Sunteți pe pagina 1din 10

Mocan Marian – Logistica 62

_______________________________________________________________________________________

CAPITOLUL III

EFICIENŢA ECONOMICĂ A SISTEMELOR LOGISTICE

3.1.Conceptul de eficienţă economică

Eficienţa este un element de bază la care se raportează întreaga activitate


umană şi în special cea economică.
Prin eficienţă se înţelege calitatea unui sistem de a produce nişte efecte
pozitive, care sunt prevăzute şi asteptate de către factorul uman.
În limba latină "efficiens" înseamnă ceva care produce realmente un efect, iar
"efficere" înseamna a produce efecte sigure. Sensul acestor cuvinte a fost
preluat şi în limba franceză.
În [25] se defineşte eficienţa ca fiind o categorie sintetică dar şi
atotcuprinzatoare ce caracterizează raportul obiectiv (atât cantitativ cât şi
calitativ) creat între cele două componente (efecte şi eforturi) ale procesului sau
domeniului studiat şi care totodată reflectă însuşirea resurselor cheltuite de a
produce efecte utile (la toate nivelurile de conducere economică).
În [181] se defineşte eficienţa ca fiind producerea cantităţii necesare de
elemente de ieşire, cu consumul unei cantităţi minime de elemente de intrare
(resurse), conform specificaţiilor.
În [123], se defineşte eficienţa economică ca fiind o comparaţie între
efectul util (rezultatul) şi efortul (cheltuiala) făcut pentru obţinerea rezultatului
de către un sistem sau proces.
Comparaţia dintre efecte şi eforturi se poate realiza în două moduri:

EFECTE
1. → MAXIM (3.1)
EFORTURI

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 63
_______________________________________________________________________________________

EFORTURI
2. → MINIM (3.2)
EFECTE

În practica concepţiei, realizării şi functionării sistemelor tehnice sau de


producţie, eficienţa economică a asimilarii, producerii şi utilizării acestora se
determină în mai multe etape:

a - Eficienţa economică prognozată, se foloseşte la elaborarea


prognozelor dezvoltării ramurilor ştiinţei şi tehnologiei, a planurilor de
dezvoltare strategice, a studiilor tehnico - economice, temelor de cercetare şi de
proiectare.
b - Eficienţa economică antecalculată, se utilizează după elaborarea
proiectelor de execuţie şi a antecalculaţiilor de preţ pentru calcularea efortului
necesar şi a efectelor scontate.

c - Eficienţa economică postcalculată (analizată), se utilizează după


intrarea în funcţionare normală a sistemelor tehnice sau de producţie
considerate. În acest moment se va calcula efortul şi efectul necesar real ce se
utilizează pentru a realiza ieşirile dorite. Acum se pot vedea eventualele
diferenţe care există între eficienţa prognozată şi cea antecalculată, comparativ
cu eficienţa economică postcalculată (realizată).
În cazul etapelor a şi b, se analizează întotdeauna mai multe posibilităţi şi
variante. În urma definitivării acestor variante se va trece la utilizarea analizelor
multicriteriale pentru a alege varianta optimă.
Implicând efectele utile, eficienţa economică se fundamentează pe
cuantificarea relaţiei rezultat - efort la un anumit produs sau grupă de produse
sau servicii, de unde apare şi complexitatea şi capacitatea acestei categorii de a
exprima laturile calitative ale oricărei activităţi. În acest scop se utilizează o
serie de indicatori de obicei în forma valorică care au un grad mare de
generalitate.
Eficienţa se raportează în special la producţia întreprinderilor. Cu toate
acestea, doar categoria de producţie, nu poate să dea o caracteristică suficient de
cuprinzătoare a măsurii în care activitatea unei întreprinderi, care are un anumit
grad de dotare tehnică se ridică la nivelul cerut privind eficienţa. Producţia
trebuie să satisfacă o necesitate, de aceea trebuie să fie calitativă. De asemenea
produsele obţinute trebuie să aibă un preţ acceptabil pentru a putea să fie
cumpărate. Se impune astfel să se realizeze nişte produse calitative, cu nişte
costuri reduse. Concurenţa care apare astăzi obligă întreprinderile să lucreze
mai eficient şi mai calitativ pentru a rezista pe piaţă. La un anumit nivel de
dotare tehnică, timpii operativi nu pot să fie reduşi, decât prin schimbarea
utilajelor cu altele mai performante, cea ce implică însă nişte fonduri de
_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 64
_______________________________________________________________________________________

investiţii mari care nu întotdeauna se justifică. Singura cale de scădere a


timpilor de execuţie este prin scăderea timpilor auxiliari şi cei de pregătire-
încheiere şi mai ales prin refacerea fluxurilor şi redimensionarea timpilor
afectaţi operaţiilor logistice. Din această necesitate au apărut şi noile metode de
organizare şi conducere a producţiei "Just in Time", "Kanban", etc.
Pentru a stabili dacă o întreprindere funcţionează bine trebuie analizată
activitatea acesteia atât din punct de vedere al eficienţei cât şi al eficacităţii şi al
economiei de resurse.
Eficacitatea este calitatea unei acţiuni de a produce rezultatele scontate şi
care se manifestă ca un criteriu de control al nivelului şi gradului de realizare a
obiectivelor stabilite [143]. Eficacitatea descrie modul în care o întreprindere
satisface cerinţele clienţilor, ceea ce înseamnă producerea bunurilor şi
serviciilor pe care clienţii le doresc, în momentul în care aceştia le doresc. Deşi
se poate afirma la o primă vedere că cele două obiective (eficienţa şi eficacitatea
par a fi câteodată în conflict), succesul unei întreprinderi depinde de
îndeplinirea simultană a amândurora. Dacă o întreprindere nu atinge simultan
cele două obiective amintite anterior ea poate muri.
Se va prezenta matricea eficienţă - eficacitate în Fig. 3.1. - adaptată după [181].

Înaltă Supravieţuire Prosperitate


(stare permanentă de
risc)

Eficacitate

Moarte sigură Agonie


(moarte lentă)

Scăzută

Scăzută Înaltă

Eficienţă

Fig. 3.1. Matricea eficienţă - eficacitate

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 65
_______________________________________________________________________________________

Se observă că cele două noţiuni nu pot supravieţui una fară alta într-o economie
normală de piaţă. În matricea de mai sus apar următoarele situaţii:

Eficienţă înaltă şi eficacitate înaltă = prosperitate - este situaţia cea mai


fericită, fiind singura soluţie viabilă pe termen lung. Prin aceasta se cheltuiesc
resurse minime pentru a realiza produse de foarte bună calitate, care sunt dorite
de clienţi, aceste produse ajungând la clienţi atunci când ei doresc (aici
intervine decisiv logistica). Este cazul unor întreprinderi româneşti sau mixte
private care s-au adaptat foarte repede cerinţelor pieţei, datorită flexibilităţii de
care au dat dovadă.

Eficienţă scăzută şi eficacitate înaltă = supravieţuire dar într-o stare


permanentă de risc - este o situaţie care poate dura, dar pentru o perioada
limitată de timp. Întreprinderea realizează produse de bună calitate dar cu un
consum foarte mare de resurse. Produsele sunt dorite de clienţi dar ele sunt de
obicei oferite cu preţuri mari (comparativ cu cele ale concurenţei), pentru a
acoperi costurile mari cu care sunt produse şi evident pentru ca intreprinderea
ce le oferă să aibă un profit. Cel mai elocvent exemplu este cel al produselor
agricole româneşti, care sunt în general de bună calitate, dar au preţuri mari
tocmai pentru a acoperi ineficienţa producătorilor.
Pentru o perioadă scurtă de timp se pot coborâ preţurile produselor oferite,
diminuarea făcându-se în dauna profitului, ceea ce are însă ca efect principal
stoparea dezvoltării firmei.

Eficienţă înaltă şi eficacitate scăzută = agonie sau moarte lentă - este situaţia
în care, cu o eficienţă mare se produc lucruri inutile, care nu interesează pe
nimeni. Acest caz poate apărea la o întreprindere care nu are un bun
compartiment de marketing şi care nu poate să anticipeze cerinţele clienţilor,
chiar dacă activitatea productivă efectivă este foarte bine organizată. Soluţia cea
mai bună ar consta în reorganizarea compartimentului deficitar (în speţă cel de
marketing). Este cazul unor întreprinderi private româneşti care nu şi-au deschis
nişte compartimente de marketing în adevăratul sens al cuvântului (nu doar
transformarea numelui).

Eficienţă scăzută şi eficacitate scăzută = moarte sigură - este situaţia în care


cu o eficienţa scăzută (cu costuri foarte mari) se produc lucruri care nu sunt
dorite de piaţă. Este cazul multor întreprinderi din industria românească care
produc pe stoc lucruri foarte greu vandabile.

În activitatea productivă, pe lângă eficienţă şi eficacitate apare încă un


element care influenţează direct buna funcţionare a întreprinderii şi anume
economia de resurse.

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 66
_______________________________________________________________________________________

Economia de resurse înseamnă achiziţionarea resurselor necesare pentru


activitatea respectivă la preţul cel mai redus posibil, fără a încălca însă
specificaţiile asupra acestor resurse. Este important să se ţină cont de întregul
proces de aprovizionare şi nu numai de preţul efectiv al respectivelor resurse. A
fundamenta o decizie de aprovizionare doar pe baza preţului poate crea mari
probleme şi anume:
- problema calităţii - interesul acordat doar preţului de achiziţie
poate provoca riscul de a cumpăra bunuri şi/sau servicii care nu respectă
întocmai specificaţiile impuse de scopul pentru care sunt necesare. Dacă
furnizorul este constrâns să ofere un preţ estimativ foarte redus pentru a-şi
asigura comanda, el poate fi tentat să reducă şi costurile de producţie (pentru a-
şi menţine marja de profit), dar periclitând nivelul de calitate.
- problema stocurilor - pentru cantităţi mari de materii prime se pot
obţine şi preţuri mai mici. În acest caz apare problema stocurilor şi a costurilor
de depozitare aferente acestora.
- programării în timp a livrărilor - dacă livrările se fac prea
devreme apare problema cheltuielilor cu depozitarea amintite mai devreme;
dacă livrările se fac prea târziu, apare posibilitatea întreruperii producţiei.
- furnizorilor - alegerea furnizorului trebuie să ţină cont de toate
aspectele dar în special de competenţa, eficienţa şi atitudinea acestora faţă de
afaceri.
Eficienţa, eficacitatea şi economia de resurse acţionează asupra unei
întreprinderi în domeniul măsurării performanţei ca şi în Fig. 3.2.

Intrări Ieşiri
Întreprinderea

Economie de resurse Eficienţă Eficacitate

Fig. 3.2. Economia de resurse, eficienţa şi eficacitatea în domeniul


măsurării performanţei

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 67
_______________________________________________________________________________________

În Fig. 3.2 se observă că economia de resurse este poziţionată şi


acţionează în principal în dreptul intrării în sistem (adică în momentul
aprovizionării cu resurse), eficienţa este poziţionată şi acţionează în principal în
dreptul procesului de producţie din interiorul întreprinderii, în timp ce
eficacitatea este poziţionată şi acţionează în principal în dreptul ieşirii din
sistem, adică în momentul distribuţiei produselor către potenţialii beneficiari.

3.2. Calculul eficienţei economice

Pentru calculul eficienţei economice în general este necesar să se


stabilească un model, în care eficienţa E poate fi exprimată ca o funcţie de
variabile care definesc sistemul. Validitatea acestui model este determinată de
precizia cu care este capabil să prevadă desfăşurarea ulterioară.

E = f (Xi, Yi) (3.3)

Xi = variabilele controlabile (cele ce pot fi schimbate după dorinţa


conducerii)
Yi = variabilele necontrolabile (cele ce nu pot fi controlate direct şi
independent de către conducere)

La nivel microeconomic determinarea eficienţei prezintă anumite


dificultăţi la repartizarea activităţilor pe locurile de muncă, ateliere, secţii,
precum şi la repartizarea optimă a unor resurse cum ar fi: capacităţile de
producţie, materiile prime, forţa de muncă, tehnologiile, etc.
În [126], se poate vorbi de :

-eficienţa economică la producător


-eficienţa economică la beneficiar
-eficienţa economică de perspectivă

Măsurarea efectelor trebuie să pornească de la utilizatorul produselor către


producător, prin aceasta, eficienţa putându-şi exercita rolul de categorie
economică sistemică.
Efectele se pot împarţi în două categorii distincte:
-cele care produc un spor de profit
-cele care produc o economisire de resurse (umane, materiale şi
financiare).
Economisirea de resurse duce însă automat la scăderea costurilor, aceasta
dând posibilitatea de a creşte beneficiul şi bineînţeles profitul, prin menţinerea
constantă a preţului produsului, sau de a menţine beneficiul iniţial prin
_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 68
_______________________________________________________________________________________

reducerea preţului, aceasta ducând evident la creşterea vânzărilor şi a profitului


întreprinderii. Modul în care se va acţiona este dat numai de conjunctura
economică a pieţei în momentul respectiv, aceasta dând de fapt indicaţiile
necesare privind luarea deciziei
Categoria de eficienţă economică se abordează din trei puncte de vedere:

1-analitică, prin care se face raportul dintre un efect al procesului de


producţie (volumul de producţie, economii în forma fizică, spor de calitate al
produselor) la o cheltuiala parţială dintr-o resursă (forţa de muncă, mijloace de
muncă sau obiecte ale muncii). De obicei eficienţa exprimată din punct de
vedere analitic presupune exprimarea fizică atât a efectelor cât şi a cheltuielilor
respective. Indicatorii care se înscriu în această sferă sunt: productivitatea fizică
a muncii, randamentul fizic al utilajelor, consumurile specifice de materiale,
timpul de lucru al utilajului pe unitatea de produs, norma de timp ce se
repartizează muncitorului. Aceşti indicatori se analizează în toată dinamica lor.

2-analitico-sintetică, în care cheltuielile parţiale şi efectele menţionate


sunt exprimate valoric, cea ce presupune însumarea unor cheltuieli şi efecte
diferite ca structură şi natură. Indicatorii utilizaţi sunt: productivitatea valorică a
muncii, indicatorii de valorificare superioară a resurselor, viteza de rotaţie a
stocurilor, rotaţia mijloacelor circulante, etc.

3-sintetică sau integrală, exprimând raportul dintre unul din efectele


menţionate, nu cu o singura resursă sau cheltuială parţială, ci cu o grupă de
resurse sau de cheltuieli, ori cu mai multe grupe: resursele consumate exprimate
în costuri totale, resurse - mijloace fixe şi circulante, investiţii. În acest caz
eficienţa poate lua una dintre formele următoare:

-productivitate, când efectul este exprimat prin producţie


-economicitate, când efectul îl constituie economiile de resurse
-rentabilitate, când efectul îl constituie beneficiile realizate

Eficienţa sintetică se poate manifesta în două forme:

-simplă, când ea se exprimă prin indicatori sintetici care se referă numai


la o grupă de cheltuieli şi la unul din efectele de producţie (economii de resurse
spre exemplu)
-complexă, care redă o imagine mai completă asupra rezultatelor cu care
sunt cheltuite două sau mai multe resurse

Modul de analizare a eficienţei economice se face în următoarele etape [75]:

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 69
_______________________________________________________________________________________

1-Fixarea riguroasă a conţinutului fiecărui factor fundamental. Aici se are


în vedere şi conţinutul şi sfera indicatorilor care exprimă nivelul factorului de
perfecţionare, precum şi aceştia din urmă şi nivelul indicatorilor economici de
cheltuieli, de efecte şi de eficienţă corespunzători.
2-Măsurarea nivelului propriu de perfecţionare tehnică pentru fiecare
factor fundamental. Scopul urmărit prin stabilirea nivelurilor de perfecţionare
tehnică al factorilor fundamentali îl reprezintă constituirea unor ecuaţii de
regresie care, pe baza unor date statistice reale şi a unor prognoze să reflecte
legăturile cauzale dintre creşterea nivelului de perfecţionare tehnică a unui
factor şi mărimea efectelor şi eficienţei corespunzătoare fiecărei trepte. Evoluţia
indicatorilor de eficienţă are un punct de extrem (maxim sau minim), căruia îi
corespunde varianta optimă de intensificare calitativă a factorului.
3-Determinarea cheltuielilor directe şi indirecte pentru crearea,
perfecţionarea şi introducerea în producţie a fiecărui factor fundamental
analizat.
4-Determinarea efectelor economice (directe şi indirecte).
5-Determinarea indicatorilor de eficienţă (sporul de productivitate, sporul
de rentabilitate a cheltuielilor, economicitatea, etc.)

3.3. Eficienţa economică adaptată sistemelor logistice

În subcapitolul 3.1, s-a definit conceptul de eficienţă economică în


general. Se observă ca în majoritatea cazurilor eficienţa economică se
raportează într-un fel sau altul la producţie. Deoarece un sistem logistic este
integrat într-un sistem de producţie complex, ceea ce este general valabil pentru
sistemul de producţie, este valabil şi pentru sistemul logistic. Diferenţa constă
în stabilirea indicatorilor de eficienţă, pentru sisteme logistice ei având
caracteristici specifice.
Eficienţa economică a unui sistem logistic se poate determina în mai
multe etape:

1 - Eficienţa economică prognozată pentru un sistem logistic, se


utilizează la elaborarea prognozelor privind introducerea unui nou sistem
logistic sau modificarea de substanţă a celui existent. Acest tip de eficienţă este
foarte utilizat în momentul de faţă în România, când se prevăd diferite scenarii
de dezvoltare mai rapidă a ţării, ramurii industriale sau a unei întreprinderi.
Bineînţeles că aceste prognoze sunt făcute de către specialiştii în domeniu. Pe
baza acestei eficienţe prognozate, care poate să fie optimistă sau pesimistă se
pot face nişte calcule preliminare, privind costurile introducerii unui nou sistem
logistic sau modificarea celui existent.

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 70
_______________________________________________________________________________________

2 - Eficienţa economică antecalculată pentru un sistem logistic, se


utilizează pentru elaborarea proiectelor privitoare la noul sistem logistic şi
pentru anumite antecalculaţii de preţ. Ea este mult mai apropiată de realitate
decât cea prognozată, deoarece se beneficiază de mult mai multe date concrete.

3 - Eficienţa economică postcalculată pentru un sistem logistic, se


utilizează după începerea funcţionării noului sistem logistic. În urma calculării
acesteia se va putea evidenţia diferenţa dintre prognoze şi realitate.
În cazul eficienţei economice prognozate şi a celei antecalculate se folosesc
metodele multicriteriale pentru a stabili varianta optimă dintre toate soluţiile
propuse în prealabil.

Indicatorii de eficienţă economică care se pot aplica sistemelor logistice îi


vom prezenta în continuare:

1 - Durata de recuperare a investiţiei necesare introducerii unui nou


sistem logistic Drisl

Ii
Drisl = [ani] (3.4), în care
Eani

Ii - investiţia necesară pentru introducerea noului sistem logistic [lei].

În această invesţie intră următoarele:


-costul noilor mijloace fixe componente ale sistemului logistic;
-costul cursurilor de specializare urmate de utilizatorii noului sistem;
-costul software-ului utilizat de noul sistem, etc.

Eani - economiile valorice anuale pe care le realizează utilizatorul noului


sistem logistic [lei].

Aceste economii rezultă în special din:


-reducerea timpilor de aşteptare între operaţii;
-diminuarea pâna la eliminarea unor cheltuieli de depozitare (în cazul
sistemului "Just in Time");
-reducerea cheltuielilor de transport;
-reducerea cheltuielilor necesare pentru spaţii (prin utilizarea mai
judicioasă a lor);
-reducerea cheltuielilor cu distribuţia produselor.

2 - Eficienţa utilizării noilor mijloace fixe Ei:

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III
Mocan Marian – Logistica 71
_______________________________________________________________________________________

Qm
Ei = [lei/leu] (3.5), în care
Ff

Qm - producţia obţinută prin utilizarea noului sistem logistic [lei/an];


Ff - valoarea mijloacelor fixe achiziţionate pentru buna funcţionare a
sistemului logistic [lei].

3 - Coeficientul de eficienţă a îmbunătăţirii calităţii produselor prin


utilizarea noului sistem logistic:

Et
eci = [lei/leu] (3.6), în care
C tc

Et - economiile totale obţinute prin îmbunătăţirea calităţii [lei];


Ctc - costul total al asigurarii calităţii [lei].

4 - Coeficientul de eficienţă al progresului organizatoric eoi :

Eto
eoi = [lei/leu] (3.7), în care
C to

Eto - efectele totale ale introducerii progresului organizatoric [lei];


Cto - cheltuielile totale cu introducerea progresului organizatoric [lei];

Indicatorii de mai sus, reflectă modul în care utilizarea unui nou sistem logistic
duce la o eficienţă sporită. De altfel în momentul de faţă, principalul obiectiv pe
care şi-l propun marile firme este acela de a-şi adapta sistemul logistic la noile
cerinţe impuse de procesul tehnologic.

_______________________________________________________________________________________
Capitolul III