Zaraza este titlul unui tango de Benjamin Tagle Lara, pe versuri de Ion

Pribeagu, interpretat de Cristian Vasile, devenit unul din cele mai populare
din muzica urbană românească a anilor interbelici (asociată romanțelor).

Melodia aparține unui tango argentinian omonim, compus în 1929

de compositorul argentinian Benjamin Tagle Lara (1892-1932) și
premiat în 1929 cu locul doi la Gran Concurso Uruguayo de Tangos
del Disco Nacional [1] de la Cine Teatro Cervantes din Montevideo,
interpretat de orchestra Francisco Canaro.

Sofia Bozan îl cântă un an mai târziu la Paris. A fost înregistrat de

José Razzano, cu acompaniament de pian și chitară (aprilie 1929),
de Ignacio Corsini cu chitare (mai 1929),[2] de Francisco Canaro cu
Charlo (1929) și de Rodolfo Alberto Biaggi cu vocea lui Jorge Ortiz
(martie 1941).

În Polonia, Wiera Gran (voce) și Albert Harris înregistrează și ei

Zaraza, în 1939, sub titlul Gdy gitara gra piosenkę („Când chitara
cântă un cântec”).

În România anului 1931 au existat două interpretări ale tangoului

lui Tagle Lara, înregistrate pe disc:

"Zaraza", versuri de Ion Pribeagu, cîntată de Cristian Vasile,

(înregistrare Odeon, Berlin, 1931)

"Și pe tine or să te doară...", versuri de Nicolae Kirițescu, cîntată

de Manole Stroici, (înregistrare Homocord, Berlin, 1931)

Cântecul, în varianta lui Cristian Vasile și Ion Pribeagu, a căpătat în

timp valoare de simbol în zona muzicii ușoare românești. Textul
cântecului sugerează existența unei femei cu acest nume, imagine
trecută treptat în imaginarul colectiv românesc.[3]. În realitate,
numele de Zaraza provine din preluarea mot-a-mot a titlului
spaniol, in care zaraza e un cuvant banal (un termen referitor la un
imprimeu, vezi definitia din spaniolă: Zaraza=Chintz, adica tip de
imprimeu textil, originar din India).

Zaraza în literatură și film

Scriitorul Mircea Cărtărescu a preluat această imagine și, asociind-

o personalității lui Cristian Vasile, a creat o legendă imaginară[4] a
Zarazei, în povestirea sa publicată inițial în revista România
Literară,[5] iar apoi inclusă în volumul de proză De ce iubim
femeile?.[6]

Povestirea a avut, alături de volum, un mare succes (cartea nr. 2

din topul vanzarilor de carte romaneasca de după 1990, exceptând
traducerile[7]). Povestirea, fiind scrisă într-un stil care sugerează
veridicitatea istoriei Zarazei, a generat convingerea, foarte
răspândită astăzi[8], că legenda Zarazei scrisă de Mircea
Cărtărescu ar fi chiar istoria reală a cântecului, a lui Cristian Vasile
și a presupusei lui iubite, Zaraza. Alții[cine?] cred că Zaraza este o
legendă populară, fără autor.

Carlos Gardel, marele cantaret si compozitor de tangouri,

argentinian, apare frecvent in literatura sudamericana, la Gabriel
Garcia Marquez, Jorge Luis Borges, Julio Cortazar si Ernesto
Sabato. Mircea Cartarescu, un admirator al lui Borges, Cortazar si
Marquez, il lanseaza pe Cristian Vasile, interpretul Zarazei si
echivalentul romanesc al lui Gardel ("Gardel al nostru" - M.C.), in
literatura româna. Zaraza lui Cartarescu creeaza o moda, caci i-au
urmat un film (Supraviețuitorul), o piesa de teatru (Vulpea roșie,
de Pușa Roth) și alte încercări literare.

Filmul Supraviețuitorul (2008), al cărui scenariu a fost scris de

Sergiu Nicolaescu și Adina Mutăr, preia în plagiat[9] legenda
compusă de Mircea Cărtărescu, inclusiv numele multora dintre
personajele povestirii, modificând doar „Zaraza” în „Zarada”.

Mihaela Rădulescu a scris în 2006 un scenariu pentru un film

numit Zaraza, care ar fi trebuit sa fie produs de casa de filme Cine
TV Film Production (aparținând lui Sergiu Nicolaescu). Scenariul
fiind notat cu 6 de comisia CNC, finanțarea filmului a fost refuzată.
[10]
Piesa de teatru radiofonic "La vulpea roșie" de Pușa Roth este
anunțată in presa vremii ca "Pornind de la biografia vestitei Zaraza,
cantareata celebra din Bucurestiul interbelic". Evident, cântareața
Zaraza nu a existat, dar unii autori de presă culturală confundă
ficțiunea cărtăresciană cu realitatea. În plus, Zaraza nu este
cântăreață nici măcar in povestirea lui Cărtărescu.

Emisiunea Bucureștiul anilor '40 și tulburătoarea poveste de

dragoste dintre Cristian Vasile și Zaraza difuzată de Radio Romania
Cultural pe 21 iulie 2008 - autoare fiind Reluș Mureșan și având ca
invitată la emisiune pe asist. univ. drd. Andreea Răsuceanu -
discută problema legendei create de Mircea Cărtărescu și clarifică
lucrurile din punct de vedere istoric, stabilind ce este real și ce
este ficțiune în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea conține și
povestirea, în lectura autorului.[11]

Articolul lui Stelian Tănase din Observator Cultural comentează și

el pe larg povestirea lui Mircea Cărtărescu („Zaraza”) și istoria
cântecului. Deși unele detalii istorice par să fie inexacte (Benjamin
Lara este dat drept argentinian), comentariul literar este însă util.
[12]

Numele românesc al tangoului, Zaraza, provine din textul

tangoului original și denumește în spaniolă chintz, o pânză
imprimată colorat.[13] Interpretările legate de sensurile
cuvântului în limbile slave (zaraza = infecție, contagiune, molimă)
[13] sau în limba romani (zarada = cea minunată)[14] sunt
ficționale.

Legenda creată de Mircea Cărtărescu, cât și Zaraza ca prezență în

imaginarul colectiv românesc[3] pornesc desigur de la textul
cântecului, și este meritul lui Ion Pribeagu de a fi creat câteva
versuri suficient de ambigue și misterioase, pentru a inspira o
legendă.

^ Federico Silva, Informe sobre Gardel, Colección Tiempo y

memoria, Editorial Alfa, Montevideo, 1971, p. 135

^ Zaraza în interpretarea lui Ignacio Corsini (1929)

^ a b Maria Apostol, Legenda frumoasei Zaraza, țiganca pe care

o iubeau nebunește lăutarii din Micul Paris. A existat sau nu?,
Adevărul, 6 aprilie 2011

^ Andrei Milca, Mai ții minte, frumoasa Zaraza?, Cronica

Română, 23 mai 2006, accesat pe 18 mai 2011

^ Mircea Cărtărescu (15 martie 2010). Vreau să-mi spui,

frumoasă Zaraza.... România Literară.

^ Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile, Editura Humanitas,

2004, 176 pagini

^ Top besteller dupa 1989 in Romania

 ^ jurnalul.ro - piesa "la vulpea rosie", text in care se face o
evidenta confuzie intre realitatea istorica si legenda propusa de M.
Cartarescu

^ Angelo Mitchievici, Pistoliada – ultimul fum, ultimul cartuș...,

Observator Cultural, nr. 420-421, 2008

^ Rita Malagesse, Mihaela Rădulescu rescrie scenariul filmului

Zaraza, pe site-ul Cinematex România

^ Bucureștiul anilor '40 și tulburătoarea poveste de dragoste

dintre Cristian Vasile și Zaraza, Radio Romania Cultural

^ Stelian Tănase, Zaraza all inclusive, Observator Cultural, nr.

393, 2078

^ a b babylon.com

^ La Morocha, ZARAZA… - de la Benjamín Tagle Lara la Cristian

Vasile, Gotan - Boletin de Tango, octombrie 2005, pp. 6-7

Versiunile cântecului

Zaraza în limba română, versiunea Ion Pribeagu / Cristian Vasile

Cristian Vasile - Zaraza

Zaraza

text de Ion Pribeagu

 muzica: Benjamin Tagle Lara[1]

Când apari, señorita, în parc pe-nserat

Curg în juru-ți petale de crin.

Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat,

Și ai trupul de șarpe felin.

Gura ta e-un poem de nebune dorinți,

Sânii tăi un tezaur sublim.

Ești un demon din vis, care tulburi și minți,

Dar ai zâmbetul de heruvim.

Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,

Cine te-a iubit?

Câți au plâns nebuni pentru tine,

Și câți au murit?

Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,

Să mă-mbete mereu.

De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu!

 Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,

Cine te-a iubit?

Câți au plâns nebuni pentru tine,

Și câți au murit?

Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,

Să mă-mbete mereu.

De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu!

Zaraza în limba română, versiunea Nicolae Kirițescu / Manole

Stroici

Și pe tine or să te doară

text de Nicolae Kirițescu

muzica: Benjamin Tagle Lara

Au trecut ale dragostei clipe

ca frunzele toamnei târzii au trecut

amintiri, sărutări ce în patimi de buze

fierbinți din dorinți s-au născut

am rămas numai eu să traiesc tot mereu

al trecutului farmec nespus,

dar să știi că lumina iubirei din sufletul tău

încă tot n-a apus.

Și pe tine or să te doară

remușcări de dor

ai să plângi și tu-ntâia oară

visul trecator

în zadar chema-vei iubirea

ce se duce-acum

va veni mereu amintirea

cu al ei parfum.

Ai voit să strivești cu un zâmbet

poema clădită din doruri fierbinți

și senin ai călcat pe durerea

ce doar tremura în timizi rugăminți

vor veni în curând amintiri rând pe rând

să-ți murmure refrenul discret

 vei simți cât de grea e povara ce-aduce

târziul și tristul regret.

În zadar chema-vei iubirea

ce se duce-acum

va veni mereu amintirea

cu al ei parfum.

Prin anii 1970, lautarii din Gorj, în special Gogu Suchici,

acordeonist talentat și profesor la Școala Populară din Târgu Jiu,
cântau varianta lui Kirițescu.