Toracele osos

Dr. Cristea Virgil Corneliu

2017
 OASELE TORACELUI (Ossa thoracis)
Toracele osos este o cutie formată din coloana
toracică, coastele și cartilajele costale, şi stern. Cutia
toracică are forma unui trunchi de con modificat.
Dimensiunile şi forma ei variază după vârstă, sex,
constituţie, ocupaţie şi anumite stări patologice.
Cutia toracică (Compages thoracis) cuprinde
o cavitate interioară (Cavitas thoracis) care
găzduieşte organe importante: inima, plămânii, vasele
mari şi nervi importanţi.
La copii, coastele sunt puţin oblice şi, ca
urmare, diametrul transversal al toracelui este mic. La
adulţi, pe măsură ce se dezvoltă plămânii, creşte diametrul
transversal, iar, la bătrâni, toracele devine rotund şi rigid,
din cauza osificării cartilajelor costale. Toracele la femei
este mai scurt şi are diametrul transversal mai mic decât la
bărbaţi. La tipul astenic, toracele osos este lung şi îngust,
iar la tipul hipersten, scurt şi larg.
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Sternul
1.Sternul (Sternum) este un os median şi nepereche,
situat în partea anterioară a toracelui. Este un os lung şi turtit,
compus din trei piese: 
una superioară, numită manubriu (Manuhrium sterni)
una mijlocie, numită corp (Corpus sterni) iar
alta inferioară, numită proces xifoidian (Processus
xiphoideus).
Cele trei piese ale sternului sunt unite prin două
sincondroze: manubrio-sternală şi xifosternală. 
Are o direcţie oblică de sus în jos şi dinapoi înainte.
Această oblicitate este mai accentuată la bărbaţi decât de
femei.
Sternul prezintă : 
2 fețe (anterioară şi poserioară)
2 margini laterale,
o bază
un vârf. 

Orientare. Se pune înainte, faţa convexă şi în sus –

baza. Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Sternul
Faţa anterioară este convexă.  La unirea
manubriului cu corpul se formează pe această faţă o
proeminenţă numită unghiul sternal sau unghiul
Louis. Unghiul sternal serveşte la reperarea coastei a
doua. Plecând de la unghiul Louis şi de la coasta a
II-a, se pot numerota (palpa) toate coastele, precum
şi spaţiile intercostale. 
Mai jos, faţa anterioară a sternului prezintă 3-4
linii transversale numite sternebre. 
Faţa posterioară este concavă; prezintă
aceleaşi linii transversale ca şi faţa anterioară. 
Marginile laterale, în număr de două, prezintă
câte şapte scobituri costale în care pătrund capetele
primelor şapte cartilaje costale. 

Dr. Cristea Virgil Corneliu

 Sternul
Baza prezintă pe linia mediană scobitura
jugulară - este situată la limita dintre gât şi torace.
Pe laturile scobiturii jugulare se găseşte câte
o scobitură claviculară care serveşte pentru
articularea sternului cu clavicula. 
Vârful , format de procesul xifoidian, este
cartilaginos. Deseori este bifurcat sau perforat.
Procesul xifoidian se osifică la bătrâni.
Oasele suprasternale sunt mici piese osoase
inconstante ovalare, situate pe marginea superioară
a sternului, lateral de incizura jugulară, în
ligamentele articulaţiilor sterno-claviculare.
Sternul are structura oaselor late, iar
spongioasa sternului conţine măduvă osoasă roşie.
Deşi este situat superficial, fracturile lui sunt
rare, deoarece traumatismele regiunii sunt atenuate
prin elasticitatea toracelui. Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Coastele (Costae)
Coastele sunt arcuri ce se desprind de pe coloana vertebrală şi se îndreaptă către stern.
Ele se numerotează de sus în jos și sunt împărţite, după raportul lor cu sternul, în două
grupe: 
a) Coaste adevărate - ajung până la stern şi sunt reprezentate de primele şapte perechi
(I-VII )
b) Coaste false - nu ajung până la stern şi sunt reprezentate de ultimele cinci perechi
(VIII-XII).

Dintre coastele false se disting:  

–perechile a VIII-a, a IX-a şi a X-a care, deşi nu ajung la stern, se articulează totuşi
prin extremitatea lor anterioară cu unul din cartilajele costale situate deasupra.
–perechile a Xl-a şi a XII-a au extremitatea anterioară nearticulată cu sternul - se
numesc coaste plutitoare sau flotante.
–Coasta a VIII-a ajunge uneori până la stern devenind astfel coastă adevărată.
–Uneori (în până la 70% din cazuri) coasta a X-a poate fi coastă plutitoare. 
Dr. Cristea Virgil Corneliu
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Coastele
Fiecare coastă este formată din două părţi: coasta
osoasă şi cartilajul costal. 
A. Coasta osoasă (Os costale). Coastele sunt oase
lungi şi arcuate. Lungimea lor creşte de sus în jos, de pe
coasta I până la coasta a VII-a, apoi descreşte până la coasta
a XII-a. 

Coastele descriu o curbă cu concavitatea medială. 

→ După ce se desprind de pe coloana toracică, se îndreaptă
lateral şi înapoi, paralel cu procesul transvers al vertebrei
corespunzătoare; 
→ puţin lateral de vârful acestui proces ele cotesc brusc
îndreptându-se înainte şi formând un unghi obtuz cu
deschidere antero-medială numit unghiul costal posterior  
→ De la acest unghi, coastele se îndreaptă înainte, medial şi
în jos, iar înainte de a ajunge la cartilajul costal îşi schimbă
din nou traiectul (unghiul costal anterior) şi se îndreaptă
medial.  Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Coastele
Coastele osoase prezintă trei curburi:  curbura de-a lungul feţelor, curbura de-a
lungul marginilor şi curbura de-a lungul axului. 
Curbura de-a lungul feţelor determină concavitatea feţei mediale, respectiv
convexitatea feţei laterale a coastei.
Curbura de-a lungul marginilor determină coborârea extremităţii anterioare a coastei
osoase faţă de extremitatea ei posterioară; astfel, coastele au o direcţie oblică dinapoi
înainte şi de sus în jos.
Curbura de-a lungul axului determină torsiunea coastei osoase: în partea posterioară,
faţa medială priveşte în sus, iar în apropierea extremităţii anterioare, aceeaşi faţă medială
priveşte în jos. În timpul inspiraţiei, torsiunea de-a lungul axului diminuă şi astfel, coastele
contribuie la mărirea diametrului transversal al toracelui.

Dr. Cristea Virgil Corneliu

 Coastele
Din punct de vedere descriptiv, la o coastă
osoasă se studiază: corpul şi cele două
extremităţi.

Corpul (Corpus costae) prezintă: 

o faţă laterală convexă,
o faţă medială concavă,
o margine superioară şi
o margine inferioară -  este prevăzută
cu şanţul costal (Sulcus costae) prin care
trece mănunchiul vasculo-nervos
intercostal.
Extremitatea anterioară este scobită, în
scobitura acestei extremităţi pătrunde cartilajul
costal. 
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Coastele
Extremitatea posterioară prezintă trei
elemente anatomice: capul, colul şi tuberculul. 

Capul -  Capul coastelor II-X (uneori şi

XI) prezintă o faţă articulară care este
împărţită printr-o creastă în două feţişoare - 
acestea formează un unghi diedru care se
articulează cu fosetele costale dar cu corpul a
două vertebre toracice alăturate;
Gâtul sau colul  - este o porţiune
îngustată dintre cap şi tubercul; marginea lui
superioară prezintă o creastă ascuţită.
Tuberculul - este o proeminenţă situată
dorsal, care marchează limita dintre colul şi
corpul coastei. Pe el se găseşte o feţişoară
articulară care se articulează cu foseta costală
a procesului transvers al vertebrei
corespunzătoare. 
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 CARACTERELE SPECIALE
ALE UNOR COASTE

 Prima coastă (Costaprima) este deosebită

de celelalte; se caracterizează prin scurtimea şi
prin direcţia ei orizontală, astfel că prezintă: 
o faţă superioară - se găseşte
tuberculul de inserţie pentru muşchiul scalen
anterior (Tuberculum musculi scaleni
anterioris) - acest tubercul separă şanţul
venei subclaviculare (Sulcus venae
subclaviae) situat înainte, de şanţul arterei
subclaviculare (Sulcus arteriae subclaviae)
situat înapoia lui.
o faţă inferioară;
o margine medială - delimitează
orificiul superior al toracelui şi intră în
raport cu domul pleural;
o margine laterală.
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 CARACTERELE SPECIALE ALE UNOR COASTE
Coasta a doua (Costa secunda) are
o direcţie oblică, făcând tranziţia dintre
prima coastă şi următoarele. 
–Pe faţa ei supero-laterală se
găseşte o impresiune rugoasă pentru
inserţia muşchiului dinţat
anterior (Tuberositas musculi serrati
anterioris).

Coasta a Xl-a şi a XII-a se

deosebesc de celelalte coaste prin
absenţa tuberculului de pe extremitatea
lor posterioară. Tuberculul lipseşte,
deoarece aceste coaste nu se articulează
cu procesul transvers al vertebrelor T 11
şi T 12.
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Coastele
B. Cartilajul costal (Cartilago costalis) este situat în continuarea coastei osoase. 
Primele şapte perechi de cartilaje aparţin coastelor adevărate şi unesc aceste
coaste cu sternul, iar următoarele trei perechi de cartilaje continuă coastele false şi se
unesc succesiv cu cartilajul supraiacent.
Ultimele două perechi de cartilaje continuă coastele flotante şi se pierd în
musculatura peretelui abdominal. 

Pot exista coaste supranumerare, fie în regiunea cervicală, fie în regiunea lombară. 

Coasta cervicală (Costa cervicalis) se articulează cu vertebra cervicală a VIII-a;
ea are importanţă practică deoarece poate dă naştere la tulburări nervoase şi vasculare. 
Invers, pot exista şi absenţe ale unor coaste; în aceste cazuri lipseşte de
obicei coasta a XII-a.
    TORACELE ÎN ÎNTREGIME
-   are formă de trunchi de con;
-   conformația poate varia după vârstă, sex, constituție și în funcție de unele stări
patologice
 
         Suprafața externă a toracelui:
          Fața anterioară:
-          este delimitată de două linii ce trec prin extremitățile anterioare ale coastelor;
-          pe ea se află: sternul, articulatiile sternocondrale, cartilajele costale, cartilajele
condrocostale, extremitatea anterioară a coastelor, spațiile intercostale.
         
Fața posterioară: 
-          este delimitată lateral de 2 linii oblice care trec prin unghiul posterior al coastelor;
-          pe ea se află: apofizele spinoase ale vertebrelor toracale, șanțurile intervertebrale,
apofizele transverse, articulațiile costo-transversale, extremitatea posterioară a coastelor,
spațiile intercostale.

Fețele laterale:
- sunt alcătuite din corpul coastelor și de spațiile intercostale
- spațiile intercostale sunt completate cu mușchii intercostali externi și interni.
          
Dr. Cristea Virgil Corneliu
Dr. Cristea Virgil Corneliu
 Pe suprafața externă a toracelui osos se inseră
următorii mușchi importanți:
-          marele și micul pectoral;
-          mușchiul dințat anterior
-          drepții abdominali
- oblicul extern
- oblicul intern

Dr. Cristea Virgil Corneliu

 TORACELE ÎN ÎNTREGIME

Suprafața internă:
-    are patru fețe: una anterioară, una posterioară și două laterale;  
-    fața posterioară - prezintă pe linia mediană proeminențele realizate
de corpurile vertebrale, de o parte și de alta a lor aflâdu-se șanțurile
pulmonare.

Vârful toracelui:
-         are o formă ovalară, bifidă sau piramidală;
-         este oblic îndreptat în jos și înainte;
-         este așezat anterior de scobitura jugulară a sternului, lateral de
articulația sterno-condro-costală și posterior de corpul vertebrei T1 .

Dr. Cristea Virgil Corneliu

Dr. Cristea Virgil Corneliu
 TORACELE ÎN ÎNTREGIME

 Baza toracelui este formată din: apendicele xifoid situat anterior,

corpul vertebrei T12  situat posterior, marginea inferioară a coastei a XII

a, extremitatea laterală a coastei XI împreună cu, cartilajul coastei VII.
Cartilajele coastelor X, IX, VIII și VII se unesc și formează arcul
costal, care delimitează cea mai mare parte a orificiului inferior al
toracelui.
Anterior, baza toracelui, prezintă unghiul substernal, delimitat de
cele două arcuri costale care urcă spre apendicele xifoid.

Dr. Cristea Virgil Corneliu

Dr. Cristea Virgil Corneliu