INFECŢIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE

Clasificarea infecţiilor:

 Din punct de vedere evolutiv:

 Acute
 Cronice
 După întindere:
 Limitate (abces, furuncul, hidrosadenită)
 Difuze – regionale (celulită, flegmon, fasceită necrozantă)
 Generalizate (septicemie, septicopioemie)
 După profunzime:
 Superficiale – deasupra aponevrozei
 Profunde
 După numărul germenilor implicaţi
 Monomicrobiene
 Polimicrobiene

 Din punct de vedere etiologic

 Infecţii specifice: TBC, actinomicoză
 Infecţii nespecifice

 În raport cu evoluţia
 Infecţii autolimitate (bolnavul se vindecă şi în absenţa tratamentului)
 Infecţii severe (rezultatul tratamentului depinde de precocitatea şi corectitudinea lui)
 Infecţii fulminante (prognostic rezervat chiar şi după tratament corect condus)

 După modul de contaminare

 Primitive (invazie locală netraumatică – pe cale hematogenă sau limfatică)
 Secundare (după intervenţii chirurgicale sau traumatisme – plăgi, escoriaţii)

Infecţiile chirurgicale postoperatorii (SSI – Surgical Site Infection)

Def. – infecţiile ce apar în primele 30 zile postoperator:
 Superficiale postincizionale (interesează numai tegumentul, ţesutul subcutanat)
 Profunde postincizionale (interesează planurile profunde)
 Infecţii chirurgicale postoperatorii interesând o regiune sau un spaţiu anatomic
 Infecţii chirurgicale interesând multiple regiuni anatomice sau organe
 Clasificarea infecţiilor chirurgicale

 Acute – localizate
o abcesul cald
o flegmonul
o furunculul
o hidrosadenita
o limfadenita
o erizipelul
o celulita acută
o gangrena gazoasă
o tetanosul
- generalizate
o bacteriemia
o septicemia
o septicopioemia
 Cronice – formele chirurgicale de TBC, lues, micoze, actinomicoza

CELULITA ACUTĂ

DEF. – infecţie invazivă, difuză a ţesutului celular subcutanat, caracterizată clinic prin
hiperemie, edem, durere, fără necroză sau supuraţie.
 În lipsa tratamentului poate să conducă la abces.
 Etiologie: frecvent Streptococul β-hemolitic de grup A – Streptoccocus pyogenes
 Poarta de intrare: mici eroziuni, înţepături sau muşcături
 Factori de risc: pacienţi diabetici, imunodeprimaţi, insuficienţă circulatorie periferică,
tratament cortizonic prelungit, obezitate

Clinic:
 Durere spontană şi la palpare
 Hiperemie locală
 Edem
 ± limfangită şi adenopatie locoregională
 General: febră – 38-39°C, frisoane, transpiraţii

Tratament general:
 Antibioterapie - orală (Augmentin, Eritromicină)
- parenterală (Penicilina + Gentamicină)
 Antiinflamatorii
Tratament local:
 Pungă cu gheaţă
 Prisnitz cu Rivanol

! Tratamentul chirurgical este contraindicat în celulita simplă

ABCESUL CALD

DEFINIŢIE: colecţie purulentă acută, dezvoltată într-o cavitate neoformată, formată din
detritusuri celulare, germeni şi leucocite

Abcesul are 2 componente:

 Cavitatea, delimitată de un perete
 Conţinutul , reprezentat de puroi, care poate fi:

o Gălbui, gros, cremos , fără miros – în infecţiile stafilococice

o Fluid, sero-purulent – în infecţiile streptococice
o Albicios, fluid, cu miros de varză acră – în nfecţile cu E. Coli
o Cenuşiu murdar, fetid, cu gaze – în infecţiile cu anaerobi

Clasificare:
 Superficiale → accesibile examenului clinic
 Profunde → organele interne
În raport cu topografia:

 Mamare, perianale, pilonidale

Cauze:
 Germeni piogeni (singuri sau în asociaţie):
o Stafilococ
o Streptococ
o Pneumococ
o E. Coli
o Anaerobi

Clinic:

 Semne generale:
o Febră (39 ºC – 40 ºC)
o Frison
o Curbatură
o Anorexie
 o Insomnie
o Astenie fizică şi psihică
 Semne locale:
o Semnele inflamaţiei
o Faza supurativă (24-72 h de la debut) : tensiune dureroasă şi fluctuenţa semnifică
colectarea puroiului
 Abcesele profunde evoluează cu semne generale + semne din partea organului afectat
 Paraclinic: leucocitoză cu neutrofilie, VSH crescut
 În abcesele profunde – investigaţii imagistice suplimentare: echografie, CT, RMN,
radiografie clasică

Tratament:

 Local:
o Perioada inflamatorie (primele 24 h) → revulsie locală
o La abcedare – strict chirurgical:
o Incizie
o Debridare
o Toaletare cu substanţe antiseptice
o Drenaj
o Pansamente sistematice

 General:
o Analgetice + sedative
o Antibiotice
o Susţinerea stării generale (dacă este cazul)

 Pentru abcesele profunde – drenaj percutanat sub ghidaj echografic sau tomografic

FLEGMONUL

DEFINIŢIE: inflamaţia acută a ţesuturilor celulare subcutanate caracterizată prin necroza

ţesuturilor atinse şi tendinţa la difuziune.
Frecvent în zone bogate în ţesut adipos
Etiologie: streptococul, cel mai frecvent (piogen, viridans sau faecalis), stafilococul auriu dar şi
alţi coci, unii anaerobi sau chiar asocieri ale acestor germeni.
Poarta de intrare: escoriaţii, plăgi punctiforme sau contuze, injecţii, înţepături de insecte.

Factorii favorizanţi:
 tare organice ca diabetul, insuficienţa renală, insuficienţa cardiacă, neoplazii, obezitatea
  etilismul
 nerespectarea regulilor de asepsie şi antisepsie

Clinic:
 Faza de invazie (1-2 zile): semne generale dominante (febră, frisoane, anorexie), local:
edem, hiperemie, placarde livide
 Faza inflamatorie (2-4 zile): stare generală alterată, local – dureri intense cu caracter
pulsatil, zone fluctuente, flictene sero-sanghinolente, începe necroza tisulară şi formarea
puroiului
 Faza de necroză (5-6 zile): proces supurativ extensiv cu necroza pielii şi eliminarea de
secreţii fetide, poate invada musculatura, tendoanele, pereţii vaselor; fără tratament
conduce la şoc toxico-septic
 Faza de reparaţie (sub tratament): eliminarea de sfaceluri, cicatrizare lentă şi vicioasă

Tratament:

 PROFILACTIC:
o Tratament corect al plăgilor
o Respectarea asepsiei şi antisepsiei

 MEDICAL:
1. Local:
o Pansamente revulsive
o Imobilizare
2. General:
o Antibioterapie
o Susţinerea stării generale
o Vaccinare nespecifică

 CHIRURGICAL:
o Incizii largi
o Debridare
o Excizie sfaceluri
o Lavaj abundent cu soluţii antiseptice
o Drenaj

Evoluţie:
 supraacută, spre agravare şi chiar deces
 vindecare lentă cu cicatrizări vicioase

Complicaţii:
 Locale: necroza ţesuturilor, hemoragii
 Regionale: artrite, osteite, pleurezii
 Generale: metastazări septice pulmonare/cardiace, şoc toxico-septic, septicemii
Forme anatomo-clinice:
a) Flegmon fesier
b) Flegmon ischio-rectal
c) Flegmon perinefretic
d) Flegmon retroperitoneal
e) Flegmon al planşeului buccal

FURUNCULUL

DEFINIŢIE: Infecţie cutanată circumscrisă, necrozantă a foliculului pilo-sebaceu

Localizări frecvente: regiunea fesieră, anogenitală, axilă, membre, faţă

Cauze:
1. Determinante: Stafilococ auriu
2. Favorizante:
o Igienă precară
o Iritaţia pielii
o Acneea
o Diabet
o Alcoolism
o Surmenaj
o Denutriţie

Evoluţie:

 Iniţial (24-48 h):

o Tumefacţie roşietică pruriginoasă, centrată de un fir de păr
o Pustula subepidermică

 După 3-4 zile pustula difuzează profund → cuprinde:

o glanda sebacee
o foliculul pilos
  Pustula se deschide → bourbion (zonă de necroză profundă) → se elimină în 2-3 zile
→ crater → cicatrizare

 Tot ciclul → 10-12 zile

Clinic:

 Semne generale:
o Febră 38-39 ºC
o Frisoane
o Cefalee + anorexie

 Semne locale:
o Durere (arsură)
o Prurit
o Tumefacţie → pustulă epidermică → crater (prin eliminarea burbionului)

 Semne regionale:
o limfangită
o adenită

Tratament:
 Tratamentul etiologic – antibioterapie antistafilococică (oxacilină, cloxacilină,
eritromicină, cefalosporine)
 Tratamentul chirurgical – incizie cu evacuarea completă a burbionului
 Pansamente umede cu soluţii antiseptice, meşaj
 Furunculul feţei - singurul care se tratează conservator
 Furunculul antracoid – incizie largă, în cruce

Forme anatomo-clinice:
 Furunculoza → apariţia concomitentă sau succesivă a mai multor furuncule în aceeaşi
zonă sau în zone diferite, în stadii diferite de evoluţie.

 Furunculul antracoid (carbuncul):

o Infecţie profundă, necrozantă, care afectează un grup de foliculi pilosebacei adiacenţi şi
care drenează la suprafaţă prin mai multe puncte
o Clinic:
 Stare generală alterată
 Local: tumefacţie (placard), pustule, cratere multiple, ulceraţie centrală, cicatrice vicioasă

HIDROSADENITA

DEFINIŢIE: infecţie stafilococică a glandelor sudoripare, cel mai frecvent axilare

Alte localizări: perianale, perineale şi periareolare

Caracteristici:
 Infecţie mai profundă → în derm
 Nu este centrată de fir de păr
 Nu conţine leziune necrozantă (burbionul)

Clinic:
 Debut: tumefacţie dermică, roşie, dureroasă, dură
 Stare:
o Fistulizare
o Impotenţă funcţională
o Tendinţă la recidivă

Tratament:
 Iniţial (24 h) – revulsie locală
 Chirurgical: incizie, toaletă, meşaj, pansament

ERIZIPELUL

Din gr. Erusipelas (erusi – roşu, pelas – piele)

Boală infecto-contagioasă produsă de streptococul beta-hemolitic (grup A), manifestată clinic
printr-o dermită

Cauze:
 Determinante → streptococ beta-hemolitic

 Favorizante:
o Escoriaţii tegumentare
o Plăgi:
o Accidentale
o Chirurgicale
o Diabet
o Imunitate scăzută

Clinic:
 Incubaţia 3-5 zile → prodroame: cefalee, greţuri, astenie

 Debut – brusc, violent:

o Febră 39-40 ºC
o Frison “solemn”
  Stare:
o Temperatură ridicată 40 ºC “în platou”
o Tahicardie
o Oligurie
o Astenie

 Local:
o Placard erizipelos, clar în centru, cu margini violacee uşor ridicate (burelet marginal)
o Adenopatie locoregională

 Perioada de vindecare:
o Semnele generale diminua treptat
o Local → bureletul dispare

Tratament:

 PROFILACTIC:
o Tratament corect al plăgilor
o Igienă locală

 MEDICAL:
o Antibiotice → penicilină
o Analgetice

 CHIRURGICAL:
o Pansamente umede
o Incizii in fazele de abcedare

LIMFANGITA ACUTĂ

→ inflamaţie septică a vaselor şi trunchiurilor limfatice determinată de inocularea de germeni

patogeni printr-o plagă aparent simplă

Cauze:
 Orice germen, frecvent satfilococ auriu sau streptococ
 Poate însoţi orice infecţie locală sau regională
 Factori favorizanţi: diabet, imunodeprimaţi, corticoterapie îndelungată

Clinică:

 Semne generale (ale infecţiei pe care o însoţeşte):

o Febră 38-40 ºC
 o Frison
o Alterarea stării generale
o Durere locală

 Semne locale → în funcţie de forma anatomo-clinică

Forme evolutive:
 Limfangita reticulară - afectează vasele mici din piele; clinic apar linii roşii în jurul
focarului inflamator
 Limfangita tronculară – sunt prinse vasele limfatice mai mari; clinic – linii roşii ca
“plesnitura de bici” ce se întind de la focarul de infecţie la grupele ganglionare regionale;
semne generale importante: febră, frison, alterarea stării generale.

Tratament:
 tratament profilactic, printr-un management corect al plăgilor înţepate
 curativ – local, comprese cu antiseptice şi topice antiinflamatorii, asociate cu
antibioterapie pe cale generală
 Tratament antiinflamator, antialgic
Complicaţii: bacteriemie, septicemie, în special în cele determinate de streptococ beta-hemolitic

ADENITELE ACUTE

Inflamaţia acută a nodulilor limfatici

Apare de obicei în evoluţia limfangitei tronculare

Forme anatomo-clinice:

1. ADENITĂ ACUTĂ

2. ADENITĂ SUPURATĂ

3. ADENOFLEGMONUL

1.Adenita acută

Clinic:
 Afectează unul sau mai mulţi ganglioni
 Dureri locale
  Tegumente normale
 Palpare → noduli de consitenţă crescută, dureroşi, mobilitate diminuată
 Semne generale de infecţie

2.Adenita supurată

 apare în evoluţia unei adenite acute

Clinic:
 Ganglion marit de volum
 Tegumente hiperemice
 Fluctuenţă
 Semne generale accentuate

Tratament:

 PROFILATIC → tratament corect al plăgilor şi flegmoanelor

 MEDICAL (adenită):
o Antibiotice
o Revulsie locală
o Analgetice
o Tratare corectă a porţii de intrare

 CHIRURGICAL (adenoflegmonul):
o Incizii
o Debridări
o Meşaj
o Drenaj

GANGRENA GAZOASA

DEFINITIE: infecţie necrozantă a ţesuturilor moi, dată de germeni anaerobi sporulaţi, care
determină o gangrenă extensivă cu producerea de gaze şi o toxemie gravă care poate evolua spre
existus în absenţa unor măsuri terapeutice corespunzătoare.
Clostridium perfringens
 descrisă iniţial de Ambroise Pare, ulterior Salleron (1854) şi Pirogoff (1864)
Factori favorizanţi: plăgi contuze, arsuri, degerături, fracturi deschise, avort septic, intervenţii
pe colon şi rect
Forme etiologice:
 gangrena gazoasă posttraumatică (plăgi contuze, plăgi vasculare mari, plăgi cu
inocularea în plagă de corpi străini)
 gangrena gazoasă postchirurgicală (intervenţii chirurgicale pe tubul digestiv, manevre
urologice, supuraţii perianale, arsuri întinse suprainfectate)
Clostridium perfringens produce infecţii de tip invaziv: mionecroză şi gangrenă gazoasă datorită
toxinelor cu efect necrozant şi hemolitic; ca urmare a proceselor fermentative are loc producerea
de gaze.
Debut brusc: după 24-72 h de la contaminare: alterarea stării generale, tahicardie, agitaţie
Perioada de stare: febră, frisoane, apariţia şocului toxico-septic; local: edem intens, piele
lucioasă, palpator crepitaţii datorită prezenţei gazelor; flictene cu conţinut serosanghinolent,
secreţie maronie cu miros fetid

Tratament:

 Tratamentul general
o combaterea şocului toxico-septic (echilibrare hidro-electrolitica-solutii de reechilibrare,
albumină, plasmaexpanderi, sânge izogrup, corticoterapie, vitaminoterapie, dializă
renală)
o oxigenoterapie hiperbară
o seroterapia antigangrenoasă
o antibioterapia (Penicilina G în doze mari iv, Cloramfenicolul, Metronidazolul sau
asocieri)
 Tratamentul chirurgical – debridarea amplă şi precoce (cu excizii ale tuturor
ţesuturilor necrotice; incizii largi, în axul membrului şi lavaj abundent cu apă oxigenată;
uneori se impune amputarea unei extremităţi sau a unei porţiuni din peretele abdominal
sau toracic)

Fasceita necrozanta (Flash eating disease)

Este o infectie rara a tesuturilor subcutanate care se raspandeste de-a lungul fasciilor;
Etiologie polimicrobiana (Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus, Vibrio vulnificus,
Clostridium perfringens, Bacteroides fragilis);
La pacientii debilitati, cu sistem imunitar deficitar (neoplazii, etilism, diabet, infectii sistemice
cronice);
Poarta de intrare – traumatisme ale tegumentelor (plagi, injectii), interventii chirurgicale.
Semne si simptome:
 semne de inflamatie locala cu evolutie extensiva, fulminanta;
 alterarea starii generale (febra, insuficiente de organ, soc toxicoseptic);
 mortalitate de 73% in absenta tratamentului chirurgical si medical.

Tratament:

 Tratamentul general
o combaterea şocului toxico-septic (echilibrare hidro-electrolitica-solutii de reechilibrare,
albumină, plasmaexpanderi, sânge izogrup, corticoterapie, vitaminoterapie, dializă
renală)
o oxigenoterapie hiperbară
o antibioterapia cu spectru larg
 Tratamentul chirurgical – debridarea amplă şi precoce (cu excizii ale tuturor
ţesuturilor necrotice; incizii largi, în axul membrului şi lavaj abundent cu apă oxigenată;
uneori se impune amputarea unei extremităţi sau a unei porţiuni din peretele abdominal
sau toracic).

TETANOSUL

Definitie – infectie acuta determinata de Clostridium tetani, caracterizata de o stare de

contractura tonica a musculaturii si de contracturi paroxistice intermitente ale musculaturii
striate;
Bacil Gram(-), anaerob, sporulat, la suprafaţa pământului şi în profunzime, până la 30 cm,
deosebit de rezistenti;
Toxina tetanica este o exotoxina, cu 2 componente:
Tetanolizina – actiune litica, permitand multiplicarea germenului;
Tetanospasmina – neurotoxica – responsabila de contractura musculara prin fixarea la nivelul
sistemului nervos, fixarea fiind ireversibila.

Etiologie: Clostridium tetani

o bacilul se gaseste sub formă sporulată la suprafaţa pământului şi în profunzime, până la
30 cm

Etiopatogenie :
o plăgile murdărite cu pământ
o plăgile anfractuoase
o plăgile înţepate
o intervenţii chirurgicale pe colon, rect, organe genitale, postavort sau la nou-născut
o ulcere varicoase
 o plăgile bucale după extracţii dentare
o arsurile, degerăturile, fracturile deschise
o injecţii

Contaminarea - plagi accidentale (accidente de circulatie, plagi intepate), arsuri, degeraturi,

fracturi deschise, plagi operatorii dupa chirurgia colorectala
Este favorizata de plagile profunde, anfractuoase, cu tesuturi devitalizate, lipsite de oxigen;
Perioada de incubatie – este variabila, intre 2-60 zile;

Simptomatologie:
 Local – plaga uscata care nu mai granuleaza; durere insotita de parestezii;
 Perioada de stare – contractii tonice ale musculaturii striate:
o Contractia muschilor masticatori – trismus (imposibilitatea de a deschide gura – aspectul
de “risus sardonicus”)
o Opistotonus – contractura preponderenta a muschilor dorsali;
o Ortotonus - drept ca o scândură;
o Emprostotonus - poziţia fătului în uter;
o Pleurostotonus - încurbat lateral.
 In cursul crizelor – asfixia bolnavului, muscatura limbii, rupturi musculare;
 Cresterea temperaturii, tahicardie, tulburari respiratorii;
 Starea de constienta este pastrata;
 Crizele sunt declansate de stimul diversi (zgomot, lumina puternica);

Duce la deces prin afectarea muschilor respiratori – mortalitate 50%.

Tratament:
 Profilactic – imunizare cu ATPA (anatoxina tetanica purificata si absorbita), VTA
(vaccin antitetanic);
 Curativ – tratament etiologic chirurgical: suprimarea focarului tetanigen, toaleta
chirugicala a plagii, debridare larga, eliminarea tesuturilor devitalizate si a corpilor
straini, lavaj cu apa oxigenata si cloramina;
 Antibioterapia – penicilina G in doze mari (10-20 mil. U/zi);
 Imunizare pasiva – imunoglobulina umana specifica antitetanica pentru neutralizarea
neurotoxinei (3000-6000 UI i.m.); ser antitetanic (poate determina reactii alergice);
 Tratament nespecific – oxigenoterapie hiperbara;
 Tratament simptomatic – prevenirea contractiilor (intuneric, camera linistita), sedare.

Bacteriemia

 prezenţa pasageră a germenilor patogeni în circulaţia sanghină, fără a determina clinic

boala
 poate exista frecvent la pacienţii cărora li s-a efectuat o extracţie dentară, după
cateterisme uretro-vezicale dificile, în evoluţia unor boli infecţioase
  pot avea şi expresie clinică de tipul febră, frison

Septicemia

Definitie: forma de infecţie generalizată, cu fenomene de toxiinfecţie gravă, dar fără o localizare
organică şi caracterizată prin existenţa unui focar septic unde germenii se înmulţesc şi de unde
sunt deversaţi în circulaţia generală, prezenţa persistentă a germenilor în sânge, posibilitatea
existenţei unor diseminări septice, evoluţie agravantă, cu mortalitate mare.
Etiologie –întreaga gamă de coci, bacili sau fungi patogeni
Septicopioemia - formă particulară de septicemie în care există mai multe focare septice
metastatice care pot deveni la rândul lor focare de diseminare hematologică. Evoluţie foarte
gravă.

SEPSIS – ŞOC SEPTIC

Termenul sepsis derivă din termenul grecesc „sepsin” care înseamnă „a fi putrezit”.
Infecţia: se caracterizează printr-un răspuns inflamator la microorganisme, invazia unui ţesut
steril de către aceste microorganisme.
Bacteriemia: se defineste ca prezenţa de bacterii vii în sânge.

Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS)

= reprezintă o alterare a răspunsului normal inflamator al gazdei fără ca infecţia să fie prezentă
(pancreatită, vasculite, trombembolism, sângerare masivă în timpul intervenţiei chirurgicale,
ischemie acută, afecţiuni autoimune).
Tabloul clinic se caracterizează prin două sau mai multe din următoarele semne si simptome:
o temperatura > 38 ºC sau < 35 ºC
o frecvenţa cardiacă > 90 bătăi/minut
o frecvenţa respiratorie > 20 respiraţii/minut sau PaCO2 < 32 mmHg
o leucocitele > 12000 celule/mm3 sau < 4000 celule/mm3, sau prezenţa a peste
10% elemente tinere (reticulocite).
Sepsis: sindrom clinic definit prin prezenţa SIRS asociat cu infecţie. Severitatea sepsisului
depinde de prezenţa disfuncţiei de organe si de compromiterea hemodinamică a pacientului.
Sepsis sever: sepsis asociat cu cel puţin unul din următoarele semne ale hipoperfuziei de organ:
o tegumente marmorate
o timpul de reumplere capilară > 3 secunde
 o debitul urinar < 0,5 ml/kgc de cel puţin o oră
o concentraţia sanguină a lactatului > 2 mmol/l
o modificări rapide ale stării de constienţă
o statusul mintal alterat, modificări EEG
o trombocite < 100.000 celule/mm3
o coagulare intravasculară diseminată
o prezenţa plămânului de şoc (SDRA)
o disfuncţie miocardică, definită prin ecocardiografie sau direct prin măsurarea
o indexului cardiac.

Şocul septic: sepsis sever asociat cu cel puţin unul din următoarele semne:
o presiunea arterială medie < 60 mmHg în ciuda unei reechilibrări volemice
adecvate
o menţinerea tensiunii arteriale medii necesită suport cu amine simpaticomimetice

ANTIBIOTICELE CHIRURGIE
Clasificarea antibioticelor:
1) Beta Lactaminele: penicilinele, cefalosporinele, carbepenemii, monobactamii
2) Aminoglicozidele: streptomicina, kanamicina, neomicina, gentamicina,
tobramicina, netilmicina, amikacina.
3) Tetraciclinele: tetraciclina, oxitetraciclina, doxicilina, minocilina.
4) Macrolidele: eritromicina, spiramicina, claritromicina.
5) Chinolone: ciprofloxacina, moxifloxacina, levofloxacina, pefloxacina.
6) Derivati imidozolici: metronidozol.
7) Cloramfenicolul.
8) Lincosamine: lincomicine, clindamicine.
9) Glicopeptide: vancomicine.
10) Polipeptide ciclice: colistin, polimixina, bacitracina

CLASIFICAREA BETALACTAMINELOR

 MONOBACTAMI: AZTREONAM
 DIBACTAMI: - PENAMI (PENICILINE)
- IBL + PENAMI
- PENEMI
- CARBAPENEMI
- CEFEME (CEFALOSPORINE)
 - CARBACEFEME
 TRIBACTAMI: SANFETRINEM
În infecţiile chirurgicale tratamentul antibiotic este un tratament adjuvant, pe primul plan
aflându-se tratamentul chirurgical al formei respective de infecţie.

Principiile antibioterapiei in infectiile chirurgicale:

Antibioterapia pe cale generală nu este necesară în unele forme de infecţii localizate
În infecţiile cu tendinţă la generalizare, antibioterapia se instituie in momentul stabilirii
diagnosticului şi constă în AB cu spectru larg sau asociere de AB în scopul lărgirii spectrului.
Aceasta schemă va fi pastrată până la obţinerea rezultatului antibiogramei
Ulterior tratamentul se va face cu AB la care microorganismul care a generat infecţia este
sensibil
Se prefera utilizarea antibioticelor bactericide
Se va ţine cont de gradul de penetrare a antibioticului respectiv în tesutul, cavitatea sau umoarea
în care este localizată infecţia sau unde poate disemina
În alegerea AB utilizat sau a schemei antibiotice trebuie să se ţină cont de eventualele afecţiuni
ale pacienţilor (renale, hepatice) care limitează metabolizarea sau evacuarea, condiţii în care
trebuie adaptate siuaţiei date

ANTIBIOPROFILAXIA ÎN CHIRURGIE

Constă în utilizarea AB la un bolnav neinfectat dar expus unei posibile infecţii

Nu este indicata în intervenţiile chirurgicale fără timpi septici
 Excepţii: anemii cronice, tulburari circulatorii, tratamente imunosupresoare, HIV sau la
pacienţii la care o posibilă infecţie postoperatorie ar putea compromite actul operator (ex:
cura chirurgicală cu materiale alloplastice a herniilor sau eventraţiilor, grefele,
implanturile de proteze)
Indicată la pacienţi politraumatizati, cu arsuri sau degerături severe, intervenţii chirurgicale pe
organe cu potenţial ridicat de contaminare (colon,rect)
AB utilizat profilactic trebuie să acopere spectrul de sensibilitate al bacteriilor potenţial
infectante şi să asigure concentraţii optime în ţesutul pe care dorim să-l protejăm.
ANTIBIOTERAPIA

În chirurgie se foloseşte mai frecvent calea de administrare parenterala decât per os.
Iniţial dacă nu se cunoaşte germenele care a generat infecţia se începe cu AB cu spectru larg.
După obţinerea antibiogramei se trece la AB la care germenele este sensibil.
Se preferă monoterapia, dar dacă infecţia este severă sau flora microbiană este mixtă se va utiliza
o asociere de antibiotic.

Cele mai frecvente asocieri utilizate sunt:

 Beta lactamine+Aminoglicozide
 Cefalosporine +Aminoglicozide
 Cefalosporine+Metronidazol
 Chinolone+Metronidazol

În monoterapie AB cele mai frecvent utilizate sunt:

 cefalosporine
 chinolone
 Tienam (imipenem+cilastatin)
Administrarea locală de AB sub forma de soluţie, pulberi sau unguente este recomandată în cazul
plăgilor contaminate. Se poate folosi ca unică terapie (infecţii uşoare localizate) sau în asociere
cu AB pe cale generală.
În afecţiunile viscerelor intraperitoneale (apendicita perforată, ulcerul G-D perforat, ocluzia
intestinală, fistule digestive, abcese intraperitoneale - este indicat sa se efectueze şi antibioterapie
intraperitoneală.
AB intraperitoneal trebuie să acopere spectrul bacterian, să nu dea efecte secundare.
Metronidazolul adm. sub formă de pulbere sau soluţie raspunde acestor deziderate.
În pleureziile purulente-AB intrapleural.