LUCRARE

SUBIECTUL : ŞTIINŢELE COMUNICĂRII – SC

GRUPA : 1416
NUME ȘI PRENUME : MORAVA ANXHELO

CREAȚIA UNUI DISCURS

TITLUL DISCURSULUI: ALBANEZI, ÎNȚELEGEȚI CĂ A TRĂI
ÎN STRĂINĂTATE NU ÎNSEAMNĂ A TRĂI MAI BINE

Gândiți-vă la toți acei tineri care tot spun cât de inferiori se simt albanezii. Ei caută să se
prefacă a fi europeni și, părăsind Albania, devin patrioți fanatici. În opinia mea,
problema constă în obiceiul nostru trist, sau poate în incapacitatea noastră pronunțată
de a-l accepta pe albanez ca european necondiționat. De ce nu poate fi un european
născut, ci doar o încercare de a se face ca unul...

Până astăzi, răspunsul a fost la unul dintre defectele noastre, așa cum am spus mai
sus. Dar astăzi ajung la concluzia că această considerație grea pe care o au albanezii
față de ei înșiși nu este doar un obicei popular prost, nu este doar o parte din natura
noastră xenofilă, ci vine puțin impusă. Spun impus pentru că astăzi plecarea nu numai
că nu este interzisă ci este propagată de toată lumea.

Luați de exemplu toate reclamele universitare; „Vino la universitatea noastră să obții o

diplomă europeană!”, „Universitatea noastră, un pas spre lume”.

Nu înțeleg cum ați ajuns la această clasificare; „European în Albania”? European în

care Albania, albanezii nu sunt europeni?! Sau celălalt „albanez în Europa”? Albanezii
în care Europa, Albania nu este tocmai în Europa?! Nu-mi spune, atunci, de ce un
francez nu se îndoiește dacă este sau nu european? De ce nu se îndoiește italianul, de
ce cehul, englezul sau germanul nu ezită? În ceea ce ne privește, am vrut nu doar să
ne concepem altfel, ci și să luăm cărările pentru a ne arunca pe cealaltă parte a
gardului.

Accept că a fi european este o chestiune de mândrie și că această etichetă creează o

primă impresie, dar nu pot accepta niciodată că acest nume te poate face o persoană
mai bună, mai deschisă la minte sau mai civilizată, deoarece a fi european nu îți dă.
nimic mai mult decât are un non-european. Dar realitatea este aceasta: se pare că toți
copiii care au avut cândva vise în sertar să devină profesori, medici, fotbaliști și
dansatori... toți au înlocuit acel vis cu visul „sfânt” de a părăsi această țară. Pentru că
fiecare vrea ceea ce nu are. Și uneori cred că e bine să devină toți imigranți pentru o
vreme (în loc de armată), ca să cunoască greutatea de a fi strain!

Când ești acolo, înțelegi pentru prima dată ce înseamnă să nu-ți auzi limba vorbită în
jurul tău, ce înseamnă să te prefaci egal și să fii acceptat printre privirile reci. Când ești
acolo, știi ce înseamnă să lucrezi până la distrugere doar pentru a părea bogat în fața
unui alt albanez.

Adevărul este că îi primim cu pâine și carne când vin din străinătate, dar când ești acolo
cu greu îți dau o farfurie de paste sau supă de supermarket. Și vin și se poartă de parcă
ar fi părăsit luxul și se plâng că sunt muște, uită că locuiesc într-o casă fără canapea.
Acolo, toată lumea se plânge cât de obosită este, cât de plictisită. Iar când vin aici,
începe cântecul: „E noapte fără lună aici”.

De aceea nu văd europeni în Albania sau albanezi în Europa. Până astăzi, nici măcar
nu am văzut europeni în Europa și albanezi în Albania. Acest lucru nici măcar nu are
sens. Și încerc să nu înțeleg dacă trăiesc printre albanezi, greci sau polonezi. Nici nu
vreau să știu dacă am crescut printre asiatici, americani sau africani. Acest lucru nu are
o importanță specifică pentru că am ales să încerc să trăiesc ca ființă umană, să mă
comport și să gândesc ca atare și să-i văd pe alții în același mod, ca ființe umane. Asta
mi-a fost învățat până astăzi, asta am propagat cu toții până astă zi.