Sunteți pe pagina 1din 2

Glicerina

Materie prima pentru explozibili

Un material exploziv(explozibil), sau o substanță explozivă este o substanță (sau amestecuri de


substanțe) aflată în stare metastabilă, capabilă să sufere sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic,
o transformare explozivă în urma căreia reacționează rapid, se descompune brusc și violent cu
dezvoltare puternică de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii în mediul său
ambiant.

Glicerolul (C3H9O3) denumit și glicerină este cel mai simplu alcool trihidroxilic. Compusul este o
hidrocarbură cu 3 atomi de carbon, la care adiţionează 3 grupări hidroxid (-OH). Fiind un alcool
trihidroxilic, glicerolul mai poartă denumirea de 1,2,3 propantriol. . Sub formă de esteri ai acizilor
grasi(gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale și vegetale. Glicerina se obține
prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin
fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține din propilena căpătată la cracarea petrolului.
Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetice,, la fabricarea hartie, în
industria alimentară, în cosmetică șI farmaceutică.

nitroglicerinaNitroglicerina

Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și chimistul Ascanio
Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a speriat de potențialul de distrugere a substanței. O
cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta. În 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reușește să
producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un pămînt poros din schelete de diatomee
(specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv „clasic” a fost produs din nitroglicerină și nitrat
de celuloză,. Nitroglicerina stă la baza explozivilor clasici de azi, înlocuind praf de puscă.

Trinitratul de glicerină (nitroglicerina) este o substanţă utilizată în industria chimică, militară şi


farmaceutică. Acest compus stă la baza unor explozibili şi a unor medicamente destinate cardiacilor.
Denumirile acceptate pentru acest compus sunt: nitroglicerină, trinitroglicerină, trinitrat de glicerină,
trinitrat de glicerol, trinitrat de gliceril. Din punct de vedere chimic, ultima este cea mai corectă,
deoarece glicerolul care intră în reacţia de obţinere, îşi pierde calitatea de alcool, în urma combinării cu
radicalii anorganici azotaţi ai acidului azotic. O denumire veche, astăzi dată uitării, este aceea de
„explozivul uleios al lui Nobel” (în 1867 chimistul suedez Alfred Nobel reuşeşte să producă dinamita,
amestecând nitroglicerină cu un pământ poros fosilizat). Formula generală a trinitratului de glicerină
este: C3H5O9N3.

În stare pură, trinitroglicerina este o substanţă lichid-vâscoasă, incoloră, inodoră, cu gust dulceag. Prin
prezenţa grupărilor azotat, nittroglicerina este instabilă, trecând foarte repede, prin încălzire sau şoc
mecanic, în starea de gaz, fenomen ce conduce la creşterea bruscă a volumului de sute de ori (explozie).
Trinitratul de glicerină este o substanţă greu solubilă în apă dar uşor solubilă în alţi solvenţi organici, mai
ales alcool metilic, etilic şi acetonă.

Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită sensibilității deosebite
la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu foarte mare atenție. Alfred Nobel înlătură acest
dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită. Aceasta explodează numai sub influența unei
capsule de fulminat de mercur, iar procentul de 25% kieselgur inactiv reduce capacitatea de explozie a
nitroglicerinei. În anul 1875, Nobel amestecă nitratul de celuloză cu nitroglicerina, elaborând astfel
gelatina explozivă. Ulterior nitroglicerina va fi înlocuită de nitroglicol, acesta având punctul de îngheț
mai scăzut, de -22 °C. Datorită punctului de fierbere mai scăzut, nitroglicolul nu este însă utilizat în țările
calde. Nitroglicerina este în prezent folosită în cantități mici la mărirea puterii substanțelor explozive pe
bază de salpetru.

Reactia de descompunere 4 C3H5(ONO2)3 → 12 CO2 + 10 H2O + 6 N2 + O2Această reacție explică


puterea explozivă foarte mare a nitroglicerinei; după cum se observă din 4 părți de nitroglicerină rezultă
aproximativ 29 părți gaze.

S-ar putea să vă placă și