Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

Costache Negruzzi a fost poet, prozator, dramaturg, traducător, prozator, om

politic și a fost autorul primei nuvele istorice din cadrul literaturii române. Opera literara
„Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi a fost publicată în anul 1840, este o
nuvelă istorică.
Surse de inspirație pentru Costache Negruzzi au fost atât „Letopisețul” lui Miron
Costin, cât și cronica lui Grigore Ureche „Letopisețul Țării Moldovei”. Totuși, există o
modificare a surselor realizată de autor, pentru a crea o imagine plauzibilă și
semnificativă a Evului Mediu românesc, într-o manieră romantică.
Nuvela este o specie a genului epic, în proză, cu un singur fir narativ, care
prezintă un conflict puternic, redat în manieră obiectivă, între personaje bine conturate.
Caracterul istoric este conferit de sursa de inspirație, prin evocarea unor date, locuri,
personalități cu existență reală, pe care însă autorul le transpune într-un context care
evidențiază propria sa viziune asupra lor.
Opera literară “Alexandru Lăpușneanul” se încadrează în pașoptism.
Pașoptismul este un curent literar, care s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea și care are în
centrul său revoluția de la 1848.
O trasatură a pașoptismului identificată în nuvelă este alegerea istoriei ca
sursă de inspirație, ca în cazul acestei opere, unde sursa de inspirație a autorului a fost
în principiu cronica lui Grigore Ureche „Letopisețul Țării Moldovei”.
O altă trăsătură a pașoptismului identificată în nuvelă este că în operă sunt
prezente elemente romantice cum ar fi imaginea ospățului transformat în măcel,
piramida făcută din capetele celor 47 de boieri omorati, otravirea lui Lăpușneanul și
moartea sa în chinuri groaznice.
Tema nuvelei “Alexandru Lăpușneanul” ilustrează evocarea unui moment
zbuciumat din istoria Moldovei în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanul.
O scena relevantă pentru temă este atunci când Moțoc, fiind impresionat de
mânia lui Lăpușneanu îi cade la picioare și îi cere iertare acestuia și îl roagă să intre în
Moldova fără armata străină deoarece va fi sprijinit de boieri și de popor. Poporul cere
într-un ca Moțoc să fie ucis. Alexandru Lăpușneanul îl aruncă pe Moțoc mulțimii, care
omorând-ul pe Moțoc se razbună pentru suferințele îndurate.
O altă scenă relevantă pentru temă este atunci când Moțoc, fiind impresionat
de mânia lui Lăpușneanu îi cade la picioare și îi cere iertare acestuia și îl roagă să intre
în Moldova fără armata străină deoarece va fi sprijinit de boieri și de popor.
Un prim element de structură al operei este titlul, care este format dintr-un
substantiv propriu și anticipă caracterul istoric al scrierii lui Negruzzi. Astfel, titlul

1
reprezintă numele unui domnitor al Moldovei, reperabil în cronici şi documente istorice,
devenit personaj principal al nuvelei. De asemenea, titlul evidenţiază încă de la început
faptul că Lăpușneanu este personajul care influenţează destinele celorlalte personaje.
Un al doilea element de structură al operei este perspectiva narativă, care
este obiectivă, iar narațiunea la persoana a III-a amintește de relatarea cronicarilor.
Naratorul omniscient, omniprezent, sobru, detașat intervine prin epitetele de
caracterizare, prin care precizează ipostazele personajului („vodă“, „domnul“, „tiranul“,
„bolnavul“).
Un al treilea element de structură al operei este construcția subiectului,
care începe prin capitolul I, care cuprinde expoziţiunea - întoarcerea lui Alexandru
Lăpuşneanul la tronul Moldovei, în 1564, în fruntea unei armate turceşti şi întâlnirea cu
solia formată din cei patru boieri trimişi de Tomşa: Veveriţă, Motoc, Spancioc, Stroici .
Intriga cuprinde hotărârea domnitorului de a-şi relua tronul şi dorinţa sa de
răzbunare faţă de boierii trădători.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde capitolul al II-lea, care corespunde, ca moment al
subiectului, desfăşurării acţiunii şi cuprinde o serie de evenimente declanşate la
reluarea tronului de către Alexandru Lăpuşneanul: fuga lui Tomşa în Muntenia,
incendierea cetăţilor, desfiinţarea armatei pământene, confiscarea averilor boiereşti,
uciderea unor boieri, intervenţia doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta cu
omorurile şi promisiunea pe care acesta i-o face.
Punctul culminant cuprinde capitolul al III-lea, care conţine mai multe scene:
participarea şi discursul domnitorului la slujba duminicală de la mitropolie, ospăţul de la
palat şi uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Motoc de mulţimea revoltată şi „leacul
de frică" pentru doamna Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant.
Deznodământul cuprinde capitolul al IV-lea, este înfăţişată moartea tiranului prin
otrăvire. După patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpuşneanul se retrage în cetatea
Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii. Deoarece
când îşi revine ameninţă să-i ucidă pe toţi (inclusiv pe propriul fiu, urmaşul la tron),
doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi. Cruzimea actelor sale este
motivată psihologic prin dorinţa de răzbunare pentru trădarea boierilor în prima domnie.
În concluzie, opera “Alexandru Lăpuşneanul” este o nuvelă istorică, de factură
romantică întrucât se concentrează pe o temă de inspiraţie istorică, Evul Mediu
românesc, urmărind un personaj excepţional, ce acţionează în situaţii excepţionale,
ghidat de dorinţa arzătoare de răzbunare declanşată de conflictul politic pentru putere.