Anatomie si biomecanica – 19 Octombrie

Oasele mainii.
Scheletul mainii are 26 de piese osoase, dispuse in 3 grupuri:
carpul, metacarpul si oasele degetelor.
Carpul este format din 8 oase, dispuse in doua randuri. Primul
rand sau cel proximal, pornind de la police (degetul mare),
catre degetul mic, oasele sunt:
- Scafoid
- Semilunar
- Piramidal
- Pisiform
Cel distal cuprinde tot 4 oase care, in aceeasi directie de la
police catre degetul mic sunt:
- Trapezul
- Trapezoidul
- Osul mare sau capitat
- Osul cu carlig

Toate aceste oase au o forma aproape cubica. Fiecare are o fata

superioara si o fata inferioara; o fata anterioara sau palmara, o
fata dorsala, o fata laterala si una mediala.
Scafoidul.

Este cel mai lateral os al randului intai. Prezinta o concavitate

(datorita acestui apt este comparat cu o luntre). Pe fata
palmara prezinta un tubercul.

Semilunarul.

Se numeste asa datorita formei.

Piramidalul.

Se numeste asa datorita formei.

Pisiformul.

Este un os lenticular.
Trapezul.

Este primul os din randul al doilea. Fata sa anterioara prezinta

un sant si tuberculul trapezului. Fata sa inferioara are foma de
sa si se articuleaza cu metacarpianul 1.
Aceasta configuratie face posibile anumite miscari in aceasta
articulatie care influenteaza functionalitatea policelui (degetul
mare).

Trapezoidul.

Are forma neregulata.

Osul capitat.

Este cel mai voluminos os al carpului. Prezinta un cap, un col si

un corp.
Osul cu carlig are forma unei piramide, si pe fata palmara
prezinta o proeminenta sub forma de carlig. Privit in totalitate,
carpul prezinta doua fete:
O fata dorsala acoperita de extenzori.
O fata palmara sau anterioara, concava, care formeaza santul
carpului, prin care trec practic tendoanele flexorilor.

Santul cardian.

Este marginit de doua eminente. Una laterala, determinata de

tuberculul scafoidului, impreuna cu tuberculul trapezului, si una
mediala delimitata de pisiform si de carligul osului cu carlig.

Metacarpul.

Reprezinta scheletul palmei si pe zona convexa a dorsului

mainii. Este format din cele 5 oase metacarpiene, notate cu
cifre romane, de la police spre degetul mic.

Caracterele generale ale oaselor metacarpiene sunt:

- Oase lungi, pereche
- Prezinta un corp, o baza si un cap
- Corpul are forma de piramida triunghiulara si prezinta o
fata dorsala, o fata laterala, o fata mediala; baza este
voluminoasa, si capul este rotunjit.
Pe anga aceste caractere generale, exista si caractere prorprii si
anume:
Metacarpianul 1 este cel mai scurt, cel mai gros, cu baza in
form de sa.
Metacarpianil 2 este cel mai lung
Metacarpianul 3. Baza prezinta un proces stiloidian orientat
lateral
Metacarpianul 4, prezinta deasemenea o baza mai larga,
articulandu-se complex
Metacarpianul 5 are si el o baza mai lata.

Oasele degetelor. Degetele sunt numerotate cu cifre romane de

la 1-5, si fiecare deget are cate un nume.
Degetul mare se numeste police
Degetul al doilea se numeste indice sau index
Degetul al treilea se numeste medius
Degetul al patrulea se numeste inelar
Degetul al cincilea se numeste degetul mic.

Scheletul degetelor este compus din piese osoase numite

falange. In total sunt 14. Cate 3 pt degetel de la 2 la 5. Doar 2
pentru police.
Falanga proximala are caractere de os lung, dei prezinta un
corp, o baza si un cap.

Corpul este turtit anteroposterior, are o fata anterioara sau

palmara care este plana, si o fata dorsala care este convexa.
Baza prezinta o cavitate articulara.
Capul prezinta o trohlee.

Falanga mijlocie.
Are un corp, o baza si cap.
Corpul este similar falangei proximale, dar mai scurt.
Baza prezinta o cavitate iar capul, ca si in cazul falangei
proximale, prezinta o trohlee.

Falanga distala are un corp foarte scurt.

Baza seamana cu cea a falangei mijlocii.
Falanga distala se termina cu o tuberozitate dispusa ca o
potcoava, care corspunde unghiei.
Oasele membrului inferior.
Ca si in cazul membrului superior descriem:

Centura membrului si membrul liber.

Centura membrului inferior se compune din cel dua oase
coxale.
Oasele membrului liber sunt dispuse in urmatoarele regiuni sau
zone:
- La nivelul coapsei, osul femur.
- In partea inferioara, patela sau rotula.
- La nivelul gambei, tibia si fibula sau peroneul.
- La picior, distingem tarsul, metatarsul si scheletul
degetelor.

Oasele coxale se unesc inainte intre ele, iar inapoi, cu sacrul si

coccigele sau coccis. Astfel ia nastere peretele osos al unei
cavitati, numite pelvis sau bazin.

Centura membrului inferior.

Coxalul este un os plan, voluminos, neregulat, torsionat,

asemanator ca forma unei elice.
La inceput este format din trei piese osoase:
- Ilion
- Ischion
- Pube sau pubis
Aceste trei piese osoase se sudeaza definitiv intre 12-18 ani,
generand un os unic.

Ilionul.
Formeaza partea superioara a osului, reprezentand mai mult
de jumatate din intregul os. Limita inferioara a acestui os e
reprezentata de o linie conventionala care trece prin treimea
superioara a acetabului (cavitatea cotiloida).
Ilionul prezinta un corp care participa la formarea acetabului
si o portiune superioara turtita, aripa osului iliac.

Ischionul.
Portiunea posterioara si inferioara a osului. Are un corp si o
ramura. Corpul participa la formarea acetabului, formand
portiunea postero-inferioara a acestei cavitati, iar corpul se
continua cu ramura care este orientata inainte.
La limita dintre corp si ramura, exista o proeminenta,
denumita tuberozitate ischiatica.
Pubele.
Reprezinta partea antero-inferioara a osului coxal. Prezinta
un corp si doua ramuri.
Corpul participa la formarea acetabulului, formand portiunea
antero-inferioara a acestuia. La unirea cu ilionul, prezinta o
proeminenta, numita eminenta ilio-peptimee.
De la corp pleaca inainte ramura superioara, care formeaza
un unghi ascutit, numit unghiul pubelui, si se continua cu
ramura descendenta sau inferioara.
Ramura inferioara a pubelui se uneste cu ramura ischionului
formand ramura ischio-pubiana.

Considerat in totalitate ca os intreg, osul coxal prezinta doua

fete, patru margini si patru unghiuri.

Fata laterala prezinta in partea ei mijlocie o cavitate mare

numita acetabul. La formarea acestei cavitati participa toate
trei oasele componente.
Sub aceasta cavitate se gaseste un orificiu larg numit gaura
opturata sau opturatorie, la formarea careia participa
ischionul si pubisul.
Deasupra acetabulului se gaseste fata gluteala a aripii osului
iliat.
Acetabulul sau cavitatea cotiloidiana.
Este o cavitate profunda, emisferica. Foloseste pentru
articularea cu femurul.
Circumferinta acetabulului este proeminenta si ascutita, si
poarta numele de spranceana cotiloidiana sau acetabulara.
Ea este intrerupta de trei incizuri. Cea mai proeminenta fiind
incizura acetabulara, aflata in partea inferioara, la unirea
ischionului cu pubisul.
Scobitura acetabulului se afla imediat deasupra gaurii
obturate, si este completata de un fibrocartilaj numit
ligamentul transvers al acetabului. Suprafata interioara a
acetabulului prezinta o suprafata semilunara care este
articulara si fosa acetabulului, nearticulara, patrulatera,
incadrata de suprafata semilunara.

Gaura obturata.
Este delimitata in cea mai mare parte de o margine ascutita
ca o creasta, cu exceptia partii superioare, unde in locul
crestei exista un sant numit sant obturator.
Gaura obturata este acoperita de membrana obturatorie iar
santul este transformat in canal.
Suprafata gluteiala a osului iliac este usor escavata in
portiunea mijlocie si este strabatuta de trei linii. Linia
gluteala anterioara de la nivelul marii scobituri ischiatice, de
pe marginea posterioara a osului, are directie in sus si
inainte, si se termina pe marginea superioara in vecinatatea
spinei iliace antero-superioare.

Linia gluteala posterioara.

Pleaca de la marea scobitura ischiatica, merge in sus aproape
vertical, se termina la marginea superioara a osului, la unirea
treimii posterioare cu cele doua trimi anterioare.
Linia gluteala inferioara.
Pleaca de la marea scobitura ischiatica catre marginea
anterioara a osului.

Cele trei linii delimiteaza patru campuri:

- Unul posterior, mic
- Unul situat mai anterior
- Al treilea situat anterior
- Al patrulea situat sub linia gluteala inferioara.
(Repere legate de articularea oaselor si muschii care se insera
pe oase) – buhociu/bonificatie.

Fata mediala este strabatuta de linia arcuata, oblica, de sus in

jos si dinapoi, inainte.
Linia arcuata. Imparte fata mediala a osului in doua portiuni:
- Superior. Se gaseste o suprafata excavata, numita fosa
iliata.
- Sub linia arcuata se gaseste suprafata sacro-pelvina, car
ela randul ei prezita doua formatiuni:
1. O proeminenta rugoasa, numita tuberozitate iliaca.
2. O suprafata asemanatoare pavilionului urechii, numita fata
auriculara, pentru articularea cu osul sacru.
Sub fata auriculara exista o suprafata plana,
corsepunzatoare acetabului, si inaintea acesteia se gaseste
gaura obturata.

Marginea anterioara. Este formata din doua portiuni.

O portiune verticala apartinand osului ilion sau iliac.
O portiune orizontala apartinand osului pubis.
Cele doua portiuni formeaza intre ele un unghi obtuz.
Marginea anterioara a osului coxal prezinta mai multe
repere. La unirea marginii anterioare cu marginea
superioara se gaseste spina iliaca anterosuperioara.

Al doilea reper. O mica scobitura prin care trece nervul

cutanat femural lateral.
Mai jos, o alta proeminenta, spina iliaca anteroinferioara,
sub care exista o alta scobitura, de la acest nivel, marginea
schimbandu-si directia.

In continuare, o proeminenta rotunjita, numita eminenta

iliopubiana. Mai departe, suprafata peptineala. Aceasta
suprafata este delimitata de doua creste.
O creasta obturatoare anterior.
O creasta pectinela posterior.

La varful suprafetei pectineale, se afla tuberculul pubian.

Medial de tubercul se afla creasta pubelui.
Marginea posterioara prezinta si ea mai multe repere,
directia sa fiind aproape verticala.
Aceasta margine posterioara este formata de ilion si
ischion.

Urmatoarele repere:

Spina iliaca posterosuperioara; la unirea cu marginea

superioara.
Spina iliaca posteroinferioara; intre cele doua fiind o
scobitura.
Marea scobitura sau incizura ischiatica prin care trec
numeroase formatiuni.
Al patruea element, spina ischiatica sub care gasim mica
scobitura ischiatica.
O proeminenta voluminoasa, numita tuberozitate
schiatica.

Marginea superioara.
Numita si creasta iliaca, se intinde de la spina iliaca
anterosuperioara, la spina iliaca posterosuperioara.
Marginea superioara este formata in totalitate de osul
iliac.
Creasta iliaca este cea mai groasa dintre cele patru margini
ale osului coxal. Este arcuita, in forma unui S culcat

Marginea inferioara.
Se intinde de la tuberozitatea ischiatica, la unghiul pubelui.
Este formata de ramura ischionului si de ramura inferioara
a pubisului, deaceea se mai numeste ramura
ischiopubiana.
Sub unghiul pubian, marginea prezinta o suprafata ovala,
numita fata pubiana prin care osul coxal se articuleaza cu
coxalul de partea opusa, formand simfiza pubiana.

Unghiurile osului sunt in numar de patru si anume:

- Unghiul anterosuperior reprezentat de spina iliaca
anterosuperioara.
- Unghiul posterosuperior reprezentat de spina iliaca
posterosuperioara.
- Unghiul anteroinferior reprezentat de unghiul pubelui
- Unghiul posteroinferior format de tuberozitatea ischiatica.