OASELE PICIORULUI

Membrul inferior începe de la centura pelviană (formată din ischion, ilion și simfiza pubiană).
Principalul rol al centurii pelviene este susținerea membrelor inferioare, precum și de a absorbi
șocul rezultat în timpul mersului (cea mai mare contribuție la acest rol o are simfiza pubiană, un
țesut cartilaginos care funcționează mai mult ca și o încheietură, celălalt rol important fiind
posibilitatea deplasării oaselor pelviene în momentul nașterii). Continuând în jos, avem cel mai
lung os din corp, femurul, urmat de rotulă, tibie și fibulă. O diferență interesantă pe care o putem
observa dintre membrele superioare și inferioare este prezența rotulei, un os scurt, rotund, turtit
antero-posterior și pereche, care nu are un echivalent în membrul superior, rolul său principal
fiind de a ușura mișcarea gambei, micșorând nivelul de putere necesar pentru îndreptarea
acesteia.

Trecând de tibie și ajungând la gambă, formată din fibulă și tibie, observăm o asemănare cu

membrul superior, prezența a două oase în loc de unul singur. Ultimul segment din membrul
inferior este ocupat de laba piciorului, formată din tarsiene, metatarsiene și falange, rolul
principal fiind de reducere a șocului (din nou) precum și de adaptare la suprafețele pe care ne
deplasăm (ridicat pe vârfuri, etc).

Scheletul piciorului este format din:

 oasele tarsiene, grup format din șapte oase

 oasele metatarsiene, grup format din cinci oase
 falangele (oasele degetelor) cu paisprezece oase

I. TARSUL este format din șapte oase dispuse pe două rânduri:

 un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul sus și calcaneul jos;

 un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul și trei cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri antero-posterioare: un rând medial ce
cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se găsesc calcaneul
și cuboidul.
Talusul sau Astragalul
Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu și
navicular. El este format dintr-un corp, un cap și un col ce unește primele două porțiuni.
Porțiunile talusului sunt bine izolate și ușor de recunoscut; cu toate acestea este considerat în
întregime și comparat cu un cuboid, căruia i se descriu șase fețe.
Unghiurile talusului
Corpul formează cu colul două unghiuri: unghiul de declinație și unghiul de înclinație,
unghiuri ce formează prin faptul că, la acest os, colul nu continuă direcția corpului, ci este
înclinat în jos și medial. Unghiul de înclinație este deschis în jos și are în medie 115°. Unghiul de
declinație este deschis medial și are 158°. Cele două unghiuri se modifică în unele deformări ale
piciorului. Unghiul de înclinație este cu atât mai deschis, cu cât piciorul este mai plat și,
dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai boltit. Unghiul de declinație este mai mic
și colul mult deviat medial în piciorul varus.
Orientare 
 Se așează înainte capul, în sus trohleea, lateral fața articulara triunghiulară.
Fețele talusului sunt:
 superioară
 inferioară
 laterală
 mediala
 anterioară
 posterioară
Calcaneul
 Este cel mai voluminos os al tarsului.
 Are o formă prismatică, fiind alungit antero-posterior și ușor turtit transversal.
 Are șase fețe: superioară, inferioară, laterală, medială, anterioară, posterioară.
Călcâiul sau regiunea calcaneană este format din tuberozitatea calcaneană și părțile moi care o
acoperă.
Orientare.
 Se așează în sus fața prevăzută cu trei fetișoare articulate; posterior extremitatea cea mai
voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc.
Navicularul
 Este un os scurt, turtit dinainte înapoi.
 Este situat pe partea medială a piciorului, fiind cuprins între capul talusului, cuboid și
cele trei cuneiforme.
 Are șase fețe: posterioară, anterioară, dorsală, plantară, medială, laterală.
Cuboidul
 Este un os scurt, cu o formă neregulată cuboidală.
 Este așezat pe partea laterală a piciorului.
 Are șase fețe: superioară, posterioară, inferioară, anterioară, medială, laterală.
Cuneiformele
Sunt trei oase de formă prismatic triunghiulară:

 Cuneiformul medial, este cel mai mare,

 Cuneiformul intermediar, este cel mai mic,
 Cuneiformul lateral.
Ele contribuie la edificarea bolții transversale a piciorului. Ocupă spațiul dintre cuboid si
navicular.

II.METATARSUL
 Este format din cinci oase metatarsiene.
 Numerotarea lor se face dinspre marginea mediala spre cea laterala a piciorului, de la I la
V.
Caractere generale
Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap.

1. Corpul este prismatic triunghiular, având o fată dorsală, altă laterală, iar a treia medială.
Fața dorsala face parte din dosul piciorului; celelalte fețe delimitează spațiile interosoase.
2. Baza numită și extremitate posterioară, se articulează cu oasele tursului și cu
metatarsienii învecinați.
3. Capul numit și extremitate anterioară, este turtit transversal și se articulează cu falanga
proximală.
Caractere proprii
Metatarsianul I
 Este cel mai scurt și cel mai gros.
 Baza osului se articulează cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II.
 Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare, pe ea se însera
mușchiul peronier lung.
Metatarsianul II 
 Este cel mai lung.
 Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III.
Metatarsianul III
 Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și
V.
Metatarsianul IV
 Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și
V.
Metatarsianul V
 Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV.
 Baza prezintă lateral o tuberozitate ce se poate palpa sub piele.
 III. OASELE DEGETELOR
 Degetele sunt în număr de cinci
 Se numerotează de la I la V, de la marginea medială spre cea laterală a piciorului.
 Degetul I poartă numele de haluce, iar degetul V de deget mic.
Oasele care formează degetele se numesc falange.
 Se găsesc în total 14 falange: fiecare deget are trei, în afară de haluce care are numai
două.
 Falangele se prezintă după tipul celor de la mână cu deosebirea că cele de la picior sunt
mult mai reduse în dimensiune.
 În acest fel fiecare falangă prezintă un corp, o bază sau extremitate posterioară și un cap
sau extremitate anterioară.
 Falangele halucelui sunt deosebit de puternice.
Falanga proximală
 Este turtită transversal
 Prezintă și suprafață ovalară, concavă, pentru articularea cu capul metatarsianului
corespunzător.
Falanga mijlocie 
 Este scurtă, fiind formată aproape numai din bază și cap.
Falanga distală 
 Este de dimensiuni reduse.
 Capul este turtit.
 Pe fața plantară are o rugozitate numită tuberozitatea falangei distale în raport cu pulpa
degetului, în fața dorsală susține unghia.
Omul folosește piciorul pentru stațiunea și locomoția bipedă. Structura picioarelor și cea a
mâinilor omenești reprezintă, din punct de vedere anatomic, variații ale unei structuri
pentaradiale (cu cinci degete), la fel ca la multe alte vertebrate. Mâinile și picioarele sunt
structurile osoase cele mai complexe din corp.

Biblografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Picior_(anatomie)