Sistem locomotor

Definitie Miscarea este deplasarea in spatiu a corpului. Participa sistemul osos, articulatii
si sistem muscular.

SISTEMUL OSOS

Cuprinde 206 oase; oasele impreuna cu

articulatiile foraeaza sistemul osos.
Protejeaza organele interne creier, inima,
plamani, masuva spinarii
Depoziteaza calciul si fosforul, este locul unde se
formeaza celulele sanguine (maduva spinarii).
Din interactiunea dintre oase, muschi si nervi
rezulta miscarea intregului corp: sistemul nervos
trimite comenzi catre sistemul muscular care se
contracta producand miscarea articulatiilor si a
Oaselor, in consecinta.
Clasificare:
Scheletul capului
Scheletul trunchiului
Scheletul membrelor
 Scheletul capului
Cuprinde cutia craniana sau neurocraniu
(protejeaza creierul) si viscerocraniu sau oasele
fetei.
Neurocraniu oase pereche (parietal, temporal)
si nepereche ( frontal, occipital, etmoid si
sfenoid)

Viscerocraniu maxilar, mandibula, oase

lacrimale, nazale, zigomatice.
 Scheletul trunchiului
Cuprinde coloana vertebrala, coastele
si sternul.
Coloana vertebrala are 33-34 vertebre,
articulate, formeaza un ax flexibil si
rezistent care sustine corpul si
protejeaza maduca spinarii.
Vertebra corp vertebral, arc vertebral
si
apofize ( transversa, spinoasa).
Gaura vertebrala
Intre corpii vertebrali discuri
intervertebrale.
5 regiuni : cerviala (7v, atlas si
axis ), toracala (12v), lombara
(5v), sacrala (5v sudate In osul
sacrat), coccigiana (4-5v
sudate in osul coccis).

4 curburi fiziologice: cervicala,

toracala, lombara si sacrata cu
rol de a mari rezistenta si
elasticitatea.
 Coastele si sternul = cutia toracica
12 perechi
7 adevarate ( cartilaj costal care se uneste cu sternul),
3 false se uneste cu sternul printr-un cartilaj comun
2 flotante / plutitoare nu ajung la stern, se termina la nivelul peretelui
abdominal

Sternul (os lat),

se articuleaza
superior cu
claviculele, pe
lateral cu
coastele, are 3
parti
manubriu, corp,
apendice
xifoidian.
 Coastele
Coastele sunt alcatuite din:
- capul costal, la nivelul caruia se
descrie creasta capului coastei, la
nivelul careia se insera ligamentul
intraarticular al capului coastei.
- colul coastei, la nivelul caruia
exista creasta colului coastei
(superior). La acest nivel se insera
ligamentul radiat al capului coastei
si ligamentul costotransversar.
- tuberculul coastei, la nivelul caruia este fata articulara tuberculara
pentru fata costala transversara de la nivelul procesului transvers. Lateral
de tubercul se insera ligamentul costotransversar lateral iar superior de
tubercul se insera ligamentul costotransversar superior.
- corpul coastei: acestuia i se descrie o fata mediana concava, o margine
superioara la nivelul careia se insera muschii intercostali, o fata laterala
convexa la nivelul careia se insera muschii toracelui si este situata
subcutanat si o margine inferiorara care prezinta santul coastei la nivelul
caruia trec artera, vena si nervul intercostal (manunchiul vasculo-nervos
intercostal)
 Scheletul membrelor
Scheletul membrului superior
Membrul superior este alcatuit din centura scapulara si
membrul superior propriu-zis.
Centura scapulara este alcatuita din 2 omoplati si 2
clavicule. Este situata anterior si se intinde transversal de la
manubriu sternal pana la scapula (omoplat). Omoplatul se
aplica pe fata posterioara a toracelui si este un os lat, de
forma triunghiulara cu baza orientata in sus. Scapula
prezinta o spina care se termina lateral cu o prelungire turtita
numita acromion. La nivelul acromiomului scapula se
articuleaza cu clavicula. Unghiul lateral al scapulei prezinta
o cavitate articulara numita cavitate glenoida. Aceasta se
articuleaza cu capul humeral realizand articulatia scapulo-
humerala (articulatia umarului). Scapula se leaga de torace
prin intermediul muschilor.
Membrul superior liber: Este format din:
humerus, radius si ulna (care formeaza
antebratul) si carpiene, metacarpiene si
falange.
Humerus - este un os lung ce prezinta un cap
articular sub forma unei treimi de sfera. Se
articuleaza cu : cavitatea glenoida a scapulei si
formeaza articulatia scapulo-humerala.
Inferior, prezinta lateral o fata articulara
numita condilul humeral si ulna formand
articulatia radio-ulnara superioara (a cotului).

Inferior si lateral radiusul prezinta o

proeminenta ascutita numita apofiza
stiloida a radiusului. Inferior se
articuleaza cu oasele carpiene. Ulna
(cubitus) in portiunea superioara
prezinta anterior o fata articulata cu
humerusul formand articulatia
humerala. Inferior prezinta apofiza
stiloida ulnara prin care se articuleaza
cu radiusul formand articulatia-
radioulnara.
Scheletul mainii: este format
din oase carpiene, metacarpiene
si falange. Oasele carpiene sunt
in numar de 8, dispuse pe randuri
transversale, se articuleaza intre
ele iar superior se articuleaza cu
radiusul si ulna. Inferior se
articuleaza cu oasele
metacarpiene prin articulatii
carpo-metacarpiene. Oasele
metacarpiene sunt in numar de 5
si se articuleaza superior cu
oasele carpiene si inferior cu
falangele. Falangele: Cu exceptia
degetului mare care se numeste
police si are numai 2 falange,
restul degetelor au cate 3
falange. Privite de sus in jos se
numesc: falanga proximala,
falanga medie si falanga distala.
Scheletul membrului inferior
Membrul inferior este alcatuit din centura
pelviana si membrul inferior propriu-zis.
Centura pelviana este alcatuita din 2 oase
coxale care la randul lor sunt formate prin
sudarea a 3 oase: ilion, ischion si pubis.
Aceste 3 oase se dispun astfel : in partea
superioara este ileonul (care formeaza creasta
iliaca) inferior si posterior este ischionul,
inferior si anterior va fi pubis. Cele 2 oase
coxale se unesc intre ele pe linia mediana
formand simfiza pubiana. Ramurile
ischionului si pubisului includ intre ele gaura
obturatoare. Deasupra gaurii obturatoare
corpurile celor 3 oase formeaza o suprafata
articulara numita Acetabulum. Aceasta
suprafata se articuleaza cu capul femural si
formeaza articulatia coxofemurala. Posterior,
oasele coxale se articuleaza cu osul sacru
formand articulatia sacro-iliaca. Tot acest
ansamblu se numeste bazin.
Oasele bazinului
Membrul inferior propriu-zis este alcatuit
din femur, tibie, fibula.
Femurul superior prezinta capul femural ce
are aspect de sfera si patrunde in
acetabulum. Inferior prezinta 2 proeminente
numite condilii femurali. Acestia se
articuleaza anterior cu rotula sau patena si
inferior cu tibia si fibula formand articulatia
genunchiului.
Scheletul gambei este reprezentat de tibie si de fibula.
Tibia este situata in partea mediala a scheletului si fibula (sau peroneul) va fi situata lateral.
Portiunea superioara a tibiei se articuleaza cu capul fibulei prin articulatia tibio-fibulara
proximala sau superioara. Inferior, tibia si fibula se articuleaza formand articulatia tibio fibulara
inferioara (sau articulatia gleznei).
Scheletul piciorului este format
din urmatoarele elemente:
oasele tarsiene care sunt
dispuse in 2 randuri: posterior
este talusul si calcaneul,
anterior este osul navicular,
cuboid si trei oase
cuneiforme.Metatarsienele sunt
in numar de 5 si se articuleaza
superior
cu oasele tarsiene si inferior cu
falangele. Falangele sunt cate
trei pentru fiecare deget cu
exceptia degetului mare numit
haluce care va prezenta numai
doua falange.
 Caracteristici ale oaselor
3 grupe:oase lungi, oase late, oase scurte.
Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de lungime si latime.Fiecare os
lung este alcatuit dintr-un corp sau diafiza si din doua extremitati numite epifize.In perioada de
crestere,intre diafiza si epifize se gaseste cartilajul de crestere,care poarta numele de metafiza.
(femurul,tibia,peroneu).
Oasele late se caracterizeaza prin proeminenta lungimii si a largimii fata de grosime. Au 2 fete
si mai multe margini variabile; exemple de oase late: oasele craniului, omoplatul, sternul,
coxalul.
Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea latimea si grosimea lor sunt aproape
egale. Ex. oasele tarsiene, oasele carpiene si vertebrele.
Pot prezenta suprafete sau fatete articulare, apofize, spine, tubercule, creste, fose si incizuri.
Suprafetele sau fatetele articulare sunt portiuni de pe suprafata oaselor care servesc pentru
articularea cu alte oase.Cand fetele articulare se prezinta ca o scobitura sferica,ea se numeste
cavitate glenoida,cand are forma de scripete poarta numele de trohlee,iar cand apare ca o
formatiune proeminenta, se numeste cap sau condil. Apofizele,proeminente care se gasesc la
suprafata oaselor, au forma conica sau cilindrica.Spinele sunt proeminente lamelare sau magini
mai latite ale unui os.Tuberculele reprezinta si ele proeminente neregulate situate pe suprafata
unor oase,iar crestele reprezinta marginea ascutita a unui os sau proeminente ascutite liniare de
pe suprafata unor oase. In sfarsit fosele sunt scobituri de forma ovala,incizurile scobituri cu
forma cilindrica ,iar santurile,scobituri de forma alungita ce se gasesc pe suprafata oaselor.
STRUCTURA OASELOR - Indiferent de forma lor,oasele sunt alcatuite in principal de tesut
osos compact si tesut osos spongios,la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv.
Intrucat felul in care este alcatuit osul difera in raport cu forma acestuia,vom descrie pe rand
STRUCTURA OASELOR LUNGI (diafiza / epifiza)
Structura diafizei
Pe o sectiune transversala sau longitudinala prin diafiza
femurului se observa la examenul cu ochiul liber ca in axul
diafizei se afla un canal,numit canalul medular,in care se gaseste
o substanta de culoare galbena,rosie sau cenusie,denumita
maduva osoasa.Canalul medular este circumscris pe peretele
diafizei,in constitutia caruia intra,de la exterior catre interior
urmatoarele componente: periostul, masa osoasa si endostul.

Periostul este o membrana vasculo-conjunctiva care inveleste,la periferie intregul os,cu exceptia
capetelor articulare,care sunt acoperite de cartilaje.Examenul microscopic al periostului arata ca
aceasta membrana este formata la adult din doua straturi,unul extern sau superficial,numit
periostul fibros,si altul intern sau profund,care vine in raport cu masa osoasa,numit periostul
osteogen.Periostul fibros este format din tesut conjunctiv fibros in care predomina fibrele
colagene si elastice,celulele conjunctive fiind rare,iar substanta fundamentala aflandu-se in
cantitate mica.In periostul fibros se gasesc vase sanguine care patrund in periostul osteogen si
apoi mai departe in masa osoasa.Periostul osteogen este format din tesut conjunctiv in care
predomina celulele conjunctive,si din fibre elastice si colagene care provin din periostul fibros si
care patrund in masa osoasa.Periostul osteogen are un rol important in formarea tesutului osos
(de unde si denumirea de osteogen).La adult periostul osteogen se afla in stare de repaos.In caz
de fractura insa,el isi recapata capacitatea de a da nastere tesutului osos.
Masa osoasa din
structura diafizei are
forma unui tub
cilindric axat pe
canalul medular si este
delimitata in partea
externa,care vine in
contact cu periostul,si
in partea interna,care
vine in raport cu
endostul,de cateva
straturi de lamele
osoase dispuse
concentric,formand
sistemul lamelar
fundamental extern
(subperiostic) si intern
(perimedular).
Intre cele doua sisteme,masa osoasa este alcatuita din tesut osos compact haversian si
interhaversian.Tubul cilindric este invelit de periost si captusit de endost.Canalele haversiene se
deschid in canalul medular si in periost.In masa osoasa se gasesc terminatii nervoase fine,vase
sanguine si limfatice,care sunt gazduite in canalele Havers si Volkmann. Endostul este o membrana
conjunctiva care captuseste la interior masa osoasa atat a diafizei,cat si a epifizelor.Ca structura
microscopica,endostul este asemanator cu periostul,el fiind format din fibre conjunctive,in special de
reticulina,dintr-un numar restrans de celule conjunctive,din putina substanta fundamentala si din rare vase
Maduva osoasa este o formatiune complexa in structura careia intra diferite varietati de tesut
conjunctiv,vase sanguine si terminatii nervoase.Ea este prezenta atat in canalul medular cat si in
canalele Havers de calibru mai mare.Se deosebesc trei varietati de maduva osoasa:rosie,galbena
si cenusie.
Maduva rosie este de doua feluri:osteogena si hematogena.Maduva rosie osteogena se
gaseste in diafiza oaselor in perioada intrauterina si de crestere si are ca rol principal formarea
tesutului osos.Maduva rosie hematogena se gaseste numai in diafiza oaselor fatului si are ca rol
primordial formarea elementelor figurate ale sangelui.La adult,ea dispare din diafiza oaselor
lungi ranand cantonata numai in tesutul osos spongios din epifizele unor oase lungi,din oasele
late si din corpurile vertebrelor.
Maduva galbena se gaseste in diafiza oaselor lungi ale adultului si este alcatuita
dintr-o retea fina de reticulina si din celule grase.Ea se formeaza din maduva rosie prin
transformarea anumitor tipuri de celule conjunctive in celule grase.
In sfarsit,maduva cenusie este prezenta in canalul medular al diafizei oaselor lungi la
batrani.Ea se formeaza din maduva galbena,prin transformarea celulelor grase in alte tipuri de
celule conjunctive.
 STRUCTURA EPIFIZEI
Pe o sectiune longitudinala sau transversala prin epifize se observa la examenul cu ochiul
liber ca substanta osoasa are un aspect de burete,cu camarute de diferite marimi (areole) limitate
de pereti ososi subtiri,cuprinse intr-o capsula de os compact.In aceste camarute se gaseste
maduva osoasa.Asadar,masa osoasa din structura epifizei este formata indeosebi din tesut osos
spongios,tesutul osos compact formand doar un strat foarte subtire pe suprafata epifizei.In ceea
ce priveste periostul si endostul,acestea sunt prezente si in structura epifizelor,dar cu urmatoarele
particularitati:periostul lipseste de pe suprafetele articulare ale epifizelor fiind inlocuit cu cartilaj
hialin,iar endostul captuseste trabeculele care delimiteaza areolele.Este important sa retinem si
faptul ca trabeculele osoase au orientare caracteristica pentru fiecare epifiza,orientare
determinata de directia fortelor mecanice care se exercita asupra epifizei.
STRUCTURA OASELOR SCURTE
In structura oaselor scurte intra periostul si masa osoasa,formata indeosebi din tesut osos
spongios asezat in partea interna,si dintr-un strat subtire de tesut osos compact asezat la
periferie.Endostul captuseste toate areolele tesutului osos spongios.In areale se gaseste maduva
osoasa.Ca si la oasele lungi,periostul este inlocuit la nivelul suprafetelor articulare cu cartilaj
hialin.
STRUCTURA OASELOR LATE
Ca si in structura oaselor scurte si lungi,in structura oaselor late intra:periostul,masa
osoasa, endostul si maduva osoasa.Masa osoasa este formata atat din tesut osos compact,cat si
din tesut osos spongios.Caracteristica structurala a acestor oase consta in aceea ca tesutul osos
spongios este situat intre doua straturi de tesut osos compact invelit de periost.Aceste straturi de
tesut osos haversian poarta numele de table (tabla interna si tabla externa).Areolele tesutului
spongios sunt captusite de emdost si gazduiesc maduva osoasa hematogena.
 Articulatii
Legaturi intre oase, pot fi fixe, mobile si semimobile.
Articulatii fixe (sinartroze) nu existat spatiu articular, oasele se sutureaza prin dintisori
suturi dintate, suturile intre oasele craniului.
Articulatii mobile (diartroze) capete articulare legate prin cartilaje, capsula articulara, pe
fata interna are membrana sinoviala care secreta lichidul sinovial.
In interior cavitatea articulara.
Ligamentele articulare intareste articulatia; uneori sunt
Interpuse si meniscuri si discuri pentru o potrivire mai buna
a suprafetelor (stern - clavicula, genunchi).
Tipuri de miscari care sunt posibile:
Flexie
Extensie
adbuctie
adductie,
rotatie

Articulatiile semimobile ( amfiartroze) se interpune o formatiune fibro-carilaginoasa;

articulatiile coloanei vertebrale intre vertebre se interpun discuri intervertebrale; au mobilitate
redusa.
 Sistem muscular
Sunt organe contractile. Actioneaza asupra oaselor, producand miscarea corpului.
Muschi scheletici (somatici) asigura locomotia, pozitia verticala, munca fizica, dau forma corpului,
viscerali in structura organelor interne, asigura activitatea motorie a organelor
muschi striati ( muschi scheletici, miocard) / netezi (peretele viscerelor).
Principalele grupe de muschi scheletici (peste 40% din greutatea corpului),
nr. muschilor scheletici este de peste 500.
Dupa regiunile corpului, muschii sunt grupati in: muschii capului, muschii
gatului, muschii trunchiului si muschii membrelor.
1.Muschii capului
Sunt reprezentati de muschii mimicii, muschii masticatori, muschii limbii si
muschii extrinseci ai globilor oculari.
a) Muschii mimicii
Au rol in determinarea expresiei fetei (mimica) si sunt urmatorii: muschiul
frontal, muschiul occipital, muschii grupati in jurul orificiilor nazale, orbitale si
auditive
b) Muschii masticatori
Intervin in actul masticatiei (proces mecanic de maruntire si fragmentare a
alimentelor) si sunt urmatorii:muschii maseteri, muschii temporali
c) Muschii limbii
d) Muschii extrinseci ai globilor oculari
Sunt 4 drepti si 2 oblici:
-muschii drept superior si drept inferior
2.Muschii gatului
Au rol in miscarile capului si sunt reprezentati de urmatorii muschi:
-muschiul pielosul gatului
-muschii sternocleidomastoidieni
3.Muschii trunchiului
Sunt reprezentati de
muschii spatelui si cefei,
muschii toracelui si
abdomenului
a) muschii spatelui si cefei
-muschii trapezi
-muschii dorsali
b) muschii toracelui
-muschii pectorali
-muschii dintati
-muschii intercostali
-diafragmul (muschiul respirator
care separa cavitatea toracica
de cea abdominala)
c) muschii abdomenului
-muschii drepti abdominali
-muschii oblici interni
-muschii oblici externi
4.Muschii membrelor
Sunt reprezentati de muschii membrelor superioare si cei al membrelor
inferioare.
Muschii membrelor superioare
a) muschii umarului-deltoidul
b) muschii bratului -biceps si triceps brahial
c) muschii antebratului
-muschii flexori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori ai antebratului
Pronatia este rasucirea antebratului si mainii catre interior astfel incat
degetul mare se apropie de corp. Supinatia este rasucirea antebratului si
mainii catre exterior astfel incat degetul mare se indeparteaza de corp
d) muschii mainii
-muschii flexori si extensori ai degetelor
Muschii membrelor inferioare
a) muschii articulatiei coxo-femurale
-fesierii
b) muschii coapsei
-muschii croitor si cvadriceps femural (pe partea anterioara a coapsei)
-muschii biceps femural (pe partea posterioara a coapsei)
c) muschii gambei
-muschii triceps sural alcatuiti din muschii gemeni (gastrocnemieni) si solear
-muschii flexori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori a piciorului
d) muschii plantei (laba piciorului)
Forma muschilor lungi (aspect fusiform), lati (aspect triunghiular, evantai, trapez, patrulater),
scurti (intercostali) si circulari (orbiculari).
Structura: corpul muschiului si tendoane (de origine si de insertie; cilindrice sau turtite/
aponevroze). Fascia care acopera muschiul permissium extern, in interior delimineaza septuri
fascicule de fibre musculare.

Vascularizatia muschiului este foarte bogata din cauza metabolismului sau intens
(repaus/activitate).
Artera principala este insotita de doua vene si un nerv formand un manunchi vasculo-nervos.
Vasele se raspandesc de-a lungul perimisiului intern ramificandu-se in artere din ce in ce mai
mici. Arterele mici sunt asezate intre fasciculele primare si sunt paralele cu fibrele musculare.
Din arterele mici se desprind in unghi drept arteroide care merg perpendicular pe fibrele
musculare. Fiecare arteriola da nastere unei retele de capilare, care se aplica direct pe fibrele
musculare.
In repaus majoritatea capilarelor sunt inchise, ele se deschid alternativ pe zone in timpul
contractiei musculare.
Venele se formeaza din capilarele venoase si prezinta valvule, in special in muschii membrului
inferior.
Vasele limfatice sunt rare si insotesc vasele de sange.
Vascularizatia tendonului este mai slaba decat a muschiului.
Inervatia muschiului

De regula un muschi este inervat de o singura ramura nervoasa care patrunde in muschi impreuna
cu vasele si se raspandeste de-a lungul perimisiului in interiorul muschiului formand un bogat
plex intramuscular.
Nervul muschiului este mixt.
Fibrele motorii sunt A cele mai numeroase si A
Contactul dintre fibra nervoasa si cea musculara se stabileste prin cate o placa motorie, care este
o sinapsa neuroefectoare ( vezicule sinaptice contin acetilcolina).
O singura fibra nervoasa se ramifica si inerveaza mai multe fibre musculare, constituind
impreuna unitatea motorie.
Numarul de fibre musculare apartinand unei unitati motorii constituie coeficientul de inervatie si
variaza de la un muschi la altul in functie de finetea si precizia miscarilor.
Fibrele motoare A au rol in reglarea tonusului muscular si participa numai indirect la
contractia musculara.
Fibrele nervoase senzitive se termina in organe receptoare speciale - fus neuromuscular,
sau ca terminatii nervoase libere in spirala, in retele, in ghemuri, organe tendinoase Golgi,
corpusculi Vater-Pacini, Ruffini.
Ele asigura, impreuna cu receptorii lor, sensibilitatea proprioceptiva
Fibrele vegetative intra in muschi unde formeaza plexuri perivasculare. Sunt fibre simpatice care
actioneaza asupra vaselor muschiului.
Structura microscopica a fibrei musculare scheletice
Tesutul muscular e alcatuit din celule contractile specializate(fibre musculare), grupate organizat.
Fiecare fibra musculara contine 2 tipuri de structuri numite miofilamente, groase (filamente de
miozina) si subtiri (filamente de actina). La microscop arata ca aranjamente intre miofilamente
separate de zone intunecate (banda Z). Portiunea de miofilamente intre 2 benzi Z se numeste
sarcomer. Sarcomerul este unitatea functionala a muschiului scheletic, de fapt unitatea
contractila. In timpul contractiei, cele 2 tipuri de miofilamente aluneca unele catre celelalte,
sarcomenrul se scurteaza si are loc contractia musculara; in relaxare, se lungeste la forma initiala.
E un proces necesar de calciu (de fapt, RER elibereaza calciu intracitoplasmatic in timpul
contractiei). Energia necesara contractiei e datade scindarea moleculelor de ATP, necesita oxigen
adus de circulatia capilara dilatata in momentul cresgterii contractiilor. Cand se depaseste
posibilitea furnizarii de O2 din sange, energia este eliberata prin metabolizarea anaeroba cu
degradarea glucozei in acid lactic; prin acumulare, acesta opreste contractia musculara ( oboseala
musculara), va trece in circulatia sanguina pentru a fi degradat in ficat. Dupa incheierea efortului,
muschiul in repaus consuma O2 pentru mobilizarea acidului lactic.
Proprietatile fibrei musculare:
Contractilitatea capacitatea de a si scurta lungimea
Extensibilitatea capacitatea de a se intinde (extnde), respectiv de a isi mari lungimea
Elasticitatea capacitatea de a reveni la marimea initiala in stare de relaxare
Excitabilitea proprietatea de a raspunde la stimul prin contractie.
Contracia muscular
Contracia izometric modific tensiunea muchiului, dar lungimea rmne
constant. Caracterizeaz musculatura postural. Nu produce lucru mecanic,
ci cldur.
Contracia izotonic este aceea n care tensiunea rmne constant, dar
variaz lungime. Este caracteristic majoritii muchilor scheletici.
Realizeaz lucru mecanic i produce micare.
n activitatea obinuit, muchiul trece prin faze de contracie izometric i
izotonic, iniierea oricrei contracii fiind, de obicei, izometric.
Oboseala muscular. Se manifest prin diminuarea capacitii de travaliu
muscular. Se datoreaz scderii randamentului energetic, acumulrii de acid
lactic, lipsei de O2, epuizrii substanelor macroergice i a mediatorilor
chimici la nivelul plcilor motorii.
Manifestrile termice ale contraciei. Energia chimic eliberat n timpul
contraciei este convertit circa 30% n lucru mecanic i circa 70% n energie
caloric. Muchii sunt principalii generatori de cldur, att prin tonusul
muscular, ct i prin contracii mici i fracvente numite frisoane, declanate
n mod reflex la expunerea la frig.
Deosebim o cldur de repaus, component a termogenezei, degajat tot
timpul de muchi, i o cldur de activitate, eliberat n timpul contraciei.
Tonusul musculareste starea de contracie permanent, dar parial, a
musculaturii. n fiecare moment, un mic numr de fibre musculare din totalul
fibrelor unui muchi se afl n contracie i determin o stare de uoar
Tonusul muscular, fenomen de natur reflex, este meninut de impulsuri
provenite de la SNC prin nervii motori, pe baza informaiilor primite de la
proprioceptori.
Asigurarea poziiei normale a corpului se realizeaz prin contracii tonice
posturale. Tonusul postural este un proces reflex complex, controlat de SNC i
realizat prin aciunea unor grupe musculare tensoare i extensoare, agoniste
i antagoniste, cu participare unor prghii osteoarticulare.

Locomoia i orostatismul sunt rezultatul activitii fiziologice conjugate a

componentelor biomecanice pasive (sistemul osteoarticular) i active
(sistemul mucular), a receptorilor, nervilor i centrilor nervoi. Realizarea
actului locomotor presupune succesiunea unor evenimente informaionale i
efectoare: mesaj senzitiv, mesaj motor reflex sau voluntar, contracie
muscular i mobilizarea componentelor osteoarticulare. Grupele de muchi
agoniti i antagoniti acioneaz ntr-o anumit succesiune i sincronizare,
realizat reflex sau voluntar, cu meninerea proieciei centrului de greutate n
poligonul de sprijin al corpului.