MINISTERUL EDUCAȚIEI

LICEUL TEHNIC BUZĂU

PROIECT PENTRU SUSȚINEREA

EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL 4
Calificarea profesională
Tehnician Transporturi

Îndrumător
Prof.ing.ADRIANA RÎMNICEANU

Absolvent
Postelnicu Lenuța Andreea

2021

1
Instalaţia de răcire a automobilului
Întreținere și reparare

2
 Cuprins

1. Argument 3
2. CAPITOLUL 1. DESTINAŢIE ŞI PĂRŢI COMPONENTE 6
3. 1.1. Destinaţie, tipuri constructive 6
4. 1.2. Instalaţia de răcire cu aer 6
5. 1.3.Instalaţia de răcire cu lichid. 8
6. CAPITOLUL 2. CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA PĂRŢILOR
COMPONENTE 12
7. 2.1. Pompă de apă 12
8. 2.2. Ventilatorul 13
9. 2.3. Radiatorul de raciere 13
10. 2.4. Termostatul 15
11.CAPITOLUL 3 ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE 16
12. 3.1.ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE 16
13. 3.2 DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE INSTALAŢIE DE 18
14. 3.3 REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE 20
15.CAPITOLUL4 NORME SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII 23
16.BIBLIOGRAFIE 25
17.

3
 ARGUMENT

Pentru îmbunătăţirea propriei activităţi pe care am depus-o în

şcoală şi pentru a atinge standardele curriculare prevăzute pentru
specializarea prin studii, mi-am ales tema de proiect "Construcţia şi
funcţionarea instalaţiei de răcire”.

Fig. 1. Instalaţia de răcire cu apă.

Tema aleasă are ca scop atingerea standardelor curriculare

solicitate de specializarea pe care am făcut-o în liceu contribuind
astfel la o bună formare profesională în domeniu. Contribuţia
personală privind elaborarea proiectului constă în selectarea
informaţiilor tehnice specifice mecanicii auto şi structurarea pe
capitole a acestora. Tematica lucrării de faţă a fost structurata pe 3
capitole, astfel: În primul capitol am scris despre destinaţie şi părţi
componente.Am descris pe larg instalaţia de răcire cu aer şi
instalaţia de răcire cu lichid. În al doilea capitol am vorbit despre
construcţia şi funcţionarea părţilor componente şi anume: pompa
de apă, ventilatorul, radiatorul de răcire şi termostatul În capitolul
al treilea am enumerat norme specifice de protecţia muncii. 3 În

4
partea finală a lucrării am specificat bibliografia utilizată. Este
necesar ca periodic să se verifice starea accesoriilor din dotarea
maşinii, utilajului şi a instalaţiei respective, chiar dacă sunt situaţii
când unele dintre acestea sunt folosite mai rar. Activitatea de
întreţinere şi reparare a utilajelor este impusă de faptul că, pe
parcursul folosirii lor productive, acestea sunt supuse procesului de
uzură fizică şi morală. Ca urmare, a procesului de uzură fizică, are
loc un proces de pierdere treptată a valorii de întrebuinţare a
utilajului, şi în final o pierdere a capacităţii de satisfacere a nevoii
sociale pentru care a fost creat. Obţinerea unei durate de
funcţionare normale cât mai lungi se poate realiza prin încetinirea
procesului de uzare fizică a pieselor componente, aceasta
asigurându-se prin: exploatarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor
la sarcina normală (prin evitarea supraîncărcărilor), întreţinerea
corectă şi curăţirea zilnică, ungerea pieselor în mişcare, observarea
continuă a stării şi funcţionării lor, lucrul de bună calitate a
echipelor de întreţinere şi reparaţii şi executarea reparaţiilor la
timp, conform prescripţiilor întreprinderii constructoare.

5
 CAPITOLUL 1. DESTINAŢIE ŞI PĂRŢI COMPONENTE

1.1. Destinaţie, tipuri constructive

Instalaţia de răcire este destinată să asigure un regim termic

corespunzător unei bune funcţionări a motorului, cu randament
ridicat.
Temperatura din interiorul cilindrilor este 1800…2000°C, ceea
ce înrăutăţeşte ungerea, modifica proprietăţile mecanice ale
pieselor, reducând jocurile normale dintre piesele conjugate, şi
poate duce la urmări grave - griparea sau chiar deteriorarea lor.
Prin sistemul de răcire se elimină în mediul ambiant 20-30% din
căldura pieselor motorului, asigurând o temperatură optimă de
85… 90°C.
După natura fluidului, instalaţiile de răcire pot fi: cu aer şi cu
lichid.
Instalaţia cu lichid poate fi cu circulaţie naturală (prin
termosifon), care nu se mai utilizează la automobile, şi cu circulaţie
forţată (la presiune atmosferică sau presurizată la 0,5 1,1 bar peste
presiunea mediului ambiant).
Instalaţia presurizată este instalaţia în care lichidul circula sub
presiune într-un circuit închis şi nu vine în contact cu atmosfera
decât prin supapa vasului de expansiune.

1.2. Instalaţia de răcire cu aer

Se foloseşte la motoarele de motocicletă, la care aerul rece
pătrunde printre aripioarele cilindrului şi chiulasei (expuse deschis
în atmosferă), datorită vitezei de deplasare. La motoarele de
automobile, se foloseşte sistemul de răcire cu aer, prin intermediul
unui ventilator (turbină) care introduce aerul sub presiune printre
aripioarele cilindrilor şi chiulaselor, cu care sunt prevăzute.

6
 Ventilatorul are rolul de a trimite un curent puternic de aer
peste cilindri şi chiulasa. Debitul acestuia este de 4-5 ori mai mare
decât al ventilatorului de la sistemul de răcire cu lichid. Unele
motoare au ventilatoare cu palete cu pas variabil reglat automat
prin termostat, în funcţie de temperatură motorului.
Cilindrii şi chiulasa motorului răcit cu aer sunt prevăzuţi prin
construcţie cu aripioare turnate corp comun sau ataşate, care au rol
de a mări suprafaţa de răcire.
Avantajele sistemului de răcire cu aer sunt: încălzirea mai rapidă
a motorului la pornire, construcţia mai simplă a chiulasei şi a
blocului motor (fără cămaşă de apă), evitarea neajunsului creat de
depunerea de piatră, întreţinerea mai simplă, nu prezintă pericol de
îngheţ; uzuri mai mici ale cilindrilor, ca urmare a unei încălziri mai
rapide după pornire, cost mai redus.
Dezavantajele: imposibilitatea unui control precis al răcirii;
răcirea insuficienta a zonelor calde ca urmare a conductibilităţii
termice inferioare a aerului în comparaţie cu apă; zgomot puternic
al ventilatorului; la putere egală, motorul policilindric răcit cu aer
este mai lung din cauza aripioarelor de la cilindri şi prin urmare este
mai greu.
Datorită celor menţionate răcirea cu aer se aplica mai frecvent la
MAC grele, dat fiind că acestea lucrează mai bine la temperaturi
mai mari ale cilindrilor şi la MAS de cilindree mică.
În figură 1.1 se reprezintă instalaţia de răcire cu aer la motorul
unui autoturism. Aerul este trimis cu presiune la ventilatorul 1, în
mantaua 2, care-l conduce spre cilindrii 3 şi chiulasele 4 — printre
aripioarele lor, asigurând o răcire uniformă. Ventilatorul este
antrenat de o curea trapezoidală care transmite mişcarea şi la
generatorul de curent.

7
Fig1.1 Instalația de răcire cu aer a motorului de autoturism

1.3.Instalaţia de răcire cu lichid.

Datorită faptului că răcirea prin termosifon nu asigura o bună
răcire şi necesită un volum prea mare de apă, se foloseşte răcirea
forţată (cu pompa), cu circuit închis(presurizat) sau deschis .
Instalaţia presurizată permite folosirea unui radiator mai mic, iar
evaporarea lichidului este înlăturată prin folosirea vasului de
expansiune.
De altfel, circulaţia forţată, în general, asigura îmbunătăţirea
condiţiilor de funcţionare a motorului, datorită diferenţei mici de
temperatură (10—15°C) dintre apă ce intră şi cea care iese din
cămăşile de răcire ale motorului (30°C la răcirea cu termosifon).
Lichidul de răcire poate fi apă sau lichidul antigel (un amestec
proporţionat de apă distilată şi lichid antigel comercial care conţine
alcool şi glicerina) ce asigură funcţionarea pe timp rece la -40°C.
Instalaţia de răcire a motorului de autoturism cu lichid cu
circulaţie forţată şi presurizată permite ridicarea temperaturii de
fierbere la circa 100°C (fig 1.2)

8
 Fig.1.2.Instalaţia de răcire a motorului de
autoturism cu lichid şi circulaţie forţată

În instalaţia de răcire circuitul lichidului este următorul: lichidul

din jurul cămăşilor de răcire din blocul motor 1 de ridica în cămăşile
de răcire din chiulasa 2, evacuând căldura, apoi, prin termostatul 3,
este dirijat fie spre motor de către pompa de apă, când
temperatura este sub 70°C (supapa termostatului fiind închisă), fie
spre radiatorul 5, prin racordul 4, când temperatura trece de 70°C
(supapa termostatului fiind deschisă), pentru răcire de către
ventilatorul 8, montat pe arborele pompei de apă. Apoi, pompa 7
aspira lichidul din radiator prin racordul pompei 6 şi-l recircula prin
cămăşile de răcire din bloc şi chiulasa.
Preluarea variaţiei volumului lichidului datorate diferenţelor de
temperatura se face de către vasul de expansiune 10, prin racordul
9; buşonul cu supapa dubla 11 asigura comunicarea cu atmosfera.
Verificarea funcţionării normale a instalaţiei de răcire se face
prin bec de control la bord (roşu), care se stinge la temperatura
optimă, fie prin termometru, sesizată de traductorul 12, montat la
chiulasa motorului.
Instalaţia de răcire a motorului de autocamion este o instalaţie
de răcire cu lichid de circulaţie forţată, presurizată, având
următoarele circuite de răcire:
9
 - circuitul principal pentru răcirea uleiului, blocului motor şi
chiulasei;
- circuitul de completare-compensare a lichidului de răcire din
circuitul principal;
- circuitul secundar de răcire a apei prin încălzirea cabinei.
Circuitul principal. Circulaţia forţată a apei este realizată de către
pompa de apă 18. Antrenată de arborele cotit al motorului, prin
cureaua trapezoidală 19, pompa de apă aspira apa răcită din
bazinul inferior al radiatorului 22, prin conductă 17, o refulează
prin conductă 16 în răcitorul 14, răcind uleiul, şi o introduce prin
conductă 13 şi rampa de distribuţie a apei, intre cămăşile de
cilindri. Preluând căldura înmagazinată de cilindri, apa este împinsă
în chiulasa, de unde preia căldura calotelor camerelor de ardere, a
injectoarelor şi a ghidurilor de supapă şi, în stare fierbinte, iese din
chiulasa prin camera termostatului 4 şi, prin conductă 5, ajunge în
bazinul superior al radiatorului 22. Apoi, este împinsă prin spaţiile
înguste ale fagurelui radiatorului, unde este răcita de curentul de
aer provocat de ventilator. Apă rece se aduna în bazinul inferior, de
unde este absorbită iarăşi de pompă de apă.
La pornirea motorului rece, radiatorul 22 poate fi scurtcircuitat
cu ajutorul termostatului montat în cotul 4, până când apa din
motor ajunge la temperatura de 78°C. Deoarece termostatul se
deschide complet când apa atinge 91°C, în perioada de timp
limitată de creşterea temperaturii de la 78°C la 91°C, apa de răcire
este împinsă atât către răcitorul de ulei, cât şi spre radiator.
Circuitul de drenaj şi compensare este aşezat deasupra
motorului şi cuprinde: rezervorul de completare-condensare 7 cu
două conducte, una de legătura cu bazinul inferior şi alta de
legătura cu pompa de apă; îndeplineşte următoarele funcţii:
- colectează aburul din circuitul de apă, deoarece bulele de
abur pot provoca supraîncălziri locale ale blocului carter şi
chiulaselor, supraîncălziri care în final, pot provoca fisurarea
acestor piese;
- compensează lipsa de lichid în cazul inclinării motorului;

10
 - fiind aşezat deasupra radiatorului, nu permite ca presiunea
apei, în coloana de aspiraţie, să scadă sub valoarea limita la care se
pot produce vapori.
Circuitul secundar se realizează astfel: apă fierbinte este împinsă
din conductă 24 în radiatorul 1 pentru încălzirea cabinei şi, după
cedarea căldurii aerului, este împinsă prin conductă 3 la pompa de
apă.
Scoaterea din circuit a întregii instalaţii de încălzire a cabinei se
face cu ajutorul întrerupătorului 6, iar reglarea încălzirii cabinei se
face prin manevrarea ventilului de încălzire 25.

11
 CAPITOLUL 2. CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA
PĂRŢILOR COMPONENTE

2.1. Pompă de apă

Pompă de apă, folosită la instalaţia de răcire a motoarelor de
automobil, asigura o presiune de 25 bar şi este de tip centrifugal
(fig. 2.1). Prin cureaua trapezoidală 8, mişcarea se transmite la fulia
de antrenare 6, montată pe arborele de antrenare 1 prin
intermediul rulmenţilor 7, etanşaţi prin garnitura împotriva
scurgerii unsorii; la capătul posterior al arborelui este montată
turbină (rotorul) 2, în corpul pompei 4.

Fig. 2.1. Pompă de apă şi ventilatorul

La antrenarea fuliei, deci şi a arborelui, este acţionată turbina,

care aspira apa din bazinul inferior al radiatorului prin racordul de
alimentare 5, şi o trimite în camera turbinei 3, de unde o refulează
în cămăşile de răcire din blocul motor (la

12
unele motoare şi la rampa de distribuţie şi la răcitorul de ulei)
2.2. Ventilatorul
Ventilatorul are rolul de a asigura mărirea volumului de aer
pentru răcirea apei din radiator. El este format din paletele 9, în
număr de 4-6 bucăţi, cu lungimea şi înclinaţia specifică tipului de
motor (35-45°), fixate pe fulia 6, prin intermediul şuruburilor 10;
aceasta este antrenată de la fulia motorului prin cureaua
trapezoidală 8, transmiţând mişcarea prin acelaşi ax 1 şi la pompa
de apă. Paletele ventilatorului pot fi din tabla de oţel sau material
plastic.
În timpul funcţionarii motorului, ventilatorul aspira aer rece din
atmosfera şi-l trece cu presiune printre celulele radiatorului, răcind
lichidul.
La unele motoare, ventilatorul este montat separat de pompă, şi
anume pe fulia arborelui cotit.
Unele motoare moderne au asigurată funcţionarea
ventilatorului cu intermitentă, în funcţie de temperatura lichidului.
Comanda cuplării şi decuplării ventilatorului se face automat prin
cuplaj electromagnetic sau pneumatic, de către o supapă
termostatică.

2.3. Radiatorul de răcire

Radiatorul dispersează apa supraîncălzită venită de la motor, în
fâşii subţiri, pentru a putea fi răcite de către aerul trimis de
ventilator.
Este format din două bazine - unul superior, de legătura cu
chiulasa pentru aducţiunea apei, şi altul inferior, de colectare a apei
răcite şi care este aspirata de către pompa printr-un racord. Între
bazine este lipit miezul (corpul de răcire) de tip cu ţevi sau fagure,
prin care apa caldă este dispersată în fâşii. Bazinul superior este
prevăzut cu buşon de supapa de comunicare cu atmosfera, montat
la gura de alimentare, şi un racord de comunicare cu vasul de

13
expansiune. Se confecţionează din tabla de alamă sau oţel de 0.4-
0.5 mm.
Fixarea radiatorului în faţa motorului se face pe cadru, prin
intermediul unor suporturi cu tampoane de cauciuc.
Radiatoarele au orificiul de umplere prevăzut cu un buşon (fig.
2.2), care, printr-o închidere etanşă, separa interiorul instalaţiei de
răcire de atmosferă. Buşonul este prevăzut cu o supapă de
suprapresiune 1 (o membrană elastică), sub care se găseşte,
montată prin intermediul unei rondele şi al unui nit 2, supapa de
depresiune 3 (o garnitură de cauciuc). Supapa este fixată pe scaunul
5, prin intermediul arcului 4.

Fig.2.2 Buşonul radiatorului

În cazul formării de vapori în instalaţia de răcire şi creşterii

presiunii până la 1,281,38 bar, acţiunea sa asupra supapei duce la
comprimarea arcului 4, permiţând vaporilor să treacă prin conductă
6 în atmosferă (fig. 2.2, a).
Când motorul se opreşte, temperatura lichidului scade, ceea
ce duce la formarea unei depresiuni în interiorul instalaţiei. Aceasta
depresiune acţionează asupra membranei elastice 1, pe care o
deformează, depărtând-o astfel de garnitură de cauciuc 3, care
deschide găurile prin care aerul pătrunde în interiorul instalaţiei
(fig. 2.2. b). La instalaţia presurizată, buşonul nu are supapa,
aceasta găsindu-se în capacul vasului de expansiune.
La unele motoare, radiatorul este prevăzut cu însă pentru
accelerarea încălzirii instalaţiei pe timp rece.

14
 2.4. Termostatul
Termostatul reglează automat regimul termic al motorului
prin dirijarea lichidului spre radiator sau spre pompa, în funcţie de
temperatură( fig. 2.3).

Fig.2.3. Părţile componente şi funcţionarea

termostatului
Când apa motorului este sub 71°C, supapa mare 2, din corpul 1
este închisă de arcul 3 de către lichidul sau pasta uşor volatila a
burdufului (capsulei) 8, iar supapa mică 4 este deschisă, astfel ca
apa caldă colectata de ţeava instalaţiei intra prin racordul 5 şi este
dirijată spre pompa prin racordul 7. Dacă apa depăşeşte
temperatura de 71°C, începe să se deschidă supapa mare 2 şi se
închide supapa mică 4, dirijând parţial apa spre radiator pentru
răcire şi parţial spre pompa, astfel încât la 85°C supapa mare este
deschisă complet şi circuitul se face numai spre radiator, prin
racordul 6.

15
CAPITOLUL 3 ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

3.1.ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Intreţinerea acestei instalaţii cuprinde operaţii de control,
verificare, ungere, reglare şi curăţirc, după cum urmează:
verificarea etanşeităţii organelor componente ale instalaţiei;
controlul nivelului lichidului din radiator (vasul de
expansiune) zilnic, care se completează cu apă curată sau
lichid antigel. în timp ce motorul funcţionează;
ungerea rulmenţilor pompei de apă (dacă nu sunt capsulaţi),
cu unsoare consistentă, la 10 000 km;
verificarea întinderii curelei de ventilator, la 10 000-15 000
km, care nu trebuie să facă o săgeată mai mare de 15-20 mm
la o apăsare cu o forţă de 30-40 N la mijlocul distanţei dintre
cele două fulii. în caz că e mai ma-
re se reglează, prin modificarea poziţiei generatorului de
curent, după slăbirea piuliţelor de fixare.
După reglare, se strâng din nou piuliţele; o întindere insuficientă
a curelei ducc la răcirea insuficientă, iar o curea prea întinsă
duce la uzarea rulmenţilor pompei de apă şi a generatorului de
curent.
spălarea cu jet de apă a radiatorului pentru îndepărtarea
impurităţilor, la 10 000 km;
spălarea răcitorului de ulei cu jet de apă, la 60 000 km sau
anual;
controlul punctului de congelare a lichidului de răcire cu
ajutorul ter- modensimetrului, anual;
înlocuirea lichidului antigel, o dată la doi ani, folosind pâlnia
specială şi sistemul de aerisire a instalaţiei;
înlocuirea termostatului, la 60 000 km;

16
 Curăţirea depunerilor de piatră din instalaţie, care reduce
capacitatea de răcire; piatra se depune, sub formă de crustă
calcaroasă pe pereţii organelor, provenită din săruri, în urma
evaporării apei, mai ales când se fac completări ale nivelului cu
apă dură. Operaţia se execută anual.
Dizolvarea pietrei depuse se face pe cale chimică cu soluţii
acide, pentru blocurile de aluminiu, sau bazice, pentru cele din
fontă.
Se utilizează cel mai adesea soluţia bazică formată din: 10%
carbonat de sodiu (sodă de rufe), 5% petrol lampant şi restul apă.
Soluţia acidă cea mai folosită este compusă din 10% acid clorhidric
si restul apă.

In funcţie de blocul motor, se umple instalaţia cu una din

aceste soluţii, punându-se motorul în funcţiune circa 10 min se
opreşte şi se lasă astfel 8-10 h; se pune din nou motorul în
funcţiune circa 5 min şi apoi se goleşte instalaţia; urmează o
spălare cu apă curată, cu motorul în funcţiune 3-5 min după care
se goleşte şi se umple cu apă curată, pentru funcţionarea normală
a motorului.

Pentru evitarea depunerilor de piatră a cărei curăţire necesită

o operaţie complicată, se recomandă utilizarea şi completarea
nivelului de apă evaporată, cu apă care are duritatea scăzută sau
utilizând metode de reducere cu permutit (nisip fin care conţine
sodiu): acesta intră în reacţie cu sărurile de calciu şi magneziu pe
care le dizolvă.

17
3.2 DEFECTELE ÎN EXPLOATARE ALE INSTALAŢIE DE
RĂCIRE
In general, defecţiunile instalaţiei duc la supraîncălzirea sau la
încălzirea insuficientă a motorului.
Supraîncălzirea are drept cauze: pierderi de apă, slăbirea sau
ruperea curelei de ventilator, termostatul defect sau blocat,
funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă şi a
ventilatorului, înfundarea sau spargerea radiatorului, depunerile
de piatră.
- Pierderile de apă în exterior pot avea loc pe la racorduri,
radiator, pompa de apă, buşoane, care se observă prin
scurgeri în timpul cât motorul nu este în funcţiune; pierderile
interioare au loc datorită spargerii garniturilor de chiulasă
sau inelelor de cauciuc de la cilindri, deformării suprafeţelor
de etanşare dintre bloc şi chiulasă, strângerii insuficiente a
şuruburilor de chiulasă. Se constată prin formarea de bule de
aer în bazinul superior al radiatorului la turaţie ridicată sau a
picăturilor de apă gălbui de pe tija de ulei.
Remedierea constă în strângerea colierelor, înlocuirea
racordurilor defecte, înlocuirea garniturii de chiulasă sau inelelor
cilindrilor, strângerea şuruburilor de chiulasă în ordinea indicată
(de la mijloc spre exterior), rectificarea suprafeţelor de îmbinare a
chiulasei sau blocului motor.
Cureaua insuficient strânsă se remediază prin slăbirea piuliţelor
generatorului şi modificarea poziţiei, până la întinderea corectă;
apoi se strâng piuliţele; dacă este ruptă, cureaua se înlocuieşte.
Termostatul defect sau blocat se datoreşte deteriorării burdufului
sau capsulei, scurgerii lichidului sau pastei din interior, ceea ce
poate bloca supapa în poziţia închisă.
Constatarea se face prin controlul radiatorului, care, dacă
este rece în timp ce carcasa termostatului şi motorul sunt încinse,
18
iar la accelerarea motorului nu se observă nici o unduire în
radiator.
Remedierea se realizează prin înlocuirea termostatului.
Funcţionarea necorespunzătoare a pompei de apă se datoreşte
ruperii penei de fixare a rotorului (turbinei) sau depresării ei de pe
arbore, iar uneori din cauza îngheţării apei, ruperii paletelor
rotorului. Defecţiunea se depistează prin observarea unei unduiri
slabe în bazinul superior a! radiatorului, la accelerarea motorului.
Remedierea se execută prin înlocuirea penei rupte sau
asigurarea unei presări corespunzătoare; în cazul ruperii paletelor
turbinei, se înlocuieşte complet rotorul pompei în ateliere.
La ventilator se pot deforma sau rupe paletele.
Dacă paletele ventilatorului sunt deformate se îndreaptă, iar
când sunt rupte, s înlocuieşte ventilatorul. După reparare, se face
obligatoriu echilibrarea ventilatorului pentru evitarea uzării
premature a rulmenţilor.
In unele cazuri, ruperea paletelor ventilatorului poate duce la
spargerea radiatorului, ceea ce impune o reparare mai amplă în
atelier.
Infundarea radiatorului se datoreşte impurităţilor sau ruginii.
Se remediază prin desfundarea chimică sau mecanică cu ajutorul
unor tije. prin deplasarea longitudinală în interiorul ţevilor, apoi se
suflă cu aer comprimat. Desfundarea se poate face şi cu jet de apă
sub presiune.
Radiatorul cu spărturi mici se remediază prin izolarea ţevilor din
porţiunea respectivă sau lipirea moale sau cu soluţii speciale;
uneori izolarea se face chiar prin lipiri provizorii cu săpun. Dacă
spărtura este mare, radiatorul trebuie înlocuit.
Depunerile de piatră se curăţă cu soluţii chimice acide sau bazice,
după cum s-a arătat la întreţinerea instalaţiei.

19
Încălzirea insuficientă a motorului este cauzată de blocarea
supapei termo- statului în poziţie deschisă, când apa trece spre
radiator, nepermiţând încălzirea rapidă a motorului.
Remedierea constă în înlocuirea termostatului.
Defectarea indicatorului de temperatură (bec roşu de control sau
termometru) presupune controlarea traductorului sau
indicatorului de la bord, aparatul defect se înlocuieşte. La fel şi
pentru instalaţia de semnalizarea avariilor.

3.3 REPARAREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

Cele mai importante dcfecţiuni au loc la pompa de apă. ventilator,

radiator şi termostat, după cum urmază:
Pompa de apă se demontează de pe motor, desfăcând colierele,
racordurile şi cureaua ventilatorului se dezasamblează, apoi se
constată defectele şi se repară îndeosebi corpul şi arborele;
 fisurile sau rupturile se repară prin sudură şi ajustare sau prin
lipire cu răşini epoxidice. După reparare, se face proba
hidraulică la 3-4 bar;
 suprafaţa deformată se recondiţionează prin rectificare plană,
admiţându-se o abatere de 0,05 mm;
 filetele uzate, inclusiv cel pentru gresor, se refac prin
încărcarea cu sudură, găurire şi refiletare la cota nominală,
sau se refiletează la cotă majorată;
 rulmenţii uzaţi se înlocuiesc;
 arborele încovoiat se îndreaptă la rece cu ajutorul presei;
abaterea maximă este de 0,05 mm;
 arborele uzat se rectifică, se cromează şi se rectifică rotund la
cota nominală;
 canalul de pană lărgit se încarcă cu sudură şi se frezează un
altul decalat la 180°, sau se rectifică şi se înlocuieşte pana;

20
 Fisurile sau rupturile paletelor rotorului se încarcă prin sudură şi
se rectifică; dacă sunt rupte mai mult de două palete sau ruptura
este prea gravă, se înlocuieşte întreg rotorul.
Locaşul pentru axul pompei de apă uzat se recondiţionează prin
bucşare după alezare. după care se face rectificarea la cotă
nominală; după reparare, se controlează abaterea rotorului în
locaşul din corpul pompei, jocul axial al rotorului (admis 0.08 mm),
apoi se asamblează componentele. Ca primă probă, rotorul
trebuie să se învârte uşor cu mâna. Se probează apoi pe standul de
probă. Ventilatorul poate prezenta ca defecţiuni:
 deformarea paletelor; se repară prin îndreptare liberă sau
folosind un dispozitiv special;
 fisurarea sau ruperea paletelor; se impune înlocuirea lor;
 slăbirea paletelor în locurile de îmbinare; se sudează sau se
nituiesc;
 deformarea orificiilor şuruburilor de fixare pe fulie; se încarcă
cu sudură şi se găuresc la cota nominală.
Radiatorul se curăţă mai întâi cu jet de apă şi aer comprimat,
apoi se fierbe în soluţie cu sodă caustică 10% pentru
îndepărtarea pietrei şi impurităţilor depuse, după care se
supune controlului în baia de apă, introducând în interior aer
comprimat sub presiunea de 1,5 bar; se constată defecţiuni, ca:
dezlipirea bazinelor de miez, spargerea corpului (miezului) sau
ţevilor; remedierea se face prin lipirea cu aliaje moi.
Dacă numărul ţevilor sparte este sub 5%, atunci se izolează.
După lipire, radiatorul se supune din nou probei de etanşare.
Termostatul se controlează funcţional într-o baie de apă
încălzită progresiv, urmărind, în acelaşi timp, cu un termometru, ca
începerea deschiderii supapei să se facă la 70°C, iar la 85...90°C să
fie complet deschisă. Sub 70°C, supapa trebuie să se închidă.
Răcitorul de ulei poate avea ţevile sparte sau supapa defectă.

21
Ţevile sparte se lipesc, iar supapa se reglează; când nu este etanşă
pe scaun, se rodează cu pastă. Apoi, se face proba de etanşare a
răcitorului ca şi la radiator. În atelierul de reparat radiatoare,
pardoseala va fi din ciment, peste care se aşază grătare de lemn.
De asemenea, vor exista instalaţii de probe cu apă, cu scurgerea la
canalizare.

22
 CAPITOLUL 4 NORME SPECIFICE DE PROTECŢIA
MUNCII
De cele mai multe ori, accidentele au loc datorită faptului că
muncitorii nu au cunoştinţa necesară în ceea ce priveşte folosirea
sculelor şi utilajelor. O cauză a accidentelor o constituie de
asemenea, lipsa de atenţie faţă de îndeplinirea instrucţiunilor de
tehnica securităţii şi a regulamentului de ordine interioară, atât în
producţie cât şi în atelierele şcolare.
Tehnica securităţii muncii are ca sarcină prevenirea
accidentelor şi, realizarea condiţiilor care să asigure securitatea
completă a muncii personalului şi a productivităţii maxime.
Măsurile de tehnică a securităţii muncii:
- îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie ajustată pe
corp
- controlul periodic al stării utilajelor şi uneltelor
- cozile şi mânerele uneltelor de mână trebuie să fie
din lemn de esenţă tare fiind bine fixate
- folosirea cheilor cu fisuri este interzisă
- toate maşinile, uneltele, carcasele metalice vor fi
legate la nul
- spaţiile în care se efectuează lucrările de reglare a
automobilului cu motorul pornit trebuie să fie ventilate şi
prevăzute cu conducte de captare a gazelor
- respectarea curăţeniei şi ordinii la locul de muncă
- înaintea demontării automobilului trebuie să fie
golit de combustibil şi lubrifianţi iar depozitarea să se facă
într-un spaţiu special
Măsuri de prevenire a incendiilor în timpul lucrului la
autovehicule (P.S.I.).
Cauzele incendiilor pot fi foarte diferite. Discurile industriale
combustibile, cârpe îmbibate cu ulei, bumbacul de şters, hârtia şi
alte materiale folosite pentru curăţarea materialelor se pot aprinde
uşor de la scântei când cel care foloseşte focul nu este atent.

23
 Principalele măsuri de prevenire a incendiilor constă în
păstrarea curată şi în ordine a locului de muncă, precum şi
manipularea atentă a focului, aparatelor de încălzire şi a diferitelor
substanţe uşor inflamabile. Se vor îndepărta cât mai des de la
locurile de muncă deşeurile, în special cele combustibile
depozitându-le în locuri special amenajate.
După terminarea lucrului trebuie să se facă ordine perfectă la
toate locurile de muncă. Materialele de şters, cârpele, bumbacul
îmbibate cu ulei trebuie aşezate în lăzi speciale. Vasele cu lichidele
uşor inflamabile, precum şi buteliile cu gaze trebuie duse la locuri
de depozitare permanent. Trebuie deconectate toate aparatele
electrice şi toate corpurile de iluminat cu excepţia lămpilor de
veghe.
Cel mai simplu utilaj şi inventar împotriva incendiilor care
trebuie să existe în întreprinderi constă în robinetul de incendiu,
pompe, extinctoare, lăzi cu nisip şi lopeţi, saci cu nisip.
Utilajul şi inventarul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie
întotdeauna în bună stare şi gata pentru utilizare. Robinetele de
incendiu se montează pe ramificaţii de la conductă de apă şi sunt
prevăzute cu racorduri speciale pentru furtunurile de incendiu.
Extinctoarele se folosesc pentru stingerea micilor focare de
incendiu. Ele intră repede în funcţionare aruncând spumă sau
prafuri extinctoare. Extinctoarele cu spumă sunt eficace în special la
stingerea ţiţeiului, petrolului lampant, benzinelor.
Extinctoarele cu praf se folosesc exclusiv pentru stingerea
focului la instalaţiile electrice.

24
 BIBLIOGRAFIE:

1. Gh. Fratila – “Automobile – cunoaştere, întreţinere şi

reparare”
2. Nicolae patrascu – Motoare tractoare
3. Sterian Samoila – “Instalaţii şi echipamente auto”
4. Manual de reparaţii I.A.T.S.A. Piteşti

25
26