1.

Studii si cercetari cu caracter medical

1.1.Anatomia functionala

1.1.1.Sistem osos
Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate intre ele prin intermediul
unor ligamente, cinci metacarpiene si paisprezece falange.
Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei grupe: carp,
metacarp si falange.

Sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste randuri fiind format
din patru oase:

1. Oasele primului rand

- sunt oasele situate proximal de radius si ulna.
a) osul scafoid: are forma usor alungita si este cel mai frecvent afectat in momentul
producerii fracturilor carpului. Explicatia este ca, in momentul producerii unei
cazaturi amortizate cu palma, unda de soc este transmisa de la nivelul osului
capitat la radius, prin osul scafoid. i se descrie tuberculul osului scafoid la nivelul
fetei anterioare, la nivelul caruia se insera retinaculul flexorilor si muschiul scurt
abductor al policelui.
b) osul semilunar prezinta o fata superioara convexa, prin intermediul careia se
articuleaza cu fata carpiana a radiusului si o fata inferioara concava care se
articuleaza cu osul mare si osul cu carlig.
c) osul cuneiform (piramidal): i se descrie o baza orientata catre superior si varful
catre infero-medial. Se articuleaza superior cu capul ulnei prin intermediul discului
articular iar inferior cu osul carlig prin intermediul unei fatete articulare.
d) osul pisiform este cel mai mic os dintre oasele carpiene. Nomenclatura acestuia
deriva din asemanarea cu bobul de mazare („Pisum”). I se descriu patru fatete:
anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli. Singura fateta articulara este
cea posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul.

2. Oasele celui de-al doilea rand

a) osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulare si trei nearticulare. I se
descrie tuberculul osului trapez la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia isi au
originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al policelui-capul
superficial si primul muschi interosos palmar si se leaga retinaculul flexorilor.
b) osul trapezoid are forma de con, mai putin regulata. Prezinta o fata anterioara
nearticulara la nivelul careia isi au originea capul oblic al muschiului adductor al
policelui si capul profund al muschiului scurt flexor al policelui si o fata
posterioara rugoasa. I se descriu de asemenea si patru fatete artculare: superioara,
laterala, mediala si inferioara.
c) osul mare (capitat): este cel mai mare os dintre carpiene. I se descrie o fata
superioara convexa care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si o fata
inferoara cu trei fatete articulare. Anterior si posterior sunt fete nearticulate iar
lanivelul fetei anterioare este un sant transversal, considerat a fii colul osului mare,
despartind capul de corp.
d) osul hamatum (osul cu carlig): are o fata anterioara nearticulata la nivelul careia
prezinta carligul osului hamat, o proeminenta cu aspect de carlig. In varful acestei
proeminente se prinde retinaculul flexorilor.
Oasele carpiene sunt strans legate intre ele prin intermediul unor formatiuni
ligamentare.

Canalul carpian
Este format dintr-un spatiu concav, format in directia ulnei din osul pisiform si
osul cu carlig, iar in directia radiusului din osul scafoid si osul trapez si retinaculul
flexorilor. Prin acest canal trec tendoanele muschilor flexor superficial al
degetelor, muschiului flexor profund al degetelor, muschiului flexor radial al
carpului si portiunea terminala a nervului median.
Retincalulul flexorilor este o banda de tesut conjunctiv care se insera pe tuberculul
scafoidului, pe carligul osului cu carlig si pe osul pisiform.
Formeaza scheletul palmei si sunt in numar de cinci, numerotate cu cifre romane,
dinspre lateral spre medial. Acestea se articuleaza superior cu cel de-al doilea rand
al oaselor carpiene si inferior cu falangele proximale.
Aceste oase prezinta un corp si doua extremitati:
- corpul are forma de prisma triunghiulara
- baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru
randul distal al oaselor carpiene.
- capul prezinta o suprafata articulara pentru falanga proximala.
1. Metacarpian I:
- este cel mai scurt si cel mai gros
2. Metacarpianul II:
- este cel mai lung si are un aspect bituberculat
3. Metacarpianul III:
- este putin mai scurt decat metacarpianul II si prezinta superior o fata articulara
pentru osul mare.
- i se descrie la nivelul fetei posterioare procesul stioidian, la nivelul caruia se
insera muschiul lung etensor radial al carpului
4. Metacarpianul IV:
-prezinta doua fatete articulare pentru metacarpienele III si V
- nu prezinta proces stiloidian, spre deosebire de metacarpianul III, cu care se
aseamana.
5. Metacarpianul V:
- este cel mai subtire si mic
- are o singura fata articulara pentru metacarpianul IV.
- este unitubercular la nivelul bazei.
Sunt in numar de paisprezece, fiecare deget avand cate trei, cu exceptia policelui,
care are doar doua. Acestea sunt falanga proximala, falanga medie si falanga
distala.
Falanga proximala este cea mia bine reprezentata, fiind cea ma mare si avand o
baza, un corp si un cap.
Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior o fata articulara pentru
articulatia cu capul metacarpianului respectiv.
Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una
posterioara. Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa.
Capul falangei prezinta o fata articulara cu aspect de trohlee, care se articuleaza cu
baza falangei medii.
Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai mica
si prezinta o creasta sagitala care separa baza.
Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat superior si
mai ingust inferior. Se descrie tuberozitatea falangei distale, situata distal. Aceasta
este anterior rugoasa (la nivelul pulpei degetului) si neteda posterior (la nivelul
patului unghial).
Articulatia pumnului este una complexa, multiarticulara, care permite o gama
larga de miscari in flexie, extensie, circumductie, deviere radiala si deviere ulnara.
Articulatia radioulnara distala permite pronatia si supinatia mainii prin rotatia
radiusului in jurul ulnei. Articulatia radiocarpiana include capetele proximale
osoase ale carpienelor si capatul distal al radiusului. Randul proximal al
carpienelor se articuleaza cu radiusul si ulna permitand astfel miscari de extensie,
flexie, deviere ulnara si deviere radiala. Aceasta articulatie este sustinuta de un set
extrinsec de ligamente palmare puternice, care pornesc de la radius si ulna. Pe fata
dorsala, este sustinuta de un ligament intercarpian dorsal, aflat intre scafoid si osul
triunghiular, si de ligamentul radiocarpian dorsal.

La nivelul articulatiilor intercarpiene, miscarea intre oasele carpiene este foarte

limitata; aceste articulatii sunt sustinute de ligamente intrinseci puternice. Cele mai
importante doua sunt ligamentul scafolunat si ligamentul triangular. Lezarea
oricaruia dintre aceste doua ligamente va determina instabilitatea articulatiei
pumnului. Linia Gilula a fost descrisa ca reprezentand conturul neted al unui mare
arc format de oasele carpiene proximale si un arc mai mic format de oasele
carpiene distale in anatomia normala. Toate cele 4 oase carpiene distale se
articuleaza cu metacarpienele la nivelul articulatiilor carpometacarpiene. A doua si
a treia articulatie carpometacarpiana formeaza o unitate fixa in timp ce prima
formeaza cea mai mobila articulatie.

La nivelul articulatiilor metacarpofalangiene, miscarea laterala este limitata de

ligamente colaterale, care au de fapt o pozitie lateral oblica. Acest aranjament
permite ligamentelor sa fie stranse cand articulatia este flectata si relaxate cand
articulatia este in extensie. Pe fata ventrala exista o capsula articulara atasata doar
la falangele proximale care permite hiperextensia. Aceasta reprezinta si locul de
insertie al ligamentelor intermetacarpiene. Aceste ligamente restrictioneaza
separarea capetelor metacarpiene.

La nivelul articulatiei interfalangiene, extensia este limitata de aceasta capsula

articulara, care se ataseaza falangelor de fiecare parte a articulatiei. Miscarea
radiala si ulnara este restrictionata de ligamentele colaterale, care raman stranse pe
toata amplitudinea miscarii. Cunostintele despre aceste configuratii au o
importanta deosebita in cazul traumatismelor mainii, pentru evitarea contracturilor
articulare.
Musculatura manii este impartita in doua grupe: intrinseca si extrinseca. Muschii
intrinseci sunt localizati in interiorul mainii, iar cei extrinseci sunt localizati
proximal la nivelul antebratului si se insereaza la nivelul scheletului mainii
prin tendoane lungi.

Extensorii extrinseci
Muschii extensori sunt toti extrinseci, cu exceptia unuia singur care este implicat in
extensia articulatiei interfalangiene. Toti muschii extensori extrinseci sunt inervati
de nervul radial. Acest grup de muschi consta in trei extensori ai articulatiei
pumnului si un grup mare de extensori ai policelui si degetelor.

Muschiul extensor scurt radial al carpului este principalul extensor al articulatiei

pumnului, alaturi de extensorul lung radial al carpului si extensorul ulnar al
carpului care realizeaza deviatia radiala si respectiv ulnara. Primul isi are insertia la
baza metacarpianului III, iar ultimii doi se insereaza la baza celui de-al doilea si al
cincilea metacarpian.

Extensorul comun al degetelor, extensorul propriu indexului si extensorul

degetului mic, efectueaza extensia degetelor. Ei isi au insertia la baza falangei
mijlocii si la baza falangei distale. Abductorul policelui, extensorul scurt al
policelui si extensorul lung al policelui determina extensia acestuia. Insertia lor se
gaseste la baza metacarpianului I, falanga proximala si, respectiv, falanga distala a
policelui.

Retinaculul extensorilor previne supraintinderea tendoanelor de la nivelul

incheieturii si separa tendoanele in 6 compartimente. Extensorii comuni ai
degetelor prezinta o serie de tendoane pentru fiecare deget in parte, avand un corp
muscular comun si cu punti intertendinoase intre ele. Indexul si degetul mic au
fiecare functii de extensii independente prin extensorul propriu al indexului si
extensorul degetului mic.
Flexorii extrinseci
Flexorii extrinseci constau in 3 flexori ai incheieturii si un grup mare de flexori ai
policelui si degetelor. Acestia sunt inervati de nervul median, cu exceptia
flexorului ulnar al carpului si a flexorului digital profund al inelarului si degetului
mic care sunt inervati de nervul ulnar.

Muschiul flexor radial al carpului este principalul flexor al incheieturii, alaturi de

flexorul ulnar al carpului si lungul palmar, care lipseste la 15% din populatie.
Insertia lor se afla la baza metacarpianului III, baza metacarpianului V si,
respectiv, fascia palmara. Flexorul ulnar al carpului este in primul rand un deviator
ulnar. Cei 8 flexori digitali sunt impartiti in grupe superficiale si profunde. Alaturi
de flexorul lung al policelui, care se insereaza la nivelul falangei distale a policelui,
acestia trec prin canalul carpian pentru a asigua flexia articulatiilor interfalangiene.

La nivelul palmei, tendonul flexorului superficial al degetelor se gaseste alaturi

de tendonul profund. Apoi se divide la nivelul falangei proximale si se reuneste
dorsal cu tendonul profund pentru a se insera la nivelul falangei mijlocii. Flexorul
digital profund perforeaza tendonul superficial pentru a se insera la nivelul falangei
distale. Relatia dintre tendoanele flexorilor si articulatia pumnului, articulatia
metacarpofalangiana si cea interfalangiana este mentinuta printr-un sistem reticulat
care previne efectul de supraintindere.
Muschii intrinseci
Muschii intrinseci se gasesc in totalitate la nivelul mainii. Ei sunt impartiti in 4
grupe: tenara, hipotenara, lumbricala si muschii interososi.

Grupul tenar consta in adductorul scurt al policelui, flexorul scurt al policelui,

opozantul policelui si muschii adductori ai policelui. Toti sunt inervati de ramuri
ale nervului median, cu exceptia adductorilor policelui si capatului profund al
flexorului scurt, care sunt inervati de nervul ulnar. Acestia isi au originea la nivelul
retinaculului flexorilor si oaselor carpiene, si se insera la
nivelul falangei proximale a policelui.

Grupul hipotenar consta in: palmarul scurt, abductorul degetului mic, flexorul
degetului mic, opozantul degetului mic. Toti acesti muschi sunt inervati de nervul
ulnar. Acest grup de muschi isi are originea in retinaculul flexorilor si oasele
carpiene, si se insera la baza falangei proximale a degetului mic.

Muschii lumbricali contribuie la flexia articulatiilor metacarpofalangiene si la

extensia articulatiile interfalangiene. Ei isi au originea in tendoanele flexorilor
digitali profunzi la nivelul palmei si se insera la nivelul aspectului radial al
tendoanelor extensorilor la nivelul degetelor. Lumbricalii indexului si ai degetului
III sunt inervati de ramuri din nervul median, iar ai inelarului si degetului mic sunt
inervati de ramuri din nervul ulnar.

Grupul interosos consta in 3 muschi ventrali si 4 dorsali, care sunt inervati de

nervul ulnar. Ei isi au originea la nivelul metacarpienelor si formeaza niste benzi
laterale impreuna cu lumbricalii. Interososii dorsali realizeaza adductia degetelor,
in timp ce interososii ventrali realizeaza adductia degetelor spre axul mainii.

1.2.Biomecanica maini
1.2.1. Date antropometrice
Denumire Dimensiune
Lungimea mainii 185
Lungimea palmei 113
Lungimea pumnului 92
Lungimea apucaturii 82
Dimetrul exterior apucaturii mainii 78
Latimea mainii cu police 132
Latimea palmei fara police 107
Inaltime deget 15
Latime deget 19
Inaltime mainii la nivelul 32
metacarpienelor
Inaltimea mainii la baza policelui 48
Circumferinta pumnului 247
Diametrul de apucare 54

1.2.2
Kinematica (game unghiulare de miscare)
Structura mâinii, prin forma, dimensiunile şi caracteristicile sale funcţionale
reprezintă ansamblul cel mai important din organismal uman deoarece oferă
acestuia manevrabilitate, echilibru, mod de comunicare şi acţiune necesare
interacţiunii cu mediul înconjurător natural sau/şi social. Mâna, în ansamblul său
este o structură anatomo-fiziologică complexă de sisteme senzoriale, motorii şi
autoreglabile. Mâna formată de corpul principal, încheietură şi degete este modulul
exterior al membrelor superioare ceea ce o expune mult mai mult în faţa agenţilor
agresivi din mediul înconjurător. Aceşti agenţi pot acţiona la nivel de epidermă,
circulaţie sanguină, elasticitatea musculară, sau flexibilitatea articulaţiilor
componente şi pot modifica partial sau total, tranzitoriu sau permanent, profund
sau la suprafaţă caracteristicile morfo-funcţionale la nivelul ansamblului mână-
încheietură-braţ.
Mâna prezintă două funcţii importante şi anume: - funcţie mecanică – mâna prinde
şi manipulează obiecte, acţiune ce implică flexia/extensia degetelor pe police. -
funcţie senzorială - mâna este folosită pentru a diferenţia forma, calitatea
materialului, dimensiunile sau temperatura obiectelor pe baza simţului tactil.
În acest sens, o serie de centre de cercetare importante din întreaga lume au
dezvoltat strategii şi proceduri specifice sau generale de evaluare/măsurare a
caracteristicilor dinamice umane la nivelul mâinii şi astfel au fost stabilite relaţii
de calcul ale parametrilor biomecanici utilizând eşantioane mari de populaţie
(ecuaţiile 1 şi 2).

1.2.3.
Kinetica
1.4. Amputațiile mâinii
1.4.1 Cauzele amputării

Conditii circulatorii:
• infectiile piciorului diabetic sau gangrena (reprezinta cele mai frecvente
indicatii pentru amputare)
• sepsisul cu necroza periferica.

Neoplasmele:
• osul canceros sau tumorile tesuturilor moi
(osteosarcomul, condrosarcomul, fibrosarcomul, sarcomul
epitelioid, sarcomul Ewing, sarcomul sinovial, teratomul sacrococcigian,
liposarcomul)
• melanomul.

Traumatismele:
• leziunile traumatice severe ale membrelor in care acestea nu mai pot fi
salvate
• amputatia traumatica (o amputatie neasteptata care apare la locul unui
accident, in care membrul este partial sau complet afectat ca rezultat al
accidentului)
• amputarea in utero (benzi amniotice).

Diformitatile:
• deformarile degetelor sau a membrelor (de exemplu deficitul femural
proximal focal)
• degetele in plus si /sau membrele (polidactilia).

Infectia:
• infectia osului (osteomielita)
• diabetul zaharat
 • intepaturile de insecte sau muscatura de sarpe.
Performanta atletica:
• uneori atletii profesionisti pot alege amputarea non-esentiala a unui deget
pentru a ameliora durerea cronica si performanta diminuata.
•
• 1.4.2 Nivele de amputatie
Amputatiile la nivelul membrului superior
• dezarticularea umarului: presupune amputatia intregului membru
superior, fiind o amputatie la nivelul articulatiei scapulo-humerale
• amputatia membrului superior, a scapulei si a claviculei
• amputatia transhumerala (deasupra cotului), cu pastrarea articulatiei
scapulo-humerale
• dezarticularea cotului
• amputatia transradiala
• dezarticularea articulatiei pumnului
• amputatia metacarpiana
• amputatia digitala

2.
Stadiul actual in domeniul protezarii mainii
2.1. Solutii brevetate
2.1.1 proteza mecanica de mana
Inventator : Ryan William Glasgow , Portland , OR
Numar de brevet: US 2017 / 0266020 A1
Prezenta invenție se referă la un design nou pentru o mână mecanică care
introduce un nou nivel tactil operație pentru cei care au nevoie de astfel de
dispozitive protetice . Este adaptat pentru a se conecta în mod matingly cu
diferite elemente standardizate pro-sintetice de mână / braț , permițând astfel
o conversie simplă pentru utilizatorii de mână protetice existente .
În ciuda portretizării mâinilor protetice de înaltă tehnologie ca normă în mass-
media, starea actuală a artei pentru protezele mâinilor / brațelor pentru o persoană
obișnuită lasă mult la fi dorit. Cel mai utilizat dispozitiv terminal este cunoscut Ca
" Hook HosmerTM " și a fost în jurul valorii de din 1912 . Hook-ul HosmerTM de
bază are o singură pereche de pincheri opozabili , în formă de semilună . Este un
terminal voluntar – deschis dispozitiv care are o serie de benzi elastice care
păstrează pinchers închis. Este alimentat de corp, foarte fiabil, previzibil, apă
dovada, la prețuri accesibile și permite o prindere precisă de mici obiecte cu o bună
vizibilitate a elementului care este prins . Este foarte robust și capabil de
manipulări cu elemente foarte mici . Din păcate , are mai multe dezavantaje . Este
oarecum amenințarea de a privi , intimidantă vizual pentru terțe părți , are o
capacitate limitată de a înțelege obiecte cu formă neregulată sau mari , nu se
pretează la deghizare cu acoperire de îmbrăcăminte . În timp ce acest dispozitiv
efectuează o singură sarcină de prindere bine , este limitat la manipulări de la rigid
, non - reglabil , fix pinchers de lungime care se rotesc într-un singur plan .
REZUMATUL INVENȚIEI
În conformitate cu invenția, obiectu prezenta, este de a oferi o mână mecanică
îmbunătățită care este capabila să se conecteze la cablajul existent alimentat de
corp sau un sistem de control myoelectric
 4. Memoriu de calcul
4.1. Calcul cinematic si de dimensionare