Catedra de anatomie și anatomie clinică

Lector, dr. șt. med., Bendelic Anastasia

▪ Corpul uman constă din 206 oase:
1. Oase lungi (ossa longi) – 90;
2. Oase scurte (ossa brevia) – 28,
3. Oase plate (ossa plana) – 36,
4. Oase neregulate (ossa irregularia) – 48,
5. Oase sesamoide (ossa sesamoidea) – 4,
6. Oase pneumatice (ossa pneumatica) – 7.
▪ Membrul superior cuprinde
următoarele segmente:
1. Umăr (omos);
2. Braț (brachium);
3. Antebraț (antebrachium);
4. Mână (manus).
Scheletul membrelor (superioare și
inferioare) constă din:
1. Oasele centurilor (cingulum),
2. Oasele părților libere ale
membrelor (pars libera membri).
▪ Centura pectorală sau
centura scapulară (cingulum
pectorale s. cingulum
membrorum superiorum):
1. scapula sau omoplatul,
2. clavicula.
▪ Scheletul părții libere a
membrului superior (skeleton
partis liberae membri superioris):
1. humerusul,
2. ulna și radiusul,
3. oasele mâinii (oasele carpiene,
metacarpiene și falangele
degetelor).
▪ Clavicula (os lung):
1. Extremitate sternală (extremitas sternalis),
situată medial, pe care distingem fața articulară
sternală și impresiunea lig. costoclavicular.
2. Corpul claviculei (corpus claviculae), pe fața
inferioară a căruia se află șanțul mușchiului
subclavicular.
3. Extremitate acromială (extremitas
acromialis), situată lateral, pe care distingem fața
articulară acromială, tuberculul conoid și linia
trapezoidă.
▪ Scapula (os plat):
1. Trei margini: margine superioară,
margine medială, margine laterală;
2. Trei unghiuri: unghi superior, unghi
inferior, unghi lateral;
3. Două fețe (suprafețe): față anterioară
(sau costală) și față posterioară.
▪ Pe marginea superioară (margo superior) se
află:
1. Scobitura scapulară (incisura scapulae);
2. Procesul coracoid (processus coracoideus).

▪ Unghiul lateral (angulus lateralis) prezintă:

1. Fosa (cavitatea) glenoidă (fossa glenoidea);
2. Colul scapulei (collum scapulae).
▪ Fața costală (fasies costalis) sau fața
anterioară prezintă:
1. Fosa subscapulară (fossa subscapularis).

▪ Fața posterioară (facies posterior) prezintă:

1. Spina scapulei (spina scapulae), care se
termină cu acromionul (acromion);
2. Fosa supraspinoasă (fossa supraspinata);
3. Fosa infraspinoasă (fosa infraspinata).
▪ Clavicula situată subcutanat, reprezintă
limita dintre torace și gât.
▪ Ea poate fi palpată cu ușurință pe toată
lungimea ei (extremitatea sternală,
corpul, extremitatea acromială).
▪ Scapula situată pe fața posterioară a
trunchiului, corespunde coastelor II-VII.
▪ Ușor de palpat și adesea vizibile sunt:
spina scapulei, acromionul, marginea
medială, unghiul inferior și procesul
coracoid.
▪ Procesul spinos al vertebrei C7
reprezintă limita dintre gât și spate.
▪ Procesul spinos al vertebrei T3
corespunde cu spina scapulei.
▪ Procesul spinos al vertebrei T7
corespunde cu unghiul inferior al
scapulei.
▪ Humerusul (os lung):
1. Extremitate superioară = epifiză
proximală;
2. Corpul humerusului = diafiză;
3. Extremitate inferioară = epifiză
distală.
▪ Extremitatea superioară (proximală) prezintă:
1. Capul humerusului (caput humeri);
2. Colul anatomic (collum anatomicum);
3. Colul chirurgical (collum chirurgicum);
4. Tuberculul mare (tuberculum majus);
5. Tuberculul mic (tuberculum minus);
6. Șanțul intertubercular (sulcus
intertubercularis).
▪ Corpul humerusului prezintă:
1. Tuberozitatea deltoidă (tuberositas deltoidea) și
șanțul nervului radial (sulcus nervi radialis);
2. Trei margini: anterioară (margo anterior), laterală
(margo lateralis) și medială (margo medialis);
3. Trei fețe (suprafețe): anteromedială (facies
anteromedialis), anterolaterală (facies anterolateralis),
posterioară (facies posterior).
▪ Extremitatea inferioară (distală) prezintă:
1. Condilul humeral (condylus humeri), format de
trochlea humeri și capitulum humeri;
2. Epicondilul medial (epicondylus medialis) cu
șanțul nervului ulnar (sulcus nervi ulnaris);
3. Epicondilul lateral (epicondylus lateralis).

PS: Superior de capitulum humeri – fossa radialis, superior de

trochlea humeri – fossa coronoidea și fossa olecrani.
▪ Humerusul oferă pentru palpare:
tuberculul mare, tuberculul
mic, șanțul intertubercular,
epicondilul lateral,
epicondilul medial.
▪ Oasele antebrațului – ulna și
radiusul (oase lungi) – prezintă:
1. Extremitate superioară = epifiză
proximală;
2. Corp = diafiză;
3. Extremitate inferioară = epifiză
distală.
▪ Extremitatea superioară (proximală) prezintă:
1. Capul radiusului (caput radii);
2. Colul radiusului (collum radii);
3. Tuberozitatea radiusului (tuberositas radii).
▪ Corpul radiusului (corpus radii) prezintă 3 fețe și 3
margini.
▪ Extremitatea inferioară (distală) prezintă:
1. Procesul stiloid (processus styloideus radii);
2. Incizura ulnară (incisura ulnaris);
3. Fața articulară carpiană (facies articularis carpea).
▪ Extremitatea superioară (proximală) prezintă:
1. Olecranul (olecranon),
2. Procesul coronoid (processus coronoideus);
3. Incizura trohleară (incisura trochlearis);
4. Incizura radială (incisura radialis);
5. Tuberozitatea ulnei (tuberositas ulnae).
▪ Corpul ulnei (corpus ulnae) prezintă 3 fețe și 3
margini.
▪ Extremitatea inferioară (distală) prezintă:
1. Capul ulnei (caput ulnae);
2. Procesul stiloid (processus styloideus ulnae).
▪ Capul radiusului poate fi palpat pe
măsură ce se rotește în timpul pronației și
supinației în șanțul dintre olecranon și
epicondilul lateral al humerusului.
▪ Procesul stiloid al radiusului poate fi
palpat cu ușurință pe latura laterală a
încheieturii mâinii.
▪ Olecranul poate fi ușor palpat.
a) Când art. cotului este extinsă olecranul și
epicondilii humerali se află în linie dreaptă.
b) Când art. cotului este flectată, olecranul
formează vârful unui triunghi echilateral, iar
epicondilii humerali – baza lui.
▪ Marginea posterioară a ulnei se palpează
pe toată lungimea ei.
▪ Procesul stiloid al ulnei pe latura medială a
încheieturii mâinii.
▪ Scheletul mâinii cuprinde:
1. Oase carpiene (oase scurte) – 8
la număr;
2. Oase metacarpiene (oase lungi)
– 5 la număr,
3. Falangele degetelor mâinii
(oase lungi) – 14 la număr.
▪ Oasele carpiene (ossa carpi) sunt dispuse în
două rânduri:
1. Rândul proximal: scafoidul (os scaphoideum),
semilunarul (os lunatum), piramidalul (os
triquetrum), pisiformul (os pisiforme);
2. Rândul distal: trapez (os trapezium),
trapezoid (os trapezoideum), capitat (os
capitatum), osul cu cârlig (os hamatum).
▪ Oasele metacaepiene (ossa metacarpi)
sunt oase monoepifizare și prezintă:
1. Bază (basis ossis metacarpi);
2. Corp (corpus ossis metacarpi),
3. Cap (caput ossis metacarpi).

PS. Osul metacarpian III prezintă un proces

stiloid (processus styloideus ossis tertii
metacarpi).
▪ Falangele mâinii (phalanges manus), oase
monoepifizare, câte trei pentru fiecare deget:
1. Falangă proximală (phalanx proximalis);
2. Falangă mijlocie (phalanx media);
3. Falangă distală (phalanx distalis).
▪ Fiecare falangă are trei porțiuni:
1. Bază (basis phalangis manus);
2. Corp (corpus phalangis manus);
3. Cap (caput phalangis manus) cu trochlea
phalangis.
▪ Șanțul carpian (sulcus carpi) este
delimitat de două eminențe:
a) Una laterală, constituită din
tuberculum ossis scaphoidei și
tuberculum ossis trapezii;
b) Alta medială, formată de os
pisiforme și hamulus ossis hamati.
▪ Retinaculul flexor transformă acest
șanț în canal – canal carpian (canalis
carpi).
▪ Pe fața palmară a mâinii pot fi palpate:
1. Tuberculii trapezului și
scafoidului la baza eminenței tenare
(lateral);
2. Pisiformul și cârligul hamatului,
la baza eminenței hipotenare
(medial).
▪ Pe fața dorsală a mâinii ușor pot fi
palpate:
1. Piramidalul și capitatul;
2. Fața dorsală a
metacarpienilor;
3. Fața dorsală a falangelor mâinii.
▪ Clavicula (extremitatea sternală, corpul,
extremitatea acromială);
▪ Scapula (____, ____, ____.....);
▪ Humerusul (____, _____, ____.....);
▪ Ulna (____,_____, ____.....);
▪ Radiusul (____, ____, ____.....);
▪ Oase carpiene (____, ____.....);
▪ Oase metacarpiene (___, ___...);
▪ Falangele degetelor (___, ____...).
▪ Oasele membrului superior diferă de cele ale membrului inferior
prin suplețea și finețea lor structurală.
▪ Ele articulează între ele prin uniri foarte mobile.
▪ Marea libertate a mișcărilor membrului superior la om e favorizată
și de prezența claviculei, care menține membrul superior în
poziție laterală.
▪ Oasele carpului sunt mărunte, unite mobil între ele.
▪ Degetele au devenit mai lungi și mai mobile.
▪ Policele e situat sub un unghi de aproape 900 față de celelalte
degete și poate fi contrapus lor, asigurându-se funcția
prehensivă a mâinii.
▪ Joncțiunile centurii pectorale
(juncturae cinguli pectoralis):
1. joncțiuni fibroase
(sindesmozele proprii ale
scapulei);
2. joncțiuni sinoviale (art.
acromioclaviculară, art.
sternoclaviculară).
▪ Joncțiunile părții libere a
membrului superior (juncturae
partis liberae membri superioris):
▪ joncțiuni fibroase (sindesmozele
radioulnare);
▪ joncțiuni sinoviale (art. glenohumerală,
art. cotului, art. radioulnară distală, art.
radiocarpiană, artt. mâinii).
▪ JONCȚIUNI FIBROASE (sindesmozele
proprii ale scapulei):
1. Ligamentul coracoacromial;
2. Ligamentul transvers superior al
scapulei;
3. (Ligamentul transvers inferior al
scapulei).
▪ JONCȚIUNI SINOVIALE:
1. Articulația sternoclaviculară
(articulație seliformă sau în șa);
2. Articulația acromioclaviculară
(articulație plană).
1. Fețe articulare: extremitatea sternală a
claviculei și scobitura / incizura claviculară a
sternului;
2. Capsula articulară înserată pe marginile fețelor
articulare constă din 2 straturi: membrana
sinovială (intern) și membrana fibroasă
(extern);
3. În cavitatea articulară se află discul articular;
4. Ligamentele care fortifică capsula articulară: ligg.
sternoclaviculare anterior și posterior, lig.
interclavicular, lig. costoclavicular.
▪ Este o articulație seliformă (în șa), dar se
comportă funcțional ca o articulație
sferoidală.
1. Ridicarea (elevatio) și coborârea (depressio)
umărului (în jurul axei sagitale);
2. Proiecția înainte (protractio) și proiecția
înapoi (retractio) a umărului (în jurul axei
verticale);
3. Mișcarea de rotație anterior-posterior (în
jurul axei longitudinale a claviculei);
4. Circumducția sau mișcarea circulară.
1. Fețe articulare: extremitatea acromială a
claviculei și acromionul scapulei;
2. Capsula articulară înserată pe marginile
fețelor articulare constă din 2 straturi:
membrana sinovială (intern) și
membrana fibroasă (extern);
3. În cavitatea articulară se află discul
articular (1/3 din cazuri);
4. Ligamentele care fortifică capsula
articulară: lig. acromioclavicular, lig.
coracoclavicular (lig. trapezoid + lig.
conoid).
▪ JONCȚIUNI FIBROASE (sindesmozele
radioulare):
1. Membrana interosoasă a
antebrațului;
2. Coarda oblică.
▪ JONCȚIUNI SINOVIALE:
1. Articulația glenohumerală
(articulația umărului),
2. Articulația cotului,
3. Articulația radioulnară distală,
4. Articulația radiocarpiană,
5. Articulațiile mâinii.
1. Fețe articulare: fosa (cavitatea)
glenoidă (+ labrul glenoidian) și capul
humerusului;
2. Capsula articulară înserată pe
marginile fețelor articulare constă din 2
straturi: membrana sinovială (intern)
și membrana fibroasă (extern);
3. Ligamentele care fortifică capsula
articulară: lig. coracohumeral, ligg.
glenohumerale (superior, mijlociu și
inferior).
▪ Este o articulație sferoidală:
1. Flexia și extensia (în jurul axei
frontale sau transversale);
2. Abducția și adducția (în jurul axei
sagitale sau anteroposterioare);
3. Rotația medială și laterală (în jurul
axei verticale sau longitudinale);
4. Circumducția sau mișcarea circulară.
▪ Este o articulație compusă, care
constă din 3 articulații simple:
1. Articulația humeroulnară
(articulație trohleară sau ginglim);
2. Articulație humeroradială
(articulație sferoidală);
3. Articulația radioulară distală
(articulație trohoidă).
▪ Funcțional constă din 2 articulații:
1. Articulația humero-antebrahială
pentru mișcarea de flexie și
extensie (în jurul axei frontale sau
transversale);
2. Articulația radioulnară proximală
pentru mișcarea de pronație și
supinație (în jurul axei verticale sau
longitudinale).
▪ Fețe articulare: capul ulnei și scobitura /
incizura ulnară a radiusului cu participarea
unui disc articular.
▪ Este o articulație trohoidă ce permite
mișcari de pronație și supinație (în jurul
axei verticale sau longitudinale).
▪ Fețe articulare: fața carpiană a
radiusului, discul articular, rândul
proximal de oase carpiene (scafoidul,
semilunarul, piramidalul).
▪ Ligamentele care fortifică capsula
articulară: ligg. radiocarpiene palmar
și dorsal, ligg. ulnocarpiene palmar și
dorsal, ligg. colaterale ulnar și radial
ale carpului)
▪ Este o articulație elipsoidală
(condiliană):
1. Flexie și extensie (în jurul axei
frontale sau transversale);
2. Adducție (deviație ulnară) și
abducție (deviație radială) (în
jurul axei sagitale sau
anteroposterioare).
1. Articulația mediocarpiană (articulație
trohleară sau ginglim);
2. Articulațiile carpometacarpiene ale
degetelor II-V (articulații plane) și
articulația carpometacarpiană a
policelui (articulație seliformă);
3. Articulațiile metacarpofalangiene
(articulații elipsoidale);
4. Articulațiile intefalangiene (articulații
trohleare sau ginglim).
▪ Toate oasele membrelor trec ▪ Se osifică prin osteogeneză
prin cele trei etape de encondrală și deci sunt oase
dezvoltare: condrale (sau secundare), cu
1. membranoasă (sau excepția claviculei (os condro-
desmală), desmal sau mixt).
2. cartilaginoasă (sau condrală),
3. osoasă.
▪ Absența membrelor sau absența
unor segmente:
1. Amelia – lipsa extremității libere a
membelor.
2. Focomelia se caracterizează prin
absența brațului, antebrațului,
mâinile fiind înserate în regiunea
umărului.
3. Acheiria – absența mâinii.
4. Adactilia – absența degetelor.
▪ Creșterea în exces sau hiperplazia:
1. Polimelia – membre
supranumerare.
2. Polidactilia – degete
supranumerare.
3. Polifalangia – falange
supranumerare cu macrodactilie
(de ex. trifalangia policelui)
▪ Sindactilia – lipsa de
atrofiere sau persistența
membranelor
interdigitale.
▪ Subdezvoltarea (hipoplazia) sau
absența radiusului este însoțită
de tulburarea structurii musculare
și deviație radială.
▪ Degetul mare poate fi absent sau
mic (rudimentar).
▪ Hipoplazia sau absența ulnei
este însoțită de lipsa de dezvoltare
a mușchilor (situați medial) și a
degetului mic.
▪ Lipsa congenitală a unuia sau a
mai multor degete se mai
numește ectrodactilie.