JOHANNES BRAHMS

Bundurus Gabriel Bundurus Valentin

Goldis Dacian Muzica
Scoala Gimnaziala Nr.2 Chiscau
 JOHANNES BRAHMS

• Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg - d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor
romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Austria, la Viena.
• Brahms a fost considerat de către mulți „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a
fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit și astăzi).
 VIATA

• Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecții de muzică, era
contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al
familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian.
Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian prin baruri și
bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman, sugerează că acest fapt este
probabil incorect. Într-o perioadă, el a învățat și violoncelul, deși progresul său a fost
întrerupt odată cu sustragerea instrumentului chiar de către profesorul său.
• Tânărul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit
foarte cunoscut drept pianist (deși mai târziu avea să interpreteze ambele
prime-audiții ale lucrărilor sale Concertul pentru pian Nr. 1 în 1859 și
Concertul pentru pian Nr. 2 în 1881).
• A început să și compună, însă eforturile sale n-au primit atenția cuvenită
până în 1853, când a mers într-un turneu de concerte alături de
Eduard Reményi. În acest turneu, a făcut cunoștință cu Joseph Joachim,
Franz Liszt și mai târziu a fost prezentat lui Robert Schumann. Reményi
s-a simțit, însă, ofensat de eșecul lui Brahms în a aprecia cu toată inima
Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizită la Curtea de la Weimar, unde
Liszt era muzicianul curții, iar Brahms a adormit la una dintre operele
recent compuse ale acestuia.
 LUCRARI

• Brahms a compus un număr de opere importante pentru orchestră, inclusiv patru simfonii,
două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un dublu concert pentru vioară și
violoncel și ampla lucrare orală Un recviem german (Ein deutsches Requiem). Ultimul dintre
acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradițional, liturgic (Missa pro defunctis), ci un
ansamblu de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a
fost un compozitor prolific în forma temă cu variațiuni, compunând remarcabilele
Variațiuni și Fugă după o temă de Haendel, Variațiunile Paganini și
Variațiuni după o temă de Joseph Haydn, alături de cicluri mai puțin cunoscute de alte
variațiuni.
 INFLUENTE ASUPRA LUI
BRAHMS
• Brahms îl venera pe Beethoven, poate chiar mai mult decât ceilalți compozitori romantici. În
casa compozitorului, un bust de marmură a lui Beethoven privea în jos spre locul unde
compunea. Lucrările sale conțin un număr de aparente imitații ale lui Beethoven. Astfel,
începutul lui Brahms Prima sonată pentru pian este foarte aproape cu începutul lui
Beethoven Hammerklavier sonata; iar tema principală a finalului lui Brahms din
Prima simfonie este evocatoare la finalul lui Beethoven in Simfonia a noua, iar când această
ultimă asemănare i-a fost subliniată lui Brahms, acesta a replicat: „Orice măgar poate vedea
asta”.
• Brahms iubea și compozitorii clasici de dinainte - Mozart și Haydn. Colecționa primele
ediții și autografe ale operelor lor și edita edițiile care se interpretau pe scenă.
 PERSONALITATEA LUI BRAHMS

• Ca și Beethoven, Brahms era un iubitor al naturii și mergea adesea la plimbare prin pădurile din
jurul Vienei. Adesea aducea dulciuri pentru a le oferi copiilor. Adulților,Brahms le părea deseori
brusc și sarcastic, iar uneori îndepărta alte persoane în afara celor cu care se simțea comod. Elevul
său, Gustav Jenner a scris: „Brahms a câștigat, pe bună dreptate, reputația de a fi un morăcănos,
deși puțini ar putea fi la fel de adorabili precum el”. Avea și tabieturi care erau dezvăluite de către
presa vieneză, precum vizita sa zilnică la taverna Ariciul Roșu, favorita sa în Viena, iar presa
remarca îndeosebi stilul său de a merge cu mâinile strânse la spate, pe care îl imortaliza în
caricaturi reprezentând și un arici roșu mergând alături de el. Cei care i-au rămas prieteni i-au fost
foarte loiali, iar în schimb, el oferea loialitate și generozitate egală. A fost prieten de-o viață cu
Johann Strauss - fiul deși se diferențiau foarte mult în compoziție. Brahms chiar s-a zbătut pentru
a ajunge la Theater an der Wien din Viena pentru premiera operetei lui Strauss,
Die Göttin der Vernunft, în 1897 înainte de moartea sa. Poate cel mai mare tribut pe care Brahms i
l-a putut plăti lui Strauss a fost remarca sa că ar fi renunțat la orice dacă i-ar fi fost dat să
compună valsul Dunărea albastră. O anectodă datând din vremea când Brahms a făcut cunoștință
cu Strauss este că fără rușine, ultimul dintre ei a notat cuvintele „vai, nu de Brahms!” pe
autograful faimosului vals.
 BIBLOGRAFIE
• https://ro.wikipedia.org