Anatomia

mainii
01. Oasele carpiene

02. Oasele metacarpiene

03. Falangele

04. Mobilitatea articulatiei mainii

Introducere
Oasele mainii sunt: opt oase
carpiene care sunt legate intre ele
prin intermediul unor ligamente,
cinci metacarpiene si paisprezece
falange.
Scheletul mainii este, deci alcatuit
din 27 de oase impartite in trei
grupe: carp, metacarp si falange.
01.
Oasele carpiene
Sunt dispuse pe doua randuri
transversale, fiecare dintre aceste
randuri fiind format din patru oase.
 1. Oasele primului rand

sunt oasele situate proximal de radius si ulna.

a) osul scafoid : are forma usor alungita si este cel mai frecvent afectat in
momentul producerii fracturilor carpului. Explicatia este ca, in momentul
producerii unei cazaturi amortizate cu palma, unda de soc este transmisa de la
nivelul osului capitat la radius, prin osul scafoid. i se descrie tuberculul osului
scafoid la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia se insera retinaculul flexorilor
si muschiul scurt abductor al policelui.

b) osul semilunar : prezinta o fata superioara convexa, prin intermediul careia se

articuleaza cu fata carpiana a radiusului si o fata inferioara concava care se
articuleaza cu osul mare si osul cu carlig.
c) osul cuneiform (piramidal): i se descrie o baza orientata catre superior si varful catre infero
medial. Se articuleaza superior cu capul ulnei prin intermediul discului articular iar inferior
cu osul carlig prin intermediul unei fatete articulare.

d) osul pisiform: este cel mai mic os dintre oasele carpiene. Nomenclatura acestuia deriva din
asemanarea cu bobul de mazare („Pisum”). I se descriu patru fatete: anterioara, posterioara,
mediala, laterala si doi poli. Singura fateta articulara este cea posterioara, avand forma ovalara
si articulandu-se cu piramidalul.
2. Oasele celui de-al doilea rand
a) osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulare si trei nearticulare. I
se descrie tuberculul osului trapez la nivelul fetei anterioare, la nivelul caruia
isi au originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al
policelui-capul superficial si primul muschi interosos palmar si se leaga
retinaculul flexorilor.

b) osul trapezoid are forma de con, mai putin regulata. Prezinta o fata anterioara
nearticulara la nivelul careia isi au originea capul oblic al muschiului
abductor al policelui si capul profund al muschiului scurt flexor al policelui si
o fata posterioara rugoasa. I se descriu de asemenea si patru fatete artculare:
superioara, laterala, mediala si inferioara.
c) osul mare (capitat): este cel mai mare os dintre
carpiene. I se descrie o fata superioara convexa
care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si
o fata inferoara cu trei fatete articulare. Anterior
si posterior sunt fete nearticulate iar la nivelul
fetei anterioare este un sant transversal,
considerat a fii colul osului mare, despartind
capul de corp.

d) osul hamatum (osul cu carlig): are o fata

anterioara nearticulata la nivelul careia prezinta
carligul osului hamat, o proeminenta cu aspect
de carlig. In varful acestei proeminente se prinde
retinaculul flexorilor.

Oasele carpiene sunt strans legate intre ele prin

intermediul unor formatiuni ligamentare.
 Canalul carpian

Este format dintr-un spatiu concav, format in

directia ulnei din osul pisiform si osul cu carlig,
iar in directia radiusului din osul scafoid si osul
trapez si retinaculul flexorilor. Prin acest canal
trec tendoanele muschilor flexor superficial al
degetelor, muschiului flexor profund al degetelor,
muschiului flexor radial al carpului si portiunea
terminala a nervului median.

Retincalulul flexorilor este o banda de tesut

conjunctiv care se insera pe tuberculul
scafoidului, pe carligul osului cu carlig si pe osul
pisiform.
02.
Oasele
metacarpiene
Formeaza scheletul palmei si sunt in
numar de cinci, numerotate cu cifre
romane, dinspre lateral spre medial.
Aceste oase prezinta un corp si doua extremitati:

-corpul are forma de prisma triunghiulara

- baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru randul
distal al oaselor carpiene.
- capul prezinta o suprafata articulara pentru falanga proximala.

1. Metacarpian I:
- este cel mai scurt si cel mai gros
2. Metacarpianul II:
- este cel mai lung si are un aspect bituberculat
3. Metacarpianul III:
- este putin mai scurt decat metacarpianul II si prezinta superior o fata articulara pentru
osul mare.
- i se descrie la nivelul fetei posterioare procesul stioidian, la nivelul caruia se insera
muschiul lung tensor radial al carpului
4. Metacarpianul IV:
-prezinta doua fatete articulare pentru
metacarpienele III si V
- nu prezinta proces stiloidian, spre deosebire de
metacarpianul III, cu care se aseamana.
5. Metacarpianul V:
- este cel mai subtire si mic
- are o singura fata articulara pentru metacarpianul
IV.
- este unitubercular la nivelul bazei.
03.
Falangele
Sunt in numar de paisprezece, fiecare
deget avand cate trei, cu exceptia
policelui, care are doar doua. Acestea
sunt falanga proximala, falanga medie
si falanga distala.
 Falanga proximala

Falanga proximala este cea mai bine reprezentata,

fiind cea mai mare si avand o baza, un corp si un
cap.

Baza falangei are forma piramidala si prezinta

superior o fata articulara pentru articulatia cu capul
metacarpianului respectiv.

Corpul falangei este turtit antero-posterior si

prezinta o fata anterioara si una posterioara. Fata
anterioara este plana iar cea posterioara este
convexa.
 Falanga medie, distala
Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai mica si
prezinta o creasta sagitala care separa baza.

Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat superior si mai
ingust inferior. Se descrie tuberozitatea falangei distale, situata distal. Aceasta este
anterior rugoasa (la nivelul pulpei degetului) si neteda posterior (la nivelul patului unghial).
04.

Mobilitatea articulatiei
mainii
Este foarte importanta, realizandu-se prin miscari de flexie si extensie ale
articulatiei mainii si articulatiei mainii cu antebratul. Permite, de asemenea,
miscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului, sau miscarea
cotului inspre exterior. Se descriu doua mecanisme articulare:

1. Radio-cubital
- acest mecanism face legatura dintre extremitatile inferioare ale radiusului si
ulnei, permitand efectuarea miscarilor de pronatie si supinatie cu articulatia
radio-cubitala superioara.
2. Radio-carpian
- fata superioara a celor trei oase ale primului
rand de oase carpiene (scafoidul, osul semilunar
si osul piramidal) se articuleaza cu extremitatile
inferioare ale radiusului si ulnei, ceea ce permite
efectuarea miscarilor mainii pe antebrat: flexia
mainii dinspre inainte spre inapoi, precum si in
lateral.
Marea suplete a articulatiei mainii este datorata
existentei suprafetelor de cartilaj care acopera
partea inferioara a radiusului si a partii
inferioare a ulnei, care se articuleaza cu oasele
carpiene prin intermediul unui ligament
triunghiular.
 Bibliografie

1."Oasele mainii:carp,metacarp,
falange",http://teachmeanatomy.net/upper-limb-
2/bones/bones-of-the-hand-carpals-metacarpals-
and-phalanges/

2."Diagrama mainii umane:oasele carpiene,

metacarpiene,
falange", http://libx.bsu.edu/cdm4/item_viewer.php
?CISOROOT=/AnatMod&CISOPTR=213&CISOBOX=1&
REC=

3."Anatomia omului", V. Ranga, editura Cerma,

Bucuresti, pg 12-16