REFERAT

Substanțe și echipamente de stingerea

incendiilor

Profesor dr. ing.: Student:

Mușat Camelia-Elena Zănoagă Andreea-Cătălina
 Când se pierde controlul asupra unui foc apare conflagrația cu toate daunele care se pot
cauza. Astfel, putem numi conflagrație orice incendiu necontrolat, considerat ca o reacție de
combustie, în alte cuvinte, o reacție chimică inițiată și dezvoltată de o reacție activă, capabilă să
combine elementul de combustie cu un agent oxigenant. Pe lângă căldură, focul emite fum și/sau
flăcări și gaze cu proporții impresionante, dificil de controlat.
Există 6 tipuri de incendiu, toate clasificate și identificate după tipul de materiale găsite
în locația în care este prezent incendiul:
 Clasa A: materiale combustibile solide, în general de natură organică, a căror combustie are
loc în mod normal cu formare de jar(lemn, hârtie, haine,gunoi, mase plastice care nu se
topesc, etc.)
 Clasa B: lichide sau solide lichefiabile inflamabile (benzina, petrol, gaz, vopsele, etc.)
 Clasa C: gaze inflamabile (gaz metan, propan, butan, hidrogen, etc.)
 Clasa D: metale inflamabile (potasiu, sodiu, aluminiu, magneziu, etc.)
 Clasa E: instalații electrice: (întrerupătoare, motoare, transformatoare etc.) - abrogată în
România conform O.M.A.I Nr. 138/2015
 Clasa F: medii de gătit (uleiuri și grăsimi vegetale sau animale) în aparate pentru gătit

Substanțe de stingere
Apa este substanța de stingere cu cea mai mare eficacitate în ceea ce privește stingerea
incendiilor din clasa A, datorită căldurii latente de vaporizare mare. Pentru a se vaporiza,
„extrage” o cantitate mare din căldura necesară întreținerii incendiului. Ca urmare, efectul de
stingere al acestuia cu apă se realizează în principal, prin răcirea materialului care arde, dar și
prin izolarea suprafeței incendiate de oxigenul din aer precum și prin acțiune mecanică (când se
folosește sub formă de jet compact). Venind în contact cu materialul aprins absoarbe căldura, se
transformă în vapori și prin saturarea spațiului înconjurător, limitează accesul aerului spre
focarul incendiului. De asemeni, constituie totodată și un filtru pentru radiație termică, deci cu
excelentă capacitate de ecranare și protecție.
Metoda de stingere cu apă nu se poate folosi în cazul instalațiilor electrice sub tensiune,
deoarece este o bună conducătoare de electricitate și nici acolo unde sunt substanțe sau produse
chimice precum carbidul, metale ca sodiul și potasiul etc., unde poate genera explozii sau poate
determina degajarea de gaze combustibile care intensifică arderea.
Spuma se utilizează pentru incendii din clasa B. Pentru clasa A, eficacitatea este
diminuată, comparativ cu cea a apei. Spuma este foarte utilă împotriva incendiilor în care ard
combustibili lichizi, unde apa ar putea să întrețină focul. Ea trebuie aplicată în așa fel încât să
acopere materialul care arde, blocând contactul focului cu oxigenul. Acest lucru va duce în final
la stingerea focului din cauza lipsei oxigenului.
Pulberea stingătoare reprezintă un amestec de substanțe chimice solide, fin divizate,
având unul sau mai mulți componenți principali și o serie de aditivi pentru ameliorarea
caracteristicilor de mobilitate și depozitare.
După destinație, pulberile stingătoare sunt de două tipuri:
 de uz general - cele folosite pentru incendii din clasele A, B, C și pentru echipamente
electrice sub tensiune;
 de uz special - cele pentru incendii din clasa D.
Datorită capacității mari de stingere, se recomandă folosirea pulberilor la stingerea
practic a tuturor materialelor combustibile, a incendiilor de echipamente electrice sub tensiune,
precum și a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scăzute.
Dioxidul de carbon (CO2) are proprietăți de stingere comparabile cu cele ale apei, în plus
însă s-a constatat din practică faptul că acesta este o substanță de stingere „curată”. După o
stingere cu CO2 este necesară doar aerisirea spațiului incendiat și înlăturarea deșeurilor arse.
Datorită calității sale, dioxidul de carbon este folosit la stingerea incendiilor din clasele
A, B sau C cu câteva excepții, precum și a incendiilor de instalații electrice sub tensiune.
Din cauza proprietăților sale este neutilizabil la stingerea incendiilor din clasa D
(metale piroforice) sau pentru materiale care își furnizează singure oxigenul necesare combustiei.
Stingerea cu CO2 se aplică într-un număr foarte mare de cazuri. Datorită faptului că CO2 este un
gaz, înmagazinat de obicei în rezervoare (butelii) sub presiune, instalațiile sunt în majoritate
automatizate. Cel mai uzual se regăsește înmagazinat în butelii (stingătoare).
 Utilaje de stingere
Utilajele folosite la stingerea incendiilor sunt clasificate în funcție de substanța utilizată
pentru stingere, astfel:
În cazul folosirii apei:
 Pompe de mână;
 Motopompe – pompe actionate de motoare si transportate manual;
 Autopompe amplasate pe mijloace de transport in comun;
 Găleți de culoare roșie;
 Lopeți cu coadă;
 Târnăcop cu coadă;
 Răngi de fier;
 Scară împerecheată din trei segmente.

În cazul folosirii spumei:

 Stingătoare de mână cu spumă sau cu pulbere;
 Aruncătoare de spumă instalate pe cărucioare, cu o capacitate mai mare de producere a
spumei;
 Generatoare de spumă, care produc spuma, în cantități mari prin acțiunea apei asupra
unor compuși chimici in stare de praf;
 Stingătoare de mână cu tetraclorură de carbon care la folosire, determină apariția unui gaz
toxic. Se impune protecția căilor respiratorii;
 Stingătoare cu bioxid de carbon incărcate cu acid carbonic lichefiat care la ieșire se
transformă într-o masă de ceață și zăpadă;
 Stingătoare manuale cu prafuri chimice;
 Hidranți de capacitate mare;
 Pe lângă aceste mijloace de stingere se mai folosesc scări de incendiu, echipament, măști
de gaze, unelte de tăiat, mașini speciale de evacuat fumul, etc.
Bibliografie:
https://www.epralima.com/inforadapt2europe/promas/manuals/manual3_ro.pdf
https://www.cityfire.co.uk/news/fire-extinguishers-types/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Clas%C4%83_de_incendiu