ELEMENTE DE ANATOMIE CARDIO-PERICARDICĂ

CORDUL: GENERALITĂŢI PRIVIND STRUCTURA,

CONFIGURAŢIA EXTERNĂ ŞI INTERNĂ, VASELE
CORONARE, INERVAŢIA CORDULUI, ANATOMIA
SISTEMULUI NODAL CARDIAC. PERICARDUL FIBROS ŞI
PERICARDUL SEROS.
 Descrierea generală a cordului

■ Intratoracic, intramediastinal, intrapericardic

■ muşchi cavitar, tetracameral
– 2 atrii – camerele receptoare de sânge, pe calea venelor pulmonare
(stg.) / cave + sinusul coronar (dr.)
– 2 ventriculi – camere propulsoare, prin artere (pulmonară/aortă)
■ camerele drepte transferă sânge neoxigenat
■ camerele stângi transferă sânge oxigenat
■ camerele cardiace sunt separate prin septuri
– septul interatrial = desparte atriul drept de atriul stâng
– septul interventricular = desparte cei doi ventriculi
– septul atrioventricular = scurt, desparte atriul drept de ventriculul stâng
şi reprezintă extremitatea posterioară a septului interventricular
membranos.
2
• la exterior, la limita dintre camerele cardiace sunt şanţuri ce
conţin sistemul arterial coronarian şi venele inimii:
– atrioventricular sau coronar
– interatriale
– interventriculare
• configuraţia exterioară: piramidă triunghiulară care prezintă:
– faţa sternocostală (orientată anterior, superior şi spre stânga)
– faţa diafragmatică (orientată inferior)
– faţa pulmonară sau marginea stângă
– baza inimii (orientată posterior, superior şi spre dreapta)
– vârful inimii (apex cordis) orientat anterior, inferior şi spre stânga,
format de VS
– marginea dreaptă
• vasele mari de la baza inimii:
– aorta ascendentă
– venele cave
– venele pulmonare
– artera pulmonară 3
■ Drenajul limfatic al inimii este asigurat de 3 reţele limfatice:
– reţeaua subendocardică
– reţeaua intramiocardică
– reţeaua subepicardică a lui SAPPEY

■ Colectoarele limfatice cardiace drenează în:

– gg.mediastinali anteriori (în principal inima dreaptă)
– gg.intertraheobronşici (în principal inima stângă)

4
• Inervaţia inimii:
• intrinsecă = reprezentată de
– nervi şi microganglioni intramurali
– sistemul excitoconductor nodal
• Nodul sinoatrial Keith-Flack
• Nodul atrioventricular Aschoff-Tawara
• Fasciculul atrioventricular His
• Reteaua PURKINJE

• extrinsecă = plexul cardiac, vegetativ (autonom)

= simpato-parasimpatic, modulează activitatea
ţesutului nodal cardiac şi acţionează asupra
vaselor cardiace (aa.coronare)

5
 Caracterele generale ale atriilor
■ camere cardiace receptoare: primesc vene (vv.cave,
vv.pulm., sinusul coronar)
■ P-S de ventriculi
■ AD este atriul anterior
■ Pereţi subţiri
■ Volum < ca cel ventricular
■ Au urechiuşe = evaginări
■ Orificii multiple (venoase, auriculare, A-V)
■ Cuboidale
■ Posedă mm.pectinaţi

6
Caracterele generale ale ventriculilor
■ antero-inferior de atrii
■ ventriculul drept este anterior
■ sunt camerele propulsoare de sânge
ale inimii
■ pereţii ventriculari sunt mai groşi ca ai
atriilor
■ pereţii VS sunt mai groşi ca cei ai VD
■ volum mai mare ca cel atrial
■ au câte 2 orificii:
– orificiul atrioventricular, închis prin
cuspide:
– orificiul arterial (aortic/pulmonar)
■ fiecare ventricul are 2 camere:
– camera de recepţie – distal de
orificiul atrioventricular
– camera de ejecţie – proximal de
orificiul arterial:
■ forma > piramidă triunghiulară cu:
– bază – la nivelul orificiilor
atrioventricular şi arterial
– vârf ce conţine trabecule cărnoase
– pereţi cărora le sunt anexaţi
mm.papilari
■ pereţii ventriculari prezintă coloane
musculare:
– TRABECULE CĂRNOASE – ataşate la
perete prin capete sau pe toată
lungimea
– MUŞCHI PAPILARI (pilierii
ventriculari) – coloane musculare de
ordinul 1: ataşaţi la perete printr-un
capăt şi la cuspide prin cordajele
tendinoase ale capătului opus
7
 Artera coronară dreaptă
1. artera inimii drepte şi a
ţesutului nodal (NSA, NAV)
2. traiect în partea dreaptă a
şanţului coronar: pe faţa
sternocostală a inimii inferior
de urechiuşa dr. şi apoi pe faţa
diafragmatică
3. dacă ACD dominantă ea va
emite AIVP (vezi diapozitivul
următor)

Disecţia cordului, vedere antero-superioară a inimii drepte.

1.urechiuşa dreaptă; 2.nodul sinoatrial Keith-Flack este localizat subepicardic la baza urechiuşei drepte, pe flancul orificiului venei cave superioare;
3.peretele anterior al atriului drept; 4.şanţul atrioventricular (coronar) drept; 5.rr.ventriculare drepte anterioare ale a.coronare drepte; 6.v.cavă
superioară; 7.a.sinoatrială (a.atrială dreaptă anterioară a a.coronare drepte); 8.aorta ascendentă; 9.a.coronară dreaptă; 10.trunchiul pulmonar;
11.a.conală dreaptă; 12.conul arterial (infundibulul V.D.).
16
Disecţia a.coronare drepte (în dreapta: faţa sternocostală a inimii; în stânga: faţa diafragmatică+baza inimii).

1.aorta ascendentă; 2.v.cavă superioară; 3.urechiuşa dreaptă; 4.a.coronară dreaptă; 5.a.interventriculară posterioară (a.descendentă
posterioară); 6.a.retroventriculară stângă; 7.atriul drept; 8.ventriculul drept; 9.ventriculul stâng; 10.atriul stâng.
21
Disecţia atriului drept, vedere anterioară.

1.creasta terminală His; 2.mm.pectinaţi ai A.D.; 3.orificii ale vv.cardiace minime ale lui Thebesius (aparţin sistemului venos intramural al inimii, iau
naştere în grosimea miocardului dar, în loc să se îndrepte spre epicard pentru a deveni superficiale şi a drena în sistemul venos superficial
coronarian, ele se îndreaptă spre cavităţile inimii în care se deschid prin mici orificii numite foraminule); 4.valvula venei cave inferioare (valvula lui
Eustachio); 5.orificiul venei cave inferioare; 6.limbul fosei ovale şi 7.fosa ovală aparţin septului interatrial; 8.nodul atrioventricular se află
subendocardic la nivelul 9.septului atrioventricular (între A.D. şi V.S.); 10.cuspida septală a valvei atrioventriculare drepte (valva tricuspidă);
11.orificiul sinusului coronar; 12.valvula sinusului coronar.
D.S.A.
24
Disecţia ventriculului drept, vedere anterioară.
1.trunchiul pulmonar; 2.valva pulmonară (cu valvule semilunare/sigmoide anterioară/non-adiacentă, posterioară-
stângă şi posterioară-dreaptă); 3.cuspida septală a valvei tricuspide (valva atrioventriculară dreaptă); 4.cuspida
anterioară a valvei tricuspide; 5.camera de recepţie a ventriculului drept; 6.camera de ejecţie a V.D.=con
arterial=infundibul; 7.m.papilar al conului arterial (muşchiul lui Luschka); 8.creasta supraventriculară; 9.septul
interventricular; 10.trabecula septomarginală; 11.m.papilar anterior al ventriculului drept; 12.apex cordis.
26
27
30
31
Secţiune transversală a ventriculilor, aspect inferior.
1.peretele anterior al V.D., cuspida anterioară a valvei tricuspide; 2.septul
interventricular, cuspida septală a valvei tricuspide; 3.peretele inferior al V.D., cuspida
inferioară a valvei tricuspide; 4.şanţul interventricular inferior, artera interventriculară
inferioară; 5.peretele superolateral al V.S.; 6.peretele inferoseptal al V.S.; 7.cuspida
anterioară a valvei mitrale; 8.cuspida posterioară a valvei mitrale; 9.şanţul
interventricular anterior, artera interventriculară anterioară (a.descendentă anterioară).
Disecţia orificiilor cordului, vedere
superioară, atriile au fost îndepărtate.
1.orificiul pulmonar, cu valva pulmonară
compusă din a: valvula/cuspida anterioară
non-adiacentă, b:valvula/cuspida dreaptă,
c: valvula/cuspida stângă; 2.orificiul aortic
cu valva aortică alcătuită din:
d:valvula/cuspida [coronariană] dreaptă,
e:valvula/cuspida [coronariană] stângă, f:
valvula/cuspida posterioară non-
coronariană/non-adiacentă; 3.orificiul
atrioventricular drept închis de valva
tricuspidă ataşată la inelul fibros drept şi
formată din trei cuspide (g: cuspida
anterioară, h: cuspida septală, i: cuspida
inferioară); 4.orificiul atrioventricular stâng
închis de valva mitrală ataşată la nielul
fibros stâng şi formată din 2 cuspide
(j:cuspida anterioară, k: cuspida
posterioară); 5.a.coronară dreaptă;
6.fasciculul atrioventricular traversează
trigonul fibros drept (6’); 7.trigonul fibros
stâng; 8.nodul Morgagni; 9.nodul Arantius.
Disecţia orificiilor arteriale ale cordului. Vedere superioară.
1.orificiul pulmonar (valva pulmonară, cu valvule semilunare/sigmoide anterioară/non-adiacentă, posterioară-
stângă şi posterioară-dreaptă); 2.trunchiul pulmonar; 3.aorta ascendentă; 4.conul arterial; 5.ventriculul drept;
6.a.coronară dreaptă; 7.urechiuşa dreaptă; 8.vena cavă superioară; 9.atriul drept; 10.vv.pulmonare drepte;
11.orificiul aortic (închis de valva aortică, cu valvule semilunare/sigmoide posterioară/non-coronariană/non-
adiacentă, anterioară-stângă sau coronariană stângă şi anterioară-dreaptă sau coronariană dreaptă); 12.peretele
posterior al atriului stâng prezintă şanţul esofagian; 13.a.coronară stângă; 14.vv.pulmonare stângi; 15.urechiuşa
stângă; 16.a.circumflexă; 17.a.interventriculară anterioară (a.descendentă anterioară); 18.ventriculul stâng.
Disecţia ventriculului stâng, pe calea feţei pulmonare a inimii (în stânga – cu prezentarea orificiului atrioventricular stâng şi a
valvei mitrale; în dreapta – cuspida mare a mitralei este secţionată şi deplasată (4’) pentru a prezenta canalul arterial (Marc See)
sau camera de ejecţie a V.S. + orificiul aortic).

1.septul interatrial; 2.atriul stâng; 3.urechiuşa stângă; 4, 4’.cuspida anterioară/mare a valvei mitrale (valva atrioventriculară stângă);
5.cuspida posterioară/mică a valvei mitrale (valva atrioventriculară stângă); 6.aorta ascendentă; 7.septul interventricular; 8.canalul
arterial Marc See; 9.m.papilar antero-lateral al V .S.; 10.m.papilar infero-septal al V.S.; 11,12. trabecule cărnoase, zona cavernoasă
din vârful V.S.
ARTERELE
CORONARE
SINUSURILE
AORTICE

38
 SINUSURILE
AORTICE
CORONARIENE

39
40
 Origine

Arterele coronare pornesc

din bulbul aortei, de la
nivelul sinusurilor
coronariene, drept şi
stâng.

Normal ostiile coronariene sunt inferior de joncţiunea

sinotubulară (joncţiunea dintre bulbul aortei şi aorta
ascendentă).

41
BULBUL
AORTEI

42
Arterele coronare sunt
subepicardice.
Pe porţiuni ale
traiectului pot pătrunde
în miocard pentru a
reveni sub epicard.
Astfel, trec pe sub
PUNŢI MIOCARDICE.
Se capilarizează în
miocard. Reţeaua
capilară se conectează la
circulaţia venoasă a
inimii şi ocazional la
camerele cardiace
(conexiuni arterio-
camerale).
43
 intracoronariene, circulaţie
colaterală homocoronară –
între ramuri ale aceleiaşi
artere coronare

Sunt şi anastomoze
interarteriale (1649,
Lower):

intercoronariene, circulaţie
colaterală heterocoronară –
între aa.coronare diferite

44
Totuşi circulaţia coronariană rămâne considerată ca
fiind “de tip terminal”.

45
Inima mai poate fi perfuzată din :
aa.bronşice
a.toracică internă
vase mediastinale

Aceste surse explică gradul înalt de

toleranţă clinică la unii indivizi cu boală
coronariană.

46
A.coronară dominantă este cea care irigă faţa diafragmatică a inimii
prin AIVP.

47
Artera coronară
stângă
• porneşte din sinusul aortic
stâng
• lungă de circa 1 cm.
• traiect retropulmonar în
şanţul coronar
• se bifurcă în AIVA şi Acx
• se poate trifurca – apare şi
a.marginală stângă a inimii,
descrisă de Crăiniceanu

48
A.marginală
stângă

49
 A.interventriculară anterioară
• sau a.descendentă anterioară
• sau a.coronară anterioară a lui VIEUSSENS

1. traiect în şanţul interventricular

anterior
2. are la dreapta VIVA
3. poate trece pe sub o punte
miocardică
4) traiect către incizura
vârfului inimii:
nu ajunge la aceasta
se termină la aceasta
depăşeşte incizura ca a.apexiană
posterioară sau recurenta
interventriculară posterioară a lui
MOUCHET
50
51
52
 la peretele anterior al VS
rr.diagonale stângi

pentru peretele anterior al

VD
rr.paraseptale drepte prima – a.conală stângă
(deserveşte infundibulul VD şi cu
Ramurile AIVA conala dreaptă realizează inelul
arterial al conului arterial al lui
VIEUSSENS)

la 2/3 anterioare ale septului interventricular

aa.septale septala 1 sau 2 = a.septală descendentă anterioară

anterioare SAU coronara interna – irigă ramura dr. a
fascic.His + peretele anterior al VD

53
54
55
56
 A. CIRCUMFLEXĂ
1. traiect inferior de
urechiuşa stângă în Ramurile a.circumflexe
partea stângă a
şanţului coronar
rr.ascendente atriale stângi: anterioare,
2. depăşeşte faţa marginale, posterioare
pulmonară a inimii
şi poate continua la rr.descendente ventriculare stângi
nivelul feţei (anterioare, marginala stângă,
diafragmatice posterioare)
3. însoţită de vena dacă ACS dominantă – ACx emite
mare a inimii care interventriculara posterioară
drenează în sinusul în 42% ACx emite a.nodului sinoatrial
coronar 57
58
RAMURILE A.CORONARE DREPTE

59
AA.ATRIALE ASCENDENTE

a.atrială dreaptă anterioară :

atriul drept
urechiuşa dreaptă
– destinate urcă spre flancul septul interatrial
atriului drept stâng al orificiului
V.C.S. şi irigă:
nodul sinoatrial
(54%)
nodul
atrioventricular -
uneori
a.atrială a marginii drepte

a.atrială dreaptă posterioară

60
AA.VENTRICULARE DESCENDENTE

1. a.conală (infundibulară) dreaptă –

la conul arterial şi inelul lui
Vieussens
pentru ventriculul drept:
2. rr.ventriculare drepte anterioare –
la peretele anterior al VD
3. a.marginală dreaptă
4. rr.ventriculare drepte inferioare –
la peretele inferior al VD
pentru ventriculul stâng:

a.retroventriculară stângă – origine distal de AIVP,

destinată feţei diafragmatice a VS si AS
OCAZIONAL 61
A.INTERVENTRICULARĂ
POSTERIOARĂ/INFERIOARĂ

1. din ACD
2. traiect pe faţa
diafragmatică a inimii
3. în şanţul interventricular
posterior
4. însoţită de v.medie a inimii
5. se îndreaptă către incizura
vârfului inimii – dacă o
depăşeşte se va continua
ca a.apexiană anterioară
(rar)
63
 AIVP trimite 3 categorii de ramuri:

1. rr.ventriculare drepte inferioare, pentru:

• peretele inferior al V.D.

2. rr.paraseptale stângi inferioare, pentru:

• peretele inferior al V.S.
3. rr.septale inferioare – la 1/3 postero-inferioară a septului
interventricular, nodul atrioventricular, fasciculul
atrioventricular HIS şi r.stângă a fasciculului lui HIS

64
66
67
68
 SISTEMUL
EXCITOCONDUCTOR
NODAL CARDIAC
PERICARDUL
Æ Inima şi originea sau terminaţia vaselor mari care pleacă sau sosesc la aceasta
sunt învelite de un sac fibroseros.
Æ Acesta prezintă o porţiune externă superficială de constituţie fibroasă numită
pericard fibros şi o porţiune internă profundă de natură seroasă – pericardul
seros. Pericardul seros la rândul lui este constituit dintr-o foiţă parietală mulată
pe faţa profundă a pericardului fibros şi dintr-o foiţă viscerală numită şi epicard
(celule progenitoare derivate din epicard alimentează nișa stem cardiacă și deci
asigură regenerarea cardiacă la adult, deci inima nu trebuie considerată ca organ
postmitotic diferențiat terminal) care tapetează suprafaţa inimii. Cele două foiţe
se continuă una cu cealaltă de-a lungul unor linii de reflexie. Între cele două
foiţe se închide un spaţiu virtual numit cavitate pericardică ce conţine o lamă
fină de lichid pericardic. Cavitatea pericardică poate deveni reală prin
acumularea de colecţii patologice.

Pericardul are un rol important în dinamica inimii. Pe de o parte el fixează organul în torace iar pe de altă
parte permite alunecarea sa în cadrul mişcărilor legate de revoluţia cardiacă.
 1. Pericardul fibros
- sac fibros cu baza la diafragma
şi vârful superior
- înveleşte inima şi vasele mari de
la baza inimii şi are profund
pericardul seros

Mijloacele de fixare ale

pericardului fibros
(ligamentele pericardului)
Æ ligg.sternopericardice
Æ ligg.frenopericardice –
unesc baza pericardului de
centrul frenic al diafragmei:
Æ ligg.vertebropericardice –
Æ ligg.accesorii
(ligg.visceropericardice):
o lig.traheo-bronho-
pericardic
o lig.tiropericardic
o lig.esofagopericardic al lui
TREITZ
 1. Pericardul seros
- dublu sac seros, alcătuit dintr-o foiţă viscerală şi
una parietală :
o cea viscerală aderă la suprafaţa inimii ; se
numeşte şi epicard
o cea parietală aderă la faţa profundă a
pericardului fibros
- între foiţele seroase se formează un spaţiu virtual
– cavitatea pericardică – plină cu lichid
pericardic
- cele două foiţe se continuă una cu cealaltă la
nivelul unor linii de reflexie ce se realizează în
jurul pediculilor vasculari ai cordului
- prin reflexia foiţelor pericardului seros se
formează :
o un tunel seros între pediculii arterial şi
venos ai cordului, numit sinusul transvers
al pericardului (sinusul lui THEILE)
o invaginări în „deget de mănuşă” ale
pericardului seros între elementele
pediculilor vasculari ai cordului, numite
recesurile pericardului seros
1. Sinusul transvers al
pericardului
Definiţie: este un tunel al pericardului
seros, situat între pediculul arterial al
inimii şi (atrii + pediculul venos al
inimii); este dependinţă a cavităţii
pericardice cu care comunică prin
orificiile de la extremităţi.
1. pediculul arterial e format de aorta
ascendentă şi trunchiul pulmonar şi are
un manşon seros
2. pediculul venos are de asemenea o
teacă seroasă şi are 2 părţi:
o stângă – vv.pulmonare stângi
o dreaptă – vv.cave şi vv.pulmonare
drepte
Delimitarea sinusului
THEILE:
1. anterior –
pediculul arterial
al inimii:
o aorta
ascendentă
o trunchiul
pulmonar
2. posterior – feţele
superioare ale
atriilor stâng şi
drept
3. superior –
a.pulmonară
dreaptă
4. inferior – unghiul
diedru dintre atrii
şi pediculul arterial

Sinusul transvers al
pericardului (sinusul ORIFICIUL DREPT AL SINUSULUI TRANSVERS AL PERICARDULUI – delimitare:
lui THEILE) comunică v la stânga – aorta ascendentă
prin 2 orificii cu v la dreapta – v.cavă superioară
cavitatea pericardică: v inferior – atriul drept, urechiuşa dreaptă
superior – pericardul ce trece între aorta ascendentă şi v.cavă superioară
ORIFICIUL STÂNG AL SINUSULUI
TRANSVERS AL PERICARDULUI –
delimitare:
Ø anterior – trunchiul pulmonar
Ø inferior:
• atriul stâng
• urechiuşa stângă
• bulbul aortei
• a.coronară stângă
Ø posterior – v.pulmonară stângă
superioară & plica Marshall
Ø superior – originea a.pulmonare
stângi

Disecţia orificiului stâng al sinusului lui Theile.

1.orificiul stâng al sinusului Theile (sinusul
transvers al pericardului); 2.trunchiul pulmonar;
3.a.coronară stângă, acoperită de epicard;
4.urechiuşa stângă; 5.v.pulmonară stângă
superioară; 6.plica lui Marshall (vestigiu al v.cave
superioare stângi); 7.a.pulmonară stângă; 8.n.vag
stâng coboară peste crosa aortei; 9.n.frenic stâng.
 RECESURILE
PERICARDULUI SEROS

la nivelul pediculului arterial al inimii

- recesul pulmonar stâng – deasupra v.pulmonare stângi superioare

la nivelul pediculului venos stâng al inimii
- recesul interpulmonar stâng – între vv.pulmonare stângi

- foseta retrocavă Allison – între V.C.S. și v.pulmonară dreaptă superioară

la nivelul pediculului venos drept al inimii - recesul interpulmonar drept – între vv.pulmonare drepte
- recesul dintre v.pulmonară dreaptă inferioară şi V.C.I.

SINUSUL OBLIC AL PERICARDULUI (fundul de sac al lui HALLER)

Delimitare: 1/ anterior – faţa posterioară a atriului stâng, acoperită de epicard; 2/ posterior – pericardul
între pediculii venoşi stâng şi drept ai
parietal şi cel fibros, esofagul; 3/ la stânga – vv.pulmonare stângi; 4/ la dreapta – vv.pulmonare drepte (unii
inimii
autori consideră şi V.C.I. dar alţii nu o agreează în limita sinusului oblic); 5/ superior – mezocardul
Comunică inferior cu cavitatea pericardică.
 NOŢIUNI DE oasele sunt conectate prin
cartilaj hialin sau
ARTROLOGIE fibrocartilaj ce se poate
osifica cu vârsta. Se
exemplifică prin plăcile de
Articulaţia – locul unde 2 sau mai creştere dintre centrii de
multe oase vin în contact. osificare ai oaselor lungi.
b. articulaţii cartilaginoase
Prin construcţie, articulaţiile secundare = simfize – cu
permit mişcări şi/sau asigură suport interpunere de
mecanic. fibrocartilaj, sunt prezente
de regulă în planul
Articulaţiile se clasifică pe diferite median. Exemple:
criterii: discurile intervertebrale,
- structural simfiza pubiană.
- funcţional
- biomecanic Articulaţii sinoviale
- anatomic oasele participante sunt separate printr-
o cavitate sinovială; legăturile dintre
oase se fac prin capsula articulară şi
CLASIFICAREA ligamente (articulare) accesorii
STRUCTURALĂ A se numesc şi diartroze
ARTICULAŢIILOR

Prin această clasificare articulaţiile sunt CLASIFICAREA

denumite şi grupate în funcţie de
modul (ţesutul) de legătură dintre
componentele articulare osoase: 3
clase.
Articulaţii fibroase
oasele componente sunt unite prin ţesut
conjunctiv dens, cu dispoziţie
neregulată, bogat în fibre de colagen
exemple:
1. suturile
2. sindesmozele
3. gomfozele
Articulaţii cartilaginoase
oasele participante sunt unite prin
cartilaj
articulaţiile cartilaginoase pot fi:
a. articulaţii cartilaginoase
primare = sincondroze –
FUNCŢIONALĂ A
ARTICULAŢIILOR
Articulaţiile se clasifică funcţional, în
funcţie de gradul de mobilitate (grade
de libertate, axe de mişcare):
SINARTROZE – nu permit deloc sau
permit foarte puţin mişcarea oaselor în
articulaţie; majoritatea sinartrozelor
sunt articulaţii fibroase (ex.suturile
craniene).
AMFIARTROZE – permit o uşoară
mobilitate; cele mai multe sunt
articulaţii cartilaginoase (ex.discurile
intervertebrale). Şi sindesmozele sunt
amfiartroze.
1
DIARTROZE – permit mai multe
tipuri de mişcări. Toate diartrozele
sunt articulaţii sinoviale
(ex.articulaţiile umărului, şoldului,
cotului, genunchiului).
CLASIFICAREA
BIOMECANICĂ A
ARTICULAŢIILOR
În funcţie de numărul oaselor
componente, articulaţiile se clasifică în:
1. articulaţii SIMPLE: 2 suprafeţe
articulare (ex.articulaţia
umărului, articulaţia şoldului)
2. articulaţii COMPUSE: 3 sau mai
multe suprafeţe articulare
(ex.articulaţia radiocarpiană,,
art.cotului)
3. articulaţii COMPLEXE: sunt
articulaţii cu 2 sau mai multe
suprafeţe articulare care posedă
intraarticular un disc articular
(art.temporomandibulară) sau un
menisc articular
(art.genunchiului).
CLASIFICAREA
ANATOMICĂ A
ARTICULAŢIILOR
Articulaţiile pot fi clasificate anatomic
în următoarele grupe;
1. articulaţiile mâinii
(interfalangiene, metacarpo-
falangiene, intercarpiene,
articulaţiile încheieturii mâinii)
2. articulaţiile cotului
(humeroulnară, humeroradială,
radioulnară proximală)
3. articulaţiile de la nivelul
umărului (sau articulaţii axilare:
scapulohumerală,
acromioclaviculară)
4. articulaţia sternoclaviculară
5. articulaţiile vertebrale
6. articulaţia temporomandibulară
7. articulaţia sacroiliacă
8. articulaţia şoldului
(coxofemurală)
9. articulaţia genunchiului
10.articulaţiile piciorului
Noţiuni de dezvoltare a
articulaţiilor
Articulaţiile au origine mezenchimală,
ca şi oasele pe care le leagă între ele.
MEZENCHIMUL sau ţesutul
conjunctiv mezenchimal este un tip de
ţesut conjunctiv lax nediferenţiat care,
în cea mai mare parte, derivă din
mezoderm.
În funcţie de ţesutul care rezultă din
mezenchim, se vor forma:
- articulaţii fibroase
- articulaţii cartilaginoase
- articulaţii sinoviale
2
 ARTICULAŢIILE
FIBROASE
În acest tip structural de articulaţii
legătura dintre oasele participante se
realizează prin ţesut conjunctiv dens,
reprezentat în principal de colagen.
Sunt articulaţii fixe sau imobile
(sinartroze), deoarece nu fac mişcări.
Nu au cavitate articulară.
TIPURI
- suturi
- sindesmoze
- gomfoza
SUTURILE
Localizate strict la craniu.
Suturile sunt necesare pentru creşterea
craniului: sunt în consecinţă mai bine
marcate la craniul tânăr decât la cel
vârstnic. Singura mişcare care se
realizează în suturi este la naştere când
oasele craniene se suprapun uşor pentru
a permite trecerea fătului prin canalul
pelvin. După naştere complexitatea
suturilor se accentuează (devin de
exemplu dinţate) iar mişcarea de
suprapunere a oaselor craniene este
împiedicată. După creşterea completă a
craniului oasele fuzionează
(sinostozare).
o Sinostozele rezultă prin
osificarea fie a unei
sinfibroze, fie a unei
sincondroze. Sinostoza
unei articulaţii sinoviale
se numeşte anchiloză.
Spaţiile membranoase
neosificate ale craniului neonatal se
numesc fontanele. Se află la intersecţia
unor anumite suturi, în principal la
calvarie (bolta craniană).
Dezvoltare: din mezenchimul
interpus între oasele ce vor forma o
sutură se dezvoltă un ligament sutural.
Structură: ţesut conjunctiv dens
interpus între oase – acesta se continuă
la exteriorul craniului cu periostul, iar
endocranian cu stratul fibros al durei
mater. Ţesutul fibros sutural cuprinde
fibre colagene ale lui Sharpey, ancorate
în os.
După forma suprafeţelor osoase pot fi:
- suturi dinţate (în „dinţi de
fierăstrău”) – ex.sutura sagitală
(interparietală), sutura coronală
(frontoparietală)
- sutura scuamoasă sau solzoasă –
oasele participante au marginile
tăiate foarte oblic şi se suprapun
în sutură – ex.sutura scuamoasă
(temporoparietală)
- sutura plană – margini osoase
plane, ex.sutura internazală
* schindileza = o sinartroză în care o
lamă a unui os este fixată într-o
fisură/şanţ a altui os (ex.vomerul).
NU e sutură!
3
SINDESMOZELE
Se întâlnesc între oasele lungi ale
membrelor (radius şi ulna, tibia şi
fibula). Au un anumit grad de
mobilitate (sunt amfiartrodiale).
Oasele participante sunt unite prin
membrane interosoase (a antebraţului,
a gambei).
Oase participante pot fi unite prin
ligamente (şi nu membrane)
interosoase: această situaţie este unică :
doar la nivelul articulaţiei tibiofibulare
distale (sindesmoza tibiofibulară).
Gomfozele (sinfibroze „peg-and-
socket”) sunt articulaţii dentoalveolare:
leagă dinţii la alveolele dentare, în osul
maxilar şi în mandibulă. Legătura
fibroasă se face prin ligamentul
dentoalveolar sau periodontal;
terminaţiile fibrelor conjunctive
principale ale acestui ligament sunt
fibre Sharpey, ancorate în cementul
dentar şi în periostul osului alveolar.
Mişcări reduse în gomfoze. Însă în
timp se poate obţine o deplasare
importantă, prin utilizarea aparatelor
dentare.

GOMFOZA Gomfoza poate fi considerată fie ca

Se formează prin organizarea sinartroză, fie ca amfiartroză. Este
mezenchimului din jurul sacilor dentari singurul tip de articulaţie în care un os
primitivi. nu se articulează cu alt os, ci cu dinte.

ARTICULAŢIILE CARTILAGINOASE

Sunt amfiartroze în care oasele participante sunt unite prin cartilaj hialin
(sincondrozele) sau prin fibrocartilaj (sincondrozele şi simfizele).

SINCONDROZELE (articulaţii cartilaginoase primare):

o sunt tranzitorii, se vor osifica
o SINCONDROZELE CRANIENE: sincondroza sfenooccipitală,
sincondroza pieselor osoase care compun osul coxal
o SINCONDROZELE STERNALE: manubriosternală, xifosternală
o cartilajele epifizare de creştere ale oaselor lungi

4
SIMFIZELE

Ţesutul de continuitate dintre oase este fibrocartilajul şi are de regulă forma unui
disc: ex.discurile intervertebrale, simfiza pubiană.
Simfiza pubiană: Iniţial mezenchimul dintre cele două oase coxale formează cartilaj
hialin; cu vârsta acesta devine fibrocartilaj însă suprafeţele articulare rămân acoperite
cu cartilaj hialin.

ARTICULAŢIILE SINOVIALE
Diartroze.
Articulaţii mobile.
ELEMENTELE COMPONENTE ALE DIARTROZELOR
1. suprafeţele articulare
2. cartilajul articular (hialin)
3. mijloace de unire:
a. capsula articulară: înveleşte diartroza şi uneşte oasele participante --- are
două straturi: (i) unul extern, membrana fibroasă, ce poate cuprinde şi
ligamente intrinseci articulare, şi (ii) unul intern, membrana sinovială, care
secretă lichidul sinovial (lubrifiant, absorbant de şocuri, nutritiv). Capsula
articulară este hiperinervată însă avasculară (nu are vase sanguine şi
limfatice, se hrăneşte prin difguziune din vasele de vecinătate).
b. ligamentele articulare: extracapsulare, intracapsulare sau intrinseci capsulei
fibroase.
4. cavitatea sinovială (articulară), cu lichid sinovial
5. ocazional:
a. formaţiunile de asigurare a concordanţei articulare (fibrocartilaje de mărire,
discuri, meniscuri)
i. fibrocartilaje de mărire: lărgesc o suprafaţă articulară pentru a fi
concordantă cu cea co-participantă în articulaţie; ex.labrul glenoidal,
care lărgeşte cavitatea glenoidă a scapulei, sau labrul acetabular, în
articulaţia coxofemurală

5
 ii. fibrocartilaje intraarticulare (discul articulaţiei temporomandibulare,
meniscurile articulaţiei genunchiului) – asigură concordanţa a două
suprafeţe articulare similar conformate
b. perniţe adipoase (burse adipoase) articulare
c. burse sinoviale
d. tendoane intraarticulare

TIPURI DE DIARTROZE, DUPĂ FORMA SUPRAFEŢELOR ARTICULARE

1. diartroze plane (ARTRODII) o sunt permise mişcări în

o suprafeţele articulare sunt
plane iar mişcările sunt
reduse
o ex.articulaţia
acromioclaviculară
2. articulaţia în balama sau
trohleară (GINGLIM) (#4, vezi
mai sus)
o suprafeţele articulare
permit doar un grad de
libertate şi deci mişcare
într-un singur plan
o ex.articulaţiile
interfalangiene, articulaţia
humeroulnară
3. articulaţia în pivot sau
TROHOIDĂ (#5, vezi mai sus)
o axul unei suprafeţe
articulare convexe este
paralel cu axul
longitudinal al osului
o ex:art.radioulnară
proximală
4. diartroze elipsoidale sau
condiloide (#2, vezi mai sus)
o un condil (suprafaţă
ovoidală) pătrunde într-o
cavitate eliptică;
două planuri: flexie,
extensie, abducţie,
adducţie şi circumducţie
o ex.articulaţiile
metacarpofalangiene
5. diartrozele selare (prin
îmbinare reciprocă) (#3, vezi
schema)
o suprafeţele articulare sunt
reciproc concav-convexe
o sunt permise mişcări în
două planuri, însă nu şi
rotaţii axiale
o ex.articulaţia
carpometacarpiană a
policelui
6. diartroze sferoidale
(enartroze) (#1, vezi schema)
o diartroze „universale”,
permit toate tipurile de
mişcări, mai puţin
alunecarea
o articulaţii de tip „ball-and-
socket”
o ex.art.scapulohumerală,
art.coxofemurală

6
 TIPURI DE MIŞCĂRI ÎN DIARTROZE
Între oasele care intră în alcătuirea unei
diartroze se pot efectua trei feluri de
mişcări elementare:
o alunecare (gliding of one surface
over another - slide)
o înclinare (flexie, extensie etc. -
roll)
o rotaţie (în jurul axului osului -
spin)
Aceste mişcări se combină între ele.
În timpul mişcărilor articulare
oasele/segmentele membrelor iau
CONDUCEREA MIŞCĂRILOR ÎN ARTICULAŢII
Sensul mişcării ce se efectuează
într-o articulaţie este imprimat de
conformaţia suprafeţelor articulare. De
aceea se admite că ele joacă întotdeauna
un oarecare rol în ceea ce numim
„conducere articulară”. De fapt, sub
această denumire trebuie să înţelegem nu
numai sensul şi direcţia mişcării ci şi
amplitudinea acesteia. Se întâmplă
uneori ca amplitudinea mişcării să fie
determinată de suprafeţele osoase
articulare, ca la articulaţia cotului: în
acest caz se vorbeşte de conducere
osoasă. Alteori amplitudinea mişcării se
datoreşte frânării ligamentare şi în aceste
cazuri vorbim de conducere ligamentară
(de exemplu în articulaţia şoldului).
Există şi a treia posibilitate în care
anumite poziţii între ele. După felul
acestora deosebim:
- flexia şi extensia (segmentele unui
membru se apropie/îndepărtează
între ele);
- abducţia şi adducţia (membre sau
segmente de membre se
îndepărtează de/apropie de planul
median, mişcarea realizându-se în
planul frontal)
- circumducţia – mişcarea
combinată din cele patru
precedente
- pronaţie/supinaţie (radiusul aşezat
pe dinaintea ulnei, şi invers)
mişcările articulare mai mari sunt
limitate exclusivv de acţiunea muşchilor
periarticulari: vorbim atunci de
conducere musculară.
Articulaţiile cu conducere osoasă
au cel mai frecvent un singur ax de
mişcare (grad de libertate) iar mişcările
se execută într-un singur plan.
Articulaţiile cu conducere ligamentară şi
musculară au în general mai multe grade
de libertate (axe de mişcare).
Axul articular este o linie teoretică
în jurul căreia se execută mişcările unei
articulaţii. O articulaţie poate avea unul
sau mai multe axe. Cu creşterea
numărului de axe de mişcare, diartrozele
sunt mai mobile şi permit mişcări din ce
în ce mai variate.
7
 CLASIFICAREA DIARTROZELOR DUPĂ NUMĂRUL AXELOR DE
MIŞCARE

1. Articulaţii UNIAXIALE – acestea permit cupluri de mişcări opuse, realizate

într-un singur plan. De exemplu flexie şi extensie în articulaţiile trohleare
(ginglimuri), rotaţia în articulaţiile trohoide.
2. Articulaţii BIAXIALE – axele sunt perpendiculare unul pe altul, ex.articulaţiile
elipsoidală şi selară
3. Articulaţii TRIAXIALE – mişcări în toate planurile spaţiului

Principalele articulaţii ale

membrelor: generalităţi
Articulaţiile membrului superior

Articulaţiile centurii scapulare şi umărului

Articulaţia sternoclaviculară

Este o articulaţie sinovială de tip selar, cu disc articular.

Mijloace de legătură:
a. Capsula articulară se ataşează la claviculă şi la manubriul sternal şi permite mişcări de ridicare,
coborâre, protracţie, retracţie şi circumducţie.
b. Ligamente:
a. sternoclaviculare anterior şi posterior;
b. interclavicular;
c. costoclavicular.

Articulaţia acromioclaviculară

Este o articulaţie sinovială plană, cu disc articular.

Capsula articulară înconjoară articulaţia şi perimite mişcări de alunecare atunci când braţul
este ridicat şi scapula basculează.
Ligamente:
- acromioclavicular

8
 - coracoclavicular (ligg.conoid şi trapezoid)

Articulaţia scapulohumerală (glenohumerală, a umărului)

Articulaţie sinovială multiaxială sferoidală, cu fibrocartilaj de mărire (labrul glenoidal).

Capsula articulară înconjoară articulaţia şi permite mişcări de flexie/extensie,
abducţie/adducţie, protracţie/retracţie, circumducţie; în art.glenohumerală apar de regulă dizlocări.
Ligamente:
- coracohumeral
- glenohumeral
- humeral transvers

Articulaţiile membrului superior legat

Articulaţiile antebraţului

Articulaţia cotului: complexă, formată din trei diartroze: humeroulnară, humeroradială şi

radioulnară proximală.
Articulaţia humeroulnară
Articulaţie sinovială uniaxială în balama (ginglim).
Capsula articulară permite flexie şi extensie.
Ligamentul colateral ulnar (medial): în evantai, între epicondilul medial şi ulnă (pr.coronoid şi
olecran).

Articulaţia humeroradială
Articulaţie sinovială (ginglim).
Capsulă articulară: între capitulul humeral şi capul radiusului.
Lig.colateral radial (lateral) leagă epicondilul lateral al humerusului de incizura radială a ulnei şi de
lig.inelar al radiusului.

Articulaţia radioulnară proximală

Articulaţie sinovială uniaxială în pivot. Permite pronaţia şi supinaţia antebraţului.
Lig.inelar al radiusului se prinde la marginile anterioară şi posterioară ale incizurii radiale a ulnei şi
înconjură capul radiusului.

Sindesmoza radioulnară
- membrana interosoasă desparte regiunile anterioară şi posterioară ale antebraţului.

Articulaţiile mâinii

Articulaţia radioulnară distală

Articulaţie sinovială uniaxială în pivot între capul ulnei şi incizura ulnară a radiusului. Permite
pronaţie şi supinaţie.

9
Articulaţia radiocarpiană
- sinovială biaxială elipsoidală
- cu disc articular
- mişcări: flexie/extensie, abducţie/adducţie, circumducţie

Articulaţiile intercarpiene (sinoviale plane)

Articulaţiile carpometacarpiene (cu excepţia policelui) – sinoviale plane
Articulaţia carpometacarpiană a policelui (trapez/metacarpianul 1) – sinovială selară biaxială
Articulaţiile metacarpofalangiene (sinoviale biaxiale elipsoidale)
Articulaţiile interfalangiene (sinoviale uniaxiale în balama = ginglim)

Articulaţiile membrului inferior

Articulaţia şoldului (coxofemurală)
- sinovială multiaxială sferoidală

Articulaţia genunchiului
Articulaţia genunchiului este cea mai sofisticată articulaţie a corpului uman, şi cea mai mare
articulaţie sinovială. Permite mişcări de flexie/extensie, alunecare şi rotaţie. Constă din articulaţia
dintre femur şi tibie (sinovială biaxială condiloidă) şi cea dintre femur şi patelă. Deoarece numeroşi
muşchi trec peste articulaţie, o serie de burse sinoviale protejează structurile subiacente.

Articulaţiile gleznei şi piciorului

10
 Elemente de miologie 1
Generalități

Miologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul muşchilor şi al tuturor formaţiunilor
anexate lor. Miologia generală descrie particularităţile generale ale muşchilor şi ale anexelor lor şi
activitatea lor biomecanica în cadrul aparatului locomotor — miologia specială descrie în mod
sistematic fiecare muşchi în parte în ordinea grupării lor pe segmente corporale.
În cadrul aparatului locomotor se studiază numai muşchii scheletici, adică muşchii striaţi care se fixează pe schelet; muşchii
orbitei, ai urechii medii, muşchii limbii, ai vălului palatin, ai laringelui şi musculatura faringelui şi a porţiunii superioare a esofagului,
precum şi muşchii planşeului pelvian şi ai perineului sunt şi ei muşchi striaţi, dar după funcţie şi aşezare aparţin organelor de simţ sau
organelor viscerale şi se studiază împreună cu acestea.
Muşchii scheletici sunt componenta activă a aparatului locomotor, spre deosebire de oase şi articulaţii
care reprezintă componenta pasivă; muşchii realizează mişcările în limita posibilităţilor date de conformaţia
anatomică a articulaţiilor sau fixează poziţiile segmentelor corporale.
Importanţa muşchilor scheletici rezultă şi din masa lor mare absolută şi relativă. La un bărbat de 70 kg
greutate corporală, musculatura scheletică reprezintă aproximativ 25 kg (30-40%) din greutatea corporală,
scheletul abia 14%. Această proporţie variază cu vîrsta şi cu starea de antrenament a individului (la sugar,
20%; la femeia adultă, 35%; la bătrîni, 25-30%; la halterofili, 50%).
Muşchii sunt formaţi din corpul muscular (venter), adică muşchiul propriu-zis, porţiunea principală,
contractilă, şi din tendoane prin care forţa musculară se transmite oaselor. Anexele muşchilor sunt formaţiuni
auxiliare ce ajută activitatea musculară.

MUŞCHIUL ŞI TENDONUL

1. Conformaţia exterioară

Muşchii sunt organe foarte variabile ca mărime şi aspect exterior şi se pot clasifica după mai multe
criterii.

a. După formă muşchii pot fi:

1) muşchi lungi, care se găsesc în special la membre;
2) muşchi laţi, care se găsesc la nivelul trunchiului, unii contribuie la formarea pereţilor marilor cavităţi
(muşchii laţi ai abdomenului);
3) muşchi scurţi, ce au dimensiuni mici şi aşezare, de obicei, mai profundă (muşchii profunzi ai spatelui);
4) muşchi orbiculari, care sunt circulari şi înconjură diferite orificii avînd rol în închiderea lor.

b. După numărul capetelor de origine, muşchii se numesc: biceps, triceps, cvadriceps, în cazul că există
mai mult decît un capăt de origine.

c. După modul de grupare a fasciculelor musculare faţă de tendoane:

1) fasciculele musculare se continuă direct cu ale tendonului, aproximativ în aceeaşi direcţie (muşchii laţi ai
abdomenului);
2) la majoritatea muşchilor, fasciculele musculare se insera oblic pe tendon: muşchii penaţi (pentru că seamănă
cu o pană): muşchi unipenaţi, fasciculele musculare trec oblic de o singură parte a tendonului; muşchi bipenați,
fasciculele musculare se insera oblic pe ambele părţi ale tendonului; muşchi cu penaţie complexă, fasciculele
sunt oblic întinse între mai multe lame aponevrotice, care sunt aşezate unele la suprafaţă şi altele în
profunzimea muşchiului (solearul, maseterul);
3) la unii muşchi, corpul este întrerupt şi împărţit în două porţiuni printr-un tendon intermediar: muşchi digastrici
(omohioidianul); uneori există mai multe fâşii aponevrotice transversale (intersecţii tendinoase) care împart
muşchiul în mai multe segmente (muşchiul drept abdominal).

d. După așezare există muşchi superficiali, cutanaţi sau pieloşi aşezaţi direct sub piele
(muşchii mimicii), şi muşchi profunzi, subfasciali, aşezaţi sub fascia segmentului respectiv.
e. După numărul articulaţiilor peste care trec: muşchi uniarticulari (în general, toţi muşchii scurţi); muşchii
biarticulari (croitorul, dreptul femural); muşchi poliarticulari (flexorii şi extensorii lungi ai degetelor).

11
2. Modul de fixare al muşchilor, tendonul

Un muşchi este liber prin corpul său, dar se fixează prin extremităţi cu ajutorul a cîte unui tendon:
inserţie.
În cea mai mare parte, inserţia se face pe oase determinînd creste, proeminenţe sau depresiuni pe
suprafaţa lor. Dar ei se pot fixa şi pe alte formaţiuni: pe piele (muşchi pieloşi), pe membrane fibroase
(membrane interosoase la antebraţ şi la gambă), pe porţiuni îngroşate aponevrotic ale fasciilor de înveliş
regionale, pe septe intermusculare, chiar şi pe tendoane (lom-bricalii).
Inserţia se face întotdeauna prin intermediul unui tendon. Această porţiune tendinoasă, în unele cazuri,
poate fi atît de redusă încît macroscopic nu se recunoaşte; în acest caz se vorbeşte de o inserţie „cărnoasă". In
majoritatea cazurilor, tendonul este bine dezvoltat; el este necontractil şi inextensibil, de culoare albă foarte
rezistent şi de structură conjunctivă fibroasă. Unii îl consideră anexă a muşchiului. Cu toate că are altă structură
histologică, totuşi trebuie considerat împreună cu corpul muscular formînd împreună muşchiul. Forma
tendonului este variabilă după cea a corpului muscular: cordon cilindric sau cordon turtit pentru muşchii lungi;
cînd muşchiul este lat, tendonul are formă de lamă lărgită şi poartă numele de aponevroză (la muşchii laţi ai
abdomenului). Arcadele tendinoase (arcus tendineus) sunt formaţiuni fibroase, dispuse ca nişte arcuri între două
inserţii. Ele determină un orificiu care, de obicei serveşte pentru trecerea vaselor (arcada solearului).
Din cele două capete de fixare ale muşchiului, unul este considerat, convenţional, ca origine (origo), celălalt
ca inserţie terminală (insertio). Originea este aşezată proximal, iar inserţia terminală, distal.

3. Raporturile muşchilor

Sunt foarte variate. Muşchii se aşază unul lîngă altul sau se suprapun pe planuri. În interstiţiile dintre ei se găsesc
fasciile care duc vasele şi nervii. Muşchii profunzi acoperă articulaţiile; muşchii superficiali vin în raport cu pielea prin
intermediul fasciei de înveliş a segmentului respectiv. Unii muşchi însoţesc în mod constant anumite vase sanguine,
contfactînd cu ele raporturi precise: sunt muşchii sateliţi-ai vaselor respective. Ei au o mare importanţă practică, constituind
repere preţioase în descoperirea acestora (exemplu, croitorul este satelitul arterei femurale).
Muşchii au un rol plastic însemnat. Corpul lor muscular determină prin volum, aşezare şi starea de contracţie sau
de relaxare forma exterioară caracteristică a regiunilor.

4. Numărul muşchilor

Este dat diferit în literatură, deoarece în unele cazuri este greu de stabilit dacă un fascicul poate fi
socotit un muşchi aparte sau aparţine unui alt muşchi. Pentru orientare putem să admitem cifra aproximativă
de 400.

5. Anomaliile şi variantele musculare

Sunt foarte frecvente; în cea mai mare parte pot fi explicate embriologic şi filogenetic.

12
ANEXELE MUŞCHILOR
Sunt formaţiuni auxiliare cu rol de protecţie şi de uşurare a funcţiunii musculare.

1. FASCIILE MUSCULARE sunt formaţiuni conjunctive care învelesc un muşchi individual, un grup muscular
sau totalitatea muşchilor unui segment corporal. Ele au rol multiplu servind: ca membrană de protecţie pentru unul sau mai
mulţi muşchi, deoarece se opun deplasării muşchilor în timpul contracţiei; ca suprafaţă de inserţie pentru muşchi, în acest
caz ele se îngroaşă aponevrotic (fascia gambieră în porţiunea ei superioară şi anterioară); la alunecarea muşchiului în timpul
contracţiei; la menţinerea calibrului unor vene şi la favorizarea circulaţiei venoase.
Fasciile au mare importanţă practică: în chirurgie ajută la descoperirea vaselor şi a nervilor; delimitează colecţiile
purulente sau hemoragiile, sau permit propagarea lor într-o anumită direcţie.
Structura lor e aceea a membranelor conjunctive. Fibrele conjunctive au o anumită orientare în depen-
denţă de factorii mecanici (presiunea sau tracţiunea muşchilor din profunzime); de obicei, unele sunt orientate
perpendicular pe axul muşchiului, deci circulare, altele merg paralel cu muşchiul. Grosimea şi rezistenţa
fasciilor variază după forţa muşchiului pe care, îl învelesc (fascia lata a coapsei e în ansamblu mai puternică
decît fascia braţului, dar nu e uniform de groasă, avînd porţiuni îngroşate şi rezistente şi alte porţiuni cu mult
mai subţiri). Fascia unui muşchi vine în contact cu perimisiul extern; la unii muşchi ea e bine diferenţiată la

13
alţii, se confundă cu perimisiul. Prin dedublare în două foiţe, fasciile segmentelor corporale pot forma teci
pentru muşchi sau pentru vase.
Septele intermusculare sunt nişte dependinţe ale fasciilor de înveliş
regionale, care merg în profunzime şi se fixează pe oase. Ele delimitează loji
osteofibroase pentru grupele musculare.

2. RETINACULELE sunt nişte îngroşări fibroase sub formă de panglică ale fasciilor
de înveliş. Ele menţin tendoanele (învelite de tecile lor sinoviale) în locul unde îşi
schimbă direcţia (la gîtul mîinii şi piciorului). După aşezarea lor, retinaculele au
fost numite şi ligamente inelare. Trecînd peste diferite şanţuri osoase, le transformă
în canale de conducere osteofibroase.

3. TECILE SINOVIALE ale tendoanelor (vaginae synoviales tendinuum) sunt formaţiuni cu rolul
de a favoriza alunecarea tendoanelor în interiorul canalelor osteofibroase.
O teacă sinovială are formă de tub cilindric gol format din două foiţe: una
parietală şi alta ce se alipeşte de suprafaţa tendonului. Se poate compara cu un
sac dublu fără deschidere. Foiţa parietală tapetează canalul osteofibros. La cele
două capete, foiţele se continuă una cu cealaltă; ele se pot continua şi de-a lungul
tendonului formîndu-i un fel de „mezo" numit mezo-tendon (mesotendineum) prin care
trec ramuri vasculare şi nervoase spre tendon. Între cele două foiţe se delimitează
o cavitate capilară în care se află un strat de lichid de alunecare.
La nivelul falangelor, tecile sinoviale ale flexorilor sunt întărite la suprafaţă
de o teacă fibroasă (vagina fibrosa tendinis), care se insera pe os şi împreună cu planul osos
formează un canal osteofibros. Teaca fibroasă e formată în diferitele ei porţiuni din
fascicule conjunctive cu dispoziţie fie circulară, fie oblică (pars annularis vaginae fibrosae; pars
cruciformis vaginae fibrosae).

4. BURSELE SINOVIALE (bursae synoviales) sunt nişte saci conjunctivi dezvoltate la

nivelul tendoanelor şi chiar al muşchilor în acele locuri unde aceştia sunt expuşi
unor presiuni. Au rol de protecţie funcţionînd ca perne cu apă ce distribuie
presiunea. La interior au un aspect neted şi lucios şi conţin o mică cantitate de
lichid. După localizare pot fi: subcutanate, subfasciale, subtendinoase (cele mai
numeroase), submusculare. In mod secundar ele pot comunica cu o cavitate
articulară apropiată. Bursele sinoviale iau naştere acolo unde tendonul, muşchiul
sau pielea lunecă pe un plan dur subjacent.

5. TROHLEELE MUSCULARE sau scripetele de reflexiune sunt inele fibroase

complete sau incomplete prin care trec anumite tendoane, schimbîndu-şi direcţia.
Ele funcţionează prin aceasta ca hipomohlion. Acelaşi rol pot să-1 aibă şi
proeminenţele osoase servind ca punct de sprijin şi de schimbare a direcţiei unor
tendoane.

Calităţile caracteristice contracţiei musculare

Forţa şi amplitudinea contracţiei sînt cele două calităţi funcţionale ale contracţiei musculare şi
reprezintă factori intrinseci ai activităţii musculare.

a. Forţa de contracţie este

în raport cu numărul fibrelor musculare ce intră în compoziţia unui muşchi.
Pentru acelaşi volum, numărul fibrelor variază după organizarea internă (modul de aşezare a fibrelor faţă de
tendon). Dispoziţia oblică a fibrelor pe tendon permite acumularea unui număr mare de fibre. Astfel, muşchii
penaţi, mai ales cei cu penaţie complexă, cum sînt: cvadricepsul, solearul, pterigoidianul medial, sînt muşchi
de forţă. Secţiunea fiziologică este reprezentată de totalitatea secţiunilor transversale a tuturor fibrelor

14
musculare dintr-un muşchi, spre deosebire de secţiunea anatomică dată de toate fibrele interesate printr-o
secţiune transversală la un anumit nivel al muşchiului. Numai în cazul muşchilor alcătuiţi din fibre lungi şi
paralele secţiunea anatomică corespunde cu cea fiziologică; în muşchii penaţi secţiunea anatomică este cu mult
mai mică. Numai într-un efort maxim acţionează simultan toate fibrele existente într-un muşchi. De regulă, în
fiecare fază a contracţiei muşchiului participă activ numai o parte a fibrelor sale (secţiune fiziologică activă).
Forţa absolută este forţa de contracţie maximă raportată la 1 cm2 secţiune fiziologică. Ea variază în
funcţie de mai mulţi factori, chiar la acelaşi individ. Pentru simplitatea calculelor se utilizează în mod practic
valoarea medie de 10. O singură fibră musculară poate dezvolta o forţă de 100-300 mg. Dacă toate cele
aproximativ 250 milioane de fibre musculare existente în musculatura scheletică a omului ar acţiona simultan
şi în acelaşi sens, ar rezulta o forţă de aproximativ 50 tone. Pentru a caracteriza posibilităţile de lucru ale unui
anumit muşchi, se poate exprima cifric forţa lui maximă, înmulţind secţiunea fiziologică cu valoarea forţei
absolute. Astfel, tricepsul sural cu secţiune fiziologică de 82 cm2 are forţă maximă probabilă de 420 kg,
gambierul anterior cu 4 cm2 are forţă de 20 kg.
Spre deosebire de secţiunea fiziologică, secţiunea anatomică este secţiunea perpendiculară pe axul
muşchiului, şi nu pe cel al fasciculelor musculare.
b. Amplitudinea scurtării este înălţimea la care un muşchi în contracţie poate ridica o greutate.
Ea depinde direct de lungimea fibrelor sale. Muşchii cu fibre lungi, dispuse paralel, produc mişcări ample şi
acceleraţii mari, ei sînt muşchi de viteză. Amplitudinea depinde de lungimea fibrei, dar şi de starea de întindere
a fibrei în momentul contracţiei. O fibră musculară întinsă în prealabil se poate scurta cu 30-50% din lungimea
ei iniţială. Un muşchi în ansamblu se poate scurta cel mult cu 45-57% din lungimea lui din stare de repaus.
Într-un muşchi cu un anumit volum pot fi conţinute fie un număr mic de fibre lungi, fie un număr mare
de fibre scurte. Ambele principii de construcţie cu multe forme de trecere, sînt realizate în organism, în funcţie
de condiţiile şi necesităţile mecanice locale. Chiar şi în cadrul aceluiaşi muşchi se pot combina ambele
componente structurale (de exemplu, în tricepsul sural).
c. Lucrul mecanic (travaliul muscular). În efectuarea mişcărilor, muşchiul realizează un lucru
mecanic, care se calculează înmulţind forţa muşchiului cu amplitudinea mişcării.
Doi muşchi cu secţiune fiziologică egală dar lungime diferită, vor dezvolta o forţă egală şi un lucru
mecanic diferit (de exemplu: intercostalii - gluteul mare şi mijlociu).
Din punct de vedere fizic, un muşchi nu efectuează lucru mecanic (travaliu) decît în contracţie
izotonică; în contracţia izometrică, ne-realizînd o deplasare a oaselor pe care se fixează, muşchiul nu efectuează
nici un lucru mecanic. Totuşi se admite în fiziologie, că în toate cazurile muşchiul lucrează (efectuează
travaliu), deosebindu-se travaliul dinamic de cel static.
In afară de factorii intrinseci (reprezentaţi de proprietăţile fiziologice şi de organizarea internă a
muşchiului) efectul concret al acţiunii musculare. este în funcţie şi de o serie de factori extrinseci, care rezultă
din felul cum muşchiul fie încadrează în aparatul locomotor şi cum conlucrează cu alte forţe. Astfel se ridică
variate probleme de biomecanica musculară, care vor fi tratate în cele ce urmează.

Secţiunea fiziologică şi dispoziţia fibrelor musculare faţă de tendon.

Acţiunea muşchilor în grupe funcţionale
În organismul viu nu există acţiuni izolate ale unui singur muşchi, ci numai o activitate de muşchi asociaţi în
grupe. Această asociere într-o acţiune comună prin grupare funcţională se poate face în mai multe feluri: grupe funcţionale
aşezate în jurul aceleiaşi articulaţii, asociere în lanţuri musculare şi grupare în chingi musculare.

a. Gruparea funcţională în jurul unei singure articulaţii. Chiar şi în cazul cel mai simplu al unei articulaţii uniaxiale
conlucrează întotdeauna un număr mai mare de muşchi aşezaţi în grupe funcţionale.

15
 Sinergiştii sunt muşchii unui grup funcţional ce efectuează o mişcare de acelaşi sens într-o anumită articulaţie.
De exemplu, în cazul articulaţiei cotului, toţi flexorii între ei sunt sinergişti; de asemenea, toţi extensorii între
ei. Sinergiştii, pe lîngă acţiunea lor comună, mai posedă şi caracteristici funcţionale individuale. Prin îmbinarea
mai multor şinergişti, mişcarea devine mai nuanţată. Termenul de sinergism se foloseşte mai rar şi într-un sens
cu mult mai larg pentru toţi muşchii care conlucrează simultan sau succesiv la realizarea unui act motor mai
complex, fiecare în parte avînd acţiune diferită.
Termenii de agonist şi antagonist se referă numai la acţiune simultană (atît a unui grup întreg cît şi a unui
muşchi individual sau a unei mişcări); termenii de agonist şi antagonist sunt termeni de relaţie între două grupe
opuse şi nu desemnează o anumită mişcare concretă, de aceea ei se pot inversa în funcţie de grupul considerat.
În exemplul flexiunii în articulaţia cotului, flexorii sunt agoniştii, iar extensorii, antagoniştii lor, adică dintre
cele două grupe funcţionale opuse ale unui cuplu de mişcări, acel grup care într-un moment dat ne serveşte ca
referinţă pentru comparaţie cu grupul opus este cel agonist, iar grupul opus celui considerat, antagonist.
Antagonismul muscular are rol important în efectuarea tuturor mişcărilor, rolul antagoniştilor este tot
aşa de mare ca. şi al agoniştilor, doar că acţionează prin alt mecanism. Agoniştii şi antagoniştii acţionează
întotdeauna simultan. Revenind la exemplul cu flexiunea cotului: flexorii se scurtează învingînd rezistența
antebraţului; extensorii intervin prin scăderea gradată a tensiunii lor şi prin cedare progresivă în lungime.
Astfel, aniagoniştii controlează efectuarea uniformă și lină a mişcării. Ei au rol de frînă musculară elastică
care, de obicei, acţionează înaintea celei ligamentare sau osoase, încetinirea musculară datorită antagonistului
devine fixare sau oprire a mişcării dacă forţa antagonistilor creşte. Antagoniştii au rol de protejare; în
cazul în care funcţionează insuficient, se pot produce accidente articulare şi musculare. Antagoniştii
reglează viteza, amplitudinea şi direcţia oricărei mişcări, precum şi precizia ce rezultă din jocul
reciproc echilibrat între agonişti şi antagonişti.
Coordonarea acţiunii celor două grupe opuse se face prin mecanism nervos: inervaţie reci-
procă.
b. Lanţuri musculare. Mai mulţi muşchi se asociază prin grupare în sens longitudinal de-a lungul unui lanţ
articular (lanţ cinematic), formînd un lanţ muscular sau motor, întinzîndu-se peste mai multe articulaţii, muşchii lanţului
prin contracţia lor simultană, dar şi succesivă, solidarizează într-o acţiune comună mai multe segmente corporale, chiar
la distanţă mare.
Un lanţ cinematic poate fi deschis atunci cînd se termină liber (membrul inferior balans în timpul mersului) sau
poate fi închis, cînd ambele capete sunt fixate (de sol sau de obiect fix).

La nivelul membrului inferior muşchii se grupează în două lanţuri principale antagoniste,

acţionînd fiecare simultan asupra celor trei articulaţii mari ale membrului: lanţul triplei flexiuni şi
al triplei extensiuni. In cadrul fiecărui lanţ, muşchii au o aşezare caracteristică faţă de segmentele
osoase (alternativ înainte şi înapoi). Cele două lanţuri sunt inegal dezvoltate în forţă şi volum; lanţul
triplei extensiuni este cu mult mai puternic şi mai important, din cauza condiţiilor biomecanice speciale create de
ortostatismul omului. Acest lanţ acţionează preponderent antigravitaţional (la nivelul membrului de sprijin) şi cu punctul
fix aşezat distal. Muşchii principali şi cei mai reprezentativi ai acestui lanţ sunt gluteul mare, cvadricepsul şi tricepsul
sural.

c. Chingile musculare. O chingă este o altă modalitate de grupare funcţională a muşchilor; poate avea formă de
ansă sau de litera V şi este alcătuită, de obicei, de cîte doi muşchi cu inserţia distală apropiată sau chiar comună şi cu
capetele proximale divergente. Aceeaşi chingă poate acţiona după caz, cu punctul fix aşezat proximal sau distal. De
exemplu, chinga formată de peronierul lung şi de tibialul anterior cu rol în susţinerea bolţii plantare, suspendînd piciorul
ca într-o scară de şa cu punctul fix superior.

1. Papilian VV, Albu I, Bareliuc N, Georgia R, Vaida A. Anatomia omului: Aparatul

locomotor: Editura Didactică şi Pedagogică; 1982.

16
 Regiunile
topografice ale
1
membrului superior
2
Axila
Regiunea anatomică localizată la rădăcina
membrului superior.
Formă de trunchi de piramidă patrulateră
3

Delimitarea axilei
 bază, situată inferior:
 piele, ţesut subcutanat, fascia axilară
 vârf trunchiat situat superior:
 între claviculă şi prima coastă
 4 pereţi: anterior, posterior, medial, lateral
 peretele anterior: mm.pectorali, m.subclavicular, fascia
pectorală, fascia clavipectorală
 peretele posterior: m.subscapular, m.rotund mare,
m.dorsal mare
 peretele medial: coaste, spaţii intercostale, m.dinţat
anterior
 peretele lateral: art.umărului, humerus (proximal),
m.coracobiceps (capul scurt al m.biceps brahial,
m.coracobrahial)
4
5
6

Fasciile de la nivelul axilei

 fascia pectorală: înveleşte muşchiul

pectoral mare, se ataşează la stern şi
claviculă
 fascia clavipectorală: înveleşte muşchii
subclavicular şi pectoral mic
 fascia axilară: formează baza axilei
 teaca axilară: înveleşte structurile axilare
neurovasculare
7
Structurile principale conţinute
în axilă

 artera axilară: cu trei porţiuni ale traiectului,

suprapectorală, retropectorală, infrapectorală --
- faţă de m.pectoral mic
 vena (venele) axilară – medial de arteră

 ganglionii limfatici axilari: 5 grupuri principale *

 porţiunea infraclaviculară a plexului brahial **
 prelungirea axilară (Spence) a glandei mamare
(la femei)
8
 9 Artera axilară
1. Începe la nivelul marginii externe a primei coaste, unde continuă artera subclavie.
2. În axilă trece posterior de muşchiul pectoral mic, faţă de care se împarte în 3 porţiuni:
suprapectorală, retropectorală şi infrapectorală.
3. Se continuă ca arteră brahială de la marginea inferioară a muşchiului rotund mare (sau
pectoral mare).
10
11
Vena axilară

1. este continuarea venei

bazilice (sau a v./vv.brahiale
comitante care urcă pe lângă
a.brahială la braţ)
2. la marginea externă a primei
coaste vena axilară se
continuă la baza gâtului
precum venă subclavie
3. se află medial de artera
axilară
 12 Plexul brahial (PB)
 format din rr.anterioare ale nn.spinali C5-C8 şi T1
 are o porţiune supraclaviculară (rădăcinile şi trunchiurile PB) şi una infraclaviculară
(fasciculele PB)
 din fasciculele PB pornesc ramurile terminale ale PB, care deservesc membrul superior
liber
 13
Ganglionii limfatici axilari

 20-30 de ganglioni
înglobaţi în ţesutul
conjunctivo-adipos al axilei
 colectează limfa de la
membrul superior şi pereţii
trunchiului; 75% din
drenajul limfatic al glandei
mamare se face prin
gg.axilari
 în toate cazurile clinice în
care este explorată prin
palpare glanda mamară se
palpează obligatoriu şi
limfoganglionii axilari
14
Comunicările axilei

1. cu fosa supraclaviculară (mare), prin vârful axilei (a.axilară,

v.axilară, plexul brahial, vase limfatice)
2. cu canalul brahial localizat medial de muşchiul biceps brahial
(a.brahială, vv.brahiale, nn.median, ulnar şi cutanat
antebrahial medial)
3. cu loja musculară anterioară a braţului (n.musculocutan
perforează muşchiul coracobrahial şi continuă profund de
m.biceps brahial)
4. cu regiunea umărului: spaţiul humero-birondo-tricipital (n.axilar,
vasele circumflexe humerale posterioare)
5. cu regiunea dorsală a scapulei: spaţiul birondotricipital (vasele
circumflexe ale scapulei)
6. cu regiunea posterioară a braţului (şanţul n.radial de la nivelul
diafizei humerale) (n.radial, vasele brahiale profunde)
15
 Regiunile braţului
16
17 Elemente superficiale

 Nervi cutanaţi  Vene superficiale

18

Inervaţia cutanată a braţului

 nn.supraclaviculari laterali (SCL) (provin din plexul cervical) – la
nivelul ½ superioare a m.deltoid
 n.cutanat brahial lateral superior CBLS (din n.axilar) – la nivelul
½ inferioare a m.deltoid
 n.cutanat brahial lateral inferior CBLI (din n.radial) – la nivelul
feţei laterale a braţului, inferior de m.deltoid
 n.cutanat brahial medial CBM (din fasciculul medial al plexului
brahial) şi nn.intercostobrahiali ICB (rr.cutanate laterale ale
nn.intercostali T1-T3)– tegumentul bazei axilei şi cel al feţei
mediale a braţului
 n.cutanat brahial posterior CBP (din n.radial) – la nivelul feţei
posterioare a braţului
19

Venele membrului superior

 Venele membrului superior se împart în vene superficiale şi vene

profunde.
 Din grupul venelor profunde fac parte (a) venele comitante care sunt
satelite arterelor principale şi sunt de regulă pereche (ex.2 vv.brahiale
comitante satelite arterei brahiale, etc) şi (b) vena axilară.
 Venele superficiale ale membrului superior se găsesc în ţesutul
subcutanat (indicat în literatură şi precum fascie superficială, dispusă
peste fascia musculară care este indicată precum fascie profundă):
 Vena cefalică este vena superficială laterală a membrului superior, urcă în
ţesutul subcutanat în partea laterală a m.biceps brahial şi drenează în vena
axilară
 Vena bazilică urcă subcutanat în fascia superficială în partea medială a
m.biceps brahial, la ½ braţului perforează fascia (profundă a) braţului,
continuă în compartimentul fascial anterior al braţului şi, la limita inferioară a
axilei se uneşte cu vv.brahiale comitante şi formează vena axilară.
20
21
Compartimentele fasciale (lojile
fasciale) ale braţului

 anterior
 posterior

 cele 2 compartimente subfasciale sunt

despărţite de humerus şi septurile
intermusculare ale braţului
22
 23 Compartimentul fascial anterior al
braţului
Structură generală:
 muşchi dispuşi în două
planuri între care
traversează oblic infero-
lateral nervul
musculocutan şi
 canalul brahial localizat
medial de m.biceps
brahial sub fascia brahială
şi continuat în 1/3 distală a
braţului şi la nivelul
art.cotului cu şanţul
bicipital medial al fosei
cubitale.
Conţinut:
 muşchi: biceps brahial, coracobrahial,
brahial. Sunt inervaţi de
n.musculocutan (n.perforant al
coracobrahialului al lui Casserius).
 pedicul vascular: a.brahială
(continuarea la braţ a a.axilare).
 structuri care trec în compartiment:
 nervii median, musculocutan şi
ulnar
 artera brahială cu vene satelite
sau comitante
 vena bazilică
24
25
26
27
Compartimentul fascial posterior al
braţului

 Conţinut:
 muşchi: m.triceps brahial (TB)> este inervat de nervul radial
 pediculi vasculari:
 a.brahială profundă (satelită n.radial) şi
 aa.colaterale ulnare (distribuite la art.cotului)
 structuri care coboară în această lojă:
 n.radial: ram terminal din fasciculul posterior al PB, coboară însoţit de a.brahială profundă şi
descrie o spirală aplicat pe faţa posterioară a humerusului în şanţul de torsiune (şanţul
nervului radial) [fracturile de diafiză humerală pot fi însoţite de leziuni ale n.radial sau, în
situaţia calusurilor vicioase, nervul poate fi înglobat în calus]; distal şi lateral la braţ nervul
radial străbate septul intermuscular lateral (dinspre posterior spre anterior) şi intră în şanţul
bicipital lateral
 n.ulnar: iniţial se găseşte în loja anterioară a braţului însă în 1/3 mijlocie a acestuia
perforează septul intermuscular medial (dinspre anterior spre posterior) şi continuă pe faţa
posterioară a acestui sept; va continua în şanţul nervului ulnar de pe faţa posterioară a
epicondilului medial al humerusului.
 artera brahială profundă: provine din artera brahială şi însoţeşte n.radial
28
 vezi NOTE CURS
(anatomy.ro)

29
Fosa cubitală
Este regiunea de trecere de la braţ la antebraţ,
localizată anterior de articulaţia cotului.
Corespunde astfel şi segmentului distal al
braţului precum şi celui proximal al antebraţului.
Este divizată de tendonul m.biceps brahial în
două şanţuri bicipitale, medial şi lateral.
30
31
Anterior de articulaţia cotului se formează anastomoze între
vv.superficiale ale membrului superior:
 fie v.cefalică se anastomozează cu v.bazilică prin vena mediocubitală
 fie v.cefalică se anastomozează cu v.medie a antebraţului prin
v.mediocefalică iar v.bazilică se anastomozează cu v.medie a
antebraţului prin v.mediobazilică. în acest caz venele fosei cubitale
desenează un „M venos”;
 flebotomia sau puncţia venoasă se realizează cu uşurinţă la nivelul
venelor superficiale ale fosei cubitale. Trebuie totuşi atenţie ca acul
să nu pătrundă profund de aponevroza bicipitală pentru a evita
leziunile arterei brahiale. Un garou va efectua o compresie moderată
pentru a permite venodilataţia la acest nivel; dacă garoul este prea
strâns va comprima şi artera brahială, caz în care returul venos
devine insuficient.
32
33
 Antebraţul
34
35

Inervaţia Venele
cutanată superficiale
 anterior: CAM + CAL  lateral: v.cefalică
(MC)
 medial: v.bazilică
 posterior: CAM + CAL
 anterior: v.medie a
(MC) + CAP (R)
antebraţului
36
Compartimentele fasciale ale
antebraţului

 Antebraţul este învelit de fascia profundă (fascia

antebrahială).
 Din fascia antebrahială pornesc profund septuri
intermusculare ce compartimentează antebraţul în
loji.
 La nivelul carpului fascia antebrahială prezintă
îngroşări: retinaculul flexorilor şi retinaculul extensorilor.
37
38
Compartimentul fascial anterior al
antebraţului

 Cuprinde muşchi dispuşi în 4 planuri:

1. Planul superficial: m. rotund pronator
(n.median), m. flexor radial al carpului
(n.median), m. palmar lung (n.median,
muşchi inconstant) şi m. flexor ulnar al
carpului (n.ulnar)
2. Planul al II–lea: m. flexor superficial al
degetelor (n.median)
3. Planul al III–lea: m. flexor lung al policelui
(n.median) şi m. flexor profund al degetelor
(nn.median şi ulnar)
4. Planul profund: m. pătrat pronator
(n.median).
39
 Loja anterioară a antebraţului conţine elemente
neurovasculare, grupate astfel:
 mănunchiul vasculonervos radial, satelit muşchiului
brahial, format din:
 a.radială
 vv.radiale comitante
 r.superficială a n.radial
 mănunchiul vasculonervos ulnar, satelit m.flexor ulnar al
carpului, format din:
 a.ulnară
 vv.ulnare comitante
 n.ulnar
 mănunchiul vasculonervos interosos anterior, localizat pe
faţa anterioară a membranei interosoase, format din
vasele şi nervul interosos anterior (din n.median)
 n.median trece în fascia feţei profunde a m.flexor
superficial al degetelor, însoţit eventual de artera
comitantă a n.median ce provine din a.interosoasă
anterioară.
40

 Distal, în loja
anterioară a
antebraţului, vasele
radiale se aplică pe
osul radius tapetat de
m.pătrat pronator,
având lateral
tendonul
m.brahioradial şi,
medial, tendonul
m.flexor radial al
carpului. Aici este
şanţul arterei radiale
sau şanţul pulsului,
unde, prin compresie,
se poate aprecia
pulsul periferic la
nivelul arterei radiale.
 Regiunile mâinii
41
1. Regiunea carpiană
• Tabachera anatomică
• Canalul Carpian
• Canalul ulnar (Loja
Guyon)
2. Regiunea palmară
3. Regiunea dorsală
42

Tabachera anatomică
43

Canalul carpian vezi NOTE CURS

(anatomy.ro)
44
45
46
CURS 2
1 Regiunile topografice ale membrului superior .......................................................................................... 2
1.1 Axila ................................................................................................................................................... 2
1.1.1 Definiţie ..................................................................................................................................... 2
1.1.2 Delimitarea axilei ....................................................................................................................... 2
1.1.3 Fasciile de la nivelul axilei .......................................................................................................... 2
1.1.4 Structurile principale conţinute în axilă .................................................................................... 2
1.1.5 Comunicările axilei..................................................................................................................... 2
1.1.6 Artera axilară ............................................................................................................................. 4
1.1.7 Vena axilară ............................................................................................................................... 4
1.1.8 Plexul brahial (PB) ...................................................................................................................... 4
1.1.9 Ganglionii limfatici axilari .......................................................................................................... 4
1.2 Regiunile braţului .............................................................................................................................. 5
1.2.1 Elemente superficiale ................................................................................................................ 5
1.2.1.1 Tegumentul braţului şi inervaţia senzitivă ............................................................................ 5
1.2.1.2 Venele superficiale ................................................................................................................ 5
1.2.2 Compartimentele fasciale (lojile fasciale) ale braţului .............................................................. 6
1.2.2.1 Compartimentul fascial anterior al braţului .......................................................................... 7 1
1.2.2.2 Compartimentul fascial posterior al braţului ........................................................................ 7
1.3 Fosa cubitală ...................................................................................................................................... 8
1.4 Delimitarea fosei cubitale.................................................................................................................. 8
1.5 Elemente superficiale la nivelul fosei cubitale .................................................................................. 8
1.6 Conţinutul şanţurilor bicipitale .......................................................................................................... 8
1.7 Antebraţul.......................................................................................................................................... 9
1.7.1 Inervaţia cutanată...................................................................................................................... 9
1.7.2 Venele superficiale .................................................................................................................... 9
1.7.3 Compartimentele fasciale ale antebraţului ............................................................................... 9
1.7.3.1 Compartimentul fascial anterior al antebraţului ................................................................... 9
1.7.3.2 Compartimentul fascial proximolateral al antebraţului ...................................................... 10
1.7.3.3 Compartimentul fascial posterior al antebraţului ............................................................... 10
1.8 Regiunile mâinii ............................................................................................................................... 10
1.8.1 Regiunea carpiană ................................................................................................................... 10
1.8.1.1 Tabachera anatomică .......................................................................................................... 11
1.8.1.2 Canalul carpian .................................................................................................................... 11
1.8.1.3 Canalul (loja) GUYON ........................................................................................................... 12
1.8.2 Regiunea palmară .................................................................................................................... 12
Bibliografie................................................................................................................................................... 13

1
1 Regiunile topografice ale membrului superior

1.1 Axila

1.1.1 Definiţie
Regiunea anatomică localizată la rădăcina membrului superior.

1.1.2 Delimitarea axilei

 formă de trunchi de piramidă patrulateră
 bază, situată inferior:
o piele, ţesut subcutanat, fascia axilară
 vârf trunchiat situat superior:
o între claviculă şi prima coastă
 4 pereţi: anterior, posterior, medial, lateral
o peretele anterior: mm.pectorali, m.subclavicular, fascia pectorală, fascia clavipectorală
o peretele posterior: m.subscapular, m.rotund mare, m.dorsal mare
o peretele medial: coaste, spaţii intercostale, m.dinţat anterior
o peretele lateral: art.umărului, humerus (proximal), m.coracobiceps (capul scurt al m.biceps
brahial, m.coracobrahial)

1.1.3 Fasciile de la nivelul axilei 2

Fasciile axilare sunt

1. fascia pectorală: înveleşte muşchiul pectoral mare, se ataşează la stern şi claviculă

2. fascia clavipectorală: înveleşte muşchii subclavicular şi pectoral mic
3. fascia axilară: formează baza axilei
4. teaca axilară: înveleşte structurile axilare neurovasculare

1.1.4 Structurile principale conţinute în axilă

1. artera axilară: cu trei porţiuni ale traiectului, suprtapectorală, retropectorală, infrapectorală --- faţă
de m.pectoral mic
2. vena (venele) axilară – medial de arteră
3. ganglionii limfatici axilari: 5 grupuri principale
4. porţiunea infraclaviculară a plexului brahial
5. prelungirea axilară (Spence) a glandei mamare (la femeie)

1.1.5 Comunicările axilei

1. cu fosa supraclaviculară (mare), prin vârful axilei (a.axilară, v.axilară, plexul brahial, vase limfatice)
2. cu canalul brahial localizat medial de muşchiul biceps brahial (a.brahială, vv.brahiale, nn.median,
ulnar şi cutanat antebrahial medial)
3. cu loja musculară anterioară a braţului (n.musculocutan perforează muşchiul coracobrahial şi
continuă profund de m.biceps brahial)
4. cu regiunea umărului: spaţiul humero-birondo-tricipital (n.axilar, vasele circumflexe humerale
posterioare)
5. cu regiunea dorsală a scapulei: spaţiul birondotricipital (vasele circumflexe ale scapulei)

2
 6. cu regiunea posterioară a braţului (şanţul n.radial de la nivelul diafizei humerale) (n.radial, vasele
brahiale profunde)

3
Fig. 1-1 – Artera axilară, reprodus din Snell (1978).

3
1.1.6 Artera axilară
Începe la nivelul marginii externe a primei coaste, unde continuă artera subclavie.

În axilă trece posterior de muşchiul pectoral mic, faţă de care se împarte în 3 porţiuni: suprapectorală,
retropectorală şi infrapectorală.

Se continuă ca arteră brahială de la marginea inferioară a muşchiului rotund mare (sau pectoral mare).

1.1.7 Vena axilară

 este continuarea venei bazilice (sau a v./vv.brahiale comitante care urcă pe lângă a.brahială la braţ)
 la marginea externă a primei coaste vena axilară se continuă la baza gâtului precum venă subclavie
 se află medial de artera axilară

1.1.8 Plexul brahial (PB)

 format din rr.anterioare ale nn.spinali C5-C8 şi T1
 are o porţiune supraclaviculară (rădăcinile şi trunchiurile PB) şi una infraclaviculară (fasciculele PB)
 din fasciculele PB pornesc ramurile terminale ale PB, care deservesc membrul superior liber

1.1.9 Ganglionii limfatici axilari

 20-30 de ganglioni înglobaţi în ţesutul conjunctivo-adipos al axilaei
 colectează limfa de la membrul superior şi pereţii trunchiului; 75% din drenajul limfatic al glandei
mamare se face prin gg.axilari
 în toate cazurile clinice în care este explorată prin palpare glanda mamară se palpează obligatoriu şi
limfoganglionii axilari

4
1.2 Regiunile braţului

1.2.1 Elemente superficiale

1.2.1.1 Tegumentul braţului şi inervaţia senzitivă

Inervaţia cutanată a braţului este asigurată de:

- nn.supraclaviculari laterali (provin din plexul cervical) – la nivelul ½ superioare a m.deltoid

- n.cutanat brahial lateral superior CBLS (din n.axilar) – la nivelul ½ inferioare a m.deltoid
- n.cutanat brahial lateral inferior CBLI (din n.radial) – la nivelul feţei laterale a braţului, inferior de
m.deltoid
- n.cutanat brahial medial CBM (din fasciculul medial al plexului brahial) şi nn.intercostobrahiali ICB
(rr.cutanate laterale ale nn.intercostali T1-T3)– tegumentul bazei axilei şi cel al feţei mediale a
braţului
- n.cutanat brahial posterior CBP (din n.radial) – la niveul feţei posterioare a braţului

-
- Fig. 1-2 – Compartimentele fasciale ale braţului, reprodus din Snell (1978).

1.2.1.2 Venele superficiale

Venele membrului superior se împart în vene superficiale şi vene profunde.

Din grupul venelor profunde fac parte (a) venele comitante care sunt satelite arterelor principale şi sunt de
regulă pereche (ex.2 vv.brahiale comitante satelite arterei brahiale, etc) şi (b) vena axilară.

Venele superficiale ale membrului superior se găsesc în ţesutul subcutanat (indicat în literatură şi precum
fascie superficială, dispusă peste fascia musculară care este indicată precum fascie profundă):

- vena cefalică este vena superficială laterală a membrului superior, urcă în ţesutul subcutanat în
partea laterală a m.biceps brahial şi drenează în vena axilară

5
 - Vena bazilică urcă subcutanat în fascia superficială în partea medială a m.biceps brahial, la ½ braţului
perforează fascia (profundă a) braţului, continuă în compartimentul fascial anterior al braţului şi, la
limita inferioară a axilei se uneşte cu vv.brahiale comitante şi formează vena axilară.

Fig. 1-3 – Loja anterioară a braţului, reprodus din Snell (1978).

1.2.2 Compartimentele fasciale (lojile fasciale) ale braţului

Muşchii braţului sunt acoperiţi de o fascie profundă, fascia brahială; din aceasta pornesc profund
septurile intermusculare ale braţului, medial şi lateral, ataşate la marginile respective ale
humerusului. Astfel, humerusul şi cele două septuri intermusculare despart cele două
compartimente fasciale (loji fasciale/subfasciale/musculare) ale braţului, anterior şi posterior.
Fiecare compartiment conţine muşchi, nervi şi vase sangvine.

6
1.2.2.1 Compartimentul fascial anterior al braţului
Structură generală:

 muşchi dispuşi în două planuri între care traversează oblic infero-lateral nervul musculocutan şi
 canalul brahial localizat medial de m.biceps brahial sub fascia brahială şi continuat în 1/3 distală a
braţului şi la nivelul art.cotului cu şanţul bicipital medial al fosei cubitale.

Conţinut:

1. muşchi: biceps brahial, coracobrahial, brahial. Sunt inervaţi de n.musculocutan (n.perforant al

coracobrahialului al lui Casserius).
2. pedicul vascular: a.brahială (continuarea la braţ a a.axilare).
3. structuri care trec în compartiment:
a. nervii median, musculocutan şi ulnar
b. artera brahială cu vene satelite sau comitante
c. vena bazilică

Artera brahială:

 împreună cu nervul median şi vv.brahiale satelite/comitante alcătuieşte mănunchiul vasculonervos

al braţului
 coboară în canalul brahial (pasaj musculofascial la marginea medială a bicepsului brahial), satelită
m.biceps brahial.

Nervul musculocutan:

Ram terminal din fasciculul lateral al plexului brahial.

7
Din axilă se îndreaptă infero-lateral, perforează m.coracobrahial şi pătrunde între planurile musculare ale
lojei anterioare a braţului, unde trimite ramuri musculare celor trei muşchi: biceps brahial, coracobrahial,
brahial. Distal şi lateral iese dintre păturile musculare, perforează fascia brahială şi, devenind subcutanat,
continuă precum nerv cutanat antebrahial lateral CAL.

Nervul median

La braţ, nervul median şi vasele brahiale compun mănunchiul vasculonervos al braţului, localizat în canalul
brahial.

1.2.2.2 Compartimentul fascial posterior al braţului

Conţinut:

1. muşchi: m.triceps brahial (TB)> este inervat de nervul radial

2. pediculi vasculari:
 a.brahială profundă (satelită n.radial) şi
 aa.colaterale ulnare (distribuite la art.cotului)
3. structuri care coboară în această lojă:
 n.radial: ram terminal din fasciculul posterior al PB, coboară însoţit de a.brahială profundă şi
descrie o spirală aplicat pe faţa posterioară a humerusului în şanţul de torsiune (şanţul
nervului radial) [fracturile de diafiză humerală pot fi însoţite de leziuni ale n.radial sau, în
situaţia calusurilor vicioase, nervul poate fi înglobat în calus]; distal şi lateral la braţ nervul
radial străbate septul intermuscular lateral (dinspre posterior spre anterior) şi intră în şanţul
bicipital lateral
7
  n.ulnar: iniţial se găseşte în loja anterioară a braţului însă în 1/3 mijlocie a acestuia
perforează septul intermuscular medial (dinspre anterior spre posterior) şi continuă pe faţa
posterioară a acestui sept; va continua în şanţul nervului ulnar de pe faţa posterioară a
epicondilului medial al humerusului.
 artera brahială profundă: provine din artera brahială şi însoţeşte n.radial

1.3 Fosa cubitală

Este regiunea de trecere de la braţ la antebraţ, localizată anterior de articulaţia cotului. Corespunde
astfel şi segmentului distal al braţului precum şi celui proximal al antebraţului. Este divizată de tendonul
m.biceps brahial în două şanţuri bicipitale, medial şi lateral.

Şanţul bicipital medial continuă canalul brahial.

1.4 Delimitarea fosei cubitale

 lateral: m.brahioradial
 infero-medial: m.rotund pronator
 posterior (profund): m.brahial, m.supinator (acesta doar în şanţul bicipital lateral)
 anterior (superficial): fascia profundă (brahială/antebrahială)

1.5 Elemente superficiale la nivelul fosei cubitale

Lateral:

- rr. n.cutanat antebrahial lateral CAL

- v.cefalică 8
Medial:

- rr.n.cutanat antebrahial medial (CAM)

- v.bazilică
- limfoganglioni cubitali (supratrohleari)

Anterior de articulaţia cotului se formează anastomoze între vv.superficiale ale membrului superior:

 fie v.cefalică se anastomozează cu v.bazilică prin vena mediocubitală

 fie v.cefalică se anastomozează cu v.medie a antebraţului prin v.mediocefalică iar v.bazilică se
anastomozează cu v.medie a antebraţului prin v.mediobazilică. în acest caz venele fosei cubitale
desenează un „M venos”;
 flebotomia sau puncţia venoasă se realizează cu uşurinţă la nivelul venelor superficiale ale fosei
cubitale. Trebuie totuşi atenţie ca acul să nu pătrundă profund de aponevroza bicipitală pentru a
evita leziunile arterei brahiale. Un garou va efectua o compresie moderată pentru a permite
venodilataţia la acest nivel; dacă garoul este prea strâns va comprima şi artera brahială, caz în care
returul venos devine insuficient.

1.6 Conţinutul şanţurilor bicipitale

1. şanţul bicipital medial conţine mănunchiul vasculonervos al braţului:
a. n.median
b. vv.brahiale comitante
c. a.brahială: în dreptul colului radial se termină prin aa.ulnară şi radială
2. şanţul bicipital lateral primeşte:

8
 a. n.radial: se termină prin rr.superficială şi profundă; ramura profundă pătrunde în
m.supinator pe sub arcada fibroasă a lui FROHSE şi ocoleşte prin lateral colul radiusului,
conţinută în canalul radial.
i. compresia r.profunde a n.radial la nivelul arcadei Frohse, în canalul radial, eventuale
leziuni ale nervului în fracturile radiale, provoacă sindromul de canal (tunel) radial cu
simptome precum durere în segmentul proximal al lojei posterioare a antebraţului,
accentuată de mişcările de extensie.
b. a.radială cu vv.radiale comitante

1.7 Antebraţul
1.7.1 Inervaţia cutanată
- anterior: rr.anterioare ale nn.cutanat antebrahial medial şi cutanat antebrahial lateral
- posterior: rr.posterioare ale nn.cutanat antebrahial medial şi cutanat antebrahial lateral, la care se
adaugă n.cutanat antebrahial posterior (din n.radial) la nivelul unei benzi mijlocii a tegumentului
posterior al antebraţului

1.7.2 Venele superficiale

- lateral: v.cefalică
- medial: v.bazilică
- anterior: v.medie a antebraţului

1.7.3 Compartimentele fasciale ale antebraţului

Antebraţul este învelit de fascia profundă (fascia antebrahială) care se ataşează la periostul marginii
posterioare (marginea subcutanată) a ulnei. Din fascia antebrahială pornesc profund septuri intermusculare
ce compartimentează antebraţul în loji. 9
La nivelul carpului fascia antebrahială prezintă îngroşări: retinaculul flexorilor şi retinaculul
extensorilor.

1.7.3.1 Compartimentul fascial anterior al antebraţului

Cuprinde muşchi dispuşi în 4 planuri:

• Planul superficial: m. rotund pronator (n.median), m. flexor radial al carpului (n.median), m. palmar
lung (n.median, muşchi inconstant) şi m. flexor ulnar al carpului (n.ulnar)

• Planul al II–lea: m. flexor superficial al degetelor (n.median)

• Planul al III–lea: m. flexor lung al policelui (n.median) şi m. flexor profund al degetelor (nn.median şi
ulnar)

• Planul profund: m. pătrat pronator (n.median).

Loja anterioară a antebraţului conţine elemente neurovasculare, grupate astfel:

1. mănunchiul vasculonervos radial, satelit muşchiului brahial, format din:

a. a.radială
b. vv.radiale comitante
c. r.superficială a n.radial (extern de artera radială)
2. mănunchiul vasculonervos ulnar, satelit m.flexor ulnar al carpului, format din:
a. a.ulnară
b. vv.ulnare comitante
c. n.ulnar (intern de artera ulnară)

9
 3. mănunchiul vasculonervos anterior, localizat pe faţa anterioară a membranei interosoase între
muşchii flexor lung al policelui şi flexor profund al degetelor, format din vasele şi nervul interosos
anterior (din n.median)
4. n.median trece în fascia feţei profunde a m.flexor superficial al degetelor, însoţit eventual de artera
comitantă a n.median ce provine din a.interosoasă anterioară.

10
Fig. 1-4 – Compartimentele fasciale ale antebraţului, reprodus din Snell (1978).

Distal, în loja anterioară a antebraţului, vasele radiale se aplică pe osul radius tapetat de m.pătrat
pronator, având lateral tendonul m.brahioradial şi, medial, tendonul m.flexor radial al carpului. Aici este
şanţul arterei radiale sau şanţul pulsului, unde, prin compresie, se poate aprecia pulsul periferic la nivelul
arterei radiale.

1.7.3.2 Compartimentul fascial proximolateral al antebraţului

Cuprinde mm.brahioradial şi extensori, lung şi scurt, radiali ai carpului, inervaţi de nervul radial.

1.7.3.3 Compartimentul fascial posterior al antebraţului

Cuprinde muşchi dispuşi în 2 planuri:

- plan superficial: mm.scurt extensor radial al carpului, extensor al degetelor, extensor al degetului
mic, extensor ulnar al carpului (li se poate adăuga şi m.anconeu)
- plan profund: m.supinator (în partea proximală a antebraţului), m.lung abductor al policelui, m.scurt
extensor al policelui, m.lung extensor al policelui, m.extensor al indexului

Aceşti muşchi sunt inervaţi de r.profundă a n.radial, continuată ca nerv interosos posterior, în alcătuirea
mănunchiului vasculonervos interosos posterior.

1.8 Regiunile mâinii

1.8.1 Regiunea carpiană
La nivelul regiunii carpiene se localizează pasaje anatomice:

- tabachera anatomică (eng.anatomical snuffbox) se află pe partea postero-laterală a carpului

10
 - canalul (tunelul) carpian este anterior de carp
- canalul ulnar (canalul sau loja lui Guyon) este lateral de osul pisiform

1.8.1.1 Tabachera anatomică

Este regiunea situată postero-lateral la gâtul mâinii şi traversată profund de către artera radială. La acest
nivel scafoidul se palpează cu relativă uşurinţă iar pe os se poate comprima artera radială al cărei puls poate
fi perceput cu uşurinţă.

1.delimitare:
 lateral: tendoanele muşchilor lung abductor al policelui şi scurt extensor al policelui
 medial: tendonul m.lung extensor al policelui
 podeaua:
 stiloida radială
 oasele scafoid şi trapez, peste care se aşează tendoanele muşchilor extensori radiali ai carpului, lung şi
scurt
 baza primului metacarpian

2.conţinut:
 profund: artera radială + vv.radiale comitante.
 superficial:
 ramura superficială a nervului radial trimite la acest nivel nn.cutanaţi dorsali ai mâinii;
 din reţeaua venoasă dorsală a mâinii are origine v.cefalică.

Tenosinovita De Quervain este inflamaţia tendoanelor mm.lung abductor al policelui şi scurt

extensor al policelui, având precum cauză suprasolicitarea determinată de mişcări repetate de
apucare/agăţare. Orice mişcare care solicită tendoanele respective provoacă durere ce iradiază în partea 11
laterală a carpului şi a antebraţului.

1.8.1.2 Canalul carpian

Canalul sau tunelul carpian este un pasaj anatomic, osteofibros, situat pe faţa anterioară a carpului.
Delimitarea: a) posterior – carpul; b) anterior – retinaculul flexorilor (componenta profundă = lig.carpian
transvers).
Prin canalul carpian trec nervul median şi o serie de tendoane musculare, cuprinse în teci
sinoviale:
- tendonul m.flexor lung al policelui învelit de bursa radială
- cele 4 tendoane ale m.flexor superficial al degetelor şi cele 4 tendoane ale m.flexor
profund al degetelor, cuprinse în bursa ulnară.
- tecile sinoviale acoperă tendoanele mm.flexori şi ajută alunecarea acestora; ele au structură
seroasă, compuse fiind dintr-o foiţă viscerală, una parietală iar între foiţe un spaţiu virtual cu
lichid cu rol lubrefiant;
- tendonul m.flexor lung al policelui are o teacă digitocarpiană (bursa radială)
- tendoanele flexoare ale degetului mic sunt cuprinse de asemenea într-o teacă
digitocarpiană (bursa ulnară) care, la nivelul canalului carpian înveleşte şi tendoanele
flexoare ale degetelor II – IV
- celelalte degete au doar teci digitale
- inflamaţia, de natură infecţioasă mai frecvent, a tecilor sinoviale este tenosinovita
- infecţiile (flegmoanele) tecilor sinoviale ale policelui şi degetului mic se pot propaga de
la o teacă sinovială la alta când acestea comunică la nivelul carpului; astfel se produce
un abces „în potcoavă”
- tenosinovita la nivelul canalului carpian determină apariţia SINDROMULUI DE CANAL
CARPIAN:
11
 - se produce compresia nervului median urmată de deficitul mm.tenari şi primilor doi
lumbricali şi pierderea sensibilităţii la nivelul degetelor radiale ale mâinii; datorită
deficitului muscular mâna schiţează „semnul binecuvântării”.

1.8.1.3 Canalul (loja) GUYON

Localizat lateral de pisiform şi medial de cârligul osului hamat, canalul lui Guyon conţine mănunchiul
vasculonervos ulnar (a., vv., n.) pe deasupra căruia se aşează lama superficială a retinaculului flexorilor
(lig.carpian palmar).

Tavanul canalului lui Guyon: lig.carpian transvers (palmar).

În canalul Guyon nervul ulnar se divide în ramurile sale terminale, superficială (cu teritoriu principal cutanat)
şi profundă (motorie).

12

Fig. 1-5 – Inervaţia cutanată a mâinii, reprodus din Snell (1978).

1.8.2 Regiunea palmară

Stratigrafia regiunii palmare:

1. tegument
2. aponevroza palmară
3. planul subaponevrotic alcătuit din 3 loji:
a. lateral – loja mm.tenari
b. medial – loja mm.hipotenari
c. loja palmară mijlocie, care la rândul ei cuprinde 3 planuri:
i. neurovascular pretendinos = conţine arcada arterială palmară superficială din care
pornesc aa.digitale palmare; pe sub această arcadă trec nervii digitali palmari veniţi
din nervul median şi din r.superficială a n.ulnar.
ii. tendinos

12
 iii. neurovascular retrotendinos = conţine arcada arterială palmară profundă însoţită în
contracurent de r.profundă a n.ulnar.

Bibliografie
1. Snell RS. Atlas of clinical anatomy: Little, Brown; 1978.
2. Netter, F.H., 2010. Atlas of human anatomy. Elsevier Health Sciences.

13

13
REGIUNI TOPOGRAFICE ALE
PERETELUI ABDOMINAL ŞI
MEMBRULUI INFERIOR
C3

2017/2018

1
ANATOMIA STRUCTURALĂ A
PERETELUI ABDOMINAL
ANTERO-LATERAL

2
TEACA M.DREPT
ABDOMINAL
10/21/2019 4
10/21/2019 5
10/21/2019 6
10/21/2019 7
10/21/2019 9
10/21/2019 10
10/21/2019 11
M.drept abdominal, pereche, aparţine peretelui abdominal anterior;
caracteristic prezintă intersecţii tendinoase şi se întinde în principal între
xifoida sternală şi pubis.

Are o teacă aponevrotică la care

contribuie aponevrozele mm.OE, OI
şi TA dar şi fascia transversalis.

Teaca DA are compoziţie

diferită în 2/3 (3/4) superioare
şi 1/3 (1/4) inferioare.

10/21/2019 12
 TEACA DREPŢILOR ÎN 2/3 (3/4)
SUPERIOARE
Lama anterioară: aponevroza m.oblic
extern + foiţa anterioară a aponevrozei
m.oblic intern.

Lama posterioară: foiţa posterioară a

aponevrozei m.oblic intern +
aponevroza m.transvers abdominal +
fascia transversalis.

10/21/2019 13
 TEACA DREPŢILOR ÎN 1/3
(1/4) INFERIOARA

lama anterioară = aponevroza m.oblic

extern + aponevroza m.oblic intern +
aponevroza m.transvers

lama posterioară = fascia transversalis

10/21/2019 14
 Arcada lui Douglas

 sau linia arcuată

 aparţine lamei posterioare a tecii DA, la unirea 2/3
superioare cu 1/3 inferioară; apare la dispariţia aponevrozelor
din lama posterioară; inferior de arcada Douglas lama
posterioară e strict fascială şi permite producerea de hernii

10/21/2019 15
 Linia albă abdominală

1. mediană
2. veritabil schelet fibros al peretelui abdominal anterior
3. intricare aponevrotică localizată între tecile drepţilor
abdominali
4. inferior se lăţeşte sub forma adminiculum lineae albae
5. la nivelul LAA este inelul fibros ombilical
6. la nivelul LAA se pot produce hernii ale LAA

10/21/2019 16
REGIUNI TOPOGRAFICE ALE
CENTURII PELVINE

17
 Pelvisul osos
■ Anterior şi lateral este format
de cele două oase coxale;
■ Posterior – sacru şi coccis.
■ Sacrul şi coccisul aparţin
coloanei vertebrale.
■ Fiecare os coxal este alcătuit
din 3 porţiuni:
– superior = osul iliac,
– antero-inferior = pubis şi
– postero-inferior =
ischium.
– Aceste porţiuni sunt
convergente la nivelul
acetabulului ce serveşte
pentru articularea
coxalului cu femurul.

18
19
Sistematizarea regiunilor
centurii pelvine
■ regiuni joncționale (de trecere sau pasaj)
– regiunea inghinală include regiuni de trecere între
membrul inferior şi cavitatea abdominopelvină:
■ canalul inghinal = pe deasupra ligamentului inghinal
■ orificiul miopectineal (RO: lacunele de la baza coapsei) =
pe sub ligamentul inghinal
– regiunea fesieră:
■ gaura ischiadică mare (orificiile suprapiriform &
infrapiriform) – comunicare cu pelvisul
■ gaura ischiadică mică – comunicare cu perineul
■ canalul obturator = comunicarea pelvisului cu loja medială a
coapsei

20
CANALUL INGHINAL

21
 Canalul inghinal = 4 pereți +
2 orificii
■ Orificiul inghinal profund ■ Peretele anterior = aponevroza m.oblic extern
– la nivelul fasciei
abdominal
transversalis ■ Peretele superior = marginile inferioare ale muşchilor
■ Orificiul inghinal oblic intern şi transvers abdominal
superficial
■ Peretele inferior = ligamentul inghinal (este marginea
– la nivelul inferioară a aponevrozei m.oblic extern abdominal)
aponevrozei
m.oblic extern ■ Peretele posterior = fascia transversalis, slabă, însă
abdominal, întărită de structuri fibroase:
supero-extern de
tuberculul pubic – lig.reflex
– tendonul conjunct
– lig.lui Henle
– lig.Hesselbach + vasele epigastrice inferioare).

22
23
Standring, S., 2015. Gray's anatomy: the anatomical basis of clinical practice. Elsevier Health Sciences. 24
Standring, S., 2015. Gray's anatomy: the anatomical basis of clinical practice. Elsevier Health Sciences.

25
Standring, S., 2015. Gray's anatomy: the anatomical basis of clinical practice. Elsevier Health Sciences.
26
Standring, S., 2015. Gray's anatomy: the anatomical basis of clinical practice. Elsevier Health Sciences. 27
Standring, S., 2015. Gray's anatomy: the anatomical basis of clinical practice. Elsevier Health Sciences. 28
 ORIFICIUL
MIOPECTINEAL
LACUNELE DE LA BAZA COAPSEI

29
 OMP
– la baza coapsei ligamentul
inghinal se întinde precum o
punte pe deasupra marginii
anterioare (concavă) a osului
coxal
– lig.inghinal se întinde de la
spina iliacă antero-superioară
la tuberculul pubic.
– Între ligamentul inghinal şi
marginea anterioară a
coxalului se delimitează un
spaţiu larg, osteofibros =
ORIFICIUL MIOPECTINEAL
■ OMP face comunicarea dintre fosa
iliacă (cavitatea abdominopelvină) şi
trigonul femural (porţiunea
superioară a regiunii anterioare a
coapsei).
CONŢINUTUL OMP
■ muşchiul iliopsoas
■ nervul femural – lateral de artera
femurală
■ artera femurală: continuă artera iliacă
externă de la nivelul ligamentului
inghinal
■ vena femurală: este medial de
a.femurală, se continuă în pelvis cu
vena iliacă externă
■ canalul femural = medial de vena
femurală, pasaj anatomic ce permite
coborârea la coapsă a herniilor
femurale
■ gg.limfatici inghinali profunzi şi vase
limfatice
30
31
32
REGIUNEA FESIERĂ

33
Structura regiunii fesiere
■ schelet osteofibros: osul coxal, ligg.sacrotuberal, lig.sacrospinos
■ mm.reg.fesiere sunt mm.pelvitrohanterieni:
– m.fesier mare
– m.fesier mijlociu
– m.fesier mic
– m.piriform
– m.gemen superior
– m.obturator intern
– m.gemen inferior
– m.pătrat femural
■ gaura ischiadică mare = comunicarea pelvisului cu regiunea
fesieră
■ gaura ischiadică mică = pasaj între regiunea fesieră şi perineu

34
Perineul
■ regiunea dintre
tuberozităţile
ischiadice, întinsă de
la pubis la coccis.
■ închide apertura
pelvină inferioară
■ este perforat de
canalele anal şi
urogenital.

35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
Gaura ischiadică mare
■ orificiu suprapiriform:
– n.fesier superior
– vasele (a.+v.) fesiere superioare
■ m.piriform
■ orificiu infrapiriform
– nervul ischiadic,
– n.femural cutanat posterior,
– vasele şi nervul fesier inferior,
– vasele ruşinoase interne,
– nervul ruşinos,
– n.mm.obturator intern şi gemen superior,
– n.mm.pătrat femural şi gemen inferior.

55
56
Gaura ischiadică mică

■ Este traversată de:

– tendonul m.obturator intern,
– n. m.obturator intern,
– n. ruşinos
– vasele ruşinoase interne.

57
58
 CANALUL
OBTURATOR

59
■ Prin canalul
obturator se
face
comunicarea
pelvisului cu loja
medială a
coapsei.
■ Este traversat de
vasele şi nervul
obturator.

60
■ Prin canalul
obturator se face
comunicarea
pelvisului cu loja
medială a
coapsei.
■ Este traversat de
vasele şi nervul
obturator.

61
 REGIUNI TOPOGRAFICE ALE
MEMBRULUI INFERIOR LIBER

62
Sistematizare
reg.top.mb.inf.liber
■ regiunea coapsei
■ regiunea genunchiului
Coapsa şi gamba sunt regiuni
■ regiunea gambei compartimentate, cu loji ce conțin:
■ regiunea gleznei • componente musculare proprii
• inervaţie proprie
■ regiunea piciorului • vase sangvine proprii

63
 REGIUNEA
ANTERIOARĂ A
COAPSEI

64
Stratigrafia reg.ant.a coapsei

1. piele
2. țesut subcutanat
3. plan muscular
1. mușchii grupului anterior: TFL, CF (VL+VM+VI+DF), C(S)
2. mușchii grupului medial: P, OE, ADL, ADS, ADM, G

65
Reg.ant.coapsă - țesutul
subcutanat
– medial = vena safenă mare (inferior de lig.inghinal străbate fascia prin hiatusul
safen şi se varsă în vena femurală »» rezultă joncţiunea safenofemurală)
– ramuri cutanate ale
■ n.femural
■ n.femurocutan lateral
■ n.obturator
■ n.ilioinghinal
■ r.femurală a n.genitofemural
■ n.subcostal
– limfoganglioni inghinali superficiali
– ramurile superficiale ale arterei femurale
■ a.epigastrică superficială
■ a.circumflexă iliacă superficială
■ aa.ruşinoase externe

66
67
68
Reg.ant.coapsă – mușchii

1. mușchii grupului anterior: TFL, CF (VL+VM+VI+DF), C(S)

2. mușchii grupului medial: P, OE, ADL, ADS, ADM, G

69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
TRIGONUL FEMURAL

84
DELIMITAREA TRIGONULUI
FEMURAL

■ superior = lig.inghinal
■ medial = m.adductor
lung
■ lateral = m.croitor
■ profund, podeaua
trigonului femural (se
numeşte fosa
iliopectinee) este
formată:
– lateral : m.iliopsoas
– medial : m.pectineu

85
CONȚINUL FOSEI ILIOPECTINEE

■ nervul femural şi ramurile acestuia: musculare, cutanate şi

n.safen;
■ artera femurală din care se desprind:
– rr.superficiale ale a.femurale (vezi mai sus)
– a.femurală profundă şi ramurile acesteia
■ vena femurală
■ vena femurală profundă
■ gg.limfatici inghinali profunzi

86
87
88
89
90
CANALUL HUNTER

91
■ la vârful trigonului femural, în partea infero-medială a
coapsei, muşchii vast medial şi adductor mare delimitează un
pasaj musculoaponevrotic numit CANALUL ADDUCTORULUI
AL LUI HUNTER SAU CANAL SUBSARTORIAL; acesta se află
sub membrana vastoadductorie peste care se aşează
m.croitor sau sartorius:
■ conţinutul canalului Hunter:
– artera femurală
– vena femurală
– n.safen

92
 Delimitare

•antero-medial –
membrana
vastoadductorie peste
care se aşează
m.croitor
•lateral – m.vast medial
şi fascia acestuia
•postero-medial –
m.adductor mare şi
fascia acestuia

10/21/2019 93
 Conţinut

•a.femurală
•nervul safen care trece pe
dinaintea arterei femurale,
dinspre lateral spre medial
•vena femurală care trece pe
dinapoia arterei femurale,
dinspre medial spre lateral

10/21/2019 94
CURS 3
NOTE DE CURS
REGIUNI TOPOGRAFICE ALE PERETELUI
ABDOMINAL ŞI MEMBRULUI INFERIOR

CUPRINS

1 ANATOMIA STRUCTURALĂ A PERETELUI ABDOMINAL ANTERO-LATERAL 2

1.1 TEACA M.DREPT ABDOMINAL 2

2 REGIUNI TOPOGRAFICE ALE CENTURII PELVINE 3

2.1 CANALUL INGHINAL 4

2.2 ORIFICIUL MIOPECTINEAL (LACUNELE DE LA BAZA COAPSEI) 4
2.3 REGIUNEA FESIERĂ 5

3 REGIUNI TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI INFERIOR LIBER 6

3.1 REGIUNEA ANTERIOARĂ A COAPSEI 6

3.2 TRIGONUL FEMURAL 7
3.3 FOSA POPLITEE 9
3.3.1 DELIMITAREA FOSEI POPLITEE 9
3.3.2 CONŢINUTUL FOSEI POPLITEE 9
3.4 REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE GAMBEI 10
3.4.1 REGIUNEA ANTERIOARĂ A GAMBEI 10
3.4.2 REGIUNEA POSTERIOARĂ A GAMBEI 11

1
1 ANATOMIA STRUCTURALĂ A PERETELUI
ABDOMINAL ANTERO-LATERAL
Pereţii cavităţii abdomino-pelvine sunt constituiţi de muşchi pe care îi putem sistematiza: a/
mm.peretelui antero-lateral abdominal: se întind de la baza toracelui la pelvis; b/ m.regiunii
toracoabdominale - m.diafragma, care desparte cele 2 cavităţi, toracică şi abdominală; c/
mm.regiunii lomboiliace : m.psoas mare, m.psoas mic, m.pătrat lombar, mm.intertransversari
lombari şi m.iliac; d/ mm.regiunii anale; e/ mm.regiunii perineale

Peretele antero-lateral abdominal are o structură musculoaponevrotică complexă, cuprinzând

o regiune anterioară şi o regiune laterală; anterior este format de către mm.drepţi abdominali
cuprinşi fiecare într-o teacă de înveliş şi, uneori, de mm.piramidali (situaţi anterior de inserţiile
mm.drepţi); peretele lateral abdominal este format de către trei muşchi laţi care se acoperă
între ei, formând trei planuri anatomice (mm.oblic extern, oblic intern şi transvers abdominal).

Fiecare dintre mm.laţi ai peretelui lateral abdominal are o parte cărnoasă cuprinsă între
creasta iliacă şi baza toracelui, care se continuă spre m.drept abdominal cu o aponevroză
anterioară (aponevroza m.oblic extern, aponevroza m.oblic intern, aponevroza anterioară a
m.transvers abdominal). Aceste aponevroze anterioare formează teaca m.drept abdominal
şi se termină în planul median participând la formarea unui rafeu fibros întins între procesul
xifoid sternal şi simfiza pubiană ( linia albă abdominală ).

1.1 TEACA M.DREPT ABDOMINAL

Muşchiul drept abdominal este învelit pe feţele anterioară şi posterioară de aponevrozele
anterioare ale m.oblic extern, oblic intern şi transvers abdominal şi de fascia transversalis ce
căptuşeşte profund muşchiul transvers abdominal şi îl separă de spaţiul preperitoneal. Aceste
aponevroze adoptă o dispoziţie specifică, diferită în 2/3 (3/4) superioare şi 1/3 (1/4) inferioară
ale muşchiului drept abdominal.

TEACA DREPTULUI ABDOMINAL ÎN 2/3 SUPERIOARE

În 2/3 superioare, aponevroza oblicului intern abdominal se clivează în două foiţe ce acoperă
feţele anterioară şi posterioară ale m.DA şi, astfel, teaca apare compusă astfel:
- Lama anterioară: aponevroza m.oblic extern + foiţa anterioară a aponevrozei
m.oblic intern.
- Lama posterioară: foiţa posterioară a aponevrozei m.oblic intern + aponevroza
m.transvers abdominal + fascia transversalis.

TEACA DREPTULUI ABDOMINAL ÎN 1/3 INFERIOARĂ

În 1/3 inferioară aponevroza m.oblic intern rămâne neclivată, pe dinantea m.DA; teaca are
următoarea compoziţie:

2
 - lama anterioară = aponevroza m.oblic extern + aponevroza m.oblic intern +
aponevroza m.transvers
- lama posterioară = fascia transversalis

ARCADA LUI DOUGLAS (LINIA ARCUATĂ) – condensare fibroasă arcuită prezentă în

lama posterioară a tecii DA, la modificarea compoziţiei acesteia (la unirea 2/3 superioare cu
1/3 inferioare)

Prin intricarea aponevrozelor celor trei perechi de mm.laţi ai abdomenului se formează în

planul median, între procesul xifoid sternal şi simfiza pubiană, un rafeu fibros numit linia albă
abdominală. Astfel, linia albă abdominală este scheletul fibros de la nivelul peretelui
abdominal anterior care desparte cei doi muşchi drepţi abdominali şi tecile acestora.

La nivelul liniei albe abdominale se găseşte inelul ombilical, aproximativ la

jumătatea distanţei dintre procesul xifoid sternal şi simfiza pubiană.

2 REGIUNI TOPOGRAFICE ALE CENTURII

PELVINE

Structura membrului inferior este specializată pentru a susţine greutatea

corpului, locomoţia şi echilibrul corpului.
Regiunile inghinală (pelvicrurală) şi fesieră (gluteală) sunt regiuni
anatomice joncţionale între trunchi şi membrul inferior.
Regiunea inghinală include regiuni de trecere între membrul inferior şi
cavitatea abdominopelvină:
- canalul inghinal, deasupra ligamentului inghinal
- orificiul miopectineal (RO: lacunele de la baza coapsei), pe sub
ligamentul inghinal
Regiunea fesieră comunică cu pelvisul prin gaura ischiadică mare (orificiile
suprapiriform şi infrapiriform) şi cu perineul prin gaura ischiadică mică.
În plus, prin canalul obturator se face comunicarea pelvisului cu loja
medială a coapsei. Este traversat de vasele şi nervul obturator.

3
2.1 CANALUL INGHINAL

Canalul inghinal este un traiect anatomic din grosimea peretelui abdominal antero-lateral,
localizat superior de ligamentul inghinal. Prin canalul inghinal coboară spre scrot testiculul (la
fătul de sex masculin). Reprezintă o zonă mai slabă a peretelui abdominal prin care se pot
produce hernii inghinale.

Conţine:
- la bărbat: funiculul spermatic + nervul ilioinghinal
- la femeie: lig.rotund al uterului + nervul ilioinghinal
Prezintă 4 pereţi şi două orificii.
 Orificiul inghinal profund este la nivelul fasciei transversalis (3-4 cm.superior de mijlocul
lig.inghinal) iar
 orificiul inghinal superficial este la nivelul aponevrozei m.oblic extern abdominal (supero-
extern de tuberculul pubic).
 Peretele anterior este format de aponevroza m.oblic extern abdominal,
 peretele superior de marginile inferioare ale muşchilor oblic intern şi transvers
abdominal,
 peretele inferior este ligamentul inghinal (acesta reprezintă marginea inferioară,
încurbată “în jgheab” a aponevrozei m.oblic extern abdominal, întins de la spina iliacă
antero-superioară la tuberculul pubic).
 Peretele posterior al canalului inghinal îl formează fascia transversalis, slabă, însă întărită
de structuri fibroase (medial-lig.reflex, tendonul conjunct şi lig.lui Henle, iar lateral de
lig.Hesselbach + vasele epigastrice inferioare).

2.2 ORIFICIUL MIOPECTINEAL (LACUNELE DE LA BAZA COAPSEI)

1. la baza coapsei ligamentul inghinal se întinde precum o punte pe
deasupra marginii anterioare (concavă) a osului coxal
2. lig.inghinal se întinde de la spina iliacă antero-superioară la
tuberculul pubic.
3. Între ligamentul inghinal şi marginea anterioară a coxalului se
delimitează un spaţiu larg, osteofibros = ORIFICIUL MIOPECTINEAL

4
 Orificiul miopectineal face comunicarea dintre fosa iliacă (cavitatea
abdominopelvină) şi trigonul femural (porţiunea superioară a regiunii
anterioare a coapsei).

CONŢINUT
 muşchiul iliopsoas
 nervul femural
 artera femurală: continuă artera iliacă externă de la nivelul ligamentului
inghinal
 vena femurală: este medial de a.femurală, se continuă în pelvis cu vena iliacă
externă
 canalul femural = medial de vena femurală, pasaj anatomic ce permite
coborârea la coapsă a herniilor femurale
 gg.limfatici inghinali profunzi (gg.Cloquet-Rosenmuller) şi vase limfatice1

2.3 REGIUNEA FESIERĂ

Regiunea fesieră este limitată superior de creasta iliacă iar inferior de plica fesieră. Regiunea
este ocupată în mare parte de muşchii fesieri, acoperiţi de o fascie superficială groasă.
Fascia fesieră superficială este groasă, mai ales la femei, şi conţine o mare cantitate de
grăsime.
Fascia fesieră profundă se continuă inferior cu fascia profundă a coapsei, sau fascia lata.
Fascia fesieră profundă se divide pentru a îngloba m.fesier mare. Deasupra m.fesier mare, continuă
sub forma unui strat unic ce acoperă faţa externă a m.fesier mijlociu şi se ataşează la creasta iliacă.
Pe faţa laterală a coapsei, fascia se îngroaşă pentru a forma o bandă puternică, întinsă, tractul iliotibial
sau banda lui MAISSIAT. Acesta este ataşat superior la tuberculul crestei iliace şi inferior, condilului
lateral tibial. Tractul iliotibial formează un înveliş pentru m.tensor al fasciei lata şi primeşte cea mai
mare parte a inserţiei m.fesier mare.

Regiunea fesieră are 2 orificii importante: gaura ischiadică mare şi gaura ischiadică mică.

Gaura ischiadică mare este formată de incizura ischiadică mare şi ligamentele sacrospinos şi
sacrotuberos (sacrotuberal). Reprezintă comunicarea pelvisului cu regiunea fesieră; elemente de pasaj
ies din pelvis şi intră în regiunea fesieră. Prin gaura ischiadică mare trec:
- m.piriform,
- prin orificiul suprapiriform trec vasele fesiere superioare şi nervul fesier superior
- prin orificiul infrapiriform trec:
o nervul ischiadic,
o n.femural cutanat posterior,
o vasele şi nervul fesier inferior,
o vasele ruşinoase interne,

1
ADENOPATIA LIMFOGANGLIONILOR INGHINALI PROFUNZI (în speţă gg. Cloquet-
Rosenmuller) trebuie diferenţiată clinic de o hernie femurală
5
 o nervul ruşinos,
o n.mm.obturator intern şi gemen superior,
o n.mm.pătrat femural şi gemen inferior.

Gaura ischiadică mică este formată de incizura ischiadică mică şi ligamentele sacrotuberos şi
sacrospinos. Gaura ischiadică mică reprezintă un pasaj anatomic între regiunea fesieră şi perineu.
Împiedică elementele vasculo-nervoase ce ajung din pelvis în regiunea fesieră prin gaura ischiadică
mare, deasupra peretelui inferior pelvin să intre în perineu. Este traversată de: tendonul m.obturator
intern, n. m.obturator intern, n. ruşinos şi vasele ruşinoase interne.

Muşchii regiunii fesiere sunt muşchi pelvitrohanterieni: m.fesier mare, m.fesier mijlociu,
m.fesier mic, m.piriform, m.obturator intern, m.pătrat femural.

3 REGIUNI TOPOGRAFICE ALE MEMBRULUI

INFERIOR LIBER
Regiunile membrului inferior liber sunt sistematizate astfel: regiunea coapsei, regiunea
genunchiului, regiunea gambei, regiunea gleznei şi regiunea piciorului.

Coapsa şi gamba sunt regiuni compartimentate, fiecare lojă a acestor regiuni deţinând
componente musculare proprii cu acţiuni specifice, având inervaţie şi aport sangvin proprii.

3.1 REGIUNEA ANTERIOARĂ A COAPSEI

STRATIGRAFIE

1. tegumentul

2. ţesutul subcutanat conţine:

a. medial = vena safenă mare (inferior de lig.inghinal străbate fascia prin hiatusul
safen şi se varsă în vena femurală »» rezultă joncţiunea safenofemurală)
b. ramuri cutanate ale n.femural
c. ramuri cutanate ale n.femurocutan lateral
d. ramura femurală a n.genitofemural
e. limfoganglioni inghinali superficiali
f. ramurile superficiale ale arterei femurale (a.epigastrică superficială, a.circumflexă
iliacă superficială, aa.ruşinoase externe, superioară şi inferioară)

6
 3. fascia lata
 este fascia coapsei
 în partea laterală a coapsei fascia lata se dedublează şi înveleşte tractul iliotibial (sau
bandeleta lui Maissiat - formaţiunea fibroasă prin care m.tensor al fasciei late se prinde
pe tibie)
 la nivelul trigonului femural este multiplo perforată de elemente neurovasculare
superficiale – ia numele de fascie cribriformă sau fascia lui Scarpa

4. planul muscular al lojei anterioare a coapsei

 lateral este muşchiul tensor al fasciei late

 anterior sunt muşchii cvadriceps femural şi croitor
 medial sunt muşchii din grupul medial (muşchii adductori ai coapsei – pectineu, obturator
extern, adductorii lung, scurt şi mare şi m.gracilis)
 între croitor, adductorul lung şi lig.inghinal se delimitează trigonul femural Scarpa
 la vârful trigonului femural, în partea infero-medială a coapsei, muşchii vast medial şi adductor
mare delimitează un pasaj musculoaponevrotic numit CANALUL ADDUCTORULUI AL LUI
HUNTER SAU CANAL SUBSARTORIAL; acesta se află sub membrana vastoadductorie peste care
se aşează m.croitor sau sartorius:
 conţinutul canalului Hunter:
 artera femurală
 vena femurală
 n.safen

3.2 TRIGONUL FEMURAL

Este o regiune topografică situată la partea superioară a lojei anterioare a coapsei, de aspect
triunghiular, cu baza situată superior.
DELIMITAREA TRIGONULUI FEMURAL

 superior = lig.inghinal
 medial = m.adductor lung
 lateral = m.croitor
 profund, podeaua trigonului femural (se numeşte fosa iliopectinee) este formată:
 lateral : m.iliopsoas
 medial : m.pectineu

La nivelul trigonului femural fascia lata ia numele de fascie cribriformă sau fascia lui Scarpa
deoarece este străbătută de elemente vasculare şi nervoase superficiale.

faţă de fascia cribriformă conţinutul trigonului femural poate fi sistematizat:

 planul superficial = cuprinde:

 ramurile superficiale ale arterei femurale

7
  afluenţii v.safene mari
 ganglioni limfatici inghinali superficiali
 rr.cutanate ale coapsei

 planul profund (fosa iliopectinee), care conţine:

 nervul femural şi ramurile acestuia: musculare, cutanate şi n.safen;
 artera femurală din care se desprind:
o rr.superficiale ale a.femurale (vezi mai sus)
o a.femurală profundă şi ramurile acesteia
 vena femurală
 gg.limfatici inghinali profunzi

8
3.3 FOSA POPLITEE
1. regiune topografică de formă romboidală (ROMBUL POPLITEU), situată posterior de
articulaţia genunchiului.

2. alcătuită dintr-un trigon femural (superior, mărginit de muşchii ischiogambieri 2 ) şi un

trigon tibial (inferior, între capetele muşchiului gastrocnemian).

3.3.1DELIMITAREA FOSEI POPLITEE

supero - lateral = tendonul m.biceps femural
 supero - medial = tendoanele mm. semitendinos şi semimembranos
 infero - lateral: = capul lateral al m.gastrocnemian şi m.plantar
 infero - medial = capul medial al m.gastrocnemian
 anterior (planşeul fosei poplitee):
 planul popliteu (faţa poplitee) al femurului
 faţa posterioară a capsulei articulare (art.genunchiului) şi lig.popliteu
oblic
 m.popliteu
Fosa poplitee este acoperită de către fascia lata care se dedublează în 2 foiţe; între cele 2 foiţe
trec:
 vena safenă mică
 rr. n.femural cutanat posterior

3.3.2CONŢINUTUL FOSEI POPLITEE

1. artera poplitee = elementul cel mai profund din fosa poplitee
 raportul cu femurul şi cu articulaţia genunchiului explică posibilitatea lezării arterei
poplitee în cursul osteomielitei femurului şi în cursul intervenţiilor chirurgicale pe
genunchi (osteotomii, rezecţii)
2. ramurile arterei poplitee:
 aa.geniculare pentru reţeaua arterială a genunchiului:
1) a.supero-medială a genunchiului
2) a.supero-laterală a genunchiului
3) artera medie a genunchiului
4) a.infero-medială a genunchiului
5) a.infero-laterală a genunchiului
 arterele surale (pentru m.triceps sural)
3. vena poplitee
 e postero-lateral de artera poplitee, în raport intim cu aceasta (pot fi lezate
simultan iar ulterior traumatismului se poate dezvolta un anevrism arterio-
venos)

2
muşchii semitendinos, semimembranos şi biceps femural
9
  elementul mijlociu al mănunchiului vasculonervos popliteu, cuprinsă între
artera poplitee şi nervul tibial; primeşte vena safenă mică;
4. nervul ischiadic
 se împarte în cele două ramuri terminale ale sale: nervii tibial şi peronier
(fibular) comun.
5. nervul tibial
 continuă traiectul nervului ischiadic;
 elementul superficial al mănunchiului vasculonervos popliteu; se plasează
postero-lateral de vena poplitee şi trece spre loja posterioară a gambei.
6. nervul peronier (fibular) comun
 devine satelit tendonului muşchiului biceps femural, în lungul laturii supero-
laterale a fosei poplitee, îndreptându-se spre colul fibulei;
 la nivelul fosei poplitee trimite nervul sural cutan lateral şi, eventual ramura
comunicantă peronieră
7. ganglioni limfatici poplitei
 de-a lungul vaselor poplitee, primesc limfaticele gambei şi articulaţiei
genunchiului şi drenează spre ganglionii inghinali.
8. corpul adipos popliteu este foarte dezvoltat; comunică cu regiunile coapsei şi gambei
spre care pot difuza infecţiile.

3.4 REGIUNILE TOPOGRAFICE ALE GAMBEI

3.4.1 REGIUNEA ANTERIOARĂ A GAMBEI

REGIUNEA ANTERO-LATERALĂ A GAMBEI CUPRINDE LOJILE MUSCULARE ANTERIOARĂ ŞI LATERALĂ

STRATIGRAFIE

 tegument
 ţesut subcutanat ce conţine:
 vase superficiale
 la partea inferioară a regiunii:
 n.fibular superficial
 n.cutanat dorsal medial
 n.cutanat dorsal intermediar
fascia gambei trimite profund septurile intermusculare anterior şi posterior şi distal, la nivelul
regiunii anterioare, se condensează formând retinaculul mm.extensori
 planul muscular cuprinde în cadrul regiunii anterioare a gambei grupurile musculare anterior şi
lateral
 mm. anteriori sunt (la partea inferioară a regiunii), dinspre medial spre lateral: m.tibial
anterior, m.extensor lung al halucelui, m.extensor lung al degetelor şi m.fibular al treilea;
 mănunchiul vasculonervos al lojei musculare anterioare a gambei se găseşte:
 superior - între mm.tibial anterior şi lung extensor al degetelor
 inferior - între mm.tibial anterior şi lung extensor al halucelui

10
 alcătuirea mănunchiului vasculonervos al lojei musculare anterioare a gambei:
 n.fibular profund
 a.tibială anterioară
 vv.tibiale anterioare

 grupul muscular lateral:

cuprinde mm.: fibular lung şi fibular scurt
între ei se găseşte n.fibular superficial care, distal, devine superficial ieşind dintre muşchi;
se ramifică la un nivel variabil în nn.cutanaţi dorsali ai piciorului, medial şi intermediar

3.4.2 REGIUNEA POSTERIOARĂ A GAMBEI

STRATIGRAFIE

tegument

ţesut adipos subcutanat: conţine

 v.safenă mică (situată iniţial posterior de maleola fibulei, la 1/2 gambei pătrunde în fascie)
 în axul gambei coboară n.sural cutan medial şi, distal, se uneşte cu r.comunicantă fibulară, formând
n.sural din care în şanţul retromaleolar lateral se desprinde n.cutanat dorsal lateral
 fascia gambei (distal formează o îngroşare numită retinaculul flexorilor)

planul muscular superficial este format de :

 m.triceps sural, cu 3 componente:

 superficial - m.gastrocnemian care are 2 capete: lateral, de pe condilul lateral femural şi
medial - de pe condilul medial femural
 profund - muşchiul solear, cu origine pe oasele gambei
 tendonul tricepsului sural este tendonul calcaneean al lui Ahile inserat pe tuberozitatea
calcaneeană
 între mm.gastrocnemian (lateral) şi solear trece m.plantar
 pe sub arcada m.solear trece, între planurile musculare superficial şi profund, mănunchiul
vasculonervos tibial posterior

planul muscular profund cuprinde

 m.popliteu
 m.flexor lung al degetelor, m.tibial posterior şi m.flexor lung al halucelui
 între tibialul posterior şi flexorul lung al degetelor se găseşte mănunchiul vasculonervos tibial
posterior: a.şi vv.tibiale posterioare şi n.tibial (n. motor al lojei posterioare a gambei)

planul osteofibros: oasele gambei şi membrana interosoasă

11
MEDIASTINUL
DEFINIŢIE 2

DELIMITAREA MEDIASTINULUI 2

ÎMPĂRȚIREA MEDIASTINULUI 2

MEDIASTINUL SUPERIOR 2

DELIMITARE 2
CONŢINUT 2

MEDIASTINUL INFERIOR 3

MEDIASTINUL ANTERIOR 3
MEDIASTINUL MIJLOCIU 3
MEDIASTINUL POSTERIOR 4

VENA CAVĂ SUPERIOARĂ 5

VENA CAVĂ INFERIOARĂ 5

AORTA ÎN TORACE 5

TRUNCHIUL PULMONAR 7

PEDICULII PULMONARI ( RĂDĂCINILE PULMONILOR ) 7

ESOFAGUL 9

TRAHEEA – PORȚIUNEA TORACALĂ 9

NERVUL FRENIC ( ÎN TORACE ) 9

NERVUL VAG ( ÎN TORACE ) 10

LANȚUL SIMPATIC LATEROVERTEBRAL TORACAL 11

PLANŞE DISECŢIE 12
1
Definiţie
Mediastinul este regiunea mediană interpleuropulmonară.

Delimitarea mediastinului
 anterior - plastronul sternocostal
 posterior - vertebrele toracale (T1 – T12)
 lateral - faţa mediastinală a plămânului şi pleura mediastinală
 inferior - m.diafragma
 superior -planul prin apertura superioară a toracelui

Împărțirea mediastinului
Planul anatomic prin unghiul sternal şi vertebra T4 împarte mediastinul în 2 etaje: mediastin superior şi
mediastin inferior.

Mediastinul inferior e alcătuit din:

a. mediastin anterior = între stern şi pericard

b. mediastin mijlociu = conţine inima învelită de pericard
c. mediastin posterior – între pericard şi coloana vertebrală

MEDIASTINUL SUPERIOR
Delimitare
- anterior manubriul sternal
- posterior primele 4 vertebre toracale şi discurile intervertebrale respective
- inferior = planul anatomic prin unghiul sternal (al lui Louis) şi vertebra T4
- superior = planul aperturii superioare a toracelui
- lateral = plamânul şi pleura

Conţinut
1. plan muscular = mm.sternotiroidieni şi sternohioidieni
2. plan timic = timus (la copil) sau grăsimea timică Waldeyer (la adult)
3. plan venos = v.brahiocefalică dreaptă, v.brahiocefalică stângă, v.cavă superioară, vv.toracice
interne, v.tiroidiană inferioară, vv.pericardofrenice, v.intercostală superioară stângă.
a. v.cavă superioară primeşte pe faţa posterioară crosa venei azygos.
4. planul nervos = nn.frenici drept şi stâng, nn.vagi drept şi stâng, n.laringeu recurent stâng,
nn.cardiaci
5. plan arterial = crosa aortei cu cele 3 ramuri ale sale: trunchiul brahiocefalic, a.carotidă comună
stângă şi a.subclavie stângă
6. plan visceral = trahee şi esofag; la stânga traheei urcă nervul laringeu recurent stâng şi la stânga
esofagului urcă canalul toracic

2
7. plan retrovisceral = lanţurile simpatice toracale ( pe feţele laterale ale vertebrelor toracale), vasele
intercostale posterioare

MEDIASTINUL INFERIOR
Localizat inferior de planul anatomic dus prin unghiul Louis şi vertebra T4, este alcătuit din 3 componente:
mediastin anterior, mijlociu şi posterior.

MEDIASTINUL ANTERIOR
Îngust, între faţa posterioară a plastronului sternocostal şi pericardul fibros.

DELIMITARE

- anterior - faţa posterioară a corpului sternului şi procesului xifoid, mm.transverşi ai toracelui,

fascia endotoracică
- posterior - faţa anterioară a pericardului fibros
- lateral – plămânul şi pleura
- superior - lig.sternopericardic superior ce închide distal loja timică
- inferior- m.diafragma, membrana frenică (parte a fasciei endotoracice)

Mediastinul anterior conține :

- părţile moi ale plastronului sternocostal

- recesurile pleurale costomediastinale anterioare drept şi stâng:

MEDIASTINUL MIJLOCIU

Compartimentul mediastinal cel mai larg (compartimentul cardiopericardic al mediastinului inferior);

conţine inima (cel mai voluminos organ mediastinal), învelită într-un dublu sac pericardic.

DELIMITARE

- anterior - planul frontal tangent la faţa anterioară a pericardului fibros

- posterior - planul frontal tangent la faţa posterioară a pericardului fibros;
- lateral (stg /dr) - plamânul şi pleura
- superior - planul anatomic prin unghiul sternal al lui LOUIS şi vertebra T4
- inferior - centrul frenic al diafragmei

Conţinut

1. inima şi pericardul
2. porţiunile intrapericardice ale vaselor mari ale inimii:
- aorta ascendentă
- vv.cave, superioară şi inferioară
- trunchiul pulmonar
- vv.pulmonare drepte şi stângi
3
 3. pachetele vasculonervoase frenice superioare:
- nn.frenici
- vasele pericardofrenice
4. porţiunile centrale mediastinale ale pediculilor pulmonari:
- bronhiile principale
- aa.pulmonare
- vv.pulmonare
- limfaticele pulmonare
- plexurile pulmonare
5. plexul cardiac este cuprins între bifurcaţia trunchiului pulmonar şi bifurcaţia traheei

MEDIASTINUL POSTERIOR
Între pericardul fibros şi coloana vertebrală. Inferior se prelungeşte profund între coloana vertebrală şi
porţiunea lombară a diafragmei, formând sinusul vertebrodiafragmatic.

DELIMITARE

- anterior - planul frontal tangent la faţa posterioară a pericardului fibros

- posterior – vertebrele T5 – L2
- lateral - pleurele mediastinale
- superior - planul anatomic prin unghiul sternal al lui LOUIS şi vertebra T4

Conţinut

În mediastinul posterior sunt prezente trei planuri, planuri ce conțin la rândul lor mai multe elemente

Planul esofagian conține :

- esofagul – legat la faţa posterioară a pericardului fibros prin lig. esopericardic al lui TRIEITZ. între
esofag şi pericard sunt gg.limfatici preesofagieni
- nervii vagi – cel stâng – anterolateral de esofag, cel drept – posterolateral de esofag – ce formează
plexul esofagian (esofagul şi plexul esofagian coboară în hiatusul esofagian al diafragmei unde din
plexul esofagian pornesc trunchiurile vagale: cel anterior format predominant de fibre ale vagului
stâng, cel posterior – cu fibrele vagului drept)
- recesurile preesofagiene ale pleurelor mediastinale dreaptă şi stângă

Planul azygoaortic conține :

- vena azygos – anterior şi la dreapta coloanei vertebrale

- aorta descendentă toracică – anterior şi la stânga coloanei vertebrale
- canalul toracic – între v.azygos şi aortă
- posterior de esofag trec recesurile retroesofagiene ale pleurelor mediastinale stângi: recesul
interazygoesofagian (în dreapta ) și recesul interaorticoesofagian ( în stânga )

cele două recesuri pleurale sunt unite prin lig.interpleural posterior al lui MOROSOW ce se dispune anterior
de canalul toracic

Planul paravertebral conține :

4
 - venele hemiazygos şi hemiazygos accesorie – posterior de aorta descendentă toracică
- vasele intercostale posterioare
- lanţurile simpatice toracale
- nn.splanhnici

VENA CAVĂ SUPERIOARĂ

Origine: posterior de art.condrosternală dreaptă 1, din vv.brahiocefalice dreaptă şi stângă

Traiect: descendent, paralel cu marginea dreaptă a sternului

- v.cavă superioară are 2 porţiuni:

 superioară = extrapericardică, în mediastinul superior (alcătuiește planul venos / al treilea plan )
 inferioară = intrapericardică, în mediastinul mijlociu ( atriul drept )

Între aorta ascendentă şi v.cavă superioară se delimitează orificiul drept al sinusului transvers al
pericardului (sinusul lui THEILE).

Terminaţie:

Vena cavă superioară se deschide în atriul drept, la nivelul peretelui superior al acestuia.

Afluenţii v.cave superioare :

Afluenţi la origine:

- v.brahiocefalică dreaptă
- v.brahiocefalică stângă

Fiecare venă brahiocefalică se formează înapoia art.sternoclaviculare respective, din unirea a 2 vene:
v.jugulară internă şi v.subclavie în unghiul venos jugulosubclavicular (unghiul lui PIROGOFF).

Unghiul lui PIROGOFF primeşte în partea dreapta – ductul limfatic iar în stânga – canalul toracic

V.cavă superioară primeşte pe faţa posterioară crosa venei azygos.

VENA CAVĂ INFERIOARĂ

V.cavă inferioară drenează membrele inferioare şi cavitatea abdominopelvină; din abdomen urcă în
mediastin prin m.diafragma (printr-un orificiu din centrul frenic ), intră în pericard şi se deschide la nivelul
peretelui inferior al atriului drept - în mediastinul mijlociu:

AORTA ÎN TORACE
Își are originea din camera superioară (de ejecţie) a ventriculului stâng. Orificiul aortic este închis de 3
valvule semilunare (sigmoide) = una posterioară şi 2 anterioare (stângă şi dreaptă)

Traiectul în torace = are 3 porţiuni: aorta ascendentă, crosa aortei, aorta descendentă toracică

5
Aorta ascendentă

- în mediastinul mijlociu, intrapericardică

- Limite - de la orificiul aortic al ventriculului stâng până la originea trunchiului brahiocefalic (ram al
crosei)
- la nivelul sigmoidelor aortice lumenul aortic este mai larg = această porţiune a aortei se numeşte
bulbul aortei
- Anterior, la origine, are raport cu infundibulul ventriculului drept (conul arterial) şi trunchiul
pulmonar, în dreapta/ lateral are raport cu v.cavă superioară
- Ramurile aortei ascendente = arterele coronare stângă şi dreaptă care pleacă de la nivelul
sinusurilor aortice Valsalva anterioare (respectiv, stâng şi drept) (aa.coronare sunt irigate în
diastolă).

Crosa aortei / Arcul aortei

- extrapericardică, în mediastinul superior alcătuiește planul arterial împreună cu ramurile sale

- între aorta ascendentă şi aorta descendentă.
- Limite - proximal - originea trunchiului brahiocefalic iar limita distală este reprezentată de inserţia
pe aortă a lig.arterial
- Curburi - crosa aortei are 2 concavităţi: una medială, în raport cu traheea şi esofagul şi una
inferioară – în raport cu pediculul pulmonar stâng
- înconjoră pediculul pulmonar stâng pulmonar stâng, are traiect oblic posterior şi spre stânga

Aorta descendentă toracică

- Continuă crosa aortei

- coboară în mediastinul posterior, anterior - stânga de coloana vertebrală şi se continuă în abdomen
trecând prin hiatusul aortic al diafragmei, cu aorta abdominală
- Limite de la nivelul feţei laterale stângi a vertebrei T4 până la T12 ( unde traversează hiatusul
aortic al diafragmei )

Ramuri parietale

- rr.mediastinale
- rr.diafragmatice superioare ( pleacă din porţiunea inferioară a aortei toracale, pentru faţa
superioară a diafragmei )
- aa.intercostale posterioare ( 9 perechi (stg/dr) merg la ultimele 9 spaţii intercostale, primele 2
spații intercostale primesc aa.intercostale din trunchiul costocervical al a.subclavii
- a.subcostale - traiect inferior de coastele 12

Ramuri viscerale

- rr.pericardice
- rr.esofagiene
- aa.bronşice - realizează vascularizaţia nutritivă a plămânilor, traiect posterior de bronhia respectivă,
în alcătuirea pediculului pulmonar
vascularizează : pericard, esofag ,arborele bronşic ,gg.bronhopulmonari

6
TRUNCHIUL PULMONAR
Porneşte din ventriculul drept al inimii, continuând infundibulul cu care comunică prin orificiul pulmonar

Acest orificiu este închis de 3 valvule semilunare sau sigmoide pulmonare: una anterioară şi 2 posterioare –
dreaptă şi stângă

Infundibulul şi trunchiul pulmonar la origine se dispun pe dinaintea porţiunii iniţiale a aortei; ulterior,
trunchiul pulmonar se aşează la stânga aortei ascendente, cu un traiect oblic, în sus şi posterior.

Trunchiul pulmonar este intrapericardic astfel :

- cu aorta ascendentă alcătuieşte pediculul arterial al inimii ce este învelit într-o teacă comună
formată de pericardul seros
- înapoia pediculului arterial al inimii se găseşte sinusul transvers al pericardului seros (sinusul lui
THEILE)

În concavitatea crosei aortei, la nivelul vertebrei T5, trunchiul pulmonar se împarte în aa.pulmonare
dreaptă şi stângă.

Artera pulmonară dreaptă

- se îndreaptă spre dreapta, pe dinapoia aortei ascendente şi venei cave superioare. Are traiect
extrapericardic, pe deasupra sinusului transvers al pericardului (sinusul lui THEILE), inferior de
bifurcaţia traheei şi anterior de esofag.
- ia parte la formarea pediculului pulmonar drept
- la nivelul hilului pulmonar drept se împarte într-un ram superior şi unul inferior ( ramul superior –
se distribuie lobului superior iar ramul inferior – pentru lobii mijlociu şi inferior)

Artera pulmonară stângă

- Trece pe dinaintea esofagului, a aortei descendente şi a n.vag stâng

- ia parte la formarea pediculului pulmonar stâng
- la nivelul hilului pulmonar stâng, a.pulmonară stângă se împarte în 2 ramuri, pentru fiecare din cei
2 lobi: superior şi inferior ai plămânului stâng

PEDICULII PULMONARI ( rădăcinile pulmonilor )

Rezultă în mediastin prin acumularea elementelor anatomice ce asigură funcţia şi nutriţia pulmonilor. Vor
traversa la nivelul feţelor mediastinale ale plămânilor hilurile pulmonare.

Pediculul pulmonar drept

Alcătuire :

- bronhia principală dreaptă

- a.pulmonară dreaptă
- v.pulmonară dreaptă superioară
- v.pulmonară dreaptă inferioară
- a.bronşică dreaptă

7
 - vv.bronşice drepte
- plexul pulmonar drept
- limfatice

Raporturi extrinseci

o anterior - pericardul , v.cavă superioară, n.frenic drept, vasele pericardofrenice drepte

o posterior - v.azygos, n.vag drept
o superior - crosa v.azygos
o inferior - lig.pulmonar drept

Raporturi intrinseci

o Bronhia principală dreaptă - postero-superior de a.pulmonară dreaptă

o pulmonară deaptă - antero-inferior de bronhia principală dreaptă
o V.pulmonară dreaptă sup. - inferior de a.pulmonară dreaptă
o V.pulmonară dreaptă inf - inferior de bronhia principală dreaptă şi postero-inferior de v.pulmonară
dreaptă superioară
o Vasele bronșice , plexul pulmonar posterior - situate retrobronşic – posterior de bronhia principală
dreaptă
o Plexul pulmonar ant - pe faţa anterioară a bronhiei drepte
o Limfaticele – peribronşic

Pediculul pulmonar stâng

Alcătuire :

- bronhia principală stângă

- a.pulmonară stângă
- v.pulmonară stângă superioară
- v.pulmonară stângă inferioară
- 2 aa.bronşice stângi (numărul variază individual)
- vv.bronşice stângi
- plexul pulmonar stâng
- limfatice

Raporturi extrinseci

o anterior - pericard, aorta ascendentă, n.frenic stâng, vasele pericardofrenice stângi, lig.arterial – (
uneşte a.pulmonară stângă de aortă şi trece deci anterior de bronhia principală stângă )
o posterior - aorta descendentă, n.vag stâng, esofagul, canalul toracic
o superior - crosa aortei, ansa n.laringeu recurent stâng realizată pe sub crosa aortei este superior de
bronhia principală stângă
o inferior - lig.pulmonar stâng

Raporturi intrinseci

o Bronhia principala stângă - postero-inferior de a.pulmonară stângă

o pulmonară stângă - antero-superior de bronhia principală stângă

8
 o V. pulmonară stăngă superioară - inferior de a.pulmonară stângă şi anterior de bronhia principală
stângă
o V. pulmonară stăngă inferioară - inferior de bronhia principală stângă şi postero-inferior de
v.pulmonară stângă superioară
o Vasele bronșice stângi, plexul pulmonar posterior - retrobronşic – posterior de bronhia principală
stângă
o Plexul pulmonar anterior - pe faţa anterioară a bronhiei stângi
o Limfaticele - peribronşic

ESOFAGUL

Origine: continuă faringele de la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid al laringelui (situată la
nivelul vertebrei C6)

Configuraţie exterioară:

- tub aplatizat antero-posterior

- are 3 strâmtori: cricoidiană ( la nivelul cartilajului cricoid laringian), bronhoaortică – la nivelul crosei
aortei şi bronhiei principale stângi – la nivelul acestei strâmtori se opresc frecvent corpii străini
esofagieni, diafragmatică – la nivelul hiatusului esofagian al diafragmei

Esofagul are 3 porţiuni: cervicală, toracică, abdominală (subdiafragmatică)

Esofagul are traiect descendent de la nivelul vertebrei T2 la nivelul vertebrei T10 apoi unde străbate
hiatusul esofagian al diafragmei). La nivelul mediastinului superior alcătuiește planul retrovisceral împreună
cu traheea iar la nivelul mediastinului posterior alcătuiește planul eofagian împreună cu n.vag.

Prezintă 2 curburi - una convexă la stânga, la nivelul vertebrei T4 și una convexă la dreapta, la nivelul
vertebrei T7

TRAHEEA – porțiunea toracală

Are traiect: oblic, în jos şi înapoi; în mediastin crosa aortei o împinge cu 1 cm. la dreapta planului sagital.

Planul aperturii superioare a toracelui împarte traheea în 2 porţiuni: o porţiune cervicală și o porţiune
toracală – în mediastinul superior

În mediastinul superior alcătuiește planul visceral împreună cu esofagul ( dispus posterior ) ; la stânga
traheei urcă nervul laringeu recurent stâng

NERVUL FRENIC ( în torace )

Este ram profund al plexului cervical (C3 – C5), fiind un nerv mixt

9
Are fibre motorii pentru porţiunea centrală a diafragmei.

Coboară în mediastin: iniţial în mediastinul superior unde alcătuiește împreună cu n.vag planul nervos iar
apoi coboară în mediastinul mijlociu

Nervul frenic drept - este mai scurt decât cel stâng, în raport cu porţiunea prehilară a feţei mediastinale a
plămânului drept, prin intermediul pleurei mediastinale, este însoţit de vasele pericardofrenice drepte,
dispus anterior de pediculul pulmonar drept.

Nervul frenic stâng – este anterior de pediculul pulmonar stâng, însoţit de vasele pericardofrenice stângi, în
raport, prin intermediul pleurei mediastinale stângi cu porţiunea prehilară a feţei mediastinale a
plămânului stâng

Ramuri

1) ramuri pericardice
2) ramuri pleurale (la pleura mediastinală)
3) ramuri frenicoabdominale pentru: porţiunea centrală a m.diafragma ( porţiunea periferică a
diafragmei este inervată de ultimele 7 perechi de nervi intercostali ), pleura diafragmatică,
pericardul diafragmatic, peritoneul diafragmatic
4) ramuri celiace > pentru plexul celiac, către pancreas şi căile biliare

NERVUL VAG ( în torace )

Perechea X de nervi cranieni.

În dreapta nervul vag:

- coboară pe latura traheei: posterior de v.cavă superioară, medial de crosa v.azygos, în raport lateral
cu pleura mediastinală dreaptă și cu porţiunea suprahilară a feţei mediastinale a plămânului drept
- coboară posterior de pediculul pulmonar drept unde împarte ramuri la plexul pulmonar posterior şi
trimite două trunchiuri care alimentează, împreună cu vagul stâng, plexul esofagianș din plexul
esofagian vor coborâ la plexul celiac trunchiurile vagale

În stânga, nervul vag stâng are următorul traiect :

- coboară lateral de crosa aortei, posterior de n.frenic stâng

- coboară posterior de pediculul pulmonar stâng ( la acest nivel trimite ramuri la plexul pulmonar
posterior)
- fibrele vagale continuă pe faţa anterioară a esofagului, la plexul esofagian.

Ramurile nervului vag în mediastin:

1. În partea stângă – n.laringeu recurent stâng – pleacă din vagul stâng la nivelul crosei aortei,
face ansă pe sub această crosă şi urcă spre laringe pe latura stângă a traheei. Din ansa
recurentului stâng pleacă rr. cardiace toracice, la plexul cardiac.
2. rr.cardiace toracice – la plexul cardiac
3. rr.bronşice anterioare – la plexul pulmonar anterior
4. rr.bronşice posterioare – la plexul pulmonar posterior
5. rr.esofagiene – la plexul esofagian
10
LANȚUL SIMPATIC LATEROVERTEBRAL TORACAL
Format din 12 ganglioni para(latero)vertebrali, uniţi prin fibre interganglionare.

Ganglionul simpatic T1 poate fuziona cu ganglionul simpatic cervical inferior şi să formeze astfel ganglionul
stelat (gg. cervico-toracic = THOMA IONESCU-NEUBAUER ce ocupă foseta supra-retropleurală SEBILEAU -
THOMA IONESCU a domului pleural)

RAMURI

1. fiecare gg.paravertebral este unit de n.spinal corespunzător prin ramuri comunicante albe
şi cenuşii
2. RAMURILE SUPERIOARE ALE LANŢULUI SIMPATIC TORACAL - trec la vase şi viscere din
torace, pleacă din primii 5-6 gg.simpatici toracali și sunt grupate în :
o rr.vasculare pentru mm.netezi vasculari (tunica medie) din: v.azygos, aortă şi vasele
intercostale posterioare, canalul toracic
o rr.viscerale pentru mm.netezi viscerali şi m.cardiac
3. RAMURILE VISCERALE INFERIOARE ALE LANŢULUI SIMPATIC TORACAL
- se unesc şi formează nervii splanhnici; aceşti nervi trec în abdomen şi se termină în
plexurile nervoase prevertebrale (ex.plexul celiac); nervii splanhnici conţin fibre
preganglionare care fac sinapsa în ganglionii prevertebrali
- au fibre preganglionare din gg. T6 - T12

11
PLANŞE DISECŢIE

12
13
14
15
16
SECŢIUNI CT AXIALE PRIN TORACE

1. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul aperturii superioare a toracelui. 1.coasta 1; 2.v.subclavie;

3.v.brahiocefalică dreaptă; 4.extremitatea sternală a claviculei; 5.manubriul sternal; 6.trunchiul
brahiocefalic (a.innominata); 7.a.carotidă comună stângă; 8.v.brahiocefalică stângă; 9.m.pectoral mare;
10.unghiul Pirogoff; 11.v.jugulară internă; 12.a.subclavie dreaptă; 13.a.carotidă comună dreaptă;
14.traheea; 15.esofagul; 16.a.subclavie stângă.

17
2. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului superior tangentă la crosa aortei. 1.coasta 1;
2.v.brahiocefalică dreaptă; 3.extremitatea sternală a claviculei; 4.trunchiul brahiocefalic; 5.a.carotidă
comună stângă; 6.v.brahiocefalică stângă; 7.a.subclavie stângă; 8.m.pectoral mare; 9.m.pectoral mic;
10.fosa axilară; 11.m.subscapular; 12.m.dinţat anterior; 13.crosa aortei; 14.esofagul; 15.traheea.

18
3. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului superior prin crosa aortei. 1.v.brahiocefalică
dreaptă; 2.manubriul sternal; 3.v.brahiocefalică stângă; 4.traheea; 5.v.intercostală superioară dreaptă;
6.esofagul; 7.crosa aortei.

19
4. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului superior prin crosa v.azygos. 1.crosa
v.azygos; 2.v.cavă superioară; 3.manubriul sternal; 4.v.brahiocefalică stângă; 5.traheea; 6.v.intercostală
superioară dreaptă; 7.esofagul; 10.crosa aortei.

20
5. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului inferior prin bifurcaţia traheei. 1.v.cavă
superioară; 2.os costal; 3.cartilaj costal; 4.corpul sternal; 5.trunchiul pulmonar; 6.loja pleuropulmonară
stângă; 7.bifurcaţia traheei; 8.v.azygos; 9.esofagul; 10.aorta descendentă; 11.a.pulmonară stângă;
12.aorta ascendentă.

21
6. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului inferior prin bifurcaţia trunchiului pulmonar.
1.carina traheală; 2.v.cavă superioară; 3.aorta ascendentă; 4.corpul sternal; 5.a.pulmonară dreaptă;
6.trunchiul pulmonar; 7.v.pulmonară stângă superioară; 8.bronhia principală dreaptă; 9.v.azygos;
10.esofagul; 11.aorta descendentă; 12.a.pulmonară stângă; 13.bronhia principală stângă.

22
7. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului inferior prin sinusul lui Theile. 1.v.pulmonară
dreaptă superioară; 2.v.cavă superioară; 3.aorta ascendentă; 4.sinusul transvers al pericardului (Theile);
5.trunchiul pulmonar; 6.v.pulmonară stângă superioară; 7.atriul stâng; 8.v.azygos; 9.esofagul; 10.aorta
descendentă.

23
8. Secţiune CT transversală (axială) la nivelul mediastinului inferior prin a.coronară dreaptă. 1.atriul
stâng; 2.atriul drept; 3.aorta ascendentă; 4.şanţul atrioventricular (coronar); 5.conul arterial al
ventriculului drept; 6.pericard fibros; 7.a.coronară dreaptă; 8.ventriculul stâng; 9.aorta descendentă;
10.esofagul; 11.v.azygos.

24
9. Secţiune CT transversală (axială) prin mediastinul inferior şi loja hepatică. 1.lobul drept al ficatului;
2.atriul drept (camerele cardiace drepte sunt camerele anterioare !); 3.ventriculul drept; 4.ventriculul
stâng; 5.atriul stâng; 6.şanţul coronar; 7.aorta descendentă; 8.pediculul arcului vertebral; 9.proces
transvers vertebral; 10.proces spinos; 11.lama arcului vertebral; 12.corpul vertebral (anterior de gaura
vertebrală); 13.v.hemiazygos (urcă retroaortic şi drenează în v.azygos); 14.esofagul.

25
10. Secţiune CT transversală (axială) prin mediastinul inferior, loja hepatică şi vena cavă inferioară.
1.atriul drept; 2.reces costodiafragmatic pleural drept; 3.lobul drept hepatic; 4.şanţul v.cave inferioare
la nivelul ariei nude hepatice; 5.v.cavă inferioară; 6.v.azygos; 7.gaura intervertebrală; 8.gaura
vertebrală; 9.v.hemiazygos; 10.aorta descendentă; 11.esofagul; 12.atriul stâng; 13.ventriculul stâng;
14.apex cordis; 15.incisura apicis cordis; 16.ventriculul drept.

26
C5

PLEURA
Pleurele sunt membrane seroase (saci închişi) cu rolul de a facilita alunecarea plămânilor (în
cursul respiraţiei, pe pereţii lojei care îi conţine) și au de asemenea rol protector.
Sunt două pleure: una pentru plămânul drept şi una pentru cel stâng; deşi se apropie
retrosternal, sunt complet independente una de alta.

Fiecare seroasă pleurală (ca de altfel şi cele pericardică şi peritoneală) cuprinde două foiţe: una
viscerală care tapetează plămânul (şi aderă de suprafaţa sa) şi una parietală care tapetează pereţii
"lojei pulmonare"
Între cele două foiţe se găseşte un spaţiu virtual numit cavitate pleurală, plină cu un film lichid
- lichidul pleural; devine cavitate reală doar în situaţia unei colecţii lichidiene şi/sau aeriene .

Modul de continuare al foițelor pleurale - foiţa viscerală, de pe conturul hilului, trece medial,
formând un scurt manşon pediculului pulmonar, întâlneşte pleura mediastinală ( parte din
pleura parietală ) şi se continuă cu aceasta . Inferior şi în continuitate cu acest manşon, pe
distanţa dintre hil şi marginea inferioară a plămânului se formează o cută triunghiulară,
dispusă transversal, care fixează plămânul la mediastin - acesta este lig.pulmonar
(lig.triunghiular Waldeyer).

Foița viscerală

- acoperă intim plămânul (aderentă de suprafaţa plămânului)

- pătrunde în scizuri acoperind şi feţele interlobare ale lobilor pulmonari
- se reflectă profund în scizuri, la nivelul hilului pulmonar, astfel lobii sunt separaţi
printr-o dublă foiţă seroasă provenind din pleura viscerală
- pe conturul hilului pulmonar se reflectă şi se continuă cu foiţa parietală

Foița parietală
- tapetează complet pereţii cavităţii în care este găzduit plămânul
- superior: formează un fund de sac mulat exact pe vârful plămânului
- inferior: este etalată pe partea laterală a cupolei diafragmatice respective
- extern: de la coloana vertebrală la stern tapetează faţa internă a coastelor şi spaţiile
intercostale (de care este despărţită prin fascia endotoracică Luschka
- medial: tapetează faţa corespunzătoare a mediastinului

1
Pleura cervicală (domul sau cupula pleurală)

- acoperă vârful plămânului

- datorită oblicității primei coaste versantul său anterior o depăşeşte în sus cu 4-5 cm iar
versantul posterior se găseşte la nivelul colului primei coaste
- anterior depăşeşte în sus clavicula cu 2-3 cm..
- acoperit de membrana suprapleurală (dependinţă a fasciei endotoracice Luschka)
- este menţinut la baza gâtului prin aparatul suspensor al domului pleural
- aparatul suspensor este format din membrana suprapleurală aderentă la domul
pleural,dependinţă a fasciei endotoracice a lui Luschka pe care se prind ligamentele:
costopleurale lateral şi medial (de la prima coastă), ligamente vertebropleurale (de la
corpurile vertebrelor C7 - T2, ligamente transversopleurale (de la procesele transverse
ale vertebrelor cervicale inferioare), m.scalen minim (inconstant, trece de la procesul
transvers C7 la membrana suprapleurală

Pleura diafragmatică- subţire, acoperă diafragma

Pleura costală : groasă, dinainte - înapoi acoperă succesiv: faţa posterioară a sternului,m.
transvers toracic, vasele toracice interne, cartilajele şi oasele costale, spaţiile intercostale (cu
mm. şi mănunchiurile intercostale lanţul simpatic toracal)

Pleura mediastinală - formează peretele intern al lojei în care este conţinut plămânul;
aderă la pericardul fibros iar datorită faptului că acoperă faţa medială a plămânului are
aceleaşi raporturi ca şi aceasta (vezi raporturile plămânilor)

RECESURILE / SINUSURILE PLEURALE

La locul unde pleura parietală îşi schimbă direcţia trecând între pereţii "lojei pulmonare" se
formează cute numite recesuri sau sinusuri pleurale

Sistematizarea recesurilor pleurale

I. Recesuri formate la trecerea pleurei parietale de pe un perete pe un

altul al lojei pulomnare

- recesul costomediastinal anterior (anterior, foiţa costală care acoperă cartilajele

costale şi sternul se reflectă brusc înapoi şi în afară (la nivelul marginii anterioare a
plămânului)
- recesul costomediastinal posterior (în dreptul articulaţiilor costovertebrale pleura
costală se îndoaie dinapoi - înainte şi se continuă cu pleura mediastinală )
- recesul costomediastinal superior (domul pleural) – superior pleura costală se continuă
fără o limită precisă cu pleura cervicală

2
 - recesul costodiafragmatic – inferior pleura costală coboară până la inserţiile costale
ale diafragmei şi de la acest nivel trece pe faţa superioară a muşchiului; se formează
astfel o cută semicirculară (un unghi diedru semicircular deschis în sus), oblică în jos şi
înapoi numit reces costodiafragmatic, întins oblic de la baza procesului xifoid până la
extremitatea posterioară a coastei XII ; marginea inferioară a plămânului nu-l umple
niciodată,nici în inspir forțat

II. Recesurile pleurei costale

- pleura costală formează recesurile descrise mai sus

- fundurile de sac retroesofagiene – sunt formate de pleura costală înainte de a trece de
pe latura coloanei vertebrale pe latura esofagului formează astfel se formează recesul
interaorticoesofagian (în stânga) – între aorta descendentă toracală şi esofag și recesul
interazygoesofagian (în dreapta) – între vena azygos şi esofag
- recesuri preesofagiene

III. Recesurile pleurei mediastinale

- recesurile retroesofagiene: recesul interaorticoesofagian (stânga) și recesul

interazygoesofagian (dreapta)
- recesurile preesofagiene

PLĂMÂNII
Plămânii sunt organele schimbului de gaze.

Configurație externă
Prezintă :

- vârful (apex) plămânului

- baza plămânului
- faţa costală (externă)
- faţa medială (internă)
- faţa diafragmatică
- feţele interlobare
- marginea anterioară
- marginea inferioară

3
Vârful plămânului
Este rotunjit, trece deasupra aperturii superioare a toracelui, la baza gâtului ( la 3-4 cm.
superior de cartilajul primei coaste, la nivelul colului primei coaste, la 2,5 cm.deasupra 1/3
mediale a claviculei)
Este acoperit de pleura parietală (pleura cervicală = cupula pleurală = domul pleural); prin
intermediul domului pleural are raport cu membrana suprapleurală
Faţa medială are raporturi: în dreapta, cu traheea, trunchiul brahiocefalic şi v.brahio-cefalică
dreaptă iar în stânga, cu artera subclavie stângă şi v.brahiocefalică stângă.

Baza plămânului
Reprezintă partea inferioară a plămânului
Faţa bazei în contact cu diafragma se numeşte faţa diafragmatică;
Faţa diafragmatică / baza este aşezată pe faţa superioară a boltei diafragmatice, astfel are
raporturi în dreapta cu lobul drept al ficatului iar în partea stânga are raporturi cu lobul stâng
al ficatului, fundul stomacului și cu splina.
Este străbătută de scizura oblică și este despărţită prin marginea inferioară de feţele costală şi
medială ale plămânului.

Faţa costală a plămânului

Este convexă și este cea mai întinsă în suprafaţă ( în comparație cu celălalte fețe ).
Vine în raporturi cu: faţa internă a coastelor ( de aici și denumirea de față costală), spaţiile
intercostale, muşchii intercostali, fascia endotoracică Luschka şi pleura costală.
În partea superioară impresiuni determinate de coaste.

La nivelul feței costală sunt prezinte fisurile / scizurile pulmonare care pătrund adânc, până
aproape de hilul pulmonar.
Fisura (scizura) oblică (principală) este prezentă la ambii plămâni
Fisura (scizura) orizontală (accesorie) este numai la plămânul drept
Scizurile împart plămânul în lobi:
- plămânul drept = 3 lobi: superior, mijlociu, inferior
- plămânul stâng = 2 lobi: superior, inferior

Faţa medială / Fața mediastinală a plămânului

Prezintă hilul pulmonar, care are forma unei rachete de tenis cu coada în jos, fiind singura
porţiune extrapleurală a plămânului.
Reprezintă locul de trecere pentru elementele pediculului pulmonar situat la unirea 2/3
anterioare cu 1/3 posterioară ale feţei mediale, la jumătatea distanţei dintre vârful şi baza
plămânului
În partea dreapta are formă patrulateră iar în stânga are formă ovoidală

4
Faţa medială are 2 părţi:

Partea vertebrală are raport cu vertebrele şi discurile intervertebrale, vasele intercostale

posterioare,trunchiul simpatic toracal și cu nervii splanhnici.
Partea mediastinală prezintă, în funcţie de hil, 4 porţiuni: prehilară, suprahilară, infrahilară şi
retrohilară. Aceste porțiuni au raporturi diferite cu diverse elemente anatomice ( vezi
raporturile extrinseci ale pediculilor pulmonari ), unele elemente pot lăsa impresiuni la nivelul
acestei fețe.

Marginea anterioară a plămânului

Este ascuțită, situată posterior de stern şi anterior de pericard şi de vasele mari ale inimii (deci
in stânga este anterior de trunchiul pulmonar, în dreapta este anterior de vena cavă superioară)
În partea dreapta este convexă şi întreruptă de scizura orizontală iar în partea stânga prezintă
la partea inferioară incizura cardiacă a plămânului stâng, determinată de vârful inimii (sub
incizură proemină lingula plămânului stâng, aparţinând lobului superior al plămânului stâng)

Marginea inferioară a plămânului

Este subțire și tăioasă, circumscrie baza plămânului și separă baza de fața medială și de cea
costală.

Segmentele bronhopulmonare ale plămânului

Ramurile primare ale bronhiilor lobare se numesc bronhii segmentare şi se ramifică în

structuri separate (unităţi tisulare funcţional independente ale plămânului, unităţi
respiratorii separate) care se numesc segmentele bronhopulmonare

Plămânul drept
Lobul superior
- segment apical
- segment anterior
- segment posterior

Lobul mijlociu

- segment lateral
- segment medial

Lobul inferior

5
 - segment apical
- segment subapical (inconstant)
- segmente bazale (bazal anterior, bazal posterior, bazal medial, bazal lateral)

Plămânul stâng

Lobul superior
- segment apico-posterior
- segment anterior
- segment lingular superior
- segment lingular inferior

Lobul inferior

- segment apical
- segment subapical
- segmente bazale (bazal anterior, bazal posterior, bazal medial / inconstant, bazal
lateral)

6
7
8
CURS 7
Regiunile topografice ale peretelui abdminal anterlolateral (PAA)
Se delimiteaza x3 etaje ale PAA:
1. Linia de proiectie a diafragmei (limita superioara a PAA)
2. Planul subcostal (tangent la rebodurile costale)
3. Plan interspinos (prin SIAS)
4. Ligamente inghinale si simfza pub (limita inferioara PAA)

Etajele:
a. Etajul superior (toraco-abdominal): intre 1-2 ↑
b. Etajul mijlociu: intre 2-3
c. Etajul inferior: intre 3-4

Impartite in x3 regiuni (2 laterale, 1 med) de liniile PARARECTALE, verticale, prin marginile laterale ale mm. drepti
abdominali.

A. Etajul superior:
o Epigastru
o Hipocondru drept
o Hipocondru stang
B. Etaj mijlociu:
• Regiunea ombilicala (mezogastru)
• Mezogastru
• Reg abdominale laterale (flanc drt/ stg)
C. Etaj inferior:
• Reg. pubiana (hipogastru)
• Reg .inghinala (fosele iliace stg/drt)

HIPOCONDRU DREPT

− Ficat (lob drept) + vezicula biliara

− Gl. suprarenala + rinichi
− Colonul (unghiul hepatic) - unghi dintre colon ascendent + trasnvers

EPIGASTRUL

− Ficat (lob stang)

− Colon transvers
− Aorta abd
− V cava inf
HIPOCONDRUL STG

− Stomac
− Splina
− Rinichi stang (+gl. suprarenala)
− Colonul: unghiul splenic

FLANCUL DREPT

− Rinichi
− Colon ascendent
− Intestin subtire

MEZOGASTRU

− Colon transvers
− Duoden
− Pancreas
− Intestin subtire
− Ao. abdominala
− VCI
− Vase iliace

FLANC STG

− Rinichi stang
− Colon descendent
− Intestin subtire (jejun)
− Pancreas

FOSA ILIACA DRT

− Cec
− Apendice
− Intestin subtire (ileon)

HIPOGASTRUL

− Org pelvine distensibile (vezica, uter dupa sapt 12)

− Intestin subtire
− Vase iliace
− Funicule spermatice

FOSA ILIACA STANGA

− Colon sigmoid
− Intestin subtire
PERITONEUL
• Cea mai vasta serioasa din organism: compus din x2 foite: parietala+ viscerara, iar intre aceste foite se
afla spatii virtuale prin care aluneca o pelicula de lichid peritoneal (asigura alunecarea organelor).

− Marea cavitate peritoneala: pe dinaintea organelor intraperitoneale

− Cavitatea peritoneala mica sau bursa omentala, inapoia stomacului & a omentului mic
(ligamentul esofago-gastro-duodeno-hepatic)
• Tapeteaza viscerele intraperitoneale
• Peritoneul parietal tapeteaza peretii cavitatii abd & pelvine; diferentiem spatii extraperitoneale in functie
de peretele respectiv:
− Spatiul preperitoneal
− Spatiul retroperitoneal
− Spatiul subperitoneal (pelvisubperitoneal)
Fata de peritoneu viscerele:

1. Intraperitoneal (ip):
− Ficat
− Stomac
− Splina
− Jejunul
− Ileonul
− Coada pancreasului
− Colon transvers, sigmoid
− Cecoapendicele (apendice vermiform)
2. Extraperitoneal
− Primitiv extraperitoneal (retroperitoneal/ subperitoneal)
▪ Rinichi
▪ Gl. suprarenale
▪ Cai urinare
▪ Vasele mari ale abdomenului
− Secundar extraperitoneal
 ▪ Organe care in ontogeneza au fost initial intraperititoneale, prin proces de
convalescenta a foitelor peritoneale de la acest nivel au devenit retroperitoneale.
Posterior au fascii de covalescenta.
• Fascia de convalescenta retrocolica dreapta TOLDT I: inapioa colonuli
ascendent
• Fascia de convalescenta retrocolica stanga TOLDT II: inapoa colonului
descendent
• Fascia de convalescenta a vezicii urinare - fascia ombilicoprevezicala
OMBREDANNE
• Rectrovezicoprostatica/ rectovaginala DENOVILLERS
• Retro duodeno-pancreatica TREITZ

Peritoneul visceral formeaza o serie de cute/plici peritoneale: mezouri/ ligamente peritoneale/ omenturi
(epiploane)

Mezourile peritoneale
• Seroase bilaminate
• Au rol de a lega organele la peretele abdominal, permitand totusi un grad de mobilitate
• Contin pediculi vasculonervosi viscerali
a. Mezenterul= mezoul jejunoileonului
b. Mezocecul
c. Mezoapendicele
d. Mezocolonul transvers
e. Mezocolonul sigmoid
Ligamentele peritoneale:
• Legaturi peritoneale intre organe sau intre perete-organ
• Pot contine sau nu elemente vasculare si nervoase
Omenturile / epiploane

• Omentul mic: lig esofago-gastro-duodeno-hepatic

• Omentul mare/ sort epiploic/ mare epiplon
o Coboara de la colonul transvers pe dinaintea anselor subtiri, intre acestea si peritoneul parietal
anterior
o Intre intervalul din curbura mare gastrica si colon transvers se numeste ligament gastrocoloc si
contine arcada arteriala a marii curburi gastrice

Marea cavitate peritoneala:

• Supramezocolic
• Inframezocolic
• Pelvin
1. Supramezocolic
▪ Se localizeaza bursa omentala si x3 firide: recesul subfrenic drt/stg, recesul hepatorenal ,
bursa omentala (comunica cu recesul hepatorenal)
2. Inframezocolic
▪ Traversat oblic de catre mezenter
▪ Mezenterul: mezoul jejuno-ileal
▪ Fata de mezenter definim spatiile mezentero-colice drept/stang
CURS 8
Viscerele abdominale
− Ficat
− Stomac
− Intestin subtire
− Intestin gros
− Pancreas
− Splina

1. Ficatul
o Intraperitoneal, in etajul supramezocolic (HPC drept+ epigastru; uneori in
hipocondrul stang)
o Forma de ovoid sectionat oblic
o Fata diafragmatica- convexa// fata viscerala // margine inferioara (anterioara)
o In partea dreapta- vezicula biliara (pe fata viscerala)
a. Fata diafragmatica
− Antero-inferior: marginea inferioara a ficatului
▪ Ligamentul falciform
▪ Ligamentul coronar: lateral prezinta ligamentele triunghiulare; pe fata
posterioara prezinta doua foite care delimiteaza FD vazuta post, care
este neacoperita de peritoneu
− Posterior: foita inferioara a ligamentului coronar al ficatului
Portiunea anterioara libera a fetei diafragmatice

• Inf: marginea inf

• Sup: foita superioara + ligamentul coronar
• Acoperita de peritoneu visceral hepatic & prez insertia ligamentului falciform
• Impartita de falciform x2 segmnete => lob stgang si drept

Portiunea posterioara a FD

• Cuprinsa intre foitele superioara si inferioara ale ligamentului coronar; foitlele

peritoneale sunt la distanta, a.i. incadreaza o portiune hepatica neperitoneizata,
aderenta la diafragma prin tesut conjunctiv
• Portiunea neperotoneizata se numeste area nuda (par affixa); prezinta:
 ▪ Santul (fosa) VCI (aici parasesc ficatul vv. hepatice
dreapta/medie/stanga, varsand imediat inferior de orificiul acesteia din
centrul frenic

b. Fata viscerala

• Inferior, posterior si spre stanga, intre marginea anterioara(inferioara) a

ficatului: foita inferioara a ligamentului coronar
• Prezinta santuri (sagital stang/ drept si transvers)
▪ Elementele santului sagital stang:
− Corespunde isertiei ligamentului falciform de pe fata
diafragmatica alc. din x2 fisuri
o Ant: fisura ligamentului rotund, nu este peritoneal, ci este
vestigiul fibros al venei ombilicale fetale
o Post: fisura lig. venos al lui ARANTIUS; acest ligament este
provenit din ductul venos fetal al lui Arantius prin care o
parte din sg. venei ombilicale este drenat diret in VCI,
suntand circulatia hepatica
▪ Santul sagital drept
− Ant cuprinde fosa cistica (patul veziculei biliare)
− Post rezinta santul VCI, sant ce se continua pe aria nuda
− Intre fosa cistica si santul VCI trece procesul caudat al ficatul

LOBII FICATULUI
• Caudat: postero-sup de hil este lobul lui Spiegel, care este unit de lobul drept
prin procesul caudat ce separa fosa cistica de santul VCI. Prezinta la dreapta
fisurii ligamentul venos- procesul papilar

Pediculul hepatic:
Cuprinde totalitatea elementelor sit in lig duodenohepatic, intins intre duodenul 1 si
hilul hepatic
In Hilul hepatic elemente se dispun pe 3 planuri principale : ant, mij, post
Plan ant: constituit din canale hepatic proprii (drt/stg) canalelese undesc pe
dinaintea art hep drt si f canalul hepatic com
Pe lat drt a can hep comun: canal cistic
 Canalele hepatic + com = canal coledoc

Plan mijlociu
Plan post
Plan venos portal
VISCERELE ABDOMINALE
FICATUL
• ESTE ORGAN INTRAPERITONEAL,
SITUAT ÎN ETAJUL SUPRAMEZOCOLIC
AL CAVITĂŢII PERITONEALE - SE
PROIECTEAZĂ ÎN HIPOCONDRUL
DREPT, EPIGASTRU ŞI, ÎN FUNCŢIE DE
GRADUL DE DEZVOLTARE AL LOBULUI
STÂNG – ÎN HIPOCONDRUL STÂNG .

• ARE FORMA UNUI OVOID

SECŢIONAT OBLIC
 CONFIGURAŢIE EXTERIOARĂ

• FAŢĂ DIAFRAGMATICĂ
(CONVEXĂ)

• FAŢĂ VISCERALĂ

• MARGINE INFERIOARĂ /
ANTERIOARĂ
 FAȚA DIAFRAGMATICĂ

• LIMITE - ANTERO-INFERIOR –
MARGINEA INFERIOARĂ A FICATULUI -
POSTERIOR – FOIŢA INFERIOARĂ A
LIG.CORONAR AL FICATULUI

• DUPĂ PERITONIZARE, ARE DOUĂ

PORȚIUNI/PĂRȚI: UNA ANTERIOARĂ,
PERITONIZATĂ (PORŢIUNEA LIBERĂ) ŞI
UNA POSTERIOARĂ, NEPERITONIZATĂ
(FAŢA POSTERIOARĂ, AREA NUDA)
 PORȚIUNEA ANTERIOARĂ LIBERĂ ANTERIOARĂ A
FEȚEI DIAFRAGMATICE
• LIMITE: - INFERIOR – MARGINEA INFERIOARĂ A
FICATULUI - SUPERIOR – FOIŢA SUPERIOARĂ A
LIG.CORONAR AL FICATULUI

• ESTE ACOPERITĂ DE PERITONEU VISCERAL HEPATIC ŞI

PREZINTĂ INSERŢIA LIG.FALCIFORM

• FATA DIAFRAGMATICA ESTE IMPARTITA DE

LIGAMENTUL FALCIFORM IN DOUA PORTIUNI : UNA
MAI INTINSA SI UNA MAI MICA REZULTAND CEI 2 LOBI
AI FICATULUI : DR SI STG
 PORȚIUNEA POSTERIOARĂ A FEȚEI DIAFRAGMATICE
• LIMITE - ESTE CUPRINSĂ ÎNTRE FOIŢELE SUPERIOARĂ ŞI
INFERIOARĂ ALE LIG.CORONAR; ACESTE FOIŢE
PERITONEALE SUNT LA DISTANŢĂ ASTFEL INCÂT
ÎNCADREAZĂ O PORŢIUNE HEPATICĂ
NEPERITONIZATĂ, ADERENTĂ LA DIAFRAGMA PRIN
INTERMEDIUL UNUI ŢESUT CONJUNCTIV

• ACEASTĂ PORŢIUNE NEPERITONIZATĂ A FICATULUI SE

NUMEŞTE AREA NUDA (PAR AFFIXA) ŞI PREZINTĂ :
ŞANŢUL (FOSA) V.CAVE INFERIOARE ( LA ACEST NIVEL
PĂRĂSESC FICATUL VV. HEPATICE DREAPTĂ, MEDIE ŞI
STÂNGĂ, ACESTE VENE SE VARSĂ ÎN V.CAVĂ
INFERIOARĂ, IMEDIAT INFERIOR DE ORIFICIUL ACESTEI
VENE DIN CENTRUL FRENIC. ȘANŢUL V.CAVE
INFERIOARE POATE FI TRANSFORMAT ÎN CANAL DE
CĂTRE LIG.V.CAVE INFERIOARE
 FAȚA VISCERALĂ
• ESTE ORIENTATĂ INFERIOR, POSTERIOR ŞI
SPRE STÂNGA, ÎNTRE MARGINEA
ANTERIOARĂ (INFERIOARĂ) A FICATULUI ŞI
FOIŢA INFERIOARĂ A LIG.CORONAR

• FEŢA VISCERALE A FICATULUI PREZINTĂ 3

ŞANŢURI:

- ŞANŢUL SAGITAL STÂNG

- ȘANTUL SAGITTAL DREPT
- ȘANȚUL TRANSVERS
 ȘANŢUL SAGITAL STÂNG
• CORESPUNDE INSERŢIEI LIG.FALCIFORM PE FAŢA
DIAFRAGMATICĂ ŞI ESTE ALCĂTUIT DIN 2 FISURI

• ANTERIOR PREZINTĂ FISURA LIG.ROTUND AL

FICATULUI (ACEST LIGAMENT NU ESTE LIGAMENT
PERITONEAL, CI ESTE VESTIGIUL FIBROS AL VENEI
OMBILICALE A FĂTULUI)

• POSTERIOR – FISURA LIG.VENOS AL LUI

ARANTIUS (ŞI ACESTA ESTE LIG.FIBROS PROVENIT
DIN DUCTUL VENOS FETAL AL LUI ARANȚIUS PRIN
CARE O PARTE DIN SÂNGELE VENEI OMBILICALE
ESTE DRENAT DIRECT ÎN V.CAVĂ INF., ŞUNTÂND
CIRCULAŢIA HEPATICĂ)
 ȘANŢUL SAGITAL DREPT
• ANTERIOR CUPRINDE FOSA CISTICĂ (PATUL
VEZICULEI BILIARE)

• POSTERIOR PREZINTĂ ŞANŢUL VENEI CAVE

INFERIOARE, ȘANȚ CE SE CONTINUĂ CU CEL DE
PE ARIA NUDĂ .

• ÎNTRE FOSA CISTICĂ ŞI ŞANŢUL V.CAVE INF.TRECE

PROCESUL CAUDAT AL FICATULUI
 PEDICULUL HEPATIC

• CUPRINDE TOTALITATEA ELEMENTELOR

SITUATE ÎN LIG. DUODENOHEPATIC,
ÎNTINS ÎNTRE DUODENUL 1 ŞI HILUL
HEPATIC
 PEDICULUL HEPATIC

• ÎN HILUL HEPATIC ELEMENTELE

SE DISPUN PE 3 PLANURI
PRINCIPALE :

- PLANUL ANTERIOR
- PLANUL MIJLOCIU
- PLANUL POSTERIOR
 PLANUL ANTERIOR

• ESTE PLANUL BILIAR, COSTITUIT DE CANALELE

HEPATICE PROPRII, DREPT ŞI STÂNG • CANALELE
HEPATICE PROPRII SE UNESC PE DINAINTEA
A.HEPATICE DREPTE ŞI FORMEAZĂ CANALUL HEPATIC
COMUN

• PE LATURA DREAPTĂ A CANALULULUI HEPATIC

COMUN ARE TRAIECT CANALUL CISTIC

• CANALELE HEPATIC COMUN ŞI CISTIC SE UNESC ŞI

FORMEAZĂ CANALUL COLEDOC
 PLANUL MIJLOCIU
• ÎN CADRUL PEDICULULUI HEPATIC, DIN A.HEPATICĂ
PROPRIE PORNESC RR.COLATERALE ŞI RR.TERMINALE
• RR.COLATERALE: A.GASTRICĂ DREAPTĂ / A.PILORICĂ
– COBOARĂ PE DINAINTEA A.HEPATICE PROPRII, ÎN
GROSIMEA LIG.DUODENOHEPATIC, SPRE PILOR; SE
ANASTOMOZEAZĂ CU A.GASTRICĂ STÂNGĂ
ALCĂTUIND ARCADA ARTERIALĂ A MICII CURBURI
GASTRICE ȘI A.CISTICĂ – RAM FIE DIN A.HEPATICĂ
PROPRIE (A.CISTICĂ LUNGĂ), FIE DIN A.HEPATICĂ
DREAPTĂ (A.CISTICĂ SCURTĂ)
• RR.TERMINALE – SE DESPRIND LA CIRCA 1,5
CM.INFERIOR DE HILUL HEPATIC ŞI SUNT DESTINATE
LOBILOR DREPT ŞI STÂNG AI FICATULUI A. R.DREAPTĂ
(A.HEPATICĂ DREAPTĂ) – ARE TRAIECT PE DINAPOIA
ORIGINII CANALULUI HEPATIC COMUN ŞI APOI ÎN ARIA
TRIUNGHIULUI BILIAR AL LUI BUDDÉ
• POATE EMITE A.CISTICĂ ȘI R.STÂNGĂ
(A.HEPATICĂ.STG)
 PLANUL POSTERIOR
• ESTE PLANUL VENOS PORTAL REPREZENTAT DE
RAMURILE LOBARE, DREAPTĂ ŞI STÂNGĂ, ALE
VENEI PORTE.
• ORIGINEA VENEI PORTE ESTE RETROPANCREATICĂ,
DIN VENELE MEZENTERICE SUPERIOARĂ ŞI
INFERIOARĂ ŞI VENA SPLENICĂ
• VENA PORTA VINE ÎN RAPORT POSTERIOR CU
HIATUSUL EPIPLOIC AL LUI WINSLOW (CUPRINS
ÎNTRE VENA PORTĂ ŞI VENA CAVĂ INFERIOARĂ,
RESPECTIV ÎNTRE LIG.DUODENOHEPATIC ŞI
PERITONEUL PARIETAL POSTERIOR)
• PORŢIUNEA INTRALIGAMENTARĂ A VENEI PORTE
PRIMEŞTE VV.GASTRICE, DREAPTĂ ŞI STÂNGĂ
 PEDICULUL HEPATIC – ALTE ELEMENTE

• LIMFATICELE HEPATICE – LIMFATICE HEPATICE PROFUNDE, LIMFOGANGLIONII HEPATICI HILARI -

PERIVASCULARI

• PLEXURILE VEGETATIVE HEPATICE SUNT REPREZENTATE DE PLEXUL HEPATIC ANTERIOR ( PLEX PROVENIT
DIN PLEXUL CELIAC) ȘI PLEXUL HEPATIC POSTERIOR / PLEXUL NERVOS AL V.PORTE –- CU FIBRE, DE
ASEMENEA, DIN PLEXUL CELIAC
 LOBII FICATULUI

• LOBUL STÂNG – LA STÂNGA ŞANŢULUI SAGITAL

STÂNG O LA STÂNGA FISURII LIG.VENOS PREZINTĂ
TUBERCULUL OMENTAL

• LOBUL DREPT – LA DREAPTA ŞANŢULUI SAGITAL DREPT

• LOBUL PĂTRAT – ANTERO-INFERIOR DE HIL

• LOBUL CAUDAT – POSTERO-SUPERIOR DE HIL, ESTE

LOBUL LUI SPIEGEL, ESTE UNIT DE LOBUL DREPT PRIN
PROCESUL CAUDAT CE SEPARĂ FOSA CISTICĂ DE
ŞANŢUL VENEI CAVE INFERIOARE, PREZINTĂ LA
DREAPTA FISURII LIG.VENOS - PROCESUL PAPILAR
 MARGINEA INFERIOARĂ A FICATULUI /ANTERIOARĂ
• LA STÂNGA PREZINTĂ INCIZURA
LIG.ROTUND AL FICATULUI (INCIZURA
OMBILICALĂ) CE CORESPUNDE:
INSERŢIEI LIG.FALCIFORM ŞI
ŞANŢULUI SAGITAL STÂNG AL FEŢEI
VISCERALE IAR LA DREAPTA PREZINTĂ
INCIZURA CISTICĂ UNDE FUNDUL
COLECISTULUI DEPĂŞEŞTE FICATUL ŞI
VINE ÎN RAPORT CU PERETELE
ABDOMINAL
STOMACUL
STOMACUL

• ESTE UN ORGAN
INTRAPERITONEAL
SITUAT ÎN ETAJUL
SUPRAMEZOCOLIC AL
CAVITÃŢII PERITONEALE
 CONFIGURAŢIA EXTERIOARĂ

• FAŢĂ ANTERIOARÃ (
ORIENTATĂ ANTERO-
SUPERIOR )

• FAŢA POSTERIOARÃ (
ORIENTATĂ POSTERO-
INFERIOR )
 CONFIGURAŢIA EXTERIOARĂ – MARGINEA DREAPTĂ /
CURBURA MICĂ
- ESTE CONCAVÃ ÎN DREAPTA, SPRE FICAT

- PREZINTÂ DOUĂ PORŢIUNI: O PORŢIUNEA

VERTICALĂ ȘI O PORŢIUNE ORIZONTALÃ, ÎNTRE
CELE DOUĂ PORŢIUNI ALE CURBURII MICI ESTE
INCIZURA ANGULARÃ CE CORESPUNDE
GENUNCHIULUI GASTRIC PE CARE ÎL FACE MAREA
CURBURĂ

- LA DREAPTA INCIZURII ANGULARE ESTE INCIZURA

PILORICĂ SUPERIOARĂ CE MARCHEAZĂ SITUAŢIA
ORIFICIULUI PILORIC
 CONFIGURAŢIA EXTERIOARĂ – MARGINEA STÂNGĂ /
MAREA CURBURĂ

ÎNTRE CURBURA MARE ŞI

MARGINEA STÎNGÃ A
ESOFAGULUI ESTE INCIZURA
CARDIACÃ (HIS) IAR ÎN
APROPIEREA PILORULUI
CURBURA MARE PREZINTÃ
INCIZURA PILORICÃ
INFERIOARĂ
 EXTREMITĂȚI / ORIFICII
• SUPERIOR ORIFICIUL CARDIA ( PE AICI
ALIMENTELE TREC DIN ESOFAG ÎN
STOMAC; CARDIA ESTE LA NIVELUL
VERTEBREI T11, PE FLANCUL STÂNG AL
ACESTEIA )

• INFERIOR ESTE ORIFICIUL PILORIC (PE

AICI STOMACUL COMUNICÃ CU
DUODENUL; ACEST ORIFICIU ESTE LA
NIVELUL VERTEBREI L1, PE FLANCUL
DREPT AL ACESTEIA
 PARTEA VERTICALĂ / PARS DIGESTORIA
(FUNCȚIONAL)
• CUPRINDE PORŢIUNEA CARDIACĂ A STOMACULUI
– ÎN VECINĂTATEA ORIFICIULUI CARDIA

• FUNDUL STOMACULUI – FORNIX, MAREA

TUBEROZITATE - SITUAT MAI SUS DE ORIZONTALA
PRIN CARDIA

• CORPUL STOMACULUI – ÎNTRE ORIZONTALA PRIN

CARDIA ŞI LINIA VERTICALĂ CE PRELUNGEŞTE
SEGMENTUL VERTICAL AL MICII CURBURI
PARTEA ORIZONTALĂ / PARS EGESTORIA – ESTE
REPREZENTATĂ DE PORŢIUNEA PILORICĂ A
STOMACULUI CE CUPRINDE

• ANTRUL PILORIC – MAI LARG, SEGMENTUL STÂNG AL

PORŢIUNII PILORICE
• CANALUL PILORIC – CUPRINDE SFINCTERUL PILORIC ŞI
COMUNICĂ CU DUODENUL 1 PRIN ORIFICIUL PILORIC
• LIMITA DINTRE ANTRUL ŞI CANALUL PILORIC ESTE DATĂ DE:
INCIZURA PILORICĂ SUPERIOARĂ ȘI INCIZURA PILORICĂ
INFERIOARĂ ȘI ŞANŢUL PREPILORIC CE UNEŞTE CELE 2
INCIZURI
• ÎNTRE PARTEA PILORICÃ ŞI DUODEN ESTE ŞANŢUL DUODENAL
INTESTINUL SUBȚIRE
 LIMITELE INTESTINULUI
SUBȚIRE

• LIMITA PROXIMALĂ –
PILORUL

• LIMITA DISTALĂ –
VALVULA ILEOCECALĂ
BAUHIN
 PORȚIUNILE INTESTINULUI SUBȚIRE

• PORŢIUNEA FIXĂ – DUODENUL, ORGAN

SECUNDAR RETROPERITONEAL, ADERENT
LA PERETELE POSTERIOR ABDOMINAL PRIN
INTERMEDIUL FASCIEI LUI TREITZ

• PORŢIUNEA MOBILĂ – JEJUNOILEONUL

SAU INTESTINUL MEZENTERIAL, LEGAT LA
PERETELE POSTERIOR ABDOMINAL PRIN
MEZENTER
 DUODENUL

• ADERENT LA PERETELE POSTERIOR ABDOMINAL

PRIN INTERMEDIUL FASCIEI LUI TREITZ.

• FORMA ESTE ASEMĂNĂTOARE CU CEA A UNEI

POTCOAVE CE CUPRINDE ÎN CONCAVITATEA SA
CAPUL PANCREASULUI
 LIMITELE DUODENULUI

• LIMITA PROXIMALĂ – PILORUL,

LA NIVELUL FLANCULUI DREPT
AL VERTEBREI L1

• LIMITA DISTALĂ – UNGHIUL

DUODENO-JEJUNAL (FLEXURA
DUODENOJEJUNALĂ), LA
NIVELUL FLANCULUI STÂNG AL
VERTEBREI L2.
 D1 ȘI D2
• DUODENUL 1 = BULBUL DUODENAL =
PORŢIUNEA SUPERIOARĂ = PORŢIUNEA
SUBHEPATICĂ
• LIMITE: DE LA PILOR LA UNGHIUL DUODENAL
SUPERIOR - UNGHIUL DINTRE BULBUL DUODENAL
ŞI PORŢIUNEA PRERENALĂ
• DUODENUL 2 = PORŢIUNEA PRERENALĂ =
PORŢIUNEA DESCENDENTĂ. DISPUS ANTERIOR DE
RINICHIUL DREPT
• LIMITE: DE LA UNGHIUL DUODENAL SUPERIOR LA
UNGHIUL DUODENAL INFERIOR - UNGHIUL
DINTRE PORŢIUNEA PRERENALĂ ŞI PORŢIUNEA
PREVERTEBRALĂ
 D3 ȘI D4
• DUODENUL 3 = PORŢIUNE PREVERTEBRALĂ =
PORŢIUNEA ORIZONTALĂ. DISPUS ANTERIOR DE VASELE
MARI ALE ABDOMENULUI: V.CAVĂ INFERIOARĂ ŞI AORTA
ABDOMINALĂ.
• LIMITE: DE LA UNGHIUL DUODENAL INFERIOR PÂNĂ LA
RĂDĂCINA MEZENTERULUI.
• ÎNTRE AORTA ABDOMINALĂ ŞI A.MEZENTERICĂ
SUPERIOARĂ SE FORMEAZĂ UN UNGHI ASCUŢIT,
DESCHIS ÎN JOS, CARE SE NUMEŞTE PENSA
AORTICOMEZENTERICĂ; ACEASTĂ PENSĂ VASCULARĂ
CONŢINE ÎN ORDINE DE SUS ÎN JOS: V.RENALĂ STÂNGĂ,
PROCESUL UNCINAT AL PANCREASULUI ŞI DUODENUL 3.
• DUODENUL 4 = PORŢIUNE ASCENDENTĂ = PORŢIUNEA
LATEROAORTICĂ
• LIMITE: DE LA RĂDĂCINA MEZENTERULUI PÂNĂ LA
UNGHIUL DUODENOJEJUNAL
 JEJUNUL ȘI ILEONUL
• JEJUNUL ŞI ILEONUL REPREZINTĂ PORŢIUNEA
MOBILĂ A INTESTINULUI SUBŢIRE CUPRINSĂ
ÎNTRE FLEXURA DUODENOJEJUNALĂ ŞI VALVA
ILEOCECALĂ.

• POARTĂ NUMELE DE INTESTIN MEZENTERIAL,

FIIND LEGAT DE PERETELE ABDOMINAL PRIN
MEZENTER.

• VASCULARIZAŢIA E ASIGURATĂ DE A.
MEZENTERICĂ SUP.
INTESTINUL GROS
 LIMITELE INTESTINULUI GROS

• DE LA VALVULA ILEOCECALA LA
DESCHIDEREA EXTERNĂ A CANALULUI
ANAL
 PORŢIUNILE INTESTINULUI GROS
• CECUL ŞI APENDICELE VERMIFORM – LOCALIZATE
ÎN FOSA ILIACĂ DREAPTĂ .

• COLONUL ASCENDENT - URCĂ VERTICAL ÎN

FLANCUL DREPT PÂNĂ ÎN HIPOCONDRUL DREPT,
INFERIOR DE FAŢA VISCERALĂ A FICATULUI UNDE
LA NIVELUL FLEXURII COLICE DREPTE (SAU
UNGHIUL HEPATIC AL COLONULUI) ÎŞI SCHIMBĂ
DIRECŢIA ŞI SE CONTINUĂ CU COLONUL
TRANSVERS
 PORŢIUNILE INTESTINULUI GROS

• COLONUL TRANSVERS - STRĂBATE

TRANSVERSAL CAVITATEA ABDOMINALĂ
PÂNĂ LA NIVELUL SPLINEI, UNDE ÎŞI SCHIMBĂ
DIN NOU DIRECŢIA LA NIVELUL FLEXURII
COLICE STÂNGI (SAU UNGHIUL SPLENIC).

• COLONUL DESCENDENT – COBOARĂ PÂNĂ

LA NIVELUL CRESTEI ILIACE ÎN FLANCUL
STÂNG
 PORŢIUNILE INTESTINULUI GROS

• COLONUL SIGMOIDIAN – DE FORMA LITEREI

S. COBOARĂ ÎN PELVIS ŞI SE CONTINUĂ CU
RECTUL ÎN DREPTUL VERTEBREI SACRALE S3.

• RECTUL REPREZINTĂ PORŢIUNEA TERMINALĂ

A INTESTINULUI GROS CE CONTINUĂ
SIGMOIDUL DE LA NIVELUL JONCŢIUNII
RECTO- SIGMOIDIENE. ARE 2 PORŢIUNI –
AMPULA RECTALĂ – PORŢIUNE PELVINĂ ŞI
CANALUL ANAL – PORŢIUNE MAI ÎNGUSTĂ,
MAI SCURTĂ ŞI PERINEALĂ
PANCREASUL
 PANCREASUL

• ESTE O GLANDĂ MIXTĂ ANEXĂ A

TUBULUI DIGESTIV ABDOMINAL

• RĂDĂCINA MEZOCOLONULUI
TRANSVERS TRECE PE FAŢA
ANTERIOARĂ A CAPULUI
PANCREASULUI ŞI LA NIVELUL
MARGINII ANTERIOARE A CORPULUI;
DECI PANCREASUL CORESPUNDE ATÂT
ETAJULUI SUPRAMEZOCOLIC CÂT ŞI
CELUI INFRAMEZOCOLIC AL CAVITĂŢII
PERITONEALE
 ALCĂTUIREA PANCREASULUI
• CAPUL PANCREASULUI - ESTE EXTREMITATEA DREAPTĂ
A PANCREASULUI, CUPRINS ÎN POTCOAVA
DUODENALĂ CU CARE COMPUNE BLOCUL
DUODENOPANCREATIC.
• INFERIOR PREZINTĂ O PRELUNGIRE RELATIV
TRIUNGHIULARĂ, NUMITĂ PROCES UNCINAT.
• CORPUL PANCREASULUI - SITUAT LA STÂNGA
CAPULUI
• COADA PANCREASULUI - ESTE EXTREMITATEA STÂNGĂ
A PANCREASULUI
• PE FAŢA ANTERIOARĂ PREZINTĂ ŞANŢUL VASELOR
SPLENICE, MAI MULT SAU MAI PUŢIN EVIDENT
SPLINA
 SPLINA
• ESTE ORGAN INTRAPERITONEAL SITUAT ÎN
ETAJUL SUPRAMEZOCOLIC AL CAVITĂŢII
PERITONEALE, LA NIVELUL
HIPOCONDRULUI STÂNG.

• ARE FORMA UNUI ELIPSOID SECŢIONAT

PRIN AXUL SĂU LONGITUDINAL,
COMPARABILĂ CU CEA A UNEI BOABE DE
CAFEA

• PREZINTĂ DOUĂ FEŢE: DIAFRAGMATICĂ

(LATERALĂ) ŞI VISCERALĂ (MEDIALĂ)
 FAȚA VISCERALĂ
• FAŢA VISCERALĂ ARE LA RÂNDUL EI 3 ARII,
SEPARATE PRINTR-O MARGINE MEDIALĂ DE
FORMA LITEREI „Y” RĂSTURNAT:
• FAŢA ANTERO-MEDIALĂ - ACEASTĂ FAŢĂ
PREZINTĂ HILUL SPLINEI CE DETERMINĂ
FORMAREA A 2 SEGMENTE ALE ACESTEI
FEŢE:
• SEGMENTUL PREHILAR = FAŢA
GASTRICĂ – LARG, ÎNTRE HIL ŞI MARGINEA
SUPERIOARĂ
• SEGMENTUL RETROHILAR - ÎNGUST,
ÎNTRE HIL ŞI MARGINEA MEDIALA
• FAŢA RENALĂ – ORIENTATĂ
POSTEROMEDIAL
• FAŢA COLICĂ - ORIENTATĂ INFEROMEDIAL
Curs 9
Fata de peritoneu elemente viscerale si vasculare se localizeaza intraperitoneal &
extraperitoneal.

In spatiul retroperitoneal:
-fascia renala: provine din fascia prevertebrala; x2 foi (anterioara/posterioara) spatiul dintre foi=
loja renala (ocupata de rinichi, gl. suprarenala, pediculii vasc respectivi)

Structuri primitiv extraperitoneale: cele de sus+ cai urinare (ureter, vezica urinara), vase mari
abdominale (AO, VCI), gg. simpatici, organe digestive esofag abdominal, 1/3 inferioara a rectului

Cuprinde spatiu

• Perirenal
• Pararenal ant
• Pararenal post
1. Spatiul perirenal:

Contine: rinichi, gl. suprarenala, capsula adipoasa a riniciului (grasimea perirenala), pedicul renal

Aflat intre spatiul de file ant si post a fasciei renale

Pediculul renal

• Cuprinde anterior: vena renala

• Plan mijlociu: artera renala
• Plan posterior: pelvis renal/ bazinet
• Plexul vegetativ renal (plex periarterial)
• Limfaticele renale

2. Spatiu pararenal anterior

Cuprins intre peritoneul parietal post si fascia renala ant

Contine:

• Pancreas (cap, col, corp)

• Duoden retroperitoneal
• Radacina mezenterului
• Colon ascendent
• Colon descendent (stg)

3. Spatiu parerenal posterior

Cuprins intre fascia renala posterioara si mm. peretelui abdominal posterior

• Contine grasimea pararenala a lui GEROTA

 !!!(o inectie difuza) un flegmon pararenal al grasimii gerota se poate extinde la spatiul
subpleural

ANATOMIA ZONALA A RETROPERITONEULUI

ZONA I: Retroperitoneul central median

• Ao. abdominala
• VCI
• Sistem simpatic
• Rad. mezenter
• Pancreas
• Duoden

ZONA II: Retroperitoneul lateral

• Rinichi
• Uretere
• Pediculi renali
• Gl. suprarenale
• (drt): colon ascendent
• (stg): colon descendent

ZONA III: Spatiul pelvin retroperitoneal

Aorta abdominala
• Limita sup: T12
• Traverseaza prin hiatusul aortic al diafragmului
• Limita inferioara: L4; se imparte in doua ramuri iliace comune (primitive)
• Traiect descendent retroperitoneal. Coboara retroperitineal pe flancul stang al coloanei
vertebrale

Ramuri:

− Ramuri colaterale
− Ramuri terminale

COLATERALE:

A) viscerale: mediane/ laterale

Mediane: trunchi celiac, mezenterica inf/sup

Laterale: aa. suprarenale, aa. renale, aa gonadale (spermatice/ ovariene)

 B) parietale: aa. diafragmatice inf, aa. lombare, a. sacrata medie

TERMINALE:

A) Aa. iliace comune

Vena cava inferioara

Limite: intre L5-T7

Lungime: 24 cm

Origine: din unirea vv. iliace comune/ primitive

Traiect ascendent cu x3 portiuni:

1. Portiunea abdominala retroperitoneala:

i. Segment subhepatic
ii. Segment retrohepatic *vine in contact nemijlocit cu fata post a ficatului, aceasta
este lipsita de peritoneu (aria nuda a ficatului), VCI primeste vv. hepatice (x2
stanga/dreapta)
2. Portiunea diafragmatica:
i. Strabate diafragmul in dreptul vertebrei T8
3. Portiunea toracala:
i. Deschide in AD

Afluenti:

A) parietali

o Vv. diafragmatice inferioare

o Vv. lombare
o Vena sacrala/ sacrata medie

B) Viscerali

o Vv. hepatice (stg/drt)

o Vv. renale
o V. gonadala dreapta (vv. gonadala stanga se descarca in vv. renala stg)
o V. suprarenala centrala dreapta ( cea stanga descarca vv. renala stg)
RINICHII
• Organe urinare parenchimatoase, pereche
• Localizare retroperitoneala
• Aspect de boaba de fasole
• Rinichiul drept mai coborat fata de cel stang

Conf externa:

• X2 fete (ant, post)

• X2 poli ( sup, inf)
• X2 margini (laterala convexa/ mediala concava, aceasta prezinta hilul renal; prin hil se patrunde
intr-o excavatie profunda numita sinus renal

------------------------------------------

Rap ant rinichi drt:

1 gl suprarenala drt

2fata viscerala a lob drt a ficatului

3 port desc a duodenului (portiune prerenala duoden)

4 in mica masura vci

5 unghi drt al colonului/ unghi hepatic

6 jejun (int subtire)

Rap ant rinichi stg:

7 gl suprarenala stg

8 fata post a stomacului & bursa omentala (cav peritineala mica)

9 splina

10 coada pancreasului

11 unghiul stang/ splenic al colonului

12 jejun

------------------------------------------------
URETERUL
Cale urinara superioara, pereche (stg/drt), conduc urina acumulata de la rinichi prin calice mici-
calice mari- pelvis renal- vezica urinara

Deschide: in peretele post al vezicii urinare

Traiect:

1. Segment abdominal in spatiul retroperitoneal

2. Segment iliac in care ureterul trece peste vase iliace din abdomen in pelvis
3. Segment pelvin

VEZICA URINARA
− Organ urinar
− Cale urinara indirecta
− Primemeste urina din ureter si o elimina prin uretra

Conformatie externa:

1. Apex vezica urinara: extremitate antero-superioara

2. Corp vezica urinara cu x4 fete:
a. Antero-inferioara
b. Postero-superioara
c. 2x Laterale
3. Fund VU: parte postero-inferioara
4. Col vezical: parte inferioara, continua cu uretra

Vezica goala: organ retropubian

Vezica plina: suprapubiana

APARAT GENITAL MASCULIN

Alcatuire:

− Testicul (gonada masc)

− Cai spermatice
− Penis
− Glande anexe
▪ Prostata
▪ Gl. bulbouretrale
▪ Veziculele seminale
Testiculul:
Structura cu cca. 300 de lobuli; fiecare lobul este format de tubi seminiferi contorti. Tubii
contorti golesc in tubii seminiferi drepti, tubii drepti compun reteaua testiculara care goleste in
epididim prin ducte eferente (acestea reprezinta cai spermatice intratesticulare).

Cai spermatice extratesticulare:

i. Segmente distale: ducte eferente

ii. Epididimul
iii. Canal deferent
iv. Canal ejaculator
 Vasele mari ale abdomenului
Se localizează în spațiul retroperitoneal, între peretele lombar și peritoneul parietal posterior, la fel
ca și rinichii, glandele suprarenale și ureterele abdominale.

Aorta abdominala
- continuă aorta descendentă toracică
-se întinde de la vertebra T12-L4
Limitele aortei abdominale:
-proximal- hiatusul aortic
-distal- se bifurcă în aa. iliace commune
În lungul aortei abdominale găsim: plexul simpatic periaortic si ganglioni juxtaaortici.
Raporturi:
Aorta abdominală se găsește anterior și la stânga coloanei lombare si are vena cavă inferioară la dreapta.
Ramurile aortei abdominale:
-rr. colaterale:
1) r. parietale:
a) aa. diafragmatice inferioare
b) aa. lombare
c) a. sacrată medie
2) r. viscerale:
-mediane: a) trunchiul celiac
b) a. mezenterică superioara
c) a. mezenterică inferioară
-laterale: a) aa. suprarenale medii
b) aa. renale
c) aa. gonadale
- rr. terminale: aa. iliace comune (primitive)

Trunchiul celiac
Aorta abdominală iese din hiatusul aortic al diafragmei la nivelul vertebrei T12, și imediat trimite
pe fața anterioară trunchiul celiac, scurt, de 1-2 cm cu:
-1 ram care urcă din acest trunchi
-2 ramuri care îl bifurcă terminal:
1) Ramura ascendentă: a. gastrica stangă ( ocazional vascularizează și ficatul printr-
o a. hepatică stânga accesorie)
Vascularizează esofagul și apoi stomacul adiacent curburii mici.
2) Ramura stânga a trunchiului celiac e a. splenică, ce are traiect sinuos la margiea superioară a pancreasului.
Are traiect retroperitoneal si retrogastric (în spatele stomacului).
Un ulcer gastric posterior poate perfora a. splenică, și/sau poate perforă în pancreas
=> sângele arterial se golește în stomac, continuă prin intestin unde e supus digestiei și se elimina precum
scaune negre (melenă).
Sângele eliberat direct în stomac se elimină prin vărsături și arată că zațul de cafea (hematemeză).
Distribuția aa. splenice:
a) la pancreas
b) splină prin ramuri terminale
c) stomac prin:
-aa. gastrice scurte
-a. gastroepiploica stângă
d) prin a. gastroepiploica stângă alimentează marele epiplon sau omentul mare
A. hepatică comună
Traiect:
-la dreapta ajunge pe dinaintea venei porte si se bifurcă intr-un ram ascendent si unul descendent.
a) A. ascendentă= A. hepatică proprie dă 2 colaterale și 2 terminale.
Colaterale:
-a. gastrică dreapta ( pilorică) pentru arcadă micii curburi
-a. cistică pentru colecist
Terminale:
-a. hepatică dreaptă
-a. hepatică stângă
Aa. hepatice sunt însoțite de plexul vegetativ parietal hepatic.
Ramura descendentă: a. gatroduodenala - localizată la stânga canalului coledoc, anterior de capul pancreasului,
posterior de duodenul 1.
Vascularizează: - canalul coledoc
-capul pancreasului
-duoden
-stomac, prin arcada marii curburi
-omentul mare
Trifurcatia trunchiului celiac formeaza tripus Halleri sau trepiedul lui Haller

Artera mezenterică superioară

Este o colaterală anterioară mediană a aortei abdominale, cu care formează pensa aortico-mezenterică,
ce conține: -v. renală stângă.
Are 3 segmente:
-retroperitoneal/ retropancreatic
-retroperitoneal, preduodenal
-intraperitoneal în mezenter
-intraperitoneal în mezenter
Are la dreapta vena mezenterică superioară.
Vascularizează:
-blocul duodeno-pancreatic
-colonul transvers prin a. colică medie
-unghiul colic drept prin artera colică dreaptă
-jejunul, prin aa. jejunale
-ileonul- aa. ileale
-r. terminală a a. mezenterice superioare este a. ileo-biceco-colico-apendiculară
Artera mezenterică inferioară
Are origine din aorta abdominală, deasupra bifurcației acesteia , la stânga ei
are venă mezenterică inferioară.
Traiect inferior și la stânga.
Trimite ramurile:
-a. colică stângă superior către unghiul stâng al colonului
-aa. sigmoidiene
-a. rectală superioară
 Vena cavă inferioară
Limite: L5-T7
Formare: prin unirea vv. Iliace comune
Are traiect ascendent cu 3 porțiuni:
-abdominală- retroperitoneala (subhepatic și retrohepatic)
-diafragmatică
-toracala -mediastinul mijlociu
Afluenți:
-parietali: vv. diafragmatice inferioare, vv. lombare, v. sacrată medie
-viscerali: vv. hepatice, vv. renale, v. gonadală dreaptă, v. suprarenală centrală dreaptă
Vena porta: asigură vascularizația funcțională a ficatului
origine: posterior de pancreas, in dreptul spatiului intervertebral L1-L2
se formează din venele mezenterica inferioară, mezenterica superioară si vena splenica
Traiect ascendent cu trei segmente: retropancreatic, retroduodenal, intraepiploic
Segmentul retropancreatic este: posterior de pancreas
: anterior de fascia Treitz, VCI, ao abdominala
: la stg. canalului coledoc
Segment retroduodenal : post. de D1, artera gastroduodenala
la stg. canalului coledoc
anterior de Treitz
Segment intraepiploic : in ligamentul duodenohepatic
intră în alcătuirea pedicului hepatic
posterior de artera hepatică proprie si de lobul pătrat al ficatului
posterior și la stânga a canalului coledoc și canalului hepatic comun
anterior de VCI și hiatusul epiploic Winslow
Anastomoze portocave - esofag
- Rect
- Perete abdominal
- Nivel retropertioneal
- Nivelul fetei viscerale a ficatului
Ciroza hepatică determină obstrucție portală cu hipertensiune portala.
Anastomozele portocave se dilata la cap. sistematic și apar - varice esofagiene, hemoroizi, capul
medusae periombilic
Curs 10
Aparatul genital feminin

Cuprinde organe genitale int/ext:

a. Interne:
• Ovare
• Uter
• Tubele/ trompele uterine
• Vagina
b. Externe
• Mons pubis
• Labii (mari +mici)
• Clitoris
• Bulbi vestibulari
• Gl. Vestibulare mari
• vestibuli

Uterul
− Organul genital intern al femeii
− Aspect de para
− Pasaj pt spermii care trec dinspre vagin spre tuba uterina
− Sediu nidatie
− Sediu dezvoltarii fetale (intrauterine)
Localizare:

• Organ pelvin subperitoneal

• Anterior de rect
• Posterior de vezica urinara
• Superior de vagina
Conformatie externa:
▪ Superior: fundul uterului
▪ Lateral: Coarnele uterului (patrund in uter tubele uterine)- punctele de
intrare a tubelor uterine
▪ Corpul uterului: inferior de coarele uterine si superior de colul uterin;
cuprinde;
o Cav uterina
o Istm uterin (1/3 inf)
▪ Colul uterin se proiecteaza in vagina cu x2 portiuni: supravaginala,
intravaginala

Peretele uterului:
 Seroasa/ perimetru (externa)
 Miometru (tunica mm. medie)
 Endometru/ mucoasa uterului (interna)
Ligamentele late/ largi ale uterului

− Falduri de peritoneu
− Coboara de la tubele uterine- se localizeaza lateral de uter intre acesta si
peretele pelvin

Portiuni ale ligamentului lat:

1. Sup: mezosalpix (mezou tubei uterine)
2. Din foiaia laterala posterioara a ligamentului lat- mezoovarul
3. Sub foaia ant a ligamentului lat- ligamentul rotund al uterului
4. Baza ligamentului lat, in portiunea inferioara- mezometru
!!! In mezometru: urererul incruciseaza artera uterina, ureterul nu trebuie
ligaturat in chirurgia uterului. (duh)
OVARUL
-gonada feminina
-forma ovoidala turtit, aplatizata
- axul mare vertical
Prezenta-

• 2 fețe ( median si lateral)

• 2 marginii
• 2 extremitatii
-localizare: in foaia post a ligamentului lat uterin, in dreptul peretelui pelvin lateral

TUBA UTERINA
-medial patrunde in peretele uterin prin colul uterului
-lateral: se largeste in palnie (pavilion/infudibul); palnia are magrini franjurate (fimbriile
tubare)- capteaza ovocitul II
Inflamatia mucoasei tubare: salpingita
CURS 10 09.12.2019
ANATOMIE
APARATUL GENITAL FEMININ

- ALCĂTUIRE:
o Organe genitale externe (OGE)
1. MONS PUBIS
2. LABII (mici, MARI)
3. CLITORIS
4. BULBUL VESTIBULAR
5. GLANDE VESTIBULARE MARI
6. VESTIBUL
o Organe genitale interne (OGI)
1. OVARE
2. UTER
3. TUBE UTERINE
4. VAGINA
UTERUL
- OGI la femei; aspect de pară
- Pasaj pentru spermiile ce trec dinspre vagin spre tuba uterină
- Sediul nidației (1)
- Sediul dezvoltării fetale (2) sarcină intrauterină
- Localizare:
o Organ pelvin subperitoneal
o Înaintea rectului
o Înapoia vezicii urinare
o Superior de vagina
- Conformația externă
o Superior: fundul uterului
o Lateral: coarnele uterine, la punctul de intrare al tubelor uterine
o Corpul uterului, îngustat în jos →ISTM UTERIN
o Inferior: colul uterin → se proiectează în vagina → 2 părți: supravaginală,
intravaginală
- Peretele uterului – straturi
1. Perimetru / tunica seroasă (la exterior)
2. Miometru / tunica musculară
3. Endometru / Structura musculară internă (la interior)
- Ligamentele late / largi (~statuia Christ)
o Falduri de peritoneu
o Coboară de la tubele uterine
o Localizare
 Lateral de uter
 Între uter și peretele pelvin

1
 o Porțiuni (4):
1. Superior: MEZOSALPINGS = mezoul tubei uterine
2. Din foaia posterioară a ligamentului lat pornește MEZOOVARUL
3. Sub foaia anterioară a ligamentului lat este ligamentul ROTUND al uterului
4. Baza ligamentului lat (porțiunea inferioară) se numește MEZOMETRU
! Relevanță chirurgicală → uterul se încrucișează cu artera uterină
! Uterul nu trebuie ligaturat în chirurgia uterului (Histerectomie)
OVARUL
- Gonadă feminină
- Formă: ovoidală aplatizată
- Localizare:
o În foaia posterioară a ligamentului lat uterin
o În dreptul peretelui pelvin lateral
TUBA UTERINĂ
- Medial, pătrunde în peretele uterului prin cornul uterului
- Lateral, se lărgește în formă de pâlnie → se numește Pavilion / Infundibul
o Are margini franjurate → se numesc Fimbrii Tubare, care capturează ovocitul
secundar rezultat din ovulație
! Inflamarea mucoasei tubare se numește salpingită → Produce infertilitate la femei

2
+oase neurocraniu adica LP-ul

Craniu este scheletul capului cu x2 componente (neuro+viscero)

A. Neurocraniu:
1. Frontal
2. Etmoid
3. Occipital
4. Parietal x2
5. Sfenoid
6. Temporale x2
B. Viscerocraniu
1. Nazale x2
• la radacina nasului, paramedial
• articulate intre ele prin sutura internazala, iar in sus cu partea nazala a osului
frontal
2. Cornetele nazale inf x2 (concha nazala/ oase turbinale)
3. Vomerul
• postero-inferior in sept nazal osos
4. Lacrimale x2
• plasat in peretele medial al orbitei, concomitent si in peretele lateral al fosei
nazale, posterior de procesul frontal al Maxilarului, anterior de labirintul
etmoidal
5. Zigomatic cu un corp si x2 procese
• Sup: proces frontal zigomatic, articuland cu scurtul proces zigomatic al scuamei
frontale= arcada frontozigomatica la limita x2 fose: orbita+ fosa temporala
• Procesul temporal al zigomaticului, art cu procesul zigomatic al scuamei
temporale= arcada zigomatica/ arc zigomatic localizat la limita inferioara a fosei
temporale
6. Maxilar x2: o piesa antrala
• Corp: cavitate pneumatica (sinus maxilar/ antrul lui Highmore/ sinus pneumatic
paranazal)
• x4 procese:
1. Proces zigomatic; se “sprijina” zigomati
2. Proces frontal maxilar/ apofiza montanta
3. Proces alveolar cuprinde x8 alveole dentare
4. Proces palatin
7. Palatin x2
8. Mandibula
• Corp + x2 ramuri
• Unghiul mandibulei ( intre corp/ ramura)
9. Hioid
• Format din piesa centrala mediana = corpul hioidului
• 2 coarne mari frecvent articulate de corp art prin diartroza hioidiana
• 2 coarne mici
Normele craniene= vederile de craniu
Anterior: norma frontalis/ frontala:
1. Fata exterioara a scuamei frontale
• ocazional: median, prezinta vestigiul suturii frontale/ metopice
• Prezinta de fiecare parte a planului median cate un arc sprancenos
• Suprafata mediana dintre arc sprancenoase= Glabella
• Superior de fiecare arc sprancenos= tuberozitatile frontale/bosele frontale
• La limita externa a fetei anterioare a scuamei frontalului = linia temporala a
scuamei
• Inferior de Glabella identificam portiunea nazala a frontalului
2. Se observa corespunzator la fiecare orbita cate o deschidere anterioara a orbitei (aditus
al orbitae/ aditusul orbitei)
• Construit de mai multe oase :
− Sup.: marginea supraorbitala a frontalului
− Inf.: marginea infraorbitala a corpului Maxilarului
− Lateral + infero-lat.: osul zigomatic
− Median.: creasta lacrimala de la procesul frontal al Maxilarului (ant de
acesta)
3. Deschiderea ant. a cavitatii nazale osoase/ apertura priforma (median) delimitata:
• sup de x2 oase nazale
• lat+inf de cele x2 Maxilarului → fiecare Maxilar contribuie cu o incizura nazala
(stg+ drt) reunindu-se inferior & median la sutura intermaxilara, unde formeaza
in cotutela spina nazala anterioara
4. Fețele ant. ale corpurilor celor x2 oase Maxilare
• Fiecare prezinta un orificiu localizat inferior de marginea infraorbitala (foramen
infraorbitale) strabatuta de manunghiul vasculo nervos infraorbital (AA. + nerv
infraorbital) →NU VENE
• Procese alveolare: x2 procese= 1 arcada superioara
5. Fata externa a corpului mandibulei
• Prezinta gaurile mentale/mentoniere
Lateral: Norma lateralis
1. Fata temporala a scuamei frontale (posterior de linia temporala a frontalului)
2. Arcada fronto-zigomatica (inapoia liniei temporale a frontalului)
3. Arcada zigomatica
4. Ramura mandibulei
5. Unghiul mandibulei
6. Hemicorp mandibula
7. Os zigomatic
8. Corp os maxilar
9. Proces alveolar maxilar
10. Conductul/ meatul acustic extern
11. Proces mastoidian temporal
12. Proces stiloid temporal
13. Parietalul
14. Solzul/scuama temporala
15. Fata temporala a aripii mari a sfenoidului
16. O serie de oase construiesc fosa temporala pe care o umple mm. temporal
a. Fosa temporala prezinta 2 prereti, expusa
▫ Planul temporale (medial): fata temporala a frontalului, scuama temporalului,
fata inf. parietal, sfenoidul (prin aripa mare);
• Prezinta o sutura complexa in H, al carei centru (la nastere) este
membranos, neosificat, iar centrul suturii este ocupat de fontanela
pterica
• Componentele suturii:
a. Sutura cornala/ fronto-parietala
b. Sutura sfeno-frontala
c. s. sfeno-parietala
d. s. sfeno-scuamoasa
e. s. scuamoasa/ temporo-parietala (scuama temp+ parietal)
▫ Ant.(ingust): arcada fronto-zigomatica (desparte fosa temporala de orbita)
b. Fosa infratemporala (FIT)
▫ Inf. de planul arcadei zigomatice
▫ Medial de ram. mandibulei
▫ Imediat posterior de osul Mx
c. Fosa pterigopalatina (FPP)
▫ Post: intre baza procesului pterigoidian al sfenoidului
▫ Ant: corpul maxilarului
▫ Sup: apexul orbita
▫ Lat: fosa infratemporala
CURS 12
09.12.2019
ANATOMIE

CRANIUL
(*imagini - Visible Body)
- scheletul capului
- componente (2)
o NEUROCRANIUL
1. Frontal nepereche – 1x
2. Etmoid nepereche – 1x
3. Occipital nepereche – 1x
4. Parietal pereche – 2x
5. Sfenoid nepereche – 1x
6. Temporal pereche – 2x
o VISCEROCRANIUL
1. Oasele nazale (→ochelarii)
• La rădăcina nasului, paramedian
• Articulate între ele prin sutură internazală
• Articulate în sus cu partea nazală a osului frontal
2. Cornetele nazale inferioare independente / Concha nazală / Oasele turbinale inferioare
3. Vomerul
• În construcția posterioară și inferioară a septului nazal osos
4. Osul lacrimal (2x)
• Plasat în peretele medial al orbitei și posterior de procesul frontal al maxilarului și
anterior de labirintul etmoidal
5. Osul palatin (2x)
6. Osul zigomatic
• Alcătuire
o Un corp
 Face arcadă lateral de orbită
o Două procese
 În sus, procesul frontal al zigomaticului se articulează cu scurtul
proces zigomatic al scuamei frontale
 Proces temporal al zigomaticului articulat cu procesul zigomatic al
scuamei temporale →arcada zigomatică, care se localizează la
limita inferioară a fosei temporale
7. Osul maxilar (2x)
• Alcătuire
o O piesă centrală – Corp

1
  Conține o cavitate pneumatică → se numește sinul maxilar / antrul
lui Highmore
 4 procese / apofize / prelungiri
1. Zigomatic, se ”sprijină” în zigomatic
2. Frontal al maxilarului / apofiza montantă a procesului
frontal
3. Alveolar, cuprinde 8 alveole dentare
4. Palatin (posterior), în construcția palatului dur
8. Mandibula
• Alcătuire
o Corp
o Ramură
• Corpul și o ramură a mandibulei formează unghiul mandibulei
9. Osul hioid
• Piesă centrală mediană (corpul hioidului)
• 2 coarne mari frecvent articulate prin diartroza hioidului
• 2 coarne mici
VEDERILE CRANIULUI = NORME
1. NORMA FRONTALĂ (FRONTALIS) = ANTERIOARĂ
- Se identifică:
1. Fața externă a scuamei frontale (exocraniană)
 Ocazional, poate prezenta median vestigiul suturii frontale / metopice / metopos
2. Prezintă de fiecare parte a planului median câte un arc sprâncenos, iar
3. Porțiunea mediană dintre arcele sprâncenoase se numește Glabella
4. Superior de fiecare arc sprâncenos, la o anumită distanță sunt tuberozitățile frontale / bose
frontale
5. La limita externă a feței anterioare a scuamei frontale este linia temporală a acestei scuame
6. Inferior de Glabella identificăm porțiunea nazală a frontalului
7. Se observă corespunzător fiecărei orbite câte o deschidere
i. Anterioară a orbitei (adittus add orbitae / aditul orbitei)
→ Construită de mai multe oase:
1. Superior, marginea supraorbitală a frontalului
2. Inferior, marginea infraorbitală a corpului maxilarului
3. Lateral – inferolateral, osul zigomatic
4. Medial, creasta lacrimală (muchie) anterior procesului frontal al maxilarului
i. Median, deschiderea cavității nazale osoase / Apertura piriformă
• Delimitată
o Superior de cele 2 oase nazale scurte
o Lateral – inferior de cele 2 oase maxilare
 Fiecare maxilar contribuie cu o incizură nazală, stângă și dreaptă,
ce se reunesc inferior și median la sutura intermaxilară, unde
formează în cotutelă spina nazală anterioară
2
 8. Fețele anterioare ale corpurilor de maxilar
 Fiecare față are un orificiu localizat inferior de marginea infraorbitală, ce se numește
gaura infraorbitală = foramen infraorbitale. Aceasta este străbătută de artera infraorbitală
și nervii infraorbitali (NU DE VENE!)
9. Procesele alveolare ale oaselor maxilare solidarizate prin sutură intermaxilară → compun arcada
malveolară superioară
10. Fața exterioară a corpului mandibulei → găuri mentale / mentoniere

2. NORMA LATERALĂ (LATERALIS)

- Identificăm:
1. Fața temporală a scuamei frontale
 Posterior de linia temoporală a frontalului
2. Arcada fronto-zigomatică
3. Arcada zigomatică
4. Ramura mandibulară și creasta
5. Unghiul mandibulei
6. Hemicorpul mandibulei de pe partea pe care te uiți
7. Osul zigomatic
8. Corpul osului maxilar
9. Procesul alveolar maxilar
10. MAE (meatul auditiv extern) și procesul stiloid
11. Procesul mastoidian al temporalului
12. Osul parietal
13. Scuama / solzul temporalului
14. Fața temporală a aripii mari a osului sfenoid
- CERC VERDE PE PLANȘĂ – o serie de oase construiesc fosa temporală
o Pe care o umple pe viu mușchiul temporal
o Doi pereți inegali
 Median, PLANUM TEMPORALE (PLANUL TEMPORAL)
• alcătuit din elementele 1, 15, 14, 13 (de mai sus)
• prezintă o sutură complexă în ”H”
o la naștere, centrul suturii nu este osificat, ci membranos → ocupat de
Fontanela Pterică (în planum temporale al nou născutului)
o componente:
 Sutură coronală / fronto-parietală
 Sutură sfeno-frontală
 Sutură sfeno-parietală
 Sutură sfeno-scuamoasă
 Sutură scuamoasă (temporo-parietală)

 Anterior, îngust, ARCADA FRONTO-ZIGOMATICĂ, desparte fosa temporală de orbită
15. Trei fose

3
  Una expusă
 Două ascunse
• FIC (fosa infratemporală) – se vede dacă scot ramura mandibulei
o Inferior de arcada zigomatică
o Medial de ramura mandibulară
o Posterior de osul maxilar

• FPP (fosa pterigopalatină) – se vede dacă scot și zigomaticul

o Între baza procesului pterigoidian (posterior)
o Corpului de maxilar (anterior)
o Apexului orbitei (superior)
o Fosa infratemporală (lateral)

Fig. 1 - adittus add orbitae / aditul orbitei → Construită de mai multe oase

4
5
6
NORMA LATERALĂ (LATERALIS)

7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
Curs 13
Norme craniene

A) Norma verticalis/ vedere superioara

Rareori circular. Conturul normei verticalis apare mai mult sau mai putin ovidal, cu axul
mare sagital, iar dimensiunea maxima transversala aflata la unirea 1/3 mijlocie, 1/3 post
a axului longitudinal. Aceasta fata superioara a craniului prezinta:
1. Piese osoase:
• Scoama frontala
• Oase parietale x2
• Scoama occipitalului
Acestea sunt oasele late ale boltii craniene, compuse din x2 tablii compacte
(externa/interna), intre care se gaseste tesut osos spongios (diploe).
2. Suturi:
• Fronto-parietala
• Sagitala (sutura interparietala)
• Lambdoida (occipito-parietala)
! Fat/ nounascut: fontanele. Spatiile suturale sunt inchise prin membrane,
neosificate, ceea ce permite overlap-ul lor la angajarea craniului fetal prin
canalul pelvin.
▪ Doua astfel de spatii suturale se gasesc median si se numesc fontanele.
Anterioara, romboidala: fontanela mare/ fontanela bregmatica
(intersectia suturilor coronala si sagitala)
Posterioara, triunghiulara: fontanela mica/ lambdatica (intersectia
suturilor sagitala si lambdoida)
▪ In membranele respective ale boltii craniene pot aparea centrii de
osificare suplimentari care conduc la formarea de oase mici
supranumerare (suplimentare), numite si oase wormiene care pot fi
suturale si fontanelare.
B) Norma occipitalis/ vederea posterioara a craniului

Piesa dominanta= fata externa a scoamei occipitalului. Prezinta relief osos observabil:
1. Protuberanta occipitala externa: proeminenta occipitala externa.
Aici este punctul craniometric inion.
2. Median, inferior de protuberanta occipitala externa: creasta
occipit externa
3. De o parte si de alta a planului median scoama occipit prezinta x3
perechii de linii: nucale supreme, superioare, inferioare
Pe linia nucala superioara se insera mm. cefalogiri:
a. Mm. trapez pe partea mediana a liniei
b. SCM pe partea laterala
In norma occipitalis se mai observa:
▪ Procesele mastoidiene
▪ Procesele stiloide ale temporalului
Curs 14
Regiunea nazala corespunde in suprafata nasului extern + cavitatea nazala osoasa.

Nas extern: vestibul nazal (tapetat cu tegument cu vibrize/fire de par), limitat posterior si
lateral de un relief proeminent curbat: limen nasi

Nasul extern are un schelet osteo-cartilaginos

a. Componenta osoasa
▫ Oase nazale (articulate prin sutura internazala)
▫ Portiunea ant a procesului frontal (apofiza osului Maxilarului): prezinta un sant vascular
sutura NOTHA. In acest sant: foraminele/ orificiile lui MACALLISTER
▫ Spina nazala a frontalului: inapoia suturii internazale

b. Comp cartilaginoasa:

▫ Cartilaje alare- ale aripii nasului

▫ Carilaje septale

Fosele nazale:

• Cavitate nazala osoasa= x2 fose despartite prin septul nazal

• Plasata inferior de FCA

Septul nazal (comp cartilaginoasa + osoasa):

− Postero-sup: lama perpendiculara osului etmoid

− Postero-inf: vomer
− Ant: cartilaj septal (completeaza septul nazal)

Fosele x4 pereti:

• Sup: tavan
• Inf: podeaua
• Medial: sept
• Lateral: x2 etaje:
▫ Sup orbital (lama ciuruita etmoid)
▫ Inf maxilar
• Construit in planuri:
▫ Plan ext:
a. proces frontal al maxilarului
 b. Corp maxilar
c. Lama pterigoidiana mediala
▫ Intermediar mijlociu:
a. Os lacrimal
b. Lama perpendiculara a palatinului
▫ Intern:
a. Labirintul etmoidal la care sunt atasate cornetele nazale etmoidale
b. Cornet nazal inferior

Cornetele etmodiale (sus-jos)

▪ 2 (max 4)

Cornet nazal mijlociu

Cornet nazal superior al lui Morgagni

Primul cornet nazal suprem al lui Santorini

Al doilea cornet nazal suprem al lui Zuckerkandl

! Inf de fiecare cornet nazal= jgheab antero-post: meat nazal (diectioneaza fluxul de aer); ia
numele cornetului de deasupra

** ant de meatul nazal mijlociu (MNM) si de cornete= este atriul meatului mij – ajungand in
limen nasi (limita inferioara)

Meaturile nazale

a. MNI : canal lacrimo-nazal

• Canalul lacrimo-nazal osos contine ductul lacrimonazalepitelial – lichidul din
sacul lacrimal (colectat in orbita) va fi drenat in MNI
• Peretele extern il separa de sinusul mx, deci exista posibilitatea accesului
endonazal in sinusul maxilar
• Cornetul inferior se insera la extremitatii:
− Ant: creasta conchala a corpului mx
− Post: creasta conchala a lamei perpendiculare a palatinului
• Cornetul mijlociu: cornet etmoidal, prinde la extremitati pe
− Creasta etmoidala a procesului frontal a mx (ant)
− Creasta etmoidala a lamei perpendiculare a palatinului (post)
b. Perete extern MNM
1. Procesun uncinat al etmoidului
2. Bula etmoidala (postero superior de 1)
3. Intre 1-2= hiatusul semilunar prin care se patrunde pofund intr-un jgheab ingust
numit infundibul etmoidal (sub procesul uncinat, extern de acesta)
• In infundibul etmoidal dreneaza spatii pneumatice paranazale:
− Sinus frontal
 −Sinusul maxilar
−Celula AGGER NASI din grosimea procesului frontal al mx
−*if present* poate drena o celula pneumatica lacrimala (post de
agger nasi)
4. Orificii de drenaj ale celulelor etmoidale ant (½ ant labirint)
c. MNS
• Orificii celule etmoidale post
• In general deasupra cozii cornetului mij: gaura sfenopalatina comunicare intre
FPP-MNS

TAVANUL NAZAL/ PERETE SUPERIOR

x3 sgm:

− Ant oblic: nazofrontal:

▪ Oase nazale
▪ Partea nazala frontal care trimite spina nazala
− Segmentul etmoidal orizontal
▪ Format din lama ciuruita/ cribriforma etmoid ; desparte FCA de fosa nazala
▪ Orificii pt nerv I
− Segment post sfenoidal:
▪ Format de concha sfenoidala:
• Realiz peretii ant si inf ai sinusului sfenoidal
• Prezinta in segmentul anterior ostiul sinus sfenoidal
• !!! Sinusul sfenoidal dreneaza prin ostiu sub tavanul nazal in recesul
sfenoetmoidal (dintre sgm 2-3 ale tavanului)

Podeaua/ planseul nazal

• Format din palat dur/osos din:

− 2/3 ant: procese palatine oase mx
− 1/3 post de lama orizontala a palatinului
• Prezinta ant x2 seturi orificii

A) set anterior la baza spinei nazale anterior format de x2 foramen septale

B) set post reprezentat de orificiile superioare/ nazale ale canalului nasopalatin

(canal in Y intre fosele nazale si regiunea palatina anterioara)

Cornetele nazale: variatii anatomice

1. Concha bullosa- preumatizarea cornetului cu celula aeriana

• Cand toate sunt pneumatizate: concha bullosa
2. Curbura paradoxala/cornet paradoxal- concav medial (sau convex lateral)
 3. Cornet bifid// trifid (foarte rar)

Comunicarile foselor nazale:

a. Comunicarea anterioara cu nasul extern: apertura piriforma

b. Comunicari post ale foselor cu nazofaringele: Choane
• Inf: lama orizontala palatin
• Lat: lama mediala pterigoidiana
• Sup: corp sfenoid
• Med: os vomer
♦ In tavanul choanei, sub corp sfenoid, se adauga:
− Proces vaginal al lamei mediale pterigoidiene
− Aripa vomerului
♦ Sup: comunica cu FCA prin orificiile prin lama ciuruita a etmoidului
♦ Inf: canalul nasopalatin (comunicare cu regiunea palatina anterioara)
c. Comunicari perete lateral:
• Canal lacrimonazal (orbita-meat nazal superior)
• In infundibilul etmoidal dreneaza x4 sinusuri/ celule (mai sus)
• In meatul mijlociu: celulele etmoidale anterioare
• Meat superior: celulele etmoidale posterioare
• Gaura sfenopalatina deschide in raport cu coada cornetului mijlociu:
comunicare MNS cu FPP, traversata de aa. Sfenopalatina, venule, ramuri nazale
posterosuperioare ale gg. pterigopalatin

!! GG parasimpatici cranieni/ extracranieni sunt:

• Gg otic al lui Arnold : imediat inferior de gaura ovala, inferior de tavanul fosei infratemporale -
prin IX
• Gg pterigopalatin al lui Meckel: ocupa fosa pterigopalatina - prin VII
• Gg submandibular, controleaza gl bucale atasate prin VII
• Gg ciliar: in apexul orbitei prin III

d. Sub tavanul nazal se deschide sinusul sfenoidal in recesul sfenoetmoidal

ORBITA
 Orbita
1. formă piramidală
2. volum – circa 30 cm3
3. dimensiuni:
• înălţimea la aditus – 40 –
45 mm.
• lăţimea la aditus – 32 – 35
mm.
• adâncimea orbitei – 40 –
50 mm.
• distanţa interorbitală – 25
mm.
 Orbita
4 pereţi:
• superior (tavan)
• inferior (planşeu, podea)
• medial
• lateral

1. pereţii mediali ai orbitelor – direcţie

sagitală, paraleli
2. pereţii laterali – oblici antero-lateral, pe
direcţii perpendiculare între ele

• baza orbitei – anterior, la aditusul orbitei

• vârful orbitei – corespunde porţiunii
mediale a fisurii orbitale superioare
 Pereţii orbitei:

7 oase

1. frontal

2. sfenoid

3. zigomatic

4. maxilar

5. lacrimal

6. etmoid

7. palatin
Tavanul orbitei = corespunde
F.C.A.
Alcătuire:
4/5 anterioare – lama orbitală a osului
frontal care prezintă:
•antero-extern = fosa glandei lacrimale
•antero-intern – fosa trohleară
(eventual şi spina trohleară) unde se
prinde trohleea m.oblic superior al
G.O.
1/5 posterioară – aripa mică a sfenoidului –
cuprinde între rădăcini canalul optic (n.II,
a.oftalmică, v.centrală a retinei)

între aripile mică şi mare = FISURA

ORBITALĂ SUPERIOARĂ
1. lipsită de diploe, lama orbitală a
frontalului poate cuprinde între
compactele osoase prelungirea
sinusului frontal
2. abordul chirurgical al sinusului
frontal prin baza sa, pe cale orbitală
Planşeul orbitei
Alcătuire:
1. faţa orbitală a corpului
maxilarului – cu şanţul
infraorbital continuat
anterior cu canalul
infraorbital
2. procesul orbital al osului
palatin (postero-medial de
maxilar)
3. faţa orbitală a osului
zigomatic – antero-lateral,
cu gaura zigomaticoorbitală
prin care nervul zigomatic
intră în canalul zigomatic
• faţa orbitală a maxilarului
corespunde unei lame
osoase ce desparte orbita
de sinusul maxilar
• posterolateral de maxilar –
fisura orbitală inferioară
Peretele lateral al orbitei
(peretele temporal)
Alcătuire:
1. faţa orbitală a aripii mari a
sfenoidului
2. faţa orbitală a osului zigomatic
3. sutura sfenozigomatică
4. arcada frontozigomatică
• între aripa mare şi aripa mică
– fisura orbitală superioară
(comunicare cu FCM)
• între aripa mare, zigomatic şi
maxilar – fisura orbitală
inferioară (comunicare cu FPP
şi FIT)
abordul chirurgical al orbitei pe
calea peretelui lateral
FISURA ORBITALA SUPERIOARA
FISURA ORBITALĂ
SUPERIOARĂ
 Comunicare FCM-la-orbită.
 Între aripile sfenoidale; se mai numeşte şi fanta
sfenoidală.
 Are 2 porţiuni:
 una laterală, îngustă, închisă de dura mater;
 una medială, largă, pe care inelul tendinos comun (al lui Zinn)
al muşchilor extraoculari o împarte în 3 părţi:
 una supero-laterală, extraconală, traversată de nervii lacrimal
(din Va), frontal (din Va), şi trohlear (IV), precum şi vena
oftalmică superioară;
 una inferioară, de asemenea extraconală, traversată de vena
oftalmică inferioară;
 una intraconală, traversală de nervii oculomotor (III), abducens
(VI) şi nasociliar (din Va).
Peretele medial al orbitei
(peretele nazal)
Alcătuire:
1. procesul frontal al maxilarului
2. sutura lacrimomaxilară
3. osul lacrimal
4. sutura lacrimoetmoidală
5. lama papiracee a etmoidului
6. sutura sfenoetmoidală
7. porţiunea prealară a feţei
laterale a corpului sfenoidului

•între crestele lacrimale anterioară (< pr.fr.os max.) şi posterioară (< os lacr.) = fosa
sacului lacrimal ce se deschide inferior în canalul lacrimonazal; acest canal comunică cu
meatul nazal inferior în care drenează lichidul lacrimal (depăşirea capacităţii de drenaj
face ca lichidul să se scurgă pe faţă).
•lama papiracee poate fi erodată în sinuzitele etmoidale
•superior de lama papiracee – orificiile canalelor etmoidale anterior şi posterior
 Faţa externă a scuamei frontale
•Marginile supraorbitale
•Gaura sau incizura supraorbitală
•Incizura sau gaura frontală
(supratrohleară)
•Arcul sprâncenos
•Glabela
•Sutura metopică
•Tuberozităţile frontale
•Liniile temporale
•Procesele zigomatice
•Feţele temporale
Pachetele vasculonervoase ale marginii supraorbitale
Punctele de emergenţă trigeminală
Gaura infraorbitală
•punct de emergenţă trigeminală
•punct nevralgic trigeminal
•pe aceeaşi verticală cu găurile supraorbitală şi
mentală (mentonieră)
•la 5 – 8 mm. (5 – 10, 8 – 10) sub marginea
infraorbitală
•pe verticala printre premolarii superiori (sau deasupra
apexului PM2 sup.) – se poate găsi şi superior de PM1
maxilar
•la 5 mm.intern de linia mediopupilară
•superior de fosa canină şi ca şi aceasta aparţine
peretelui anterior al sinusului maxilar
•inferior de extremitatea medială a suturii
zigomaticomaxilare
•e deschiderea anterioară a canalului infraorbital (axul
canalului, către ieşire, este orientat anterior, inferior şi
medial); proximal de gaura infraorbitală, în canalul
infraorbital, din n.infraorbital pornesc nn.alveolari
antero-superiori ce inervează frontalii superiori de
acea parte şi ICS contralateral >>>> anestezia în CIO
a acestor nervi
•conţine p.v.n.infraorbital – NIO iese prin orificiu şi îşi
dă rr.externe (palpebrale inferioare, nazale externe,
nazale interne, labiale superioare, cutanate
infraorbitale) ce alcătuiesc pes anserinus nervosum
minor (laba de gâscă nervoasă mică)
•pe calea canalului
infraorbital se pot
extinde infecţii sau
tumori de la
faţă/maxilar spre
orbită şi baza
craniului
•un canal infraorbital
dehiscent spre orbită
face ca anestezicul Sin.max.
injectat prin gaura
infraorbitală să
difuzeze în orbită şi,
afectând r.inferioară a
n.III, să conducă la
diplopie (vederea
dublă)
Nn.alveolari antero-
superiori coboară în
canalul sinuos din
grosimea peretelui
anterior al sinusului
maxilar; anestezia
acestor nervi în
canalul infraorbital.
LP-1

Mandibula
Partea ascendenta = ramura

• Condil : partea care se articuleaza cu temporalul >> disc ATM

• Coronoid

+ incizura mandibulei

*discul ATM se imparte in 2 etaje:

• Supradiscal
• Infradiscal

*panta tuberculului >>> coboara condilul ( in deschidea mare)

In deschidea mica >> se rotește

Articulația genunchiului:
prin condil cu
• Tibie
• Femur

TIPURI DE DIARTROZE
1. diartroze plane (ARTRODII)
• mişcăre redusa
• exemplu: articulaţia acromioclaviculară (scapula cu clavicula)

2. articulaţia în balama / trohleară (GINGLIM)

• Permit mișcare intr-un singur plan: au doar un grad de libertate
• ex.articulaţiile interfalangiene, articulaţia humeroulnară

3. articulaţia în pivot

• ex:art.radioulnară proximală

4. articulaţia diartroze elipsoidale

• mişcări în două planuri
• ex.articulaţiile metacarpofalangiene
LP-1

5. diartrozele selare (prin îmbinare reciprocă)

• sunt permise mişcări în două planuri, însă nu şi rotaţii axiale

• o ex.articulaţia carpometacarpiană a policelui

6. diartroze sferoidale (enartroze)

• toate tipurile de mişcări, mai puţin alunecarea
• ex.art.scapulohumerală, art.coxofemurală

Oasele membrului superior

1. Scapula/ Omoplatul – prezintă 2 fețe (anterioară și posterioară)

Este un os de formă triunghiulară, format din 3 margini (marginea superioară, marginea laterală și
marginea medială) și 3 unghiuri (unghiul supero-lateral/ lateral, unghiul supero-medial și unghiul
inferior/ vârf).

Marginea superioară prezintă o incizură (o mică scobitură) numită incizura scapulei.

Unghiul supero-lateral/ lateral este cel mai voluminos și prezintă următoarele elemente de relief:

a) Cavitatea glenoidă – la nivelul acesteia se realizează articulația cu capul humerusului.

Superior este prezent un tubercul supraglenoidian (pentru inserția mușchiului biceps brahial).
Tuberculul intraglenoidian este situat inferior și este pentru inserția mușchiului triceps brahial.

Inferior de cavitatea glenoidă se poate observa colul scapulei.

b) Procesul coracoid – se găsește în extremitatea laterală a cavității glenoide și pe el se inseră

capul scurt al bicepsului brahial și mușchiul coracobrahial

Fața anterioară/ costală este străbătută de creste osoase oblice, prezintă o concavitate, numită
fosă subscapulară (se inseră mușchiul subscapular).

Fața posterioară/ dorsală – la nivelul acesteia se găsește atașată (sudată) o proeminență de formă
triunghiulară – spina scapulei. Spina împarte fața posterioară în două părți: una superioară (ce conține
fosa supraspinoasă – cu m. supraspinos) și una inferioară (conține fosa infraspinoasă – cu m.
infraspinos).

Muschii care ridica brațul :

❖ Supraspinos
LP-1

❖ Subspinos
❖ Rotund mic

Spina scapulei prezintă o prelungire numită acromion. La nivelul acormionului se realizează

articulația dintre scapulă și claviculă.

2. Humerusul – os lung și pereche

- Format din: epifiză proximală/ extremitate superioară, diafiză/ corpul humerusului, epifiză
distală/ extremitate inferioară

Epifiza proximală prezintă următoarele elemente de relief osos:

a) Capul humerusului – are formă de 1/3 dintr-o sferă și se articulează cu cavitatea glenoidă
de la nivelul scapulei
b) Colul anatomic/ gâtul anatomic – este situat inferior față de capul humerusului, este element
de legătură dintre capul humerusului și restul epifizei proximale
c) Colul chirurgical – reprezintă o linie imaginară între epifiza proximală și corpul
humerusului. La acest nivel se produc cel mai des fracturile de humerus.
d) Tuberculul mare – este situat lateral de capul humerusului
e) Tuberculul mic – este situat pe partea anterioara a epifizei
f) Șanțul intertubercular/ șanț dicipital – prin acest șanț alunecă tendonul capului lung al
bicepsului brahial (B.B.)

Epifiza distală prezintă următoarele categorii de elemente:

a) Suprafețe articulare:
o Capitulul humeral = este o suprafață osoasă ce corespunde capului radiusului
o Trohleea = corespunde incizurii trohleeare de la nivelul epifizei proximale a ulei

b) Fosete articulare = pe fața anterioară a epifizei distale a humerusului, deasupra sau superior
de suprafețele articulare se găsesc două fosete:
o O fosetă radială = corespunde circumferinței capului radial în mișcarea de flexie a
antebrațului pe braț
o O fosetă coronoidă = corespunde procesului coronoid al ulnei (tot din epifiza
proximală)

c) Fosa olecraniană – aceasta este situată la nivelul epifizei distale, dar pe fața posterioară
- corespunde procesului olecranian al ulnei atunci când se realizează extensia
LP-1

Tot la nivelul epifizei distale se află doi epicodini:

- Epicodinul medial
- Epicodinul lateral

Pe fața posterioară a epicodinului medial se află șanțul nervului ulnar.

3. Radiusul – epifize și diafize ca la humerus

- Este un os lung și pereche situat în partea laterală a antebrațului în dreptul policelui

Epifiza superioară prezintă:

a) Capul radiusului – este un segment cilindru plin, pe fața lui superioară se află o depresiune
numită foseta capului radial. Această fosetă corespunde capitulului radial de la nivelul ulnei.
Circumferința capului corespunde incizurii radiale de la nivelul ulnei.
b) Colul – element de legătură dintre cap și corp
c) Tuberozitatea radiusului – este o proeminență situată inferior de col, aici se inseră tendonul
mușchiului biceps brahial

Epifiza distală: este comparată cu o piramidă patrulateră cu cinci fețe.

Fața medială prezintă incizura ulnară pentru articulația cu capul ulnei.

Fața laterală se continuă inferior cu un proces (proeminență) numit proces stiloid.

Baza se articulează cu oasele mâinii.

4. Ulna – epifiză x 2 și diafiză

- Os pereche, situat în partea medială a antebrațului

LP-1

Epifiza proximală prezintă:

a) olecranul ulnei = este o proeminență osoasă vericală ce corespunde fosei olecraniene (fața
posterioară a epifzei distale a humerusului)
b) procesul coronoid – este o proeminență osoasă, orizonatală ce corespunde fosetei coronoide
c) incizura trohleeară – este suprafața articulară delimitată de a) + b) și corespunde trohleei
humerale

Pe partea laterală a procesului coronoid se găsește o față articulară ce corespunde capului

radial. Inferior de proces se găsește tuberozitatea ulnei.

Epifiza distală prezintă:

1) Capul ulnei – se articulează cu incizura ulnară a radiusului

2) Procesul stiloid – este situat pe partea medială a epifizei distale
Neurocraniu>> 2 piese majore

• Bolta craniului
• Baza craniului
➢ Versant endocranian (endobaza) si un versant exocranian(exobaza)

• Endobaza>>> 3 etaje (fose craniene)

1. Fosa craniana anterioara >>> etajul etmoiedal frontal
2. Fosa craniana medie/mij.
3. Fosa craniana posterioara
• Exobaza
o o parte faciala anterioara
o o parte temporo-occipitala posterioara

DELIMITAREA FOSELOR CRANIENE (Endobaza):

Fosa craniană anterioară (FCA)

Este delimitată antero-lateral de scuama osului frontal și posterior este delimitată de

șanțul chiasmatic și de marginile posterioare ale aripilor mici sfenoidale.

Fosa craniană medie (FCM)

Este delimitată anterior de limita posterioară a FCA (șanțul chiasmatic + marginile

posterioare ale aripilor mici sfenoidale). Limita posterioară este dată de marginile superioare
ale stâncilor temporale și marginea superioară a lui dorsum sellae.

Fosa craniană posterioară (FCP)

Limita anterioară este dată de limita posterioară a FCM: marginile superioare ale
stâncilor temporale și marginea superioară a lui dorsum sellae. Limita posterioară este
reprezentată de scuama osului occipital (posterior de gaura occipitală mare).

Elementele de relief osos de la nivelul FCA

 O parte dintre aceste elementele sunt dispuse pe linie mediană (dinspre anterior spre
posterior), iar altele sunt dispuse lateral (față de această linie mediană).

Elementele mediane sunt:

1. creasta frontală
2. gaura oarbă – este situată între creasta frontală și crista Galli
o este numită gaură oarbă deoarece este impermeabilă, dar atunci când este
permeabilă lasă să treacă venele fronto-etmoidale
3. crista galli – este partea superioară a lamei verticale a osului etmoid, împarte partea
orizonatală a etmoidului (lama ciuruită) în două suprafețe => șanțurile olfactive
(elemente laterale)
4. procesul etmoidal al sfenoidului – se găsește în partea anterioară a lui jugum
sphenoidale (are o formă de vârf de săgeată orientat spre osul etmoid)
5. jugum sphenoidale – aparține feței superioare a corpului osului sfenoid, inferior se
află sinusul sfenoidal. Sinusul sfenoidal se poate găsi în FCA (sub jugum) și în FCM
(sub șaua turcească).
6. șanțul chiasmatic - reprezintă limita posterioară a FCA, prezintă anterior o margine
osoasă numită limbul sfenoidal și în extremitățile laterale se află găurile/canalele
optice. Chiasma optică rezultă din unirea nervilor optici, aflându-se superior de șanțul
chiasmatic.

Elementele laterale sunt:

1. șanțurile olfactive - prezintă orificii ale filetelor nervului olfactiv; deasupra

șanțurilor olfactive se află bulbii olfactivi
2. lama orbitală a frontalului – formează peretele/tavanul orbitei; cele două lame
orbitale delimitează incizura etmoidală. Incizura etmoidală conține lama ciuruită a
etmoidului. Pe fața superioară a acestei lame sunt prezente elemente de relief
determinate de emisferele cerebrale (lobii frontali). Aceste elemente sunt sub forma
unor impresiuni digitale separate prin creste osoase numite juga cerebralia.
3. aripa mică a sfenoidului – între 2 și 3 se formează sutura sfeno-frontală. Aripa mică
este de formă triunghiulară, fiind formată dintr-un vârf dispus lateral și 2 rădăcini
(una anterioară și alta posterioară). Între cele 2 rădăcini se află canalul optic.
La nivelul extremității interne a aripii mici se găsesc două proeminențe numite
proces clinoid (clinoidian anterior).
 *Lama orbitală a frontalului + aripa mică a sfenoidului – intră în alcătuirea peretelui
superior al orbitei

Elementele de relief osos de la nivelul FCM

1. Corpul sfenoidului – este situat pe linie mediană. În FCM putem observa atât fața
superioară a corpului sfenoidului, cât și pe cea laterală.
Fața superioară prezintă șaua turceasca formată din:
o Tuberculul selar – este dispus anterior, înapoia șanțului chiasmatic, prezentând
în extremitățile laterale procesele clinoide medii. Procesele clinoide medii pot
fuziona cu procesele clinoide anterioare, formând un orificiu carotico-
clinoidian, traversat de artera carotidă internă
o Fosa hipofizară – este dispusă posterior de tuberculul selar, conține glanda
hipofiză. Inferior de fosa hipofizară se poate prelungi sinusul sfenoidal (sinus
larg). Mai există varianta în care avem un sinus sfenoidal mic, preselar, situat
numai la nivelul lui jugum sphenoidale.
o Dorsum sellae/lama patrulateră – se află posterior de fosa hipofizară, iar
unghiurile sale postero-laterale proemină sub forma proceselor clinoide
posterioare

2. Fața laterală a corpului

La nivelul acestei fețe se observă un șanț numit șanțul carotic/șanțul cavernos. La

nivelul acestui șanț trece sinusul cavernos care este o dedublare a durei mater. Această
dedublare prezintă mai multe compartimente:

1) Un compartiment prin care trece sânge venos (de unde și denumirea de sinus)
2) Un compartiment prin care trece artera carotidă internă (de aici denumirea de
șanț carotic)
3) Un compartiment nervos prin care trec nervii spre fisura orbitală superioară
(adică spre orbită): 3, 4, 5a, 6. Nervii 3, 4, 5a se găsesc în peretele lateral al
sinusului cavernos, iar nervul 6 se găsește în raport cu artera carotidă internă.

3. Aripa mare a sfenoidului

 Între aripa mare și cea mică a sfenoidului se delimitează fisura orbitală
superioară. Prin aceasta FCM comunică cu orbita. Prin fisura orbitală superioară vor
trece nervii 3, 4,5 a (cu ramurile sale – n. lacrimal, n. frontal, n, nasociliar) și nervul 6.

Împreună cu nervii vor trece și arterele oftalmice. La baza aripii mari

sfenoidale se găsesc o serie de orificii prin care FCM comunică cu fosele normei
laterale, mai precis fosa infratemporală (FIT) și cu fosa pterigopalatină (FPP).

Aceste orificii sunt:

- Gaura rotundă – prin ea trece nervul maxilar (5b) și vene emisare; este
comunicare între FCM și FPP; poate fi dublă, iar dacă este mai alungită
poartă denumirea de canal al nervului maxilar
- Gaura ovală – este situată posterior față de gaura rotundă și conține nervul
mandibular (5c), artera meningee accesorie și vene emisare; este comunicare
FCM - FIT
- Gaura spinoasă – este situată postero-lateral de gaura ovală, conține artera
meningee medie și ramura meningeală recurentă a nervului mandibular; este
comunicare FCM – FIT

Orificii inconstante:

a) Gaura lui Vesalius – este medial de gaura ovală, conține o venă emisară
b) Canaliculul lui Arnold – este posterior de gaura ovală și este traversat de nervul
pietros mic
Aceste 2 orificii reprezintă comunicare FCM-FIT.

4. Fața antero-superioară a stâncii temporalului

Această față se continuă extern cu fața cerebrală a scuamei temporalului. Pe
întreaga suprafață a acestei fețe sunt prezente impresiuni digitate produse de lobul/lobii
temporali ai emisferei cerebrale.
a) Impresiunea trigeminală – este situată la nivelul vârfului stâncii și este ocupată de
către ganglionul trigeminal Gasser/ganglionul semilunar
b) Tuberculul retrogasserian – este situat înapoia impresiunii și se prezintă ca o creastă
neregulată
c) Tavanul meatului auditiv intern – situat posterior față de tuberculul retrogasserian;
este cea de a doua depresiuni a feței antero-superioare, acoperă cohleea
 d) Eminența arcuată – o proeminență formată de canalul semicircular superior
e) Tegmen tympanic – tavanul căsuței timpanului, se află situat între scuama temporală
și eminența arcuată
f) Hiatusul nervului pietros mare
g) Șanțul nervului pietros mare
f) și g) se găsesc median de impresiunea trigeminală

Nervul pietros mare este ram al nervului facial.

h) Hiatusul nervului pietros mic

i) Șanțul nervului pietros mic
h) și g) sunt situate antero-lateral de hiatusul nervului pietros mare
Nervul pietros mic provine din plexul timpanic.

5. Gaura ruptă/ foramen lacerum

În peretele posterior al găurii rupte se află orificiul endocranian al canalului carotic.

Artera carotidă internă trece din vârful stâncii temporalului peste gaura ruptă, apoi se
continua pe fața laterală a corpului sfenoidului.

Pe viu, gaura ruptă nu este permeabilă și nu reprezintă o comunicare între endobază și

exobază. Este închisă de un fibrocartilaj.
Nervii cranieni

1. NERVUL OLFACTIV- trece din fosa craniana anterioara (FCA)

-> (jos)

partea orizontala a osului etmoid (lama ciuruita a etmoidului/ orificii olfactive)

->(jos)

fose nazale

2. NERVUL OPTIC- trece prin gaura optica/ canalul optic - > (inainte) orbita

3. NERVUL OCULOMOTOR

4. NERVUL TROHLEAR

5. NERVUL TRIGEMEN (RAMURA OFTALMICA)

3, 4, si 5- acesti nervi se gasesc pe fata laterala a corpului sfenoid, au traiect pe partea anterioara -> (inainte) trece prin fisura
orbitala superioara -> (inainte) ajung la orbita

5b si 5c – nervii maxilar si mandubular -trec prin orificii situate la baza aripii mari sfenoidale

->(jos)

ajung in diverse regiuni anatomice (maxilar respectiv mandibula)

NERVII FACIAL (7) SI ACUSTICO-VESTIBULAR (8) -trec prin porul acustic intern

->(jos)

deservesc regiuni diferite

NERVII GLOSOFARINGIAN (9), VAG (10) SI ACCESOR (11)- cobora prin gaura jugulara impreuna cu vena jugulara
interna

->(jos)

spre gat

NERVUL HIPOGLOS (12) -trece prin canalul hipoglosului (de la nivelul condilului occipital)
Neurocraniu
• Bolta
Craniana(calvaria)
• Baza
❖ Endocraniana (endobaza)
❖ Exocraniana(exobaza)

Endobaza >>> 3 fose craniene (coboratoare spre cerebrale)

❖ Sub fosa anterioara se afla orbitele si foselor nazale

❖ fosa medie >>> superior de ATM
❖ fosa posterioara >>> deasupra gaura occipital

os etmoied
❖ neperece,
❖ median
❖ inferior de orbite >> sinusuri
❖ intre cele 2 orbite >> fosele
❖ 2 piese a lamei verticale: apofiza crista gali( in structura etmoiedului) >> endocraniana +
endonazala>>> lama perpendiculara a etmoiedului
❖ Lama ciuruită a osului etmoied (CRIVRIFORMA) >>> e orizontala inferior de apofiza.
❖ Cu orificii olfactive pentru fieletele n.olfactiv
❖ Desparte fosa craniana de nazal
❖ Sinusuri etmoiedale >>> celule etmoiedale ( intre orbita si fosa nazala) = labirintele etmoidale
❖ 3 cornete nazale ,labirint etmoidal ataseaza piese cornetele nazale etmoiedale ( sup.+mij.),cel
inferior este os independent al Viscerocraniu
❖ Lama orbitala a labirintul etmoidalului = lama papiracee (in perete medial al orbita)

Osul frontal
➢ scuama frontală (Fruntila)- formează pereţii anterior fosei craniene anterioare
➢ părţile orbitale ale frontalului ( stg. + drpt.)
➢ partea nazală a frontalului ( la intersectia dintre scuama si portiunea orbitale).

Osul parietal
➢ os perece
➢ partea superioara >>> bolta craniului
➢ partea inferioara >>> const. o fosa lateral:fosa temporala
osul occipital
➢ gaura occipitala
➢ 4 piese:
o anterior : partea bazilară a occipitalului
o lateral : părţile laterale ale occipitalului
o posterior : scuama occipitală

osul sfenoied
➢ corpul sfenoiedului contine sinusul sfenoiedal.( cele 2 despartite prin sept)
➢ fosele sunt antero-inferior.
➢ Deasupra sinusului >>> 2fose craniene
➢ Se ataseaza 3 perechi de prelungiri
➢ Aripa mica (triunghiulara) cu baza la corpului sfenoiedului construieşte planseu de fosei
craniene anterioare şi tavanului orbitei
➢ Prin baza aripii mici traverseaza canalul optic (endobaza cu apexul orbitei comunica: n.II , artera
oftalmica din carotida interna)
➢ Al- 2 prelungire: inferior si posterior de aripa mica , aripa mare >>> 5 fețe
1. Fața cerebrala a aripii mari in constr. Fosei craniene, poate denumit fosei pe care o
delimita.
2. Fața temporala in constr. Fosei temporale
3. Fața orbitala in peretele orbitei
4. Fața inferioara – infratemporala
5. Fața antero-inferioara- fața maxilara- delimiteaza fosa pterigopalatina.
➢ Procesle pterigoidian localizate posterior de sinusul maxilar Alcatiut din 2 lame
pterigoediene

Osul temporal
➢ Intre sfenoid si occipital
1. Scuama temporala
o Intre fosa temporala si fosa medie
o Are o fata
▪ Endocraniana
▪ Exocraniana (lareral- fosa infratemporala – la unirea>> procesul zigomatic al
scuamei temporale pentru constr. Arcada zigomatica)
(inferior – catre ATM)
2. Mastoieda
➢ porţiunea mastoidiană a temporalului
➢ posterior de urechea externa
➢ celule cu aer >> celule mastoiediene >> celule prematice
➢ nu sunt sinusuri paranazal se deschid in ureche
➢ antrul mastoidian ( cea mai larga celule mastoiediene)- comunicare cu urechea medie
 FOSA CRANIANA POSTERIOARA (FCP)
cea mai larga si mai voluminoasa dintre cele trei fose si este formata din:

1. FATA POSTERIOARA/ POSTERO-INFERIOARA A STANCII TEMPORALULUI ,prezinta:

porul acustic ce reprezinta orificiul meatului acustic (auditiv) intern. Porul este traversat de nervul
facial (7), de 7 BIS ( intermediar) si nervul 8 acustico-vestibular + vasele labirintice. Din meatul
auditiv intern, nervul facial va continua in canalul intrapietros al facialului. intre stanca
temporalului si partea bazilara a occipitalului este fisura pietro-occipitala. Superior de fisura, se
gaseste santul sinusului pietros inferior (sinus venos dural ce se va varsa in vena jugulara interna).

2. PARTEA BAZILARA A OCIPITALULUI se gaseste pe linie mediana, anterior de gaura occipitala. se

articuleaza cu fata posterioara a corpului sfenoidului, formand un plan osos inclinat numit CLIVUS-
pe acesta se sprijina trunchiul cerebral, iar la nivelul sau, arterele vertebrale (intrate in craniu prin
gaura occipitala mare) se unesc si formeaza artera bazilara.

3. PARTILE LATERALE ALE OCCIPITALULUI/ MASELE LATERALE ALE OSULUI OCCIPITAL.

sunt situate pe laturile gaurii occipitale mari. Fiecare masa laterala prezinta o proeminenta alungita
numita TUBERCUL JUGULAR. Inferior de tuberculul jugular, pe versantul extern al gaurii occipitale,
partea laterala a occipitalului prezinta orificiul endocranian al canalului hipoglosului. Canalul
hipiglosului realizeaza comunicarea FCP- spatiu retrostilian si contine: -
• nervul 12 ( este prezent sub forma mai multor filete radiculare ce se vor uni in canal
formand intial doua trunchiuri si ulterior nervul 12)
• ramul meningeal recurent al hipoglosului
• vena condiliana anterioara
• artera meningee posterioara
4. GAURA OCCIPITALA MARE
5. SCUAMA OCCIPITALULUI - este posterior de gaura occipitala mare si prezinta urmatoarele
elemente de relief osos:
i) PROTUBERANTA OCCIPITALA INTERNA (POI)
ii) CREASTA OCCIPITALA INTERNA- inferior de POI care mai apoi inferior se dedubleaza,
formand FOSETA VERMIANA .
iii) SANTUL SINUSULUI TRANSVERS AL DUREI MATER. Este pe latura lui POI, iar extern se va
continua cu santul sinusului sigmoidian
iv) SANTUL SINUSULUI SAGITAL SUPERIOR. Este superior de POI

6)GAURA JUGULARA. Este situata intre stanca temporalului si partea laterala a occipitalului. realizeaza
comunicarea FCP- spatiul retrostilian. Este delimitata/ conturata de doua incizuri jugulare. o incizura
apartine partii laterale a occipitalului, iar cealalta apartine marginii posterioare a stancii temporalului.
fiecare incizura jugulara prezinta o spina jugularal proces intrajugular. Pe spinele intrajugulare, se prinde
ligamentul intrajugular care imparte gaura jug in doua parti: o parte postero- laterala larga prin care
patrunde sinusul sigmoidian al durei mater ce se continua exocranian cu vena jugulara interna; partea
antero- mediala este mai stramta, pe aici vor trece nervii 9, 10, 11. Nervul 9 este separat de ceilalti doi
printr-un ligament jugular - PORTIUNEA MASTOIDIANA A TEMPORALULUI. Prezinta santul sinusului
sigmoidian,