Trinitratul de glicerină

Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și chimistul
Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a speriat de potențialul de distrugere
a substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta. În 1867 chimistul suedez
Alfred Nobel reușește să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pământ
poros din schelete de diatomee (specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv „clasic”
a fost produs din nitroglicerină și nitrat de celuloză, în anul 1875, și a fost folosit la săparea
tunelului Gotthard Elveția, într-o rocă foarte dură. Nitroglicerina stă la baza explozivilor clasici
de azi, înlocuind praful de pușcă.
În condiții normale de temperatură și presiune, nitroglicerina este un lichid incolor și inodor cu
o solubilitate redusă în apă, având un gust dulceag, care administrat chiar în doze relativ mici
provoacă dureri de cap. Punctul de topire variază între 2,8 °C și 13,5 °C în funcție de izomer.
Datorită prezenței grupelor nitro- în molecula sa, este o substanță relativ instabilă, care
reacționează violent la un aport relativ mic de energie, având o reacție puternic exotermă.
Nitroglicerina explodează deja la energia de ciocnire a unui ciocan de 2 kg care cade de la 10 –
12 cm înălțime, lichidul devenind într-un timp scurt gaz, ceea ce duce la o creștere rapidă a
volumului.

Proprietăți:
- Punct de topire: 13,2 °C - Solubilitate în apă: 1500 mg/L la 20 °C - Presiunea gazelor: 3,5·10-4 mbar la
20 °C - Viteza de detonație: 6700-8350 m/s - Densitate: 1,599 g/cm³ - Bombarea recipientului de
experiență: 520 ml/10 g - Sensibilitate la lovire: 0,2 Nm (0,02 kpm) - Sensibilitate la frecare: până la 36
kp nici o reacție - Puterea calorica: 6,535 MJ/kg - Echivalent TNT: 2.0 - Volumul produselor
exploziei:720 l/kg

Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită sensibilită ții deosebite
la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie fă cută cu foarte mare atenție. Chimistul suedez Alfred Nobel
înlă tură acest dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită . Aceasta explodează numai sub
influența unei capsule de fulminat de mercur, iar procentul de 25% kieselgur inactiv reduce capacitatea de
explozie a nitroglicerinei. În anul 1875, Nobel amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând
astfel gelatina explozivă (blasting gelatine) care consta din 87-93o/o nitroglicerina si 13-7o/o
nitroceluloza.Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având punctul de îngheț mai
scă zut, de -22 °C. Datorită punctului de fierbere mai scă zut, nitroglicolul nu este însă utilizat în ță rile
calde. Nitroglicerina este în prezent folosită în cantită ți mici la mă rirea puterii substanțelor explozive pe
bază de salpetru.

De: Popescu Tudor

Pop Darius S.