Lucrarea de laborator N 2

Studierea transformării Analog-Digitale a semnalelor folosind

MATLAB. Aproximarea datelor.

Scopul lucrării: Studierea transformării A/D a semnalelor folosind MATLAB.

Noţiuni teoretice.

Cele mai întrebuinţate semnale din punct de vedere practic, aşa ca

semnalul vorbirii, semnalele biologice, semnalele seismice, semnalele radar,
semnalele sonore şi diferite semnale de comunicaţie (audio şi video semnalele)
sînt analogice. Pentru prelucrarea semnalelor analogice cu prin intermediul
rocesoarelor digitale e necesar în primul rând de a transforma semnalele în
formă digitală. Această procedură se numeşte transformarea analog-digitală
(A/D), şi corespunzător dispozitivul e numit convertor A/D.
Conceptual procesul de transformare A/D e un proces cu trei trepte
(fig.1).

Fig.1 Părţile componente ale convertorului A/D

1. Discretizarea – e numită conversia semnalului continuu în timp în

semnal discret în timp prin luarea "probelor" din semnalul continuu în
timp. Deci, dacă xa(t) este semnalul de întrare a discretizatorului,
atunci xa(nT)=x(n) este semnalul de ieşire, unde T este intervalul de
discretizare.
2. Quantizarea – este conversia semnalului discret în timp cu valori
continue în semnal discret în timp cu valori discrete în timp. Valoare
fiecărei "probe" a semnalului e reprezentată printr-o valoare ce
aparţine unui set de valori posibile. Diferenţa dintre
 "probele"nequantizate x(n) şi cele quantizate xq(n) se numeşte greşala
(eroarea) quantizării.
3. Codarea - reprezentarea fiecărei valori quantizate a semnalului xq(n)
printr-un şir de valori binare
În multe cazuri de interes practic (semnalul vorbirii) e necesar de a
transforma semnalul digital în semnal de formă analogică. Procesul de
conversie a semnalului digital în semnal analogic e cunoscut ca conversie
digital-analogică (D/A). Orice conversie D/A e cunoscută ca "unirea
probelor" în semnalul digital pentru transformarea semnalului digital în
semnal analogic. Figura 2 ilustrează o simplă formă a transformării D/A,
numită aproximarea pe trepte ("zero-order hold" – eng.).
Un alt exemplu de aproximare posibilă este conectarea liniară a
perechilor consecutive a "probelor" (aproximarea liniară)

Fig. 2 Conversia D/A prin aproximarea pe trepte

Există multe forme de discretizare a semnalelor. Ne vom limita cu

descrierea discretizării periodice sau discretizării uniforme, care este cea mai
des folostă în practică. Discretizarea periodică se descrie :
x(n) = xa(nT) (1)
unde x(n) este semnalul discret în timp obţinut prin luarea "probelor" din
semnalul analogic xa(t) la fiecare T secunde. Această procedură este ilustrată
în fig. 3.

2
 Fig.3 Discretizarea periodică a semnalului analog.

Intervalul de timp T între "probele" consecutive se numeşte perioada

de discretizare, iar mărimea inversă - 1/T=F - este viteza de discretizare
("probe" pe secundă) sau frecvenţa de discretizare.
După cum am menţionat mai sus, semnalul digital e o consecutivitate
de valori ("probe") unde fiecare este reprezentată cu o precizie finită.
Procesul de conversie a semnalului discret în timp cu o amplitudine
continua într-un semnal discret în timp cu exprimarea fiecărei valori cu un
număr finit de valori se numeşte quantizare. Eroarea întrodusă în
reprezentarea semnalului cu valoarea continua cu un set de valori discrete se
numeşte eroarea quantizării sau zgomotul quantizării. Operaţia quantizării
"probelor" x(n) se notează Q[x(n)], iar xq(n) - un şir de "probe" quantizate:
xq(n) = Q[x(n)] (2)
Eroarea quantizării e definită ca un şir eq(n) de diferenţe dintre
valorile quantizate şi valorile reale ale "probelor" :

eq(n)=xq(n) – x(n) (3)

Acest proces este ilustrat în fig. 4 , unde e reprezentat un exemplu de

quantiyare a şirului :
0.9n, n≥ 0
X(n) = (4)
0, n< 0
obţinut prin discretizarea semnalului analogic exponenţial xa=0.9t , t≥ 0
cu frecvenţa de discretizare de 1 Hz.

3
 Fig. 4 Ilustrarea quantizării
În figura 5 este ilustrat procesul de discretizare şi quantizare a
semnalului analogic sinusoidal:

xa(t)=Acos 0 t (5)

Liniile orizontale reprezintă nivelele de quantizare. Liniile verticale

repretintă timpul de discretizare.

Fig. 5 Discretizarea şi quantizarea semnalului sinusoidal.

Delta conversie.

În discuţiile
despre cuantificare
s-a menţioţionat, că
în digital, un
eşantion poate lua
doar o serie de valori
foarte bine
4
specificate. Atunci când un singur bit este disponibil pentru codificare, acesta
poate reprezenta doar două valori: 0 sau 1. Pentru a modula semnalul
analogic, îl comparăm la fiecare moment de eșantionare cu poziția în care
semnalul cuantizat a fost la momentul anterior. Dacă semnalul analogic este
mai sus, se adaugă un flux 1 la fluxul digital. Dacă semnalul analogic este mai
jos, se adaugă un 0. Acest proces se numește conversia delta.

De la delta la delta-sigma
Modularea Delta este
o primă abordare deja
funcțională, dar este puțin
naivă și departe de cea
optimă: raportul calitate /
debit pe care îl oferă nu este
foarte interesant. Există o
modalitate de a face mai bine,
făcând intrarea modulatorului dependentă de ieşirea acestuia.
Explicații.
În această diagramă bloc,
funcția de flip-flop (bascule) este
de a sincroniza ansamblul la
frecvența de eșantionare aleasă.
DAC pe 1 biti, pur și simplu, are
funcția de a converti 1 și 0 la
ieșirea din flip-flop în tensiuni
electrice care pot fi comparate cu
semnalul de intrare: dacă ne
plasăm întotdeauna în exemplul
nostru de un semnal original
luând valorile sale între -100 și
100, un 1 va fi transformat în 100
și un 0 în -100. Astfel, semnalul
de ieșire al subtractorului este un
semnal de eroare care măsoară
diferența dintre semnalul de
intrare analogic și eșantionul
digital codificat pe un bit la
ieșirea codorului.

5
 Dar noutatea în convertorului delta-sigma este prezența unui
integrator la începutul șirului - de aici și "sigma". Acest integrator intervine
imediat după subtractor și are rolul de a "analiza" evoluția diferenței dintre
semnalul de intrare și semnalul de ieșire. Dacă această diferență este ridicată
în pozitiv, semnalul de ieșire al integratorului va crește foarte rapid (și invers
dacă diferența este mare în negativ).
Să presupunem că semnalul
analogic de intrare este aproape de
0: atunci, indiferent de valoarea
bitului de ieșire, semnalul de eroare
va fi mare (aproape -100 dacă bitul
de ieșire este 1, aproape 100 dacă
aste la 0). Ieșirea integratorului va
varia astfel foarte rapid, fie în sus
sau în jos, și foarte des se schimbă
semnul: comparatorul va alterna
între 1 și 0.

Dimpotrivă, dacă semnalul

nostru analogic este aproape de 100,
semnalul de eroare cu privire la
bitul la 1 va fi foarte mic, semnalul
de ieșire al comparatorului va varia
puțin și ieșirea comparatorului va
tinde să rămână stabilă la 1 În mod
similar, dacă semnalul analogic este
apropiat de -100, ieșirea
comparatorului va rămâne stabilă la
0.

Sigma delta şi conversia digital-analogică

Rezultatul acestei conversii delta-sigma se bazează pe faptul că valoarea
semnalului este o funcție a densității de biți 1 la un punct. Așa cum tocmai am
explicat, într-o locație unde se găsesc doar biți la 1, semnalul va fi aproape de
1; La o locație în care se găsesc doar biți la 0, va fi aproape de -100; În

6
schimb, dacă se găsește o alternanță regulată și echilibrată de 1 și 0, semnalul
va fi aproape de 0.

Exemplu:

Ordinea îndeplinirii lucrării de laborator.

1. Studierea transformării A/D

1.1 Lansaţi pachetul de programe MATLAB.

7
1.2 Culegeţi comanda demo – va apărea fereastra respectivă cu exemple in
MATLAB.

1.3 Găsiţi directoriul "Блок-схемы ", apoi deschideţi directoriul

"Блок-схемы DSP". În acest directoriu găsiţi fişierul "Sigma-Delta A/D
conversion" şi startaţi programul de demonstrare. Va apărea schema-bloc
reprezentată în fig. 6.

Fig. 6 Schema-bloc a convertorului A/D

1.4 Din comanda File deschideţi un nou fişier de modelare şi copiaţi

întreaga bloc-schemă în fişierul nou.

1.5 Startaţi modelarea şi urmăriţi semnalele de intrare şi de ieşire.

Schimbaţi forma semnalului (sinusoidal, triunghiular) de la „Generatorul
de semnale” şi urmăriți transformarea acestora.

8
1.6 Startaţi simularea şi urmăriţi schimbarea formei semnalului.

1.7 Schimbaţi forma semnalului de la sursa de semnale şi repetaţi p. 1.6

(semnal sinusoidal, în formă dreptunghiulară şi în formă de undă
triunghiulară).

Schema-bloc a convertorului A/D pentru semnalul de intrare sine (sinusoidal):

Schema-bloc a convertorului A/D pentru semnalul de intrare square

(dreptunghiular):

9
Schema-bloc a convertorului A/D pentru semnalul de intrare sawtooth
(triunghiular):

1.8 În directoriul "Блок-схемы DSP" găsiţi fişierul "Библиотека

блок-схем DSP" si deschideţi-l. Deschideţi fişierul "DSP Sincs", apoi
deschideţi fişierul "Simulink Sincs". Pentru a urmări forma semnalului,
adăugaţi ecranul de vizionare a semnalelor după toate blocurile din
schema-bloc. Salvaţi imaginile obţinute după fiecare bloc.

10
Scope1

Scope2

Scope3

11
2. Aproximarea datelor.
2.1 Aproximarea polinomială.
Interpolarea polinomiala “in sensul celor mai mici patrate” –
REGERESII POLINOMIALE.
Aproximarea polinomială se realizează cu ajutorul procedurii
polyfit(X,Y,n), unde n este ordinul polinomului de aproximare.
Reprezentaţi pe un singur grafic dependenţele polinoamelor de
aproximare după cum urmează:

x=[1 2 3 4 5 6 7 8 9];
y=[-1.1 0.2 0.5 0.8 0.7 0.6 0.4 0.1 -1];
p1=polyfit(x,y,1);
p2=polyfit(x,y,2);
p3=polyfit(x,y,3);
p4=polyfit(x,y,4);
stem(x,y); hold
x1=0.5:0.05:9.5;
y1=polyval(p1,x1);
y2=polyval(p2,x1);
y3=polyval(p3,x1);
y4=polyval(p4,x1);
plot(x1,y1,x1,y2,x1,y3,x1,y4), grid, set(gca,'FontName', ...
'Arial Cyr','FontSize',16)
title('Aproximarea polinomiala')
xlabel('Argumentul'),ylabel('functia'),grid

12
Notă: Schimbaţi parametrii semnalului y, notaţi noul semn
al prin yp şi repetaţi aproximarea polinomială pentru noul semnal.

2.2 Aproximarea “spline”.

Interpolarea de tip spline este folosita in cazul in care evolutia
datelor nu se poate incadra pe aliura unei functii polinomiale sau in
cazul in care se doreste desenarea datelor pe un grafic neted.
Curba este neteda definita de un set de polinoame, calculata, astfel
incata sa conduca la tranzitii “line” de la un polinom la altul.
Aproximarea “ spline” se realizează cu ajutorul procedurii
spline(X,Y,Xi).
Reprezentaţi aproximarea “cubic spline” după cum urmează:
x=-0.5:0.1:0.3;
y=[-1.1 0.2 0.5 0.8 0.7 0.6 0.4 0.1 -1];
stem(x,y); hold
13
x1=-0.5:0.01:0.3;
y2=spline(x,y,x1);
plot(x,y,x1,y2), grid, set (gca,'FontName', ...
'Arial Cyr','FontSize',16)
title('Aproximarea cubic spline')
xlabel('Argumentul'),ylabel('functia'),grid

14
Notă: Schimbaţi parametrii semnalului y, notaţi noul semnal prin ycs şi
repetaţi aproximarea „cubic spline” pentru noul semnal.

15
Concluzii

16
 Întrebări de control:
1. Cum este numit semnalul dacă acesta ia toate valorile posibile pe o
regiune finită sau infinită.
2. Cum este numit semnalul dacă acesta ia valorile pe o regiune finită de
valori.
3. Formulaţi definiţia unui semnal digital.
4. Formulaţi definiţia procedurii de discretizare.
5. Formulaţi definiţia procedurii de quntizare.
6. Conform criteriului Nyquist - frecvenţa de prelevare a mostrelor trebuie
să fie ?

1. semnal cu valoare continuă

2. semnal cu valori discrete
3. Formulaţi definiţia unui semnal digital.
Un semnal digital este un semnal care reprezintă date sub forma de secvență de
valori discrete. Un semnal digital poate lua doar o valoare dintr-un set finit de
valori posibile la un moment de timp.
Semnalul digital e o consecutivitate de valori ("probe") unde fiecare este
reprezentată cu o precizie finită.
Un semnal în timp discret care are un set de valori discrete se numește semnal
digital.

4. Discretizarea este conversia semnalului continuu în timp în semnal discret în

timp prin luarea "probelor" din semnalul continuu în timp. Deci, dacă xa(t) este
semnalul de intrare a discretizatorului, atunci xa(nT)=x(n) este semnalul de ieşire,
unde T este intervalul de discretizare

5. Procesul de conversie a semnalului discret în timp cu o amplitudine continua

într-un semnal discret în timp cu exprimarea fiecărei valori cu un număr finit de
valori se numește cuantizare

6. Frecvența de eșantionare trebuie să fie de cel puțin două ori mai mare ca
frecvenţă a semnalului eşantionat.

17
Conţinutul Dării de seamă.
- scopul lucrării,
- scurte noţiuni teoretice;
- bloc-schema convertorului A/D (perfecţionată).
- semnalele de intrare şi ieşire modelate (sinusoidal, dreptunghiular şi
triunghiular),
- imaginile obţinute la osciloscop după fiecare bloc,
- textele programelor de aproximare şi figurele obţinute;
- concluzii.

Literatura.

1. PROAKIS, John G.; MANOLAKIS, Dimitris G. Digital

Signal Processing Principles, Algorithms and Applications.
U.S.A. Prentice-Hall International, 1996, 596
p..ISBN0-13-394338-9
2. HAYKIN, Simon; VAN VEEN, Barry Signals and Systems,
New York, John Wiley and Sons, 1999, 694 p..
ISBN0-471-13820-7,
3. OPPENHEIM, Alan V.; SCHAFER, R. W; BUCK, J. R
Discrete-Time Signal Proccesing. London, Prentice-Hall
International, 1999, 870 p..
4. GRAMA, Lacrimioara Prelucrarea numerica a semnalelor
indrumator de laborator. Cluj-Napoca, U.T.Press, 2014, 223 p.
ISBN978-973-662-968-6
5. KERTÉSZ, Csaba-Zoltán; IVANOVICI, Laurențiu-Mihail
Procesarea digitală a semnalelor. Îndrumar de laborator. Universitatea
Transilvania, Brașov, 2009, 73 p.

18