CIRCULAȚIA GENERALĂ A

ATMOSFEREI

Realizat:Rusu Sergiu
 NOȚIUNI
• Circulația atmosferică reprezintă fenomenul de mișcare continuă a aerului, sub influența
directă a unor puncte de minimă și de maximă presiune de pe suprafața terestră.
• Curenții jet-mișcări cu viteze mari ale maselor de aer în partea superioară a troposferei.
• Zone de convergență-zone unde aerul urcă în mod continu de la suprafața Pământului spre
înălțimi.
• Zone de divergență-zone unde aerul coboară în mod continu de la înălțimi spre suprafața
Pământului.
 CUZELE CIRCULAȚIEI
ATMOSFERICE
• Dacă ne aflăm pe Ecuator, suprafața determinată de cele 20 de grade de latitudine va fi mai
mică, datorită curbării mai puțin accentuate a Pământului.
• Dacă ne aflăm pe paralela de 45 de grade latitudine nordică, suprafața determinată de cele 20
de grade de latitudine va fi mai mare, datorită curbării mai accentuate a Pământului.
• Din această cauză, aceeași cantitate de radiație calorică va fi repartizată pe o suprafață mai
mică, la Ecuator, sau pe o suprafață mai mare, la latitudinea de 45 de grade latitudine
nordică. Ca urmare a acestui fenomen, la Ecuator temperatura va fi mai ridicată, iar la
paralela 45 de grade latitudine nordică, temperatura va fi mai scăzută.
• Prin generalizare, temperatura scade progresiv de la Ecuator către cei doi poli.
• Din această cauză, pe suprafața terestră se produc două areale de minimă și de maximă
temperatură. La Ecuator, temperatura va fi maximă, iar la poli temperatura va fi minimă.
CIRCULATIA GENERALA A ATMOSFEREI SCHEMATIZATA SI
SIMPLIFICATA ESTE PREZENTATA SUB FORMA UNOR IPOTEZE

• Suprafața terestră este imobila si omogenă;

• suprafața terestră este neomogenă si in miscare de rotație.
1. în prima ipoteza circulație generala a atmosferei este simpla (fig.17.6) ca urmare a
diferentei de temperatura dintre ecuator si polii terestri. Presiunea atmosferica creste
uniform de la ecuator spre poli izobarele fiind asemenea cu paralelele geografice.
2. In cea de-a doua ipoteza apare forta deviatoare a miscarii aerului astfel ca directia de
miscare este deviata spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in cea sudica. In figura
sunt prezentate directiile de deplasare a vanturilor pe zone (polara, temperata, subtropicala
si ecuatoriala) in cele doua emisfere.