ANATOMIE 3

EXTREMITATILE
 Planele de referinta - A. Sagital / B. Frontal /
C. Transversal.

A. B. C.
 MEMBRUL SUPERIOR
 
Scheletul membrului superior este format din
centura scapulară şi membrul liber.

Centura scapulară este formată din scapulă şi

claviculă.

Scheletul membrului superior liber este format din

humerus, ulnă, radius şi scheletul mâinii.
 Cele mai frecvente accidente de muncă implică mâinile!!!

Stângacii tind să fie mai independenți, pentru că sunt

nevoiți să trăiască într-o lume construită pentru dreptaci.

În medie, 87% dintre oameni sunt dreptaci, 12% stângaci și

numai 1% ambidextri.
 Centura
scapulara
• Clavicula formeaza portiunea
anterioara a centurii
scapulare.

• os lung care se articuleaza

medial cu sternul, si lateral
cu scapula.

• Prezintă două feţe

(superioară şi inferioară),
două extremităţi (sternală şi
acromială), două margini
(anterioară şi posterioară).

• Extremitatea medială are

raport cu vârful plămânului.
Centura scapulara
Umarul stang si
articulatia
acromio
claviculara
 SCAPULA (OMOPLATUL)

SCAPULA sau omoplatul este un os lat, triunghiular, concav anterior

situat pe faţa posterioară a toracelui şi care acoperă coastele II- VII.

Scapula prezintă: Doua feţe: anterioară (costala) şi posterioară.

Trei margini: superioară, medială şi laterală.
Trei unghiuri: medial, lateral şi inferior.

Unghiul lateral este orientat superior şi lateral şi este cel mai

voluminos. Prezintă cavitatea glenoidă prin care se articulează cu
capul humeral.
• Humerusul este un os lung ce
formează scheletul braţului. El
are două extremităţi şi un corp.
• Extremitatea proximală prezintă
capul humerusului, care se
articulează cu cavitatea glenoidă
a scapulei.
• Între extremitatea proximală a
humerusului şi corpul său se
delimitează colul chirurgical.
• Cele mai frecvente fracturi se
intalnesc la nivelul colului
chirurgical.
• In portiunea mijlocie a bratului se
masoara, in mod obisnuit,
tensiunea arteriala.
HUMERUSUL
 COTUL
Cotul constituie zona de tranzitie de la forma cilindrica a
bratului la cea turtita antero-posterior a antebratului.

Regiunea cubitala anterioara (regiunea plicei cotului) - aici se

punctiile venoase in scopul recoltarii probelor sangvine sau
efectuarii injectiilor intravenoase.

Regiunea cubitala posterioara (regiunea olecraniana) –

olecranul poate fi sediul frecvent al unor fracturi, sau se pot
produce luxatii ale articulatiei cotului in urma caderilor pe
cot, care pot leza nervul ulnar.
COTUL
 OASELE ANEBRATULUI

Antebratul are doua oase paralele:

unul situat in prelungirea degetului mic, numit
ulna si altul situat in prelungirea policelui,
numit radius.

Aceste doua oase se articuleaza prin epifizele

lor, ramanand insa distantate la nivelul diafizei

prin spatiul interosos.

 Examinate pe scheletul
articulat, se vede ca radiusul
depaseste ulna prin epifiza
lui inferioara si este depasit
de aceasta prin epifiza
superioara.

Ca urmare, ulna participa

predominant in formarea
articulatiei cotului, iar
radiusul in formarea
articulatiei radiocarpiene.
Spatiul dintre cele doua oase ale antebratului
are largimea maxima, cand antebratul este in
supinatie completa, el dispare cand
antebratul este in pronatie, situatie in care
cele doua oase se incruciseaza si ajung in
contact.

De aceea, in caz de fractura a ambelor oase,

este bine ca antebratul sa fie imobilizat in
pozitie intermediara , intre supinatie si
pronatie; in aceasta pozitie se pastreaza
spatiului interosos o largime suficienta , ca sa
se poata realiza consolidarea izolata a
fiecaruia dintre cele doua oaase.
 Ulna si Radius
• ULNA este un os lung, de forma
prismatica, plasat pe partea mediala a
antebratului, parallel cu radiusul.
• are corp si doua extremitati. Extremitatea
sa superioara, groasa si puternica, formeaza
o mare parte din articulatia cotului; osul se
micsoreaza spre extremitatea distala care
este foarte mica, si exclusa din articulatia
pumnului prin interpozitia unui disc
articular.

• RADIUS - situat pe fata laterala a ulnei.

• partea superioara este mica dar partea
inferioara este mare, formand partea cea
mai importanta a rticulatiei pumnului.
• este un os lung, de forma prismatica
•Are un corp si doua extremitati.
 Carpul
• Scheletul mainii – 27 de oase- este subdivizat in trei
segmente: carpul sau oasele incheieturii mainii; metacarpul
sau oasele palmei si falangele sau oasele degetelor.    

• Oasele carpiene (Ossa Carpi), in numar de 8, sunt aranjate in

doua randuri.

• Randul proximal este format dinspre lateral spre medial de:

scafoid, semilunar, piramidal si pisiform;
• Randul distal este format dinspre lateral spre medial de :
trapez, trapezoid, osul mare (capitat) si osul cu carlig.    
 Carpul
Caracteristici comune
Fiecare os (exceptind pisiformul) prezinta sase
suprafate:
• suprafetele volara sau anterioara si dorsala sau
posteriora sunt aspre, pentru insertii ligamentare.
• Suprafetele superioare sau proximale, si inferioare
sau distale sunt articulare;
• suprafetele mediale si laterale sunt de asemenea
articulare.
! Retinaculul flexorilor – canal carpian.
CANAL CARPIAN
Cel puțin 5% dintre femeile lumii cu vârste
cuprinse între 25 și 75 de ani suferă de
sindrom de tunel carpian (afecțiune
cauzată de compresia nervului median la
nivelul încheieturii mâinii sau a canalului
carpian)!!!
CANAL CARPIAN
 • Consta din 5 oase cilindrice care se
numeroteaza din lateral (ossa metacarpalia I-
Metacarpus V);
• Fiecare are un corp si doua extremitati.    
 Falangele Mainii (Phalanges
Digitorum Manus)

• In numar de 14, trei pentru fiecare deget, si

doua pentru degetul mare.

• Fiecare consta din corp si doua extremitati.

• falangele unghiale = cele distale.

• Degetele sunt sediul supuratiilor – panaritii.

Tendinta supuratiilor este de a difuza in
profunzime amenintand periostul, osul si teaca
senoviala.

• Ele se pot extinde proximal spre palma, in

special in cazul tenosinovitelor degetelor I si V,
deoarece tecile sinoviale ale tendoanelor
acestor degete se continua in regiunea
palmara, pana in canalul carpian.
 Vârfurile degetelor au cele mai multe terminații nervoase din organism,
reprezentând cea mai importanta sursă de informație tactilă.

Chirurgia mâinilor a fost recunoscută ca specialitate medicală abia în timpul

celui de-al doilea Război Mondial.

Una dintre mâini va fi întotdeauna dominantă și se va ocupa de treburile care

necesită precizie, atenție, migală. 

Stângacii înclină de multe ori către cariere unde se cere creativitate.

 Pielea palmei are caracteristici deosebite:
fiecare palmă are amprente unice;
în palmă nu crește păr;
nu se poate bronza
este foarte dură și în același timp foarte sensibilă.

La fel ca oamenii, cimpanzeii și maimuțele au degete opozabile. Totuși, omul

este singura ființă care poate să își rotească degetul mic și inelarul peste
palmă pentru a se uni cu degetul mare.

Un sfert din cortexul motor al creierului (zona care controlează mișcarea) este
rezervat mișcării mușchilor mâinii.
 SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

- oasele centurii inferioare (pelviene): coxalul (formeaza soldurile)

-se articuleaza posterior cu osul sacrum ,iar anterior se sudeaza intre ele
(simfiza pubiana)

- oasele membrului propriu-zis:

- coapsei: - femurul

- gambei: -tibia
- peroneul (fibula)

- piciorului: - tarsiene (ale incheieturii)

- metatarsiene (ale labei piciorului)
- falange
 Oasele coxale
• Osul coxal este mare, turtit, neregulat.
• Se articuleaza cu celalalt coxal pe linia mediana anterior, si impreuna
formeaza laturile si peretele anterior al cavitatii pelvine.
• Consta din trei parti, ilion, ischion si pube, oase distincte la subiectul
tanar, dar fuzionate la adult; uniunea acestor trei parti are loc in si in jurul
unei cavitati articulare in forma de cupa, acetabulum, situat langa zona de
mijloc a suprafetei externe a osului.
• Ilion, numit asa pentru ca sustine flancul, este portiune superioara care se
extinde de la acetabulum in sus.
• Ischion este portiunea cea mai de jos si cea mai puternica a osului; pleaca
in jos de la acetabulum, se mareste intr-o mare tuberozitate, si apoi
formeaza cu pubisul foramenul obturator.
• Pubele se extinde medial si inferior de la acetabulum si se articuleaza la
nivelul liniei mediane cu cel din partea opusa: formeaza partea anterioara
a pelvisului si sustine organele reproducatoare externe.
Planul de osificare al osului coxal.
Coxalul drept. Suprafata externa Coxalul drept. Suprafata interna
 Pelvis (bazinul)
• Un inel osos intre coloana pe care o sustine si membrele
inferioare pe care se sprijina.

• Este mai puternic si mai masiv decat cavitatile craniana sau

toracica, si se compune din patru oase: doua coxale lateral si
anterior si sacrum si coccis posterior.       

• Pelvisul este impartita de un plan oblic trecand prin

proeminenta sacrumului, liniile arcuata si pectineala, si
marginea superioara a simfizei pubiene, in marele (fals) si
micul (adevarat) pelvis. Circumferinta acestui plan este
numita linea terminalis.
 Diferente la nivelul osului sacrum intre
barbat si femeie
La femeie osul sacrum:
• este mai scurt si mai lat;
• Jumatatea inferioara formeaza un unghi mai mare cu cea
superioara; jumatatea superioara este aproape dreapta in
timp ce cea inferioara are o curba pronuntata
• Osul are o directie mai oblica in posterior;
• aceastea cresc marimea cavitatii pelvine si fac unghiul
sacrovertebral mai proeminent.
La barbat: curbura este distribuita mai egal pe toata lungimea
osului si este mai mare decat la femeie.
Pelvisul osos
1. Sacru.
2. Ilion.
3. Ischion.
4. Pube.
5. Simfiza Pubiana.
6. Acetabulum.
7. Foramen obturator.
8. Coccisul.
Linia rosie: linia
terminalis
(delimiteaza marele
de micul pelvis).
 Functii
• Primare: sa sustina greutatea corpului superior cand sta
asezat sau in picioare; transfera greutatea de la scheletul
axial la scheletul apendicular inferior in timpul statului in
picioare si al mersului; confera insertii pentru puternica
musculatura a locomotiei si posturii. Din aceasta cauza,
comparat cu centura scapulara, centura pelvina este puternica
si rigida.
• Functiile secundare: adaposteste si protejeaza viscerele
abdominopelvine (portiunile inferioare ale tracturilor urinare,
organele reproducatoare interne, vezica, rect, etc); confera
insertii pentru organele reproducatoare externe si muschii si
membranele asociate lor.
Micul bazin
 • Circumferinta superioara —include
Circumferinta superioara a un spatiu numit apertura superioara
micului pelvis (apertura pelvis [minoris] superior), in
forma de inima avand trei diametre
principale:
• Diametru anteroposterior sau
conjugat (de la unghiul
sacrovertebral la simfizas pubiana;
aprox 110 mm la femeie.
• Diametrul transvers (cel mai mare)
de la mijlocul liniei terminalis dintr-o
parte in partea cealalta; aprox 135
mm la femeie.
• Diametrul oblic de la eminenta
iliopectinee de pe o parte la
articulatia sacroiliaca de pe partea
opusa; prox 125 mm la femeie.
Cavitatea micului •  Cavitatea micului pelvis (un canal
pelvis scurt si curbat) este delimitata:

- anterior si inferior de simfiza pubiana

si ramurile pubiene superioare;
- superior si posterior de suprafetele
pelvine ale sacrumului si coccisului;
- lateral, portiuni din suprafetele interne
ale ischionului si ilionului.
Contine, colon pelvin, rect, vezica
urinara, organe reproductive interne.
 • Circumferinta inferioara,
Circumferinta inferioara a neregulata, include un spatiu
micului pelvis numit apertura inferioara
marginita posterior de varful
coccisului, si lateral de
tuberozitatile ischiadice.

• Diametrul antero-posterior se
extinde from de la varful
coccisului la simfiza pubiana;
90- 115 mm la femeie.

• Diametrul transvers intre

partile posterioare ale
tuberozitatilor ischiadice si are
aprox 115 mm la femeie.
Pelvisul feminin: mai delicat/ mai putin masiv/ cu impresiuni musculare mai putin
pronuntate/ spinele iliace anterioare mai distantate/ apertura superioara a micului
pelvis este mai mare/ cavitatea este mai larga,/sacrum este mai scurt/ apertura
inferioara este mai larga / coccisul mai mobil.

Dimensiunea pelvisului variaza nu numai la cele doua sexe, dar si la diferiti membri
ai aceluiasi sex, si nu pare sa fie influentata de talie.
Femurul

• Cel mai lung si puternic

os al scheletului/ in cea
mai mare parte
cilindric.
• corp si 2 extremitati
 Architectura Femurului
• Koch, prin analiza matematica:
“ in fiecare parte a femurului exista o remarcabila adaptare a
structurii interne a osului in functie de necesitatile mecanice
datorate incarcarii capului femural”.

• Transmisia incarcaturii de la acetabul spre tibie:

“materialul osos este dispus pe cai de stressuri interne
maxime care sa reziste cu maxma eficienta si deci, cu
maximum de economie de material.”
Arhitectura interna
a femurului
superior

• Osul spongios al
femurului superior este
compus din doua
sisteme trabeculare
distincte asezate in
doua cai curbate:
• - una pe fata interna a
diafizei si una pe fata
externa a ei.
• - aceste sisteme se
intersecteaza in
unghiuri drepte.
femurul este cel mai lung os din corpul omenesc.

femurul este cel mai rezistent os din corpul omenesc.

femurul poate sustine 2500 kg.

femurul este gol la interior dar este mai rezistent decat o bara de fier de aceeasi forma si
dimensiune.

femurul reprezinta mai bine de un sfert din inaltimea ta, ajungand pana la 40 sau 50 cm
lungime.

femurul este mai tare decat betonul.

Patella (rotula)

• Patella (rotula) este un os plat,

triangular, situat in fata articulatiei
genunchiului.
• Este dezvoltat in tendonul muschiului
Quadriceps femoris.
• Protejeaza partea anterioara a
articulatiei si creste parghia lui
Quadriceps femoris facandu-l sa
actioneze intr-un unghi mai mare.
• Fracturile patelei relativ frecvente
sunt produse fie de traumatisme fie in
mod indirect prin contractia violenta a
muschiului cvadriceps femural.
Patella (rotula)
 • - Este un os lung şi pereche, voluminos,
situat în porţiunea mediala a gambei.
• - Prezintă un corp prismatic triunghiular
Tibia

• şi 2 extremităţi:
• -superioară (epifiza proximală) şi
• -inferioară (epifiza inferioară).
 Fibula
• Fibula este plasat pe partea laterala a tibiei, cu care se
conecteaza superior si inferior.
• Mai mic decat tibia/ cel mai subtire dintre oasele lungi.
• corp si doua extremitati.
• Extremitatea superioara este mica si plasata spre spatele
capului tibiei, sub nivelul articulatiei genunchiului/ nu
participa la aceasta.
• Extremitatea inferioara se inclina putin in fata, pentru a fi
pe un plan anterior fata de cel al capatului de sus;
• Distal formeaza partea laterala a articulatiei gleznei.
Tibia si Fibula – extremitatea
inferioara.
• Scheletul piciorului
consta in trei parti: tarsul,
metatarsus, si falangele.
      
Tarsul
• Oasele tarsiene sunt in
numar de 7:
- calcaneus, talus, cuboid,
navicular, si
- primul, al doilea, si al
treilea cuneiform.   
TARSUL
Calcaneus (os calcis)
• Calcaneul - cel mai mare
dintre oasele tarsiene.
• Este situat in portiunea cea
mai posterioara si inferioara
a piciorului, servind la
transmiterea greutatii
corpului spre pamant, si
formind o puternica parghie
pentru muschii gambei.
• Forma cuboidala neregulata
cu 6 suprafete.
• Calcaneul se articuleaza cu
doua oase: talus si cuboid.
Talus (astragalul) • Al doilea cel mai mare os tarsian.
• Ocupa portiunea mijlocie si
superioara a tarsului, sustinand
tibia superior, stand pe calcaneu
inferior.
• Se articuleaza pe ambele parti cu
maleolele, si anterior cu
navicularul.
• Consta din corp, gat, si cap
• Talus se articuleaza cu 4 oase:
tibia, fibula, calcaneus, si
navicular.    
Talusul.
• Cuboid

• Navicular
 Piciorul plat
Piciorul plat, denumit și platfus, este o deformare a
piciorului uman caracterizată prin prăbușirea bolții plantare
astfel încât planta (talpa) vine în contact complet sau parțial
cu solul.
Această deformare, care poate determina dureri și
oboseală, se poate corecta prin utilizarea de susținătoare
plantare (talonete).
 Metatarsus
• Cinci oase numerotate dinspre medial (ossa metatarsalia I.-V.);
• Fiecare prezinta un corp si doua extremitati.    

Primul
metatarsian

Al doilea metatarsian
Falangele Piciorului
(Phalanges Digitorum • Corespund ca numar si
Pedis) aranjare generala cu
cele ale mainii;
• Sunt 2 in degetul mare
si trei in fiecare dintre
celelalte degete.
 Comparatie intre oasele Mainii si Piciorului
• Mana si piciorul- construite cumva dupa principii similare, fiecare
constand intr-o parte proximala, carpus sau tarsus, o portiune
mijlocie, metacarpus, sau metatarsus, si o portiune terminala,
falangele.

• Partea proximala consta dintr-o serie de oase mai mult sau mai
putin cubice, care permit o mica miscare de alunecare unul fata de
altul si in principal distribuie fortele transmise de la/ spre oasele
antebratului sau gambei.

• Portiunea mijlocie este facuta din oase lungi usor mobile care asista
carpus sau tarsus in a distribui fortele si de a le receptiona pe o zona
mai lata.
 Comparatie intre oasele Mainii si Piciorului

• Portiunea terminala este cea mai mobila, iar elementele ei

separate pot efectua o serie de miscari printre care cele mai
importante sunt flexia si extensia.

• Functia mainii si piciorului sunt, totusi, foarte diferite.

• Piciorul formeaza o baza solida pentru a sustine corpul in postura

erecta, si este din acest motiv construit mai solid si partile sale
componente sunt mai putin mobile unele fata de altele decat cele
ale mainii. (lucru evident mai ales in cazul falangelor dar si a altor
componente).
 SUBIECTE CURS 3

1.ENUMERATI OASELE CARE ALCATUIESC SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR SI CENTURA

SCAPULARA.

2. ENUMERATI OASELE CARE ALCATUIESC SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR SI CENTURA

PELVINA.

3. ENUMERATI OASELE CARE ALCATUIESC PELVISUL OSOS SI DIAMETRELE CIRCUMFERINTEI

SUPERIOARE SI INFERIOARE A MICULUI PELVIS.