SURSE DE APRINDERE DE NATURA MECANICA

Spre deosebire de scanteile electrice, care sunt de tipul descarcarilor electrice,

scanteile mecanice sunt particule materiale, de dimensiuni mici (de ordinul
micronilor), provenite din diferite operatii de prelucrare a metalelor sau din ciocniri
mecanice. Desi, ca sursa de aprindere intervin prin potentialul lor termic, sunt
individualizate prin natura activitatilor mecanice ce le genereaza.
Numarul incendiilor datorate unor surse de aprindere de natura mecanica
(frecare, scantei) este redus, in comparatie cu alte surse.

FRECAREA
Frecarea este un proces de natura moleculara-mecanica-energetica, care are loc
intre doua suprafete in contact, in miscare relativa, supuse la o forta normala de
apasare. Frecarea este intotdeauna insotita de incalzirea corpurilor in contact – caldura
disipata fiind rezultat al lucrului mecanic depus pentru invingerea rezistentei de
frecare.
Prin frecare, suprafete in contact ajung la temperaturi suficient de ridicate (200
– 300oC) pentru a initia aprinderea unor materiale combustibile aflate in vecinatate. In
alte cazuri, caldura degajata in procesul de frecare este suficienta pentru
descompunerea unor substante a caror componenti volatili se aprind ulterior cu
usurinta. Este cazul agentilor porogeni cu ajutorul carora se produce cauciucul
expandat sau materiale plastice expandate, sau a sarurilor diaze care se folosesc la
producerea indigoului.
Situatiile in care frecarea poate duce prin caldura disipata la initierea unor
incendii sunt:
- lipsa lubrefiantului sau ungerea necorespunzatoare a unor piese de diverse
mecanisme, cel mai frecvent in cazul conlucarii unui lagar cu un arbore;
- orice lagara care nu este lubrefiat corespunzator poate deveni o sursa de aprindere
pentru un material combustibili din vecinatate;
- gripajul – un fenomen periculos ce se manifesta sub forma de puncte de sudura
locale si smulgeri cu rizuri adanci sau blocaj total; in cazul motoarelor electrice
fenomenul este insotit si de acumularea unor tensiuni importante prin autoinductie;
- prezenta, intre suprafetele in contact, a unor corpuri straine (nisip, praf, particule de
metal etc.);
- montarea defectuoasa a lagarelor si a arborelui, ce poate duce la frecarea arborelui pe
carcasa; in acest caz intervine o tocire intensa a arborelui si a carcasei, combinata cu o
incalzire locala intensa a acestor elemente; pot fi observate scantei;
1
- montarea necorespunzatoare a elementelor aflate in rotatie poate duce la lovirea lor
de elementele fixe; fenomenul este periculos indeosebi la rotoare de mare viteza (in
cazul avioanelor), cand caldura disipata poate topi carcasa;
- frecarea in ferodoul autovehiculelor sau blocarea sabotului de franare pe tambur
dezvolta caldura suficienta pentru aprinderea cauciucului; analog, franele vagoanelor
de cale ferata se pot supraincalzi, provocand aprinderea materialelor componente.
Incalzirea lagarului la temperaturi ridicate (500 – 800oC), poate constitui sursa de
aprindere in doua imprejurari favorizante:
- fie suprafata de temperatura ridicata initiaza aprinderea unor combustibile din
vecinatate (praf, material lemnos) sau a unor amestecuri gaz-aer inflamabile;
- fie se poate atinge temperatura de topire a metalului, ceea ce provoaca topirea
cuzinetilor sau a diferilor impuritati.

SCANTEI MECANICE
Scanteile mecanice sunt particule mici (cu diametrul de cativa microni) de
metal prelucrat, care se incalzesc pana la incandescenta in traiectoria pe care o
parcurg. Daca in zona in care se produc aceste scantei exista materiale combustibile
(in special materiale fibroase in vrac) sau amestecuri explozive, nu poate fi neglijata
posibilitatea initierii unor aprinderi sau explozii.
Dupa modul de prelucrare (legat de operatiuni mecanice sau de utilizarea
sculelor mecanice) scanteile de acest tip se pot clasifica in:
- scantei de soc;
- scantei de frecare;
- scantei de abraziune
a) Scanteile de soc se produc la contactul brusc (lovire, ciocnire, izbire s.a.) intre
diferitele obiecte metalice, la operatiuni cum ar fi:
- operatiuni mecanice cu dalti, domuri etc.;
- caderea sculelor pe pardoseli de beton sau metal;
- proiectarea obiectelor sau bucati metalice rupte in urma unor defectiuni pe suprafete
metalice;
- patrunderea accidentala a pieselor metalice (suruburi, piulite, cuie) in masini si
aparate in functiune (indeosebi cele in miscare rotativa);
- caderea sau manevrarea obiectelor (inclusiv butoaie, bidoane s.a.) la incarcarea si
descarcarea navelor, autovehiculelor, mijloacelor de transport intern, macaralelor;
- lovirea pardoselii de beton cu incaltaminte cu blacheuri in timpul mersului s.a.
b) Scantei de frecare. Scanteile insotesc un numar redus de procese de frecare.
Potentialul lor termic este mai scazut decat al scanteilor de soc sau abraziune.
Determinari experimentale (la frecarea otelului cu un disc de carborund) au stabilit o
valoare medie a temperaturilor scanteilor produse prin frecare de 900oC, cu valori
2
maxime in jur de 1600oC. Scanteile de frecare pot aprinde numai amestecurile cu aer
ale hidrogenului, acetilenei, etilenei, oxidului de carbon, sulfurii de carbon.
c) Scantei de aschiere si abraziune. In urma operatiilor mecanice de aschiere si
polizare a metalelor se produc cantitativ mai multe scantei decat in celelalte cazuri.
Scanteile generate au diametrul intre 50 – 200 μm si temperaturi peste 800oC. In cazul
unor traiectorii mai lungi si la durate de 2 – 3 s pot fi atinse temperaturi mai ridicate
care pot initia aprinderea unor amestecuri combustibile.

RECOMANDARI PREVENTIVE
a) In incaperile in care este posibila formarea amestecurilor explozive:
- se vor utiliza numai scule speciale, din metale sau aliaje care nu produc scantei
capabile sa aprinda amestecuri explozive (bronz, cupru, beriliu);
- protejarea zonelor potabile de impact sau frecare cu diferite materiale care nu produc
scantei (garnituri de cauciuc, klingherit, mase plastice), imersare in lichide de racire;
- inlocuirea, din zonele probabile de impact cu aluminiul, a otelului, de regula,
corodat, cu un alt material sau, in conditii limita, chiar cu aluminiul;
- suprimarea sau substituirea unor operatii si manevre periculoase si combaterea
neglijentelor in efectuarea acestora;
- paletele ventilatoarelor sa fie executate din materiale neferoase;
- pardoselile trebuie sa fie de tip antiscantei (asfalt, calupuri de lemn);
- piesele si elementele in contact trebuie protejate cu carcase nemetalice, mentinute
curate, lubrifiate frecvent si supuse unor inspectii periodice.
b) La masinile si aparatele cu piese in miscare:
- se va evita patrunderea in interior a unor piese metalice: cuie, suruburi s.a.
(separatoare magnetice);
- se vor inlatura operativ cauzele ce provoaca fenomene sau zgomote neobisnuite in
lagare sau in zone de contact;
- se vor inlatura materialele combustibile din apropiere (indeosebi la masinile de mare
turatie sau viteza).
c) Operatiuni mecanice cum ar fi: polizarea , rectificarea s.a. nu trebuie efectuata in
locuri in care scanteile rezultate ar putea intra in contact cu materiale combustibile sau
amestecuri explozive.
d) Se va asigura transportul in conditii de siguranta, fara socuri si frecari, a
materialelor care se descompun usor.

SURSE DE APRINDERE NATURALE

In aceasta categorie intra incendiile initiate independent de vointa omului sau cauze
tehnice, datorita unor surse de aprindere naturale, cum ar fi: descarcarile electrice
atmosferice si radiatia solara.
3
Fenomene naturale cum ar fi: cutremure de pamant, furtuni puternice, meteoriti s.a.
pot favoriza provocarea unor instalatii, dar nu constituie prin ele insasi surse de
aprindere.

TRASNETUL
Trasnetul este o descarcare electrica disruptiva aperiodica, de mare intensitate,
care se produce in timp de furtuna, intre nori si pamant, prin interiorul unor canale de
aer ionizat.
Se pot deosebi:
- trasnet cald – descarcare caracterizata prin intensitate moderata, dar cu durata relativ
mare, astfel incat sarcina electrica trecuta prin canal este considerabila; produce
pagube, indeosebi prin efecte termice;
- trasnet rece – descarcare caracterizata prin intensitate foarte mare, dar durata mica,
sarcina trecuta prin canalul de descarcare fiind relativ mica (cativa coulombi); efectul
termic este redus, dar produce pagube prin efecte electrodinamica puternice.
Spre deosebire de fulger, trasnetul se produce cand diferenta de potential dintre
nor si pamantt (sau puncte mai inalte in legatura cu solul) este atat de mare incat poate
strapunge aerul ce joaca rolul unui izolator.
Descarcarea electrica disruptiva intre nor si pamant are loc prin intermediul
unor canale de aer ionizat mult ramificate.
Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o
anumita regiune. Indicele Keraunic K al unei zone geografice reprezinta numarul
mediu anual de zile cu furtuni cu descarcari electrice stabilit pentru zona respectiva pe
baza datelor obtinute in cel putin 10 ani consecutiv. Functie de acest indice se
stabilesc zone care alcatuiesc harta keraunica a unei tari. Cele mai frecvente descarcari
atmosferice sub forma de trasnet se produc in zona muntoasa sau deluroasa.

TRASNETUL CA SURSA DE APRINDERE

Fiind fenomen electric, trasnetul produce este asemanatoare cu orice trecere de
curent printr-un material. Efectele sunt amplificate de intensitatea deosebit de mare
intr-un timp scurt.
Efectul termic este cel care determina initierea unor incendii:
- In cazul materialelor bune conducatoare cu sectiune mare (de exemplu conductoare
pentru paratonere) rezistenta este mica, iar cantitatea de caldura disipata redusa,
pericolul de incendiu fiind diminuat.
- In cazul unor conductori de sectiune mica (sarme subtiri, conductori de antena) apar
urme vizibile de incalzire sau de topire. In urma descarcarilor extrem de puternice are
loc chiar volatizarea metalelor (cabluri de antena sau cupru volatile fara ca mantaua sa
fie inlaturata, antene radio-TV etc.).
4
- Contacte imperfecte, prin rezistenta de trecere mare, favorizeaza disiparea unei
cantitati mari de calduri ce poate topi metalul (de exemplu, locul de imbinare intre
doua burlane pentru scurgerea apei de ploaie). Analog, in cazul deteriorarii sau
montarii defectuoase a elementelor izolatiei la paratrasnet se produce topirea acestora.
- In cazul materialelor rau conductoare de electricitate (lemn, caramida etc.) o mare
parte din energie este transformata in caldura care incalezeste superficial sau masic
corpul respectiv, producand fenomene ca vaporizarea continutului de apa,
descompuneri chimice etc. Cand nivelul termic ajunge la temperatura de aprindere a
materialului din care este confectiona corpul, au loc aprinderea si initierea incendiului,
fenomen favorizat indeosebi de descarcarile de mica intensitate si lunga durata.
- Descarcarile atmosferice pot provoca aprinderea vaporilor de lichide inflamabile din
rezervoare, prin atingerea locala a unor temperaturi inalte (chiar de topire a tablei de
otel) la locul de contact cu lovitura de trasnet.

RECOMANDARI PREVENTIVE
- respectarea prevederilor Normativului I – 20 – 89/Normativului I7/2011- la
proiectarea si executarea instalatiilor de protectie impotriva trasnetului;
- verificarea periodica a instalatiilor de paratrasnet; verificarea periodica a prizelor de
pamant;
- la cladirile cu pereti din materiale combustibile (lemn, paie, carton asfaltat) montarea
conductorilor de scurgere la
pamant la distanta de cel putin 50 cm de elementele combustibile;
- executarea imbinarilor la elementele unui paratrasnet numai prin sudura si nu prin
nituire sau suruburi (doar cu
masuri suplimentare de asigurare);
- evitarea pozarii prizelor de pamant langa retelele de cabluri;
- legarea la pamant a oricarui obiect metalic masiv din gospodariile agricole (rezervor
de apa, grajduri metalice, tocator de paie etc.);
- evitarea coturilor bruste la conductorii de coborare, precum si deteriorarilor
mecanice a acestora.

RADIATIA SOLARA CA SURSA DE APRINDERE

Factorii care influenteaza radiatia solara la sol sunt:
- factorii meteorologici: gradul de acoperire a cerului cu nori, felul norilor, grosimea
stratului acestora, care diminueaza, in unele zile cu peste 90% cantitatea de radiatii ce
ajung la sol;
- ora din zi – prin unghiul sub care cad razele soarelui pe pamant. La unghiuri mai
mici de 90o, razele solare traverseaza o cantitate mai mare de aer atmosferic, astfel ca
absorbtia si dispersia radiatiilor este mai pronuntata ca la ora 12;
5
- anotimpul – valori maxime ale densitatii de putere radianta sunt intalnite primavara
ca urmare a opacitatii mai scazute a atmosferei, datorita curatirii aerului in perioada de
iarna prin precipitatii;
- durata de stralucire a soarelui (durata de insolatie).
Incendiile datorate radiatiei solare sunt rare, dar nu imposibile.
Pentru initierea unui incendiu, in urma actiunii indirecte (focalizare), a razelor solare,
sunt necesare anumite imprejurari favorabile:
- conditiile meteo, de timp si climatice favorabile (zi senina, primavara sau vara, la
amiaza, in zone cu insolatie mare);
- materialul aprinzibil trebuie sa se gaseasca la distanta focala (lucru ce poate fi stabilit
de expert);
- materialul trebuie sa fie usor aprinzibil (uscat, preincalzit s.a.);
- razelor solare sa poata actiona un timp suficient asupra unui punct precis al
materialului;
- obiectul ce a servit ca lentila intamplatoare sa nu fie murdarit de praf, paianjeni,
mascat de diverse ecrane, care sa impiedice concentrarea razelor solare in focar.
Probabilitatea de initiere a unor incendii folosind ca sursa de aprindere razele solare
este mai mare in cazul incendiilor intentionate, cand se utilizeaza dispozitive speciale
pentru dirijarea razelor solare spre zonele cu materiale usor aprinzibile.

RECOMANDARI PREVENTIVE
- indepartarea buteliilor si recipientilor cu gaze sub presiune din locurile expuse la
soare sau protejarea lor prin copertine si alte mijloace;
- indepartarea substantelor care se pot descompune sau autoaprinde din locurile
expuse razelor solare;
- indepartarea din locurile unde se afla materiale usor aprinzibile a obiectelor optice
(inclusiv cioburi de sticla) ce pot actiona in anumite conditii drept concentratori ai
razelor solare;
- vopsirea in culori deschise (alb, argintiu etc.) a rezevoarelor, conductelor cu
materiale usor inflamabile ca si a obiectelor combustibile pozate sub actiunea razelor
solare;
- vopsirea in culori reflectorizante a geamurilor incaperilor in care sunt depozitate
substante sensibile la actiunea razelor solare.