 3 4 4.6904 0 5 4 3 5 0 10
2.1.7. 1 6 0 0 3 2 3.7416 1 0 2 3 4 2 8.9442
2.1.8. 2 0 3 4 4 0 5.3851 4 5 3 1 5 0 1.4142
2.1.9. 4 4 3 1 6 0 4.6904 0 6 3 4 6 0 5
2.1.10. 0 2 2 5 6 0 6.7082 5 7 2 2 7 0 3.6055
2.1.11. 1 5 0 2 2 2 3.7416 0 5 2 2 5 0 2.8284
2.1.12 0 0 2 2 5 0 5.7445 3 5 0 0 5 3 4.2426
2.1.13 0 2 3 1 4 0 3.7416 3 0 3 3 3 0 2.8284
2.1.14 4 2 0 2 0 3 4.1231 0 5 3 4 5 0 5
2.1.15 1 5 3 3 2 0 4.6904 3 0 3 3 4 0 5
2.1.16 1 0 2 0 3 2 3.1622 0 0 2 1 3 0 3.7416
2.1.17 1 0 3 0 4 3 4.1321 0 0 3 1 4 0 5.099
2.1.18 1 0 1 0 1 1 1.4142 0 0 1 1 1 0 1.732
2.1.19 1 0 1 0 2 1 2.236 0 0 1 1 2 0 2.4494
2.1.20 1 0 1 0 2 1 2.236 0 0 1 1 2 0 2.4494
xE/a yE/a zE/a xF/a yF/a zF/a F3/F M1/aF versM1x versM1y versM1z M2/aF versM2x
versM2y versM2z versF1x versF1y versF1z versF2x versF2y versF2z versF3x versF3y versF3z X/F Y/F Z/F
(R/F^2 (MoF1/aF)x (MoF2/aF)y (MoF1/aF)z (MoF2/aF)x (MoF2/aF)y (MoF2/aF)z (MoF3/aF)x (MoF3/aF)y (MoF3/aF)z L/aF
17 9 -12 -6 -9 12 -4 -4 0 2 -4
69 9 -12 22 -12 9 4 -7 4 0 -10
61 -6 -12 9 -40 24 -30 -4 0 3 -50
35 12 -2 3 -16 8 8 -6 3 0 -6
42 -12 12 8 -5 1 5 -3 0 4 -20
9 -18 3 20 -18 12 -24 0 -16 0 -36
24 -12 10 -10 -14 4 21 0 -10 0 -26
22 10 -2 -8 -10 4 -10 0 -4 0 0
11 -10 4 0 15 -9 15 6 0 -6 9
21 -12 3 -2 -6 6 6 12 -9 0 -3
29 6 -12 -4 -15 12 -20 12 -12 8 3
9 -6 9 -13 -12 9 12 20 -12 0 2
37 -6 -2 3 -6 2 0 6 -2 3 -6
65 -12 -3 4 -12 3 0 12 -3 4 -12
5 -1 -1 1 -1 1 0 1 -1 1 -1
17 -2 -1 2 -2 1 0 2 -1 2 -2
5 -2 -1 2 -2 1 0 0 0 0 -4
M/aF N/aF R*Mo/aF2 (Mmin/aF)x (Mmin/aF)y (Mmin/aF)z (RxMo/aF2)x (RxMo/aF2)y (RxMo/aF2)z Verificare Nr
problema
ANEXA II
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 2.2.2 ... 2.2.18
x1/a y1/a F1/F cosa1 sina1 x2/a y2/a F2/F cosa2 sina2 x3/a y3/a F3/F cosa3 sina3 x4/a
2.2.2 1 0 1 1 0 2 2 2.8284 0.7071 0.7071 1 4 4.2426 0.707 -0.7071 0
2.2.3 4 0 10 -0.8 0.6 4 6 5 0.8 0.6 2 6 3 0 -1 0
2.2.4 0 3 5 0.8 0.6 4 4 5 0.6 -0.8 4 0 3 0 1 0
2.2.5 4.5 1.5 1.4142 0.7071 0.7071 2 3 2 0 -1 0 2 3 1 0 0
2.2.6 12 0 13 -0.923 0.3846 0 2 10 0.8 0.6 4 0 5 0 -1 0
2.2.7 0 8 5 0.6 -0.8 3 0 5 0.6 0.8 6 0 4 0 1 -4
2.2.8 -2 0 3 0.5 -0.8665 1 -1.732 3 -1 0 1 -1.732 3 0.5 0.8665 0
2.2.9 3 0 2 0 1 0 4 5 -0.6 -0.8 -3 0 1 -1 0 0
2.2.10 -1 3 4 1 0 -4 9 2 -1 0 1 12 5 0.858 0.5145 0
2.2.11 0 7 1.4142 -0.707 -0.7071 4 7 5 0.6 0.8 5 6 1 0 -1 0
2.2.12 0 2 4.472 0.894 0.447 4 3 2.236 -0.447 -0.894 0 0 1 1 0 4
2.2.13 0 3 1 1 0 1 3 5 0.8 -0.6 3 3 1 0 1 5
2.2.14 4 4 2.236 -0.8944 0.447 4 6 -1 0 3 4 2 0 1 0
2.2.15 9 0 10 -0.6 0.8 3 0 5 0.6 0.8 0 2 5 1 0 4
2.2.16 0 3 5 0.8 -0.6 4 3 2 7 0 2 3 4 0 1 4
2.2.17 0 0 5 0.8 0.6 0 6 5 0.8 -0.6 2 0 4 0 1 4
2.2.18 4 0 5 -0.8 0.6 2 3 6 0 -1 6 2 4 1 0 8
y4/a F4/F cosa4 sina4 M1/aF X/F Y/F S(xiFisinai) S(yiFicosai) Moz/aF xP/a yP xQ yQ/a xJ/a yJ/a MJz/aF Nr. prob
2 4 -1 0 4 2.00 -1.00 1.00 8.00 -3.00 3.00 0 0 1.50 0 5 7.00 2.2.2
2 3 1 0 4 -1.00 6.00 30.00 30.00 4.00 0.67 0 0 4.00 0 3 1.00 2.2.3
0 0 0 0 4 7.00 2.00 -4.00 24.00 -24.00 -12.00 0 0 3.43 4 4 -4.00 2.2.4
0 0 0 0 0 4.00 -1.00 0.50 7.50 -7.00 7.00 0 0 1.75 3 0 -4.00 2.2.5
0 0 0 0 -24 -4.00 6.00 40.00 16.00 0.00 0.00 0 0 0.00 4 5 -44.00 2.2.6
0 2 0 -1 0 6.00 2.00 44.00 24.00 20.00 10.00 0 0 -3.33 6 4 32.00 2.2.7
0 7 0 1 6.93 0.00 7.000 7.80 2.60 12.13 1.73 0 0 infinit 1 -1.73 5.13 2.2.8
-4 5 0.6 0.8 -4 -1.00 2.00 6.00 -24.00 26.00 13.00 0 0 26.00 3 0 20.00 2.2.9
0 0 0 0 8 6.29 2.57 2.57 45.45 -34.88 -13.56 0 0 5.55 -4 9 32.00 2.2.10
0 0 0 0 -3 2.00 2.00 11.00 14.00 -6.00 -3.00 0 0 3.00 1 3 -2.00 2.2.11
2 2 0 -1 0 4.00 -2.00 -16.00 5.00 -20.99 10.50 0 0 5.25 4 3 -1.00 2.2.12
0 1 0 1 0 5.00 -1.00 5.00 15.00 -10.00 10.00 0 0 2.00 1 3 6.00 2.2.13
2 6 1 0 -6 0.00 2.00 6.00 -12.00 12.00 6.00 0 0 infinit 0 6 12.00 2.2.14
4 9 0 -1 0 2.00 3.00 48.00 10.00 38.00 12.67 0 0 infinit 6 4 28.00 2.2.15
1 3 -1 0 0 15.00 1.00 8.00 51.00 -43.00 -43.00 0 0 2.87 0 3 2.00 2.2.16
2 3 -1 0 0 5.00 4.00 8.00 18.00 -10.00 -2.50 0 0 2.00 4 3 -11.00 2.2.17
4 3 0 1 -4 0.00 0.00 24.00 8.00 12.00 0 0 0 3 12.00 2.2.18
ANEXA III
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 2.3.2 ... 2.3.9
x1/a y1/a z1/a F1/F cosa1 x2/a y2/a z2/a F2/F cosa2 x3/a y3/a z3/a F3/F cosa3 x4/a y4/a z4/a F4/F cosa4 x5/a
2.3.2 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.3 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.4 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.5 1 1 0 1 -1 1 1 2 2 1 0 1 1 3 1 2 1 1 4 -1 1
2.3.6 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
2.3.7 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
2.3.8 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
2.3.9 1 1 0 2 -1 1 1 2 3 1 0 1 1 4 1 2 1 1 1 -1 1
y5/a z5/a F5/F cosa5 x6/a y6/a z6/a F6/F cosa6 xB/a yB/a zB/a S(Fixicosai)/aF S(Fiyicosai)/aF S(Fizicosai)/aF
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 2 2 2 -8 -12 2
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 0 2 2 -8 -12 2
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 2 0 2 -8 -12 2
0 1 5 1 1 2 1 6 -1 0 0 2 -8 -12 2
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 2 2 2 -4 -6 6
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 0 2 2 -4 -6 6
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 2 0 2 -4 -6 11
0 1 2 1 1 2 1 5 -1 0 0 2 -4 -6 11
(delta)x (delta)y (delta)z R/F X/F Y/F Z/F Mox/aF Moy/aF Moz/aF R.Mo/Fa2 xC yC zC
0.57735 0.57735 0.57735 -1 -0.57735 -0.57735 -0.57735 -8.0829 5.7735 2.3094 0 8 12 -2
0.00000 0.70711 0.70711 -1 0.00000 -0.70711 -0.70711 -9.8995 5.65685 -5.6569 0 8 12 -2
0.70711 0.00000 0.70711 -1 -0.70711 0.00000 -0.70711 -8.4853 7.07107 8.48528 0 8 12 -2
0.00000 0.00000 1.00000 -1 0.00000 0.00000 -1.00000 -12.000 8 0 0 8 12 -2
0.57735 0.57735 0.57735 1 0.57735 0.57735 0.57735 -6.9282 5.7735 1.1547 0 -4 -6 6
0.00000 0.70711 0.70711 1 0.00000 0.70711 0.70711 -8.4853 2.82843 -2.8284 0 -4 -6 6
0.70711 0.00000 0.70711 1 0.70711 0.00000 0.70711 -4.2426 10.6066 4.24264 0 -4 -6 11
0.00000 0.00000 1.00000 1 0.00000 0.00000 1.00000 -6.0000 4 0 0 -4 -6 11
ANEXA IV
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 4.210 ... 4.2.24
xB/a yB/a x1/a y1/a X1/pa Y1/p x2/a y2/a X2/pa Y2/pa x3/a y3/a X3/p Y3/pa x4/a y4/a X4/pa Y4/pa x5/a y5/a
a a
4.2.10 10 0 -2 0 0 -1 4 0 0 -4 4 0 2 0 8 0 0 -8 2 2
4.2.11 10 0 -2 0 0 -1 2 0 0 -5 4 0 2 0 8 0 0 -8 12 -2
4.2.12 10 0 7 0 -1 0 8 0 0 -4 12 0 0 -2 3 0 0 -8 -2 2
4.2.13 10 0 -2 0 0 -2 3 0 -1 0 12 0 0 -1 7 0 0 -8 -3 1
4.2.14 10 0 -2 0 0 -1 4 0 0 -3 6 0 1 0 9 0 0 -6 2 1
4.2.15 10 0 7 0 1 0 8 0 0 -2 11 0 0 -1 2 0 0 -10 12 -1
4.2.16 10 0 7 0 -2 0 9 0 0 -4 12 0 0 -1 3 0 0 -8 4 -2
4.2.17 10 0 0 1 1 0 6 3 0 -2 8 3 0 -4 2 3 0 -8 10 2
4.2.18 10 0 -2 3 0 -1 1 3 0 -4 0 1 -1 0 6 3 0 -8 10 1
4.2.19 10 0 -2 0 0 -1 2 0 0 -4 12 0 1 0 8 0 0 -8 6 -1
4.2.20 10 0 7 3 0 -4 10 2 -1 0 12 3 0 -1 1 3 0 -6 0 1
4.2.21 10 0 -2 3 0 -2 10 1 -2 0 12 3 0 -1 6 3 0 -8 0 2
4.2.22 10 0 8 3 0 -2 10 2 -1 0 11 3 0 -3 4 3 0 -8 0 1
4.2.23 10 0 -3 2 1 0 -2 0 0 -2 8 0 0 -4 2 0 0 -8 4 -2
4.2.24 10 0 2 0 0 -4 4 0 0 -2 12 2 1 0 9 0 0 -6 6 -1
X5/pa Y5/pa M/pa^2 SumXi/pa SumYi/pa SumXiyi/pa^2 SumYi VB/pa HA/pa VA/pa NR.PROBL
xi/pa^2
-3 0 2 -1 -13 -6 -78 7.0 1.0 6.0 4.2.10
-3 0 -2 -1 -14 6 -72 8.0 1.0 6.0 4.2.11
3 0 -2 2 -14 6 -80 8.8 -2.0 5.2 4.2.12
3 0 -5 2 -11 3 -64 7.2 -2.0 3.8 4.2.13
-3 0 -3 -2 -10 -3 -64 6.4 2.0 3.6 4.2.14
-3 0 3 -2 -13 3 -47 4.7 2.0 8.3 4.2.15
-3 0 3 -5 -13 6 -72 7.5 5.0 5.5 4.2.16
-3 0 -2 -2 -14 -5 -60 5.7 2.0 8.3 4.2.17
-3 0 -2 -4 -13 -4 -50 4.8 4.0 8.2 4.2.18
-3 0 -3 -2 -13 3 -70 7.6 2.0 5.4 4.2.19
3 0 2 2 -11 1 -46 4.5 -2.0 6.5 4.2.20
3 0 0 1 -11 4 -56 6.0 -1.0 5.0 4.2.21
3 0 2 2 -13 1 -81 8.0 -2.0 5.0 4.2.22
3 0 3 4 -14 -4 -44 3.7 -4.0 10.3 4.2.23
3 0 2 4 -12 -1 -70 6.7 -4.0 5.3 4.2.24
ANEXA V
DATE DE INTRARE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE FOLOSIND PROGRAMUL EXCEL PENTRU PROBLEMELE 5.1.4 ... 5.1.15
NR.Probl yA/a xB/a yB/a x1s/a y1s/a X1s/pa Y1s/pa x2s/a y2s/a X2s/pa Y2s/pa x3s/a y3s/a
5.1.4 -5 4 -5 -6 -3 3 0 -4 0 0 -8 0 0
5.1.5 -4 8 -4 -2 -1.5 10 0 -1 0 0 -2 0 0
5.1.6 -5 4 -5 -6 -2 3 0 -3 0 0 -6 0 0
5.1.7 -4 2 -4 -8 -3 3 0 -4 0 0 -8 0 0
5.1.8 -8 2 -8 -10 -5 0 -2 -6 0 0 -3 -2 0
5.1.9 -5 4 -5 -6 -3 2 0 -4 0 0 -4 0 0
5.1.10 -6 4 -6 -4 0 0 -4 -2 2 1 0 0 0
5.1.11 -6 5 -6 -3 -3 0 -2 -2 0 0 -4 0 0
5.1.12 -5 6 -5 -4 -1 4 0 -2 0 0 -2 0 0
5.1.13 -5 4 -5 -6 -3 2 0 -4 0 0 -6 -2 0
5.1.14 -4 4 -4 -6 -2 4 0 -4 0 0 -6 -2 0
5.1.15 -5 4 -5 -4 -1 1 0 -3 0 0 -6 0 0
X3s/pa Y3s/pa M1s/pa^2 x1d/a y1d/a X1d/pa Y1d/pa x2d/a y2d/a X2d/pa Y2d/pa x3d/a y3d/a
0 0 -4 2 0 0 -4 4 -1 -2 0 0 0
0 0 0 4 0 0 -6 8 -1 -4 0 0 0
0 0 -3 2 0 0 -8 5 -3 0 -2 0 0
0 0 0 1 0 0 -4 2 1 -2 0 0 0
0 -6 0 2 -4 -8 0 0 0 0 0 0 0
0 0 -2 2 0 0 -6 4 -2 -6 0 0 0
0 0 -3 2 0 0 -6 4 -3 -6 0 0 0
0 0 0 2.5 0 0 -10 5 -2 -2 0 0 0
0 0 -2 3 0 0 -6 4 -3 0 -2 0 0
0 -2 0 3 0 0 -6 0 0 0 0 0 0
0 -2 0 4 -3 -1 0 0 0.000 0.000 0.000 0 0
0 0 -3 2 0 0 -4 4 -2.000 -3.000 0.000 0 0
BIBLIOGRAFIE