”Alexandru Lapușneanu” de

Constantin Negruzzi
Nuvela istorica
Particularițăți
Nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul”, de Costache Negruzzi. Momentele subiectului.
Semnificaţia motto-urilor în raport cu structura narativă a textului.
Peronajul istoric.
Obiectivele:
Comentaţi versurile eminesciene

 Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,

Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
 Mihai Eminescu Epigonii
 MIREÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care nu ține de biserică; laic; nebisericesc; lumesc.
Ce elemnete din istorie sunt preluate de
C.Negruzzi în nuvelă?
Ce elemente de ficţiune a creat autorul?

Letopiseţul Ţări Moldovei de Miron Costin

Letopiseţul Ţării Moldovei de Grogore Ureche
 Sursa de inspiraţie
Letopiseţul Ţări Moldovei de
Miron Costin :
 Scena uciderii lui Batiste Veveli
în timpul lui Alexandri Iliaş
 
Letopiseţul Ţării Moldovei de
Grogore Ureche
 Imaginea personalităţii lui
Alexandru Lapuşneanu
 
Nuvela
 Episodul omorârii lui Moţoc
 
Evenimente din cronică:
 Împrejurările venirii lui
Lăpuşneanu la a doua domnie
 Solia trimisă de Tomşa
 Uciderea celor 47 de boieri la curte
 Arederea cetăţilor Moldovei
 Boala
 Călugărirea
 Moartea prin otrăvire a
domnitorului
Nuvela istorică este o nuvelă inspirată din trecutul
istoric (cronici, lucrări științifice, folclor).

  este o nuvelă inspirată din trecutul istoric (cronici, lucrări științifice, folclor).

 se distanțează de realitatea istorică prin apelul la ficțiune si prin viziunea autorului;
 are ca temă evocarea artistică a unei perioade din istoria națională, locul și timpul acțiunii
fiind precizate;
 subiectul prezintă întâmplări care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie;
 personajele au nume, unele trăsături și acțiuni ale unor personalități istorice, dar elaborarea
lor se realizează prin transfigurare artistică, în conformitate cu viziunea autorului;
 reconstituirea artistică a epocii se realizează și prin culoarea locală (mentalități,
comportamente, relații sociale, obiceiuri, vestimentație, limbaj), conferită de arta narațiunii și
a descrierii
 EXPOZIŢIUNEA

 întoarcerea lui Alexandru Lăpuşneanul în

Moldova, pentru a-şi relua tronul (1564);
întâlnirea cu cei 4 boieri, Veveriţă, Moţoc,
Spancioc şi Stroici.
Ce îi spun aceşti boieri domnitorului?
„norodul nu te vrea, nici te iubeşte”.
 INTRIGA

 „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu[...] şi dacă

voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi[...]. Să
mă-ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce
Dunărea cursul îndărăpt”.
 DESFĂŞURAREA ACŢIUNII
 fuga lui Tomşa în Muntenia;
 incendierea cetăţilor;
 confiscarea averilor boiereşti;
 uciderea unor boieri;
 ruga doamnei Ruxanda către domnitor de a înceta cu
omorurile şi promisiunea pe care acesta i-o face;
 participarea şi discursul domnitorului la slujba de la
mitropolie;
 ospăţul de la palat.
 PUNCTUL CULMINANT

 capitolului III, „Capul lui Moţoc vrem”

 . participarea şi discursul domitorului la slujba
duminicală de la mitropolie,
 ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri,
 omorârea lui Motoc de mulţimea revoltată şi
„leacul de frică" pentru doamna Ruxanda.
 DEZNODĂMÂNTUL

 capitolului IV, „De mă voi scula, pe mulţi am să popesc şi

eu”.
 moartea tiranului prin otrăvire. După patru ani de la
cumplitele evenimente, Lăpuşneanul se retrage în cetatea
Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este călugărit,
după obiceiul vremii. Deoarece când îşi revine ameninţă
să-i ucidă pe toţi (inclusiv pe propriul fiu, urmaşul la tron),
doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi
 Naratorul este persoana care povestește o anumită întâmplare, fiind inventat odată cu textul de către autor
. El este o „voce” căreia autorul îi încredințează misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile și 
personajele. Se regăsește în operele epice (a nu se confunda cu eul liric, care se gaseste in operele lirice).

 Narator omniscient -Relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a, iar „vocea” pare să cunoască tot ce li se întâmplă personajelor.
 Narator uniscient(narator mesager)-povesteste ce a auzit de la altii[se recunoaste dupa formule de tipul:se zice ca...,se spune ca.... ,s-a
zvonit intr-un timp ca.....,se povesteste ca.....];are rolul de transmitator al unei intamplari auzite;predomina persoana a III-a,dar apar si
secvente cu persoana intai.
 Narator martor-este de fata,vede si aude tot,dar nu se amesteca,nu se implica,observa si ii povesteste cititorului ;are un rol dublu:eu
narator+observator;intalnim indici ai relatarii obiective(persoana a treia) si ai relatarii subiective(persoana intai)
 Narator obiectiv- Caracteristică realismului, relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a, dar naratorul nu cunoaște toate detaliile.
 Narator subiectiv- Când relatarea se face la persoana I, naratorul se numește narator subiectiv, acesta devenind participant în acțiune
(subiect), exprimându-și părerea cu privire la fapte, locuri sau personaje. Acest fapt poate interveni în veridicitatea faptelor relatate,
narațiunea devenind subiectivă.
 Naratori multipli- tructură în care perspectiva narativă se schimbă de la un personaj la altul. Un astfel de exemplu este seria Cântec de
gheață și foc.
Care sunt functiile naratorului?
 a)functia narativa=relateaza;
 b)functia de regie=dirijeaza prsonajele,hotaraste cand sa le aduca in prim-plan);spune ce zic/gandesc personajel(in stilul
indirect:verbe:spune,zice,striga etc)
 c)fuctia de interpretare(uneori pune in evidenta o parere proprie,o implicare emotional a).
Determinaţi tipul naratorului.
 ,,Alexandru Lapușneanu”, C. Negruzzi

Naratorul este omniscient, sobru, detaşat,

predominant obiectiv, dar subiectivează uşor
naraţiunea prin epitetele de caracterizare
(de exemplu: „tiran", „curtezan", „mişelul
boier", „deşănţată cuvântare").
Naraţiunea (la persoana a IlI-a) este cu
focalizare zero, viziunea „dindărăt".
 PERSONAJ LITERAR.

 - principalul element al unei opere epice, dramatice

 - determină acţiunea
 - se plasează în centrul evenimentelor
 - axa ideatică a operei literare.
 Modalitatea de caracterizare:
 directă
 - de către narator
 - de către alte personaje
 - autocaracterizare
 Caracterizare indirectă:
 prin fapte, acţiuni la care participă personajul, gânduri. mediul în care trăieşte, vestimentaţia,
 numele personajuluimodul în care se exprimă personajul, gesturile, mimica, atitudini.
 prin tipuri de conflicte ce determină acţiunea nuvelei şi participarea personajelor la rezolvarea nerezolvarea acestora;
 relaţiile cu celelalte personaje.
 Conflict: exterior, interior (psihologic).
Clasificarea personajelor

 Alexandru Lăpuşneanul - protagonist

 Moţoc, dna Ruxanda – secundare
 Spancioc, Stroici, Veveriţă, poporul, Teofan – episodice.
 Boierii fără nume, slugi, călugări – figurante.
Anexa 2
Trăsături:

 Diabolic : 
 Torţionar/călău:  
 Cinic :
 Disimulant / maestru în arta disimulării: 
 Viclean/ machiavelic:
 Inteligent :
 Bun cunoscător al psihologiei umane:
Prezentați personajele din nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul, analizând trăsăturile
care se desprind din textul epic propus și precizând modalitățile de caracterizare .

 Alexandru Lăpușneanul
 Doamna Ruxanda
 Moțoc
 Spancioc și Stroici
 Mulțimea revoltată
 Referințe critice
 „ Al. Lăpuşneanul e alcătuit din contraste tari: echitabil, necruţător, lucid...” ( Zoe Dumitrescu –
Buşulenga)
 „... damnat, osândit de providenţă să verse sânge, un monstru moral...”. ( G. Călinescu)
 ,, ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei
limbi universale. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, cuvinte
memorabile, de observaţie psihologică acută, de atitudini romantice şi intuiţie realistă." G.Călinescu
 Acesta, sub numele de Alexandru Lăpuşneanu, va sparge cuibul şi va strivi acest furnicar de intriganţi
ce făcea şi desfăcea domni. Dar oare fapta lui fost-a de folos poporului? Ba, căci ranele lui erau atât
de adânci, apăsarea despotică îl ovilise într-atâta, încât păstorii lui Dragoş şi ostaşii lui Ştefan nu erau
acum decât nişte sclavi îngiosiţi a unei boierimi desfrânate, care îi trata şi îi vindea ca pre vite. În
adevăr, Lăpuşneanul retezase trunchiul, dar odraslele creşteau, şi nu era el omul care să ştie a li seca
puindu-le stavilă pre însuşi poporul; pentru aceasta fapta lui fu judecată de crudă, şi el de tiran.”
Costache Negruzzi în 1845, în „Ochire retrospectivă (Scrisoarea XIX)” cu privire la istoria Moldovei