ANATOMIE 3

Extremitatile
Oasele membrelor superioare sunt atasate de trunchi prin centura scapulara sau centura extremitatii superioare formata din scapul si clavicule/ imperfect mai ales posterior, unde scapula se conecteaza la trunchi doar prin muschi. Centura pelvina sau centura extremitatii inferioare formata din oasele coxale care se articuleaza unul cu celalalt la nivelul simfizei pubiene./ centura este completata posterior de sacrum.

Centura scapulara

Clavicula formeaza portiunea anterioara a centurii scapulare. os lung care se articuleaza medial cu manubrium sternal, si lateral cu acromionul scapulei. Scapula formeaza portiunea posterioara a centurii. Un os plat, triunghiular.

 Humerus cel lung si mai mare os al extremitatii superioare; are un corp si doua extremitati .

Ulna si Radius
ULNA este un os lung, de forma prismatica, plasat pe partea mediala a antebratului, paralel radius. are corp si doua extremitati. Extremitatea sa superioara, groasa si puternica, formeaza o mare parte din articulatia cotului; osul se micsoreaza spre extremitatea distala care este foarte mica, si exclusa din articulatia pumnului prin interpozitia unui disc articular. RADIUS - situat pe fata laterala a ulnei. partea superioara este mica dar partea inferioara este mare, formand partea cea mai importanta a rticulatiei pumnului. este un os lung, dee forma prismatica Are un corp si doua extremitati.

Carpul
Scheletul mainii este subdivizat in trei segmente: carpul sau oasele incheieturii mainii; metacarpul sau oasele palmei; si falangele sau oasele degetelor. Oasele carpiene (Ossa Carpi), in numar de 8, sunt aranjate in doua randuri. Primul rand: navicular, lunate, triunghiular (triquetra), si pisiform; Randul distal: trapez, trapezoid, capitat, si hamat.

Carpul
Caracteristici comune
Fiecare os (exceptind pisiformul) presinta sase suprafate: suprafetele volara sau anterioara si dorsala sau posteriora sunt aspre, pentru insertii ligamentare. Suprafetele superioare sau proximale, si inferioare sau distale sunt articulare; suprafetele mediale si laterale sunt de asemenea articulare.

Metacarpus
Consta din 5 oase cilindrice care se numeroteaza din lateral ( ossa metacarpalia I-V); Fiecare are un corp si doua extremitati.

Falangele Mainii (Phalanges Digitorum Manus)

In numar de 14, trei pentru fiecare deget, si doua pentru degetul mare Fiecare consta din corp si doua extremitati. falangele unghiale = cele distale

Oasele coxale
Osul coxal este mare, turtit, neregulat. Se articuleaza cu celalalt coxal pe linia mediana anterior, si impreuna formeaza laturile si peretele anterior al cavitatii pelvine. Consta din trei parti, ilium, ischium, si pubis, oase distincte la subiectul tanar, dar fuzionate la adult; uniunea acestor trei parti are loc in si in jurul unei cavitati articulare in forma de cupa, acetabulum, situat langa zona de mijloc a suprafetei externe a osului. Ilium, numit asa pentru ca sustine flancul, este portiune superioara care se extinde de la acetabulum in sus. Ischium este portiunea cea mai de jos si cea mai puternica a osului; pleaca in jos de la acetabulum, se mareste intr-o mare tuberozitate, si apoi formeaza cu pubisul foramenul obturator. Pubis se extind medial si inferior de la acetabulum si se articuleaza la nivelul liniei mediane cu cel din partea opusa: formeaza partea anterioara a pelvisului si sustine organele

Planul de osificare a coxalelor.

Coxalul drept. Suprafata externa

Coxalul drept. Suprafata interna

Pelvis (bazinul)
Un inel osos intre coloana pe care o sustine si membrele inferioare pe care sta; Este mai puternic si mai masiv decat cavitatile craniana sau toracica, si se compune din patru oase: doua coxale lateral si anterior si sacrum si coccis posterior. Pelvisul este impartita de un plan oblic trecand prin proeminenta sacrumului, liniile arcuata si pectineala, si marginea superioara a simfizei pubiene, in marele (fals) si micul (adevarat) pelvis. Circumferinta acestui plan este numita linea terminalis.

Pelvisul osos
1. Sacrum 2. Ilium 3. Ischium 4. Osul Pubic 5. Simfiza Pubiana 6. Acetabulum 7. Foramen obturator 8. Coccyx Linia rosie: linia terminalis (delimiteaza marele de micul pelvis)

Functii
Primare: sa sustina greutatea corpului superior cand sta asezat sau in picioare; transfera greutatea de la scheletul axial la scheletul apendicular inferior in timpul statului in picioare si al mersului; confera insertii pentru puternica musculatura a locomotiei si posturii. Din aceasta cauza, comparat cu centura scapulara, centura pelvina este puternica si rigida. Functiile secundare: adaposteste si protejeaza viscerele abdominopelvine (portiunile inferioare ale tracturilor urinare, organele reproducatoare interne, vezica, rect, etc); confera insertii pentru organele reproducatoare externe si muschii si

Circumferinta superioara a micului pelvis

Circumferinta superioara include un spatiu numit apertura superioara (apertura pelvis [minoris] superior), in forma de inima avand trei diametre principale: anteroposterior sau conjugat (de la unghiul sacrovertebral la simfizas pubiana; aprox 110 mm la femeie. / diametrul transvers (cel mai mare) de la mijlocul liniei terminalis dintr-o parte in partea cealalta; aprox 135 mm la femeie. / Diametrul oblic de la eminenta iliopectinee de pe o parte la articulatia sacroiliaca de pe partea opusa; prox 125 mm la femeie.

Cavitatea micului
pelvis

Cavitatea micului pelvis

(un canal scurt si curbat) este delimitata anterior si inferior de simfiza pubiana si ramurile pubiene superioare; superior si posterior de suprafetele pelvine ale sacrumului si coccisului; lateral, portiuni din suprafetele interne ale ischionului si iliumului. Contine, colon pelvin, rect, vezica urinara, organe reproductive interne.

Circumferinta inferioara a micului pelvis

Circumferinta inferioara, neregulata; include un spatiu numit apertura inferioara (apertura pelvis [minoris] inferior) marginita posterior de varful coccisului, si lateral de tuberositatile ischiadice.
Diametrul anteroposterior se extinde from de la varful coccisului la simfiza pubiana; 90- 115 mm la femeie. / Diametrul transvers intre partile posterioare ale tuberozitatilor ischiadice si are aprox 115 mm la femeie.

elvisul feminin: mai delicat, mai putin masiv, impresiuni musculare mai putin pronuntate/ pinele iliace anterioare mai distantate./ pertura superioara a micului pelvis este mai mare, avitatea este mai larga, sacrum este mai scurt, pertura inferioara este mai larga si coccisul mai mobil. mensiunea pelvisului variaza u numai la cele doua sexe, dar si la diferiti membri aceluiasi sex, si nu pare sa fie influentata de talie.


Femur ul

Cel mai lung si puternic os al scheletului/ in cea mai mare parte cilindric. corp si 2 extremitati

Architectura Femurului
Koch, prin analiza matematica: in fiecare parte a femurului exista o remarcabila adaptare a structurii interne a osului in functie de necesitatile mecanice datorate incarcarii capului femural. Transmisia incarcaturii de la acetabul spre tibia; materialul osos este dispus pe cai de stressuri interne maxime care sa reziste cu maxma eficienta si deci, cu maximum de economie de material.

Koch
The femur obeys the mechanical laws that govern other elastic bodies under stress; the relation between the computed internal stresses due to the load on the femur-head, and the internal structure of the different portions of the femur is in very close agreement with the theoretical relations that should exist between stress and structure for maximum economy and efficiency; and, therefore, it is believed that the following laws of bone structure have been demonstrated for the femur: 1. The inner structure and external form of human bone are closely adapted to the mechanical conditions existing at every point in the bone. 2. The inner architecture of normal bone is determined by definite and exact requirements of mathematical and mechanical laws to produce a maximum of strength with a minimum of material.

femurului superior

Osul spongios al femurului superior este compus din doua sisteme trabeculare distincte asezate in doua cai curbate/ una pe fata interna a diafizei si una pe fata laterala (externa) a ei. Aceste sisteme se intersecteaza in unghiuri drepte.

Patella (rotula)

Patella (rotula) este un os plat, triangular, situat in fata articulatiei genunchiului. Este dezvoltat in tendonul muschiului Quadriceps femoris. Protejeaza partea anterioara a articulatiei si creste the front of the joint, si creste parghia lui Quadriceps femoris facandu-l sa actioneze intr-un unghi mai mare.

Tibia

Tibia este situata la nivelul portiunii mediale a gambei si, exceptand femurul, este cel mai lung os al scheletului. Are o forma prismoida, expandat superior, unde intra in articulatia genunchiului Se contracta in treimea inferioara si apoi se largeste din nou, dar mai putin la extremitaea inferioara. Are corp si doua extremitati.

Fibula
Fibula este plasat pe partea laterala a tibiei, cu care se conecteaza superior si inferior. Mai mic decat tibia/ cel mai subtire dintre oasele lungi. corp si doua extremitati. Extremitatea superioara este mica si plasata spre spatele capului tibiei, sub nivelul articulatiei genunchiului/ nu participa la aceasta. Extremitatea inferioara se inclina putin in fata, pentru a fi pe un plan anterior fata de cel al capatului de sus; Distal formeaza partea laterala a articulatiei gleznei.

 Scheletul piciorului consta

in trei parti: tarsus, metatarsus, si falanges. Tarsus (Ossa Tarsi) Oasele tarsiene sunt in numar de 7: calcaneus, talus, cuboid, navicular, si primul, al doilea, si al treilea cuneiform.

Calcaneus (os calcis)

Este cel mai mare dintre oasele tarsiene Este situat in portiunea cea mai posterioara si inferioara a piciorului, servind la transmiterea greutatii corpului spre pamant, si formind o puternica parghie pentru muschii gambei. Forma cuboidala neregulata cu 6 suprafete

Talus (astragalus

Al doilea cel mai mare os tarsian. Ocupa portiunea mijlocie si superioara a tarsului, sustinand tibia superior, stand pe calcaneus inferior, Se articuleaza pe ambele parti cu maleolele, si anterior cu navicularul. Consta din corp (cu trochlea- pentru articulatia cu tibia), gat, si cap Talus se articuleaza cu 4

 Cuboid

Navicular

Metatarsus
Cinci oase numerotate dinspre medial (ossa metatarsalia I.V.); Fiecare prezinta un corp si doua extremitati.
Primul metatarsian

Al doilea metatarsian

(Phalanges Digitorum Pedis)

Corespund ca numar si aranjare generala cu cele ale mainii; Sunt 2 in degetul mare si trei in fiecare dintre celelalte degete.

Comparatie intre oasele Mainii si Piciorului

Mana si piciorul- construite cumva dupa principii similare, fiecare constand intr-o parte proximala, carpus sau tarsus, o portiune mijlocie, metacarpus, sau metatarsus, si o portion terminala, falangele. Partea proximala consta dintr-o serie de oase mai mult sau mai putin cubice, care permit o mica miscare de alunecare unul fata de altul si in principal distribuie fortele transmise de la/ spre oasele antebratului sau gambei. Portiunea mijlocie este facuta din oase lungi usor mobile care asista carpus sau tarsus in a distribui fortele si de a le receptiona pe o zona mai lata.

Comparatie intre oasele Mainii si Piciorului

Portiunea terminala este cea mai mobila, iar elementele ei separate pot efectua o serie de miscari printre care cele mai importante sunt flexia si extensia. Functia mainii si piciorului sunt, totusi, foarte diferite. Piciorul formeaza o baza solida pentru a sustine corpul in postura erecta, si este din acest motiv construit mai solid si partile sale componente sunt mai putin mobile unele fata de altele decat cele ale mainii. (lucru evident mai ales in cazul falangelor dar si a altor componente)

Clasificarea articulatiilor
Sinartroze (articulatii imobile). includ toate acele articulatii in care suprafetele oaselor sunt aproape in contact direct, tinute impreuna de tesut conjunctiv sau cartilaj hialin, si in care nu exista miscare apreciabila (ex. Oasele craniului cu exceptia mandibulei). 4 varietati de sinarthrosis: sutura, schindylesis, gomphosis, si

Amfiartroze (articulatii usor mobile)

In aceste articulatii suprafetele osoase aflate in contiguitate sunt fie conectate prin discuri turtite de fibrocartilaj, ca in articulatiile dintre corpurile vertebrale; / symphysis

Fie unite de un ligament interosos, ca in articulatia tibiofibulara inferior./

Diartroze (articulatii mobile)

sunt articulatiile mobile cele mai raspandite in organism. Caracteristica lor generala o constituie prezenta unei cavitati articulare, in care se gaseste o mica cantitate de lichid sinovial, o capsula articulara, captusita in interior de membrana sinoviala si cartilajul hialin articular. Articulatia poate fi divizata, complet sau incomplet, de un disc articular sau menisc. Mobilitatea lor variaza in functie de forma pe care o prezinta suprafetele articulare ale oaselor, ce determina si diferitele tipuri de diartroze.

Diartroze (articulatii mobile)

Varietatile de articulatii din aceasta clasa/ in functie de miscarea permisa de fiecare. in care miscarea este uniaxiala/ toate miscarile au loc in jurul unei axe. / axa poate fi transversa in ginglimus, (articulatiile interfalangiene); sau longitudinala in diartroza trohoida sau articulatia-pivot (axis-atlas),

Diartroze (articulatii mobile)

Varietatile de articulatii din aceasta clasa/ in functie de miscarea permisa de fiecare. in care miscarea este uniaxiala/ toate miscarile au loc in jurul unei axe. / axa poate fi transversa in ginglimus,(articulatiile interfalangiene); sau longitudinala in diartroza trohoida sau articulatia-pivot (axis-atlas),

Ginglimus (articulatie balama)

Diartroze (articulatii mobile)

miscare biaxiala, miscari in jurul a doua axe orizontale in unghiuri drepte una fata de alta, sau in orice axa ce intervine intre cele doua. /articulatia condiloida si articulatia-sa. Exista o forma in care miscarea este poliaxiala, enartroza sau articulatia bila-si-cavitate; artrodia sau articulatii care aluneca. Miscare limitate intre doua oase cu suprafete plane sau unul usor convex si celalalt usor concav.

Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)

1

Miscarea de alunecare (translare)este cel mai simplu tip de miscare care poate avea loc intr-o articulatie, o suprafata alunecand sau miscandu-se peste o alta fara vreo miscare angulara sau rotatorie. Este o miscare comuna tuturor articulatiilor mobile dar in unele ( cele mai multe dintre articulatiile carpului si tarsului, este singura miscare permisa.

Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)

2 Miscarea Angulara are loc numai intre oase lungi, prin ea unghiul dintre doua oase este crescut sau diminuat. Poate avea loc: (1)in fata si in spate, constituind flexie si extensie; sau (2)spre si dinspre planul median al corpului, sau, in cazul degetelor de la mana sau picior, dinspre linia mijlocie a mainii sau piciorului, constituind adductie si abductie. Articulatiile strict ginglimoide admit numai flexie si extensie. Cele mai multe articulatii mobile

Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)

3 Circumductia forma de miscare ce are loc intre capul unui os si cavitatea lui articulara, cand osul este facut sa circumscrie un spatiu conic; baza conului este descrisa de capatul distal al osului, apexul este in cavitatea articulara; (umar, sold). 4 Rotatia.este o forma de miscare in care un os se misca in jurul unui ax central fara sa existe vreo deplasare de la acest ax ; axul de rotatie poate exista intr-un os separat (axis/ atlas) sau osul se poate roti in jurul propriului ax (humerusul in articulatia umarului); sau axul rotatiei poate sa nu fie paralel cu axul lung al osului (miscarea radiusului pe ulna in timpul

Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)

5 Actiunea Ligamentara a Muschilor. miscarile diferitelor articulatii ale unui membru sunt combinate prin mijlocirea muschilor ce trec peste mai mult de o articulatie. Acestia, cand sunt relaxati si intinsi complet, actioneaza ca ligamente elastice in a restrange anumite miscari ale unei articulatii, exceptand situatiile in caree se combina cu miscarile corespunzatoare ale celuilalt miscarile celui din urma fiind de obicei in directie opusa. Astfel, scurtimea muschilor posteriori ai coapsei (semitendinos, semimembranos, biceps femural) previn flexia completa a soldului, cu exceptia situatiei in care si articulatia genunchiului este de asemenea

Articulatiile
Aceasta are precum consecinte: (1) coordonarea celor mai obisnuite si uzuale miscari, si posibilitatea ca ele sa fie efectuate cu cea mai mica cheltuiala de energie. (2) Permite muschilor scurti care trec peste doar o articulatie sa actioneze si asupra altora.

Articulatii
Articulatiile pot fi grupate in cele ale trunchiului, si cele ale extremitatilor superioare si inferioare.

I.Sternoclaviculara. II.Acromioclaviculara III.Umar. IV.Cot. V.Radioulnara VI.Pumn. VII.Intercarpiana. VIII.Carpometacarpiana. IX.Intermetacarpal. X.Metacarpofalangiana. XI. Articulatiile Degetelor

Articulatiile extremitatii superioare

Articulatia sternoclaviculara

In formarea ei intra capatul sternal al claviculei, partea superioara si laterala a manubriumului sternal, si cartilajul primei coaste.

Miscari
Miscare limitata in aproape fiecare directie Directii permise: sus, jos, posterior,anterior, circumductie. In aceasta articulatie, clavicula in miscarea sa antreneaza si scapula.

 Muschii care ridica umarul sunt fibrele superioare ale Trapezului, Levator scapul, capatul clavicular al Sternocleidomastoidianului, ajutati de Romboidei. Coborarea umarului este in principal efectuata de gravitatie ajutata de Subclavius, Pectoralis minor si fibrele inferioare ale Trapezului. Umarul este impins posterior de Romboidei si fibrele milocii si inferioare ale Trapezului, iar anterior de Serratus anterior si Pectoralis minor.

Articulatia Acromioclaviculara (Articulatio Acromioclavicularis; Articulatia Scapuloclaviculara)

intre capatul acromial al claviculei si marginea mediala a acromionului scapulei. Miscari de doua tipuri: (1) alunecare a capatului articular al claviculei pe acromion; (2) rotatie a scapulei inainte si inapoi pe clavicula. Functie importanta in miscarile extremitatii superioare. Daca aceasta articulatie nu ar fi existat, miscarea circulara a scapulei pe coaste (de ex in impingerea umerilor posterior sau anterior) s-ar fi facut cu o mare eroare in directia umarului/ ar fi fost imposibil de pilda sa dai o lovitura directa cu intreaga forta a bratului (de fapt intreaga forta combinata a scapulei, bratului si antebratului) (Humphry)

Umarul stang si articulatia acromioclaviculara

Articulatia Humerala sau Articulatia Umarului (Articulatio Humeri)

este enartrodiala sau bila-si-cavitate. Oasele ce participa: capul humeral (hemispheric) si cavitatea glenoida a scapulei, Permite un grad considerabil de miscare. Protejata de ligamente care limiteaza miscarea excesiva. Protejata superior de un arc, format de procesul coracoid, acromion, si ligamentul coracoacromial.

 Fosa

Fosa glenoida dreapta

Capsula articulatiei umarului (destinsa). Aspect Anterior

Miscari
mare varietate: flexie, extensie, abductie, adductie, circumductie, si rotatie. particularitati: (1) dimensiunea mare a capului humeral comparativ cu adancimea cavitatii glenoide. (2) laxitatea capsulei articulare. (atat de mare incat, atunci cand muschii sunt disecati de pe capsula si se deschide capsula pentru a contracara presiunea atmosferica, bratul va cadea aprox 2.5 cm de la scapula. Astfel, miscarile bratului nu sunt reglate atat de mult de capsula cat de muschii care o inconjoara) (3) conexiunea intima a capsulei cu muschii atasat pe capul humerusului.