Sunteți pe pagina 1din 5

Utilizarea stingătoarelor și hidranților din dotarea unității

BIBLIOGRAFIE:
 OMJ Nr. 10/C din 10 ianuarie 1995 pentru aprobarea „Normele specifice ale
activităţii din domeniul situaţiilor de urgenţă în cadrul Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor"
 Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.
500494 din 04.12.2017 privind aprobarea Normelor privind desfășurarea
activității de apărare împotriva incendiilor în sistemul administrației
penitenciare
 OMAI 163/2007, art.57

OBIECTIVE DIDACTICE:
 Să cunoască obligațiile ce îi revin ca membru în formațiunea de intervenție

Utilizarea stingătoarelor și hidranților din dotare

În funcție de natura materialelor sau substanțelor combustibile prezente în spatiile


afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate
astfel:

Clasa A: - incendii de materiale solide, a căror combustie are loc în mod normal cu
formare de jar (lemn, hârtie, materiale textile, rumeguș, cauciuc)
Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri,
vopsele, uleiuri, ceara, parafina)
Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).
Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc)

Produsele de stingere sunt substanțe naturale sau obținute prin diferite procedee
tehnologice, si care, introduse în zona de ardere, creează condițiile necesare pentru
încetarea procesului de ardere.

Apa - sub forma de jet compact, jet pulverizat, zăpada, are cea mai mare eficacitate
în stingerea incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizează în
principal, prin răcirea materialului care arde, dar si prin izolarea suprafeței incendiate fata de
oxigenul din aer cât si prin acțiune mecanică.
Fiind buna conducătoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la
stingerea incendiilor în instalațiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele
substanțe sau produse chimice (carbid, sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja
gaze combustibile
care intensifică arderea.

Spuma - din punct de vedere al procedeului de obținere, se clasifica în:


- spuma chimică (utilizata tot mai rar);
- spuma aeromecanică (fizica) - obținută prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer,
azot), într-o soluție apoasă de spumant.
Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectul de răcire, spumele reduc
evaporarea, izolează combustibilul de flacăra și împiedică accesul oxigenului si deci,
reaprinderea.
Spumele se utilizează pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa
A eficacitatea fiind diminuata, comparativ cu cea a apei.
Spumele nu se utilizează pentru stingerea incendiilor la instalații electrice sub
tensiune (pericol de electrocutare).

Pulberile sunt amestecuri de substanțe chimice solide, fin divizate, având unul sau
mai mulți componenți principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de
mobilitate si depozitare. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explica prin acțiunea
de inhibare a reacțiilor în lanț ale arderii.
Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturor materialelor
combustibile, a incendiilor de echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la
temperaturi exterioare foarte scăzute.

Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazează pe reducerea conținutului


procentual de oxigen (la o concentrație de 35% a aburului într-o incintă, arderea încetează).
Se utilizează numai la instalații speciale de stingere.

Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reacționează cu produsele de ardere


intermediare si, printr-o reacție în lanț, produc efectul de inhibiție și sting incendiul. Din
rațiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiți cu substanțe care au același efect de stingere, dar
nu ataca stratul de ozon.

Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C,


precum si incendiilor de instalații electrice sub tensiune, permițând stingerea prin doua
mecanisme: înlocuirea oxigenului si răcirea mediului.

STINGĂTOARE. Primele mijloace de intervenție în caz de incendiu sunt


stingătoarele, dispozitive de stingere acționate manual, care conțin o substanță care poate fi
refulata si dirijata asupra unui focar de ardere, sub efectul presiuni formate în interiorul lor.

Clasificare:
1. După tipul substanței de stingere:
 cu apa pulverizata;
 cu spuma chimica;
 cu pulberi;
 cu dioxid de carbon;
 cu haloni.
2. După modul de transport:
 portative (până la 10 kg, capacitate);
 transportabile (pe roți).
Refularea produselor de stingere conținute de stingătoare, se face sub efectul unei
presiuni interne, asigurată prin următoarele procedee:
- substanța de stingere este îmbuteliata sub presiune, energia de refulare fiind
asigurata de presiunea vaporilor substanței, la temperatura normală de funcționare (ex.
stingătoare cu CO2);
- presiunea este realizată de un gaz inert, de regula CO2, introdus în corpul
stingătorului în momentul utilizării; gazul este păstrat în butelii si eliberat prin spargerea unei
membrane sau prin deschiderea unui ventil (ex. stingătoare cu apa, pulbere sau spumă
mecanica);
- presurizarea permanentă a stingătorului (tip spray), cu azot sau aer comprimat (ex.
stingătoare cu pulberi).
Gazul de presurizare este generat prin reacția dintre 2 produse chimice (acid+baza),
amestecate în momentul punerii în funcțiune a stingătorului (ex. stingătoare cu spumă
chimică).
Cunoașterea si mânuirea stingătoarelor de incendiu din dotare

Stingătoarele din dotarea unității se clasifică şi au simbolurile, în funcţie de natura


substanţei de stingere pe care o conţin astfel:
- cu pulbere (P)
- cu dioxid de carbon (G)
Stingătoarele portabile cu pulbere (tip P) se utilizează la stingerea unui incendiu în
faza iniţială, în spaţii închise sau deschise, fiind recomandate pentru stingerea incendiilor de
natură electrică (aparatură electrică cu tensiuni de alimentare de până la 1000V).
Pulberea nu conţine substante periculoase pentru sănătatea oamenilor şi a mediului
înconjurător. Gazul propulsor- azotul (N2), este un gaz ecologic fără modificări de presiune
la variaţiile de temperatură.

Stingător portativ cu pulbere P6

Modul de utilizare al stingătoarelor de incendiu


1. Scoateţi piedica de siguranţă;
2. Îndreptaţi furtunul la baza focului;
3. Apăsaţi pârghia pentru a permite eliberarea agentului de stingere;
4. Mişcaţi stingătorul (furtunul) astfel încât să stingeţi incendiul.
1 2

3 4

Nu vă apropiaţi prea mult de foc!


Distanţa recomandată de la care puteţi folosi stingătorul în siguranţă este de 4-5
metri de la focarul de incendiu.
Stingătoarele portabile cu gaz (TIP G) se utilizează la stingerea incendiilor din
clasele: B lichide (benzină, petrol, ulei, alcool, vopsea, etc.), C gaze (metan, hidrogen,
propan, acetilenă, etc.) si E instalaţii electrice şi consumatori electrici sub tensiune de până
la 1000v (prize, cabluri de alimentare, calculatoare, motoare electrice, transformatoare, etc.)
Stingatoare cu gaz G5

Stingătoarele de incendiu sunt plasate în locuri vizibile şi uşor accesibile.


Instrucţiunile de funcţionare trebuie să fie lizibile.
Piedica de siguranţă trebuie să fie prezentă.
Stingătoarele trebuie să fie în stare bună, fără urme de rugină sau coroziune. Ele trebuie
inspectate periodic pentru a vă asigura că sunt în stare bună de funcţionare.
Stingătorul se curăţă şi se verifică periodic, urmărindu-se funcţionarea robinetului şi
etanşeitatea buteliei.

2. Alte echipamente de prevenire şi stingere a incendiilor aflate în dotare:


Hidrantul interior este o instalaţie de stingere alcătuită dintr-un tambur cu
alimentare axială cu apă, un robinet de închidere-deschidere, un furtun și o ţeavă de refulare
universal.
Mod de utilizare hidrant :
 se sparge sticla cutiei hidrantului cu un obiect dur,
 se verifică racordarea furtunului la flanşa armăturii,
 se desfăşoară furtunul către direcţia spaţiului incendiat,
 se montează ţeava de refulare la capătul liber al furtunului,
 se roteşte spre stânga şi până la maxim rozeta armăturii,
 se îndreaptă ţeava de refulare către spaţiul incendiat acţionându-se la baza flăcării.

ATENTIE! Nu se utilizează hidranţii, decât în momentul în care alimentarea cu


energie electrică este oprită!

S-ar putea să vă placă și