1812

Povestile Fratilor Grimm

Jacob Ludwig Grimm si Wilhelm Carl Grimm

Grimm, Jacob (1785-1863) și Wilhelm (1786-1859) - filologi germani a căror colectie cunoscuta
în limba engleză ca " Grimm’s Fairy Tales," este o capodoperă literara atemporala. Frații Grimm
au transcris aceste povești direct din folclor și din basmele povestite lor de către săteni.
Rumpelstiltskin (1812) - celebra poveste a fiicei unui morar, care trebuie să prefaca paie de fan
în aur pentru rege, fie isi pierde viața. Un pitic vine în ajutorul fetei, dar o face sa promita ca-i va
da in schimb primul ei născut.

 A fost odata un morar sarman, dar care avea o fiica foarte frumoasa. Intr-o zi i se oferi ocazia de
a vorbi cu regele si, ca sa se faleasca, ii spuse ca fiica sa ar putea scoate aur din paie.

Regele i-a raspuns morarului:

-Ma incanta acest talent. Daca fiica ta este atat de iscusita precum spui, adu-o maine la palat ca
sa faca o demonstratie.

Cand ii fu prezentata fata, regele a incuiat-o intr-o camera destul de plina de fan, dandu-i o furca
si un fus de tors, i-a spus:

-Apuca-te imediat de treaba. Pana maine dimineata toate aceste paie trebuie toarse si
transformate in aur. Daca nu se va intampla asta, vei muri. Apoi, incuie usa cu cheia, lasand-o pe
fata singura inauntru.

Fetita morarului s-a asezat in coltul camerei si nu avea nicio idee despre ce trebuia sa faca: nu
avea cunostinte despre a transforma fanul in aur, iar disperarea ei a crescut atat de mare incat in
final incepu sa planga. Apoi, imediat usa se deschise si aparu un pitic care-i spuse:

-Buna seara, morarito, de ce plangi?

-Vai de mine!, ii raspunse fata, Trebuie sa transform toate aceste paie in aur si nu stiu cum sa o
fac.

- Ce-mi dai ca sa-l torc eu pentru tine? intreba omuletul.

- Colierul meu, raspunse fata.

Piticul lua colierul si asezandu-se langa furca de tors, in trei clipe umplu caneaua. Puse apoi alta
si alta, pana termina de tors toate paiele. Canelele fura transformate apoi in aur.

Dimineata veni regele, care se bucura nespus cand vazu atata bogatie. Dar lacomia sa il
determina sa ceara mai mult. Porunci ca fiica morarului sa fie dusa in alta camera, mult mai mare
si doldora de paie.

Apoi ii porunci fetei sa le toarca pe toate peste noapte.

Morarita incepu sa planga, dar ii veni din nou in ajutor piticul si o intreba:

-Ce-mi vei da ca sa muncesc eu din nou in locul tau?

- Inelul de pe deget, a raspuns ea.
Asa ca micul prieten a luat inelul si a inceput iar sa lucreze si sa cante, iar cand se facu dimineata
tot fanul era transformat in aur stralucitor.
Regele se bucura nespus vazand acest lucru, dar pentru rege nu era niciodata prea mult aur, a
poruncit ca fata morarului sa fie pusa intr-o camera si mai mare plina cu fan, spunandu-i:

- Si pe acesta vreau sa-l transformi tot intr-o noapte, iar daca reusesti si de data aceasta, ma voi
casatori cu tine.

In gandul sau, regele isi zise: «Chiar daca e fiica de morar, nu voi mai gasi o femeie cu insusiri
mai bune.»

Cand fata ramase singura, piticul aparu pentru a treia oara si spuse:
- Ce-mi vei da sa muncesc pentru tine de data aceasta?
- Nu mi-a mai ramas nimic,a spus ea.
- Atunci, a zis piticul, promite-mi ca imi vei da primul tau copil, cand vei fi regina.
"Asta nu se va intampla niciodata" , s-a gandit fata. Dar cum nu avea incotro, s-a invoit si i-a
promis piticului ceea ce a cerut, dupa care acesta incepu sa invarta fusul pana cand fanul a fost
transformat in aur.
Cand a venit regele dimineata si a vazut ceea ce isi dorea, n-a mai putut sa dea inapoi, ci s-a tinut
de cuvant; asa ca s-a casatorit cu frumoasa fata a morarului,care a devenit regina.

La sfarsitul anului, regina a adus pe lume un copil frumos si sanatos, dar a uitat complet de pitic,
iar intr-o zi acesta a aparut in camera ei si i-a spus:

- Da-mi acum ce mi-ai promis.

Regina se ingrozi si ii oferi piticului toate bogatiile regatului in schimbul copilului, dar piticul
spuse:
- Nu. O fiinta valoreaza pentru mine mai mult decat toate bogatiile pamantului.
Apoi regina izbucni in lacrimi si rugaminti, iar piticului i se facu mila de ea

- Iti dau trei zile si daca in acest rastimp imi vei ghici numele, atunci vei pastra copilul.
Acum, regina statea treaza toata noaptea gandindu-se la toate numele pe care le auzise vreodata.
Ba, a trimis si mesageri peste tot, sa afle unele noi.
A doua zi, piticul a  sosit, iar ea a inceput sa insire: Caspar, Melchior, Balthazar si toate
numele pe care si le amintea; a parcurs o lista intreaga, dar, de fiecare data, el raspundea:
- Doamna, nu acesta este numele meu.
A doua zi, regina a cerut o lista cu toate numele servitorilor din vecini si apoi i-a spus piticului
cele mai neobisnuite nume posibile, precum: Costite fripte, sau Ciot, sau Picioare strambe? Dar
piticul raspundea doar:
- Doamna, nu acesta este numele meu.
A treia zi, s-a intors un mesager si i-a spus:
- N-am putut gasi niciun nume nou, dar in timp ce traversam padurea, am urcat pe un deal inalt si
undeva aproape era o casuta, iar in fata casutei un foc, iar in jurul focului un pitic ce sarea intr-un
picior si striga:

- Azi fac paine, maine bere, apoi ii iau reginei fiul. Si vai, sunt fericit ca nimeni nu va sti ca
numele meu e Rumpelstiltskin. Nu va puteti imagina ce fericita a fost regina cand a auzit acel
nume si curand dupa aceea cand pititcul s-a intors, acesta a intrebat:

- Deci Doamna mea regina, cum ma numesc?

Ea i-a raspuns mai inati:

- Te numesti cumva Jack

- Nu, a raspuns el

- Dar poate Harry? A intrebat ea

- Nu

- Atunci poate numele tau e Rumpelstiltskin!

-O vrajitoare ti-a spus! Sigur o vrajitoare ti-a spus, a zis pititcul si a inceput sa planga si sa bata
din picioare deznadajduit.