Scheletul membrului superior

Universitatea ,,Vasile Alecsandri’’ din Bacău

Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii
Disciplina: Noţiuni de anatomie
Student: Hîrdea Mihail
Anul I
 Scheletul membrului superior
Vedere din faţă (stȃnga) şi din spate (dreapta)
 Prezentare generală
• Oasele care alcătuiesc scheletul membrului superior se referă, de fapt,
la oasele extremităţii libere a membrului superior. Scheletul
extremităţii libere a membrului superior se subîmparte, la rândul lui, în
scheletul braţului, reprezentat de humerus, scheletul antebraţului,
alcătuit din radius şi ulna sau cubitus, şi scheletul mâinii, format din
oasele carpiene, metacarpiene şi falange.
Scheletul extremităţii libere a membrului superior
• Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul
antebrațului (radius, ulna) și scheletul mâinii (oase carpiene, metacarpiene şi falange).
 Humerusul
• HUMERUSUL este un os lung, pereche, care
formează scheletul braţului. El este alcătuit dintr-un
corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize.
Corpul are forma unei prisme triunghiulare cu
marginile mult rotunjite. El prezintă în partea
mijlocie proeminenţa osoasă numită tuberozitatea
deltoidiană şi şanţul nervului radial. Extremitatea
superioară prezintă: capul humeral, tuberculul
mare, tuberculul mic şi şanţul intertubercular.
Capul humeral este o formaţiune osoasă a cărei
suprafaţă articulară are mărimea unei treimi dintr-o
sferă. El intră în cavitatea glenoidă a scapulei.
Extremitatea inferioară a humerusului este turtită
antero-posterior şi prezintă condilul humeral,
trohleea, epicondilii (medial şi lateral), fosa
coronoidă şi olecraniană.  
         
Ulna (cubitus)
• ULNA  este un os lung şi pereche, situat în partea
medială a antebraţului, în prelungirea degetului
mic. Ulna sau cubitus este un os lung, pereche, care
împreună cu radiusul formează scheletul
antebraţului. Ulna este formată dintr-un corp şi
două extremităţi. Corpul de forma unei prisme
triunghiulare, prezintă trei feţe şi trei margini.
Marginea dinspre radius (laterală) este ascuţită şi
poartă numele de creasta interosoasă a ulnei.
Extremitatea superioară prezintă incizura troheală,
olecranul, apofiza coronoidă, tuberozitatea ulnară şi
incizura radială. Extremitatea inferioară a ulnei este
alcătuită dintr-o parte sferică, numită capul ulnei, şi
dintr-o proeminenţă osoasă ascuţită, numită apofiza
stiloidă a ulnei .
• Pe scheletul articulat el este puţin oblic de sus în
jos şi medio-lateral, formând cu humerusul un
unghi, cu deschiderea laterală.
 Radiusul
• RADIUSUL este un os lung şi pereche, situat la
partea laterală a antebraţului, în dreptul
policelui. Radiusul este un os lung, pereche, care
împreună cu ulna formează scheletul antebraţului.
El este aşezat lateral extern față de ulnă. Radiusul
prezintă un corp şi două extremităţi. Corpul este de
formă rotundă în partea superioară şi de prismă
triunghiulară în cea inferioară, prezintă: creasta
interosoasă şi tuberozitatea radială. Extremitatea
superioară a radiusului are formă cilindrică şi
poartă denumirea de cap radial. Acesta prezintă o
suprafaţă articulară scobită, aşezată pe faţa
superioară, numită foseta capului radial.
Extremitatea inferioară a radiusului prezintă o
proeminenţă osoasă care pleacă de pe faţa laterală
şi se prelungeşte în jos, numită apofiza stiloidă a
radiusului, se articulează cu capul cubitusului
scafoid semilunar.
Oasele mȃinii (Ossa manus). Prezentare generală
Oasele mȃinii (vedere posterioară)
Carpul (Ossa carpi)
• Carpul este constituit din opt oase carpiene, asezate
pe două rânduri, fiecare rând având câte patru oase.
Oasele carpiene sunt oase scurte, cu numeroase faţete
articulare.
• Primul rând (de lângă oasele antebraţului) cuprinde,
(dinspre afară spre înăuntru), următoarele
oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformu
l.
• Oasele carpiene din acest rând au faţete articulare
pentru radius şi ulna şi faţete articulare pentru
celelalte oase carpiene.
• Rândul al doilea este format
din: trapez, trapezoid, osul mare şi osul cu cârlig.
• Oasele carpiene din rândul al doilea au faţete
articulare pentru oasele carpiene din primul rând şi
faţete articulare pentru oasele metacarpiene.
 Metacarpul (Ossa metacarpalia)
• Metacarpul este format din cinci oase
care se numesc oase metacarpiene.
Acestea sunt oase tubulare, fiecare
prezentând un corp şi două extremităţi:
o extremitate proximală (sau baza) şi o
extremitate distală (sau capul).
• Prin baza se articulează cu oasele
carpiene, iar prin cap se articulează cu
falanga corespunzătoare.

• Oasele metacarpiene sunt numerotate de

la I la V, începând din dreptul policelui.
Scheletul degetelor mâinii (Ossa digitorum
manus)
• Scheletul degetelor mâinii este format din 14
oase, care se numesc falange. Falangele sunt
oase lungi; fiecare prezinta un corp si doua
extremităti: extremitatea proximală
(sau baza) şi extremitatea distală (sau capul).
• Falangele se numerotează începând de la baza
degetelor spre vârf; cele patru degete mici au
trei falange (1,2,3), pe când degetul mare
(policele), numai două falange (1 şi 3), lipsind
falanga a 2-a.
• Prima falangă a fiecărui deget se articulează,
prin baza sa, pe capul metacarpianului
corespunzător. Falanga a 3-a a fiecărui deget
are, pe partea ventrală a capului, o tuberozitate
rugoasă.
 Bibliografie
• https://sistemul-osos.weebly.com/oasele-membrelor.html
• http://smartumf.ro/wp/2018/04/03/scheletul-membrelor-superioare/
• https://anatomiaomului.usmf.md/sites/default/files/inline-files/Scheletul%20tru
nchiului%20si%20membrelor%20%282019%29.pdf
• http://www.miculprint.eu/AEL/content/biologie/11/dinamica_schelet_uman/M1
/sel_mana.html