Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari

Prin expresia ”statul român modern” se înțelege apariția României și a națiunii române în anul 1859 și până în 1918 când
apare statul național unitar/ România Mare.

1. Introducere
2. Proiecte politice în sec. Fanariot (XVII-XIX)
3. Proiecte politice din sec.. XIX
4. Unirea pricipatelor
5. Domnia lui Cuza
6. Instaurarea prințului străin. Domnia lui Carol I
7. Războiul de Independență
8. Viața politică
9. Primul Război Mondial
10. Realizarea României Mari

1. Înainte de a deveni o realitate statul român modern a fost imaginat ca proiect politic de generații întregi de gânditori și
politicieni. Acest proiect a început să se contureze în sec. XVIII și a trebuit să țină cont de realitățile interne ce
corespund sec. Fanariot , dar, mai ales, la raportul de forță între marile puteri ce se confruntau în cadrul ”Crizei
Orientale”. Proiectele politice au urmărit două mari obiective: modernizarea societății române, constituirea statului
român, idee ce presupunea unirea și independența.
2. a. proiecte politice de modernizare din secolul fanariot

O primă sursă a modernității sunt chiar unii domni fanarioți. S-a remarcat Constantin Marvocordat care în 1746 în Ț.R. și
în Mold. a desființitat ”legarea de glie” a țăranilor , a desființat impozitele directe și a reformat administrația. În domeniul
juridic s-au remarcat Alexandru Ipsilanti(provirniceasca contică-1780), Scarlat Callimachi(codul Callimachi-1817), Ioan
Caragea(legiunea Caragea-1818).

În egală măsură,boierimea autohtonă, grupată în partida națională a adresat Rus. Aus. și I.O. numeroase proiecte de
modernizare(209 în per. 1769-1830). Condiția esențială a modernizării era înlăturarea domniilor fanariote și revenirea la
domniile pământene, lucru cerut de 40 de ori între 1716-1821. Dintre acestea s-au remarcat: 1769- Mitropolitul Moldovei,
Gavril Callimachi propune introducerea unei noi forme de guvernare, republica aristocratică condusă de 12 mari boieri;
1817-1818- Iordache Rosetti Rosnovanul a elaborat 8 proiecte de reformă în care urmărea limitarea puterii domnului,
conducerea urma să aparțină unei adunări obștești formată din boieri. D.p.d.v. social aceste proiecte nu aduceau nimic
nou, situația țărănimii nefiind ușurată

b. proiecte politice de constituire a statului român modern în secolul fanariot

În condițiile afirmării Rus. și Aus., boierimea autohtonă a solicitat sub protecția acestora unirea și independența. Pentru
prima oară ideea statului tampon a fost solicitată într-un memorium a boierimii pământene adresat marilor puteri cu prilejul
congresului de pace de la Focșani din 1772. Se solicita unirea Mold. și a Ț.R. sub protecția Rus., Aus. și Prus. În același
an, Enăchiță Văcărescu considera că țările române ar trebui să rămână în continuare sub suzeranitatea otomană,
considerată mai puțin apăsătoare decât o posibilă suzeranitate rusească. Un alt proiect ce a solicitat unirea și
independența celor 2 ț.r. a fost înaintat de boierimea munteană în 1791 cu prilejul păcii de la Șiștov când se preconiza ca
viitorul stat să fie pus sub protecția Rus. și Aus.

3. a. Proiecte politice de modernizare din sec. XIX

Unul dintre obiectivele boierimii autohtone, revenirea la domniile pământene, a fost atins ca urmare a revoluției de la 1821.
De asemenea, mișcarea condusă de T. Vladimirescu a lansat prin principalul doc. programatic ”Cererile norodului
românesc” și unele idei politice ce vor fi dezvoltate în perioada urmatoare, precum desființarea privilegiilor, reforma fiscală,
școlară, reînființarea armatei naționale și principiul suveranității pop.
După revoluția de la 1821 au fost propuse numeroase proiecte de reformare a societății române. Astfel, în 1822 în
Moldova, Ionică Tăutu a elaborat ”Constituția Cărvunarilor” prin care solicita egalitatea în fața legii, libertatea comerțului, a
presei, drepturi cetățenești, limitarea puterii domnului. În Ț.R., partida națională condusă de Ion Câmpineanu a elaborat în
1838 proiectul intitulat ”Osăbitul act de numire a suveranilor români” prin care solicita domnie ereditară, egalitate în fața
legii, drepturi și libertăți cetățenești și introducerea votului universal.
b. proiecte de constituire a statului național român în sec. XIX
 În 1838, în Ț.R., Ion Câmpineanu a elaborat proiectul ”Actul de unire și independență” prin care solicita înlăturarea
suzeranității otomane și a protectoratului rusesc, unirea celor doua ț.r. într-un ”Regat al Daciei”.

Revoluția de la 1848

Puternică afirmare a națiunii române, revoluția de la 1848 s-a centrat pe ideile de libertate națională și modernizare a
societății. Practic, nu există program politic în cele 2 ț.r. care să nu propună introducerea unui sistem politic, fundamentat
pe principiile suveranității pop., separării puterilor în stat, egalitatea în fața legii. Astfel, în Mold. la 24 mar. 1848,
revoluționarii moldoveni au elaborat programul de reforme intitulat ”Petițiunea Proclamațiune” în care se solicita reformă
școlară, eliberarea deținuților politici, desființarea cenzurii, îmbunătățirea situației țărănimii(proiect de modernizare). Se
remarcă prin coerența sa ”Proclamația de la Islaz” din 9 iun. 1848 elaborată în Ț.R. In acest doc. este formulat clar
principiul suveranității pop. ce se exercita prin reprezentarea tuturor categ. sociale în cadrul unei adunări generale
unicamerale. De asemenea, se solicita independența administrativă și legislativă, alegerea unui domn responsabil pe 5
ani din toate categ. sociale, împroprietărirea țărănimii prin despăgubire, egalitatea în fața legii, desființarea rangurilor și
privilegiilor boierești.(proiect de modernizare)

Deși făcea parte din proiectul politic pașoptist, obiectivul unității și a independenței naționale, de teama intervenției
marilor puteri nu a fost cuprins în programele de la începutul revoluției. Obiectivul a început să fie formulat pe măsura
radicalizării revoluției. El a fost exprimat de către participanții la cea de-a doua adunare de la Blaj(Trans, 3-5 mai 1848)
unde lozinca a fost ”Noi vrem să ne unim cu țara”. Apoi , sub impresia acestei adunări unde participaseră revoluționarii
moldoveni numiți la Brașov, au elaborat doc. cel mai radical al rev. pașoptiste ”Principiile noastre pentru reformarea
patriei” din 24 mai 1848 în care se solicita unirea Mold. și Ț.R. într-un singur stat, neatârnat, românesc. Apoi , în aug. 1848
la Cernăuți, Mihail Kogălniceanu elabora proiectul de constituire ”Dorințele partidei naționale în Mold” în care unirea Mold.
și Ț.R. era considearată ”cheia de boltă fără de care s-ar prăbuși întregul edificiu național”. În final, se remarcă și art. lui
C.A. Rosetti ”Către frații noștri din Mold” publicat la 12 iun. 1848 în gazeta ”Pruncul român” în care exprimă ideea unirii
celor 2 ț.r.

4. Unirea principatelor române a fost d.p.d.v. politic , ideea centrală a perioadei ce a urmat după rev. din 1848. Apariția
statului român național modern s-a datorat unei conjuncturi externe favorabile. Între 1853-1856 s-a desfășurat rzb
Crimeii, o nouă etapă a crizei orientale între Rus. și Tur, Alexandru Walewski, propunea unirea celor 2 principate sub
un prinț străin, soluție văzută ca o posibilitate de blocare a expansiunii ruse spre Balcani. Împotriva acestei idei au
fost de la început Turcia și Austria, ulterior de partea lor trecând și UK. În această situație s-a hotărât convocarea în
cele 2 țări a unor adunări AD-HOC care să consulte pe români în prblema unirii. Cogresul de la Paris s-a finalizat cu
semnarea la 18 mar 1856 a tratatului de pace ce prevedea: a) înlaturarea protectoratului asupra ț.r.; b) pricipatele
rămâneau sub suzeranitatea otomană,dar intrau totodată sub garanția colectivă a celor 7 mari puteri semnalate ale
tratatului.

Adunarile AD-HOC

În Mold. alegerile au fost falsificate cu sprijinul Turciei și Austriei. Demisia pârcălabului de Galați A.I.Cuza a avut un
larg răsunet intern și internațional. Puterile favorabile unirii au rupt relațiile diplomatice cu Turcia, problema românilor
fiind pe punctul de a declanșa un nou război. În aug 1857, împăratul Fr, Napoleon III s-a întâlnit cu regina Victoria a
Ang. S-a ajuns ca un comprins, în sensul că Ang își dădea acordul de noi alegeri, în schimb Franța nu mai susținea
unirea. Noile alegeri au dat câștig de cauză. Pentru prima oară în istoria ț.r. erau chemați să-și exprime părerea și
reprezentanții moldoveni(Moș Ion Roată). În oct. 1857, cele 2 adunări AD-HOC au votat rezoluții asemănătoare ce
cuprindea pricipalele dorințe ale românilor: a) unirea pricipatelor într-un stat numit Rom.; b) prinț străin; c)
neutralitate; d) autonomie; e)adunare reprezentativă pe toate categ.sociale. Cele 2 rezoluții au fost înaintate marilor
puteri care s-au întrunit într-o nouă conferință la Paris.

Conferința de la Paris din 7 aug 1858

Fără a ține cont de dorințele românilor, marile puteri ofereau prin convenția de la Paris o unire formală, astfel statul
trebuia să se numească Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Existau doar 2 instituții comune: Comisia
Centrală cu rol legislativ și Înalta Curte de Justiție și Casație cu rol judecătoresc. În rest, în cele 2 ț. trebuiau să fie
domni, guverne și adunări separate. Însă nicăieri în textul convenției nu se preciza ca domnii aleși trebuie să fie
domni diferiți. Soluția unirii era alegerea aceluiași domnitor, atât la Iași, cât și la București. La 5 ian 1859 în Mold și la
24 ian 1859 în Ț.R., este ales A.I.Cuza, astfel marile puteri erau puse în fața faptului împlinit, luând naștere Statul
Național România și Națiunea Română.
5. Domnia lui Cuza(1859-1866)-fapt istoric de consolidare, modernizare a statului român modern

După dubla alegere, pricipalele obiective ale tânărului stat român erau: recunoașterea dublei alegeri, acceptarea de către
marile puteri a unirii depline a principatelor și realizarea marilor reforme realizării modernizării.

Primul obiectiv a fost atins, după numeroase eforturi diplomatice în cadrul unei noi conferințe a marilor puteri la Paris(între mar-
sept 1859). Turcia și Austria au impus condiția ca dubla alegere a lui Cuza să fie recunoscută doar pe durata domniei sale. Al
doilea obiectiv a fost acceptat de marile puteri în cadrul unei conferințe desfășurată la Constantinopol în nov 1861, tot pe
perioada domniel lui Cuza. Însa incă de la începutul domniei sale fără a mai aștepta aprobarea marilor puteri Cuza a trecut la
aprobarea celor 2 principale armata, poșta, telegraful. După accepatrea unirii depline, la 22 ian 1862 se forma primul guvern
unic al celor 2 principate condus de conservatorul Barbu Catargiu. La 24 ian 1862 își deschidea la Buc., oraș ales drept
capitală, ședințele, adunarea unică a celor 2 principate. Astfel, era creat cadrul necesar adoptării marilor reforme, în primul
rând reforma agrară sau legea rurală care avea ca obiectiv împroprietărirea țărănimii și o nouă lege electorală prin care să
sporească nr de alegători. Insa aceste reforme trebuiau luate de guvern și o adunare preponderent conservatoare, dorind să-și
păstreze previlegiile în societate.
În iun 1862, în condiții neelucidate a fost asasinat prim-ministru Barbu Catargiu. Pe de altă parte, liberarii-radicali doreau
transformarea rapidă a societății române. Cuza a colaborat cu oameni politici moderați, precum Mihail Kogălniceanu.
Guvernarea acestuia(11 oct 1863-26 ian 1865) este considerată cea mai importantă din timpul domniei lui Cuza. Prima sa
măsură Legea Secularizării Averilor Mănăstirești prin care un sfert din suprafața deținută de biserică, intra în adunarea statului
la 25 dec 1863. În primăvara lui 1864, guvernul Kogălniceanu a adus în discuție reforma agrară ce a declanșat opoziția
adunării, adunarea a dat vot de blam(neîncredere) guvernului, Kogălniceanu dându-și demisia. Fiind conștient că adunarea
conservatoare nu va reforma, la 2 mai 1864 printr-o lovitură de stat, Cuza dizolvă adunarea. Este începutul domniei sale
autoritare. După lovitura de stat, Cuza a supus aprobării pop prin publicist o nouă constituție numită Statul Dezvoltător Al
Convenției De La Paris și o nouă lege electorală. Statutul limita puterea adunării întrucât singurul ce emitea proiecte de lege
era Cuza, legile fiind elaborate de către Consiliul de stat. Totodată parlamentul devenea pentru prima dată bicameral prin
înființarea corpului ponderator(viitorul senat), membrii fiind numiți de către Cuza. Legea electorală scădea censul ceea ce a
permis sporirea nr de alegători. Deținând puterea executivă și legislativă, Cuza a trecut la aplicarea marilor reforme: a) 26 aug
1864 este aplicată reforma agrară- aprox jum de mil de fam de țărani fiind împroprietărițicu circa 2 mil de hectare de pământ; b)
codul civil; c)codul penal; d) legea instrucțiunii publice prin care învățământul primar devenea gratuit și obligatoriu; e)s-au
înființat primele universități, Iași(1860), Buc(1866); f)înființarea Casei de Economii și Consemnațiuni. Insă domnia sa autoritară
a nemulțumit atăt pe coservatori, cât și pe liberarii-radicali, primii îi teproșau reformele adoptate, în timp ce liberarii-radicali erau
nemulțumiți de domnia autoritară. Cele 2 formațiuni politice, deși erau opuse , ele au găsit un punct comun în înlăturarea lui
Cuza, de aceea ea a fost denumită ”monstruoasa coaliție”. În același timp se răcesc relațiile între Cuza și Kogălniceanu, ultimul
dându-și demisia în ian 1965. Se constată o înrăutățire în relațiile cu Franța, pricipala susținătoare a Rom. La 11 feb 1866,
monstruoasa coaliție a pus la cale un complot în urma căruia Cuza este silit să abdice, va pleca în exil unde moare la 15 mai
1873.

6. Domnia lui Carol I(1866-1914)- fapt istoric de modernizare/consolidare a statului modern

a. Instaurarea prințului moștenitor.
b. Viața politică între 1866-1914

a. Ideea aducerii unui prinț străin apăruse în memoriile boierești emise de-a lungul timpului, propusă în 1856 de Alexandru
Walewski și reluată de rezoluțiile adunărilor AD-HOC. Se spera ca Rom. să capete sprijin diplomatic din partea marilor puteri,
sa se aducă stabilitate internă, să se pună capăt luptelor pentru tron dintre grupele politice. Deoarece unirea principatelor
fusese recunoscută doar pe perioada domniei lui Cuza, chiar în 11 feb 1866, autorii loviturii de stat au oferit coroana lui Filip de
Flandra, fratele regelui Belgiei care a refuzat oferta. In cele din urmă, după numeroase eforturi având sprijinul lui Napoleon III și
a regelui Prusiei a fost ales prințul german Carol de Hohezollern Sigmaringen. Alegerea sa ca principe a fost acceptată de pop
principatelor în urma unui plebicist desfășurat în apr 1866. Deoarece izbucnise rzb între Austria și Prusia, Carol a călătorit
clandestin spre pricipate, unde a ajuns în ziua de 10 mai 1866 când a pus jurământul față de noua sa patrie.

b. Domnia lui Carol a însemnat continuarea și consolidarea procesului de modernizare a societății române. Primul său act a
fost ”Promulgarea” la 1 iul 1866 a primei constituții interne române. Aceasta avea la bază principiile fundamentale a
liberalismului(separarea puterilor în stat, guvernarea reprezentativă, suveranitatea pop) și era un veritabil act de independență
întrucât folosea numele de Rom. și nu amintea nimic de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a marilor puteri. Adoptarea
constituției a grăbit și procesul de formare a primelor partide politice interne. Astfel, la 24 mai 1875, lua naștere PNL dintre
reprezentanți s-au remarcat Ion C Brătianu, C.A.Rosetti, Mihail Kogălniceanu. Pe plan politic, partidul susținea lărgirea
dreptului de vot, respectarea drepturilor și libertății cetățeanului. Pe plan economic, PNL susținea că ramura ce aduce
prosperitate țării era industria. De asemenea, dezvoltarea Rom. trebuia să se facă prin valorificarea resurselor naționale și
umane, adică prin efort propriu. De aici și deviza PNL-ului ”Prin noi înșine”. În ceea ce privește partidul conservator, acesta a
luat naștere la 3 feb 1880 și reprezenta marii proprietari funciari. Dintre personalități s-au remarcat Lascăr Catargiu, Petre P.
Carp, Alexandru Marghiloman. Conservatorii susțineau că dezvoltarea Rom trebuia să se facă gradat, ținând seama de
realitățile autohtone, de aici și deviza ”Politica Pașilor Mărunți”. Apropiații conservatorilor s-au aflat junimiștii în frunte cu Titu
Maiorescu. Ultimul este autorul celebrei teorii a ”formelor fără fond” considerând că Rom are o tradiție proprie peste care nu
pot fi introduse fără discernământ instituții și practice universale. Din 1895 când s-a introdus rotativa guvernamentală, cele 2
partide au alternat la guvernare. Pe plan extern, Carol a acționat încă de la începutul domniei sale pentru obținerea
independenței. Proclamată la 9 mai 1877, independența de stat a fost și recunoscută pe câmpul de luptă de la Plevna și
recunoscută pe plan internațional în 1878. Ca urmare a acestui fapt la 14 mar 1881, Rom. devenea regat, iar la 10 mai 1881,
Carol devenea rege. De asemenea, Carol s-a implicat în susținerea luptei românilor aflați sub dominație străină. Tot el a
implicat și Rom în al II-lea război balcanic(1913) în urma căruia Rom. obținea Cadrilaterul . ultima sa acțiune a fost adoptarea
neutralității față de PRM. In concluzie, Carol I și partidele politice au fost factorii decisivi în modernizarea societății române.

7. ”Problema orientală”/”Criza orientală”

 Prin acest termen se înțelege decăderea I.O. și afirmarea în SE Europei a 2 noi puteri Austria și Rusia. Cele 2 urmăreau
înlocuirea stăpânirii turcești cu a lor.

Debutul crizei orientale îl constituie 1683 când turcii au eșuat în a cuceri Viena. In cadrul problemei orientale, ț.r. au fost
teatru de război, obiect de schimb dintre marile puteri suferind mari pierderi umane, materiale, dar mai ales teritoriale.

Au avut loc urmatoarele războaie:

 1683-1699- război austro-turc încheiat cu pacea de la Karlo Witz în urma căruia Ț.R. intră sub dominație
habsburgică
 1716-1718- rzb austro-turc încheiat cu pacea de la Passarowitz, în urma căruia Ț.R. cedează Banatul și
Oltenia Austriei
 1710-1711-rzb ruso-turc încheiat cu pacea de la Vadul Hușilor în urma căruia se instaurează regimul
fanariot
 1736-1739-rzb ruso-austro-turc inchiat cu pacea de la Belgrad în urma căruia Oltenia revine Ț.R.
 1768-1774-rzb ruso-turc, încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi în urma căruia Rus obținea dreptul de a
interveni în favoarea ”forțelor ortodoxe din imperiu”. Este începutul oficial al protectoratului rusesc asupra
ț.r. La sfârșitul rzb pentru a profita de înfrângerea urcilor prin corupție, amenințau cu forța armata, la 7 mai
1775 prin convenția de la Constinopol, austriecii ocupau N Mold. în condițiile bogăției codrilor, teritoriul a
fost numit Bucovina.
 1787-1791(1792)-rzb ruso-austro-turc încheiat în 1791 prin pacea de la Șiștov cu Aus și 1792 prin pacea
de la Iași cu Rus, aceasta ocupând teritoriul dintre Bug și Nistru, ajungând astfel vecină cu Mold.
 1806-1812-rzb ruso-turc încheiat cu pacea de la Buc în urma căruia Rus ocupă teritoriul dintre Prut și
Nistru, adică Basarabia
 1828-1829-rzb ruso-turc încheiat cu pacea de la Adrianopol
 1853-1856-rzb ruso-turc , rzb Crimeii
 1877-1878-rzb ruso-turc, pentru noi- Rzb de Independență
 1912-1913- rzb balcanice

Prevederi: a)se instaurează protectoratul rusesc asupra ț.r.; b)este desființat monopolul comercial otoman; c)sunt desființate
raialele turcești; d)granița cu Turcia este fixată pe talvegul(mijlocul) Dunării; e)Turcia se obligă să ia măsuri privind
reorganizarea internă a principatelor.

Războiul de Independență

După unirea principatelor, următorul obiectiv era obținerea independenței. Această problemă a fost pusă în discuție în mod
deschis de către Carol I în cadrul ședinței de guvern în oct 1873. Existau opinii diferite în ceea ce privește modalitățile de
obținere a independențeiȘ liberalii erau partizanii unui război deschis cu turcii, alături de Rus/ conservatorii doreau obținerea
independenței pe cale diplomatică, fiind partizanii unei alianțe cu Germ și AU. În 1875 începea o nouă etapă a crizei orientale
prin izbucnirea unor răscoale antiotomane în Bosnia și Herțegovina. Criza orientală s-a agravat în 1876 când a izbucnit
răscoala antiotomană în Bulgaria, Serbia și MunteNegru au declarat rzb I.O., iar in ultimul stat izbucnea revoluția tinerilor turci.
IN acest context, Rus, sub pretextul protejării fraților ortodocși din Imperiu, se pregatea de rzb, urmărind propria expansiune
spre Balcani. Față de izbucnirea crizei orientale la 4 ian 1876, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu emitea o notă
diplomatică prin care Rom se declara neutră. In contextul agravării crizei orientale, în vara 1876 s-a format un guvern liberal
condus de I.C.Brătianu și în cadrul căruia , M.K. era ministru de externe. In 1876, Kog. emitea o notă diplomatică prin care
solicita încheierea de noi convenții cu Turcia, recunoașterea pașaportului român, echivalând cu recunoașterea independenței.
Guvernul român, conștient că un nou conflict ruso-turc putea să se desfășoare în spațiul român, a avut o serie de inițiative prin
care se obținea independența: a)aug 1876-Brătianu s-a întâlnit la Sibiu cu Franz Iosif, împăratul AU; b)oct 1876- la Livadia în
Crimeea au avut loc discuții cu țarul Rusiei, Alexandru II, care n-au dus la niciun rezultat. Pentru români devenise evident că
singura cale de a obține independența era războiul întrucât noua constituție otomană din dec 1876 desemna Rom ”o provincie
privilegiată a imperiului”. Evenimentele s-au accelerat în condițiile în care în iun 1876, la Reichstadt și ian 1877, la Budapesta,
Rusia și AU încheiau o convenție secretă: Rusia căpăta mână liberă în rzb cu turcii, iarAU se declara neutră, privind Bosnia și
Herțegovina. Cum viitoarele operațiuni militare urmau să se desfășoare în Balcani, Rusia a cerut Rom să semneze o convenție
privind tranzitul trupelor ruse prin Rom. Convenția româno-rusă s-a semnat la Buc la 4 apr 1877 prin care era făcut traseul
trupelor ruse, cheltuielile fiind suportate de către ruși. În schimb, Rusia se obligă să respecte integritatea teritorială a Rom. La
12 apr 1877, Rus a declarat rzb Turciei, și-a început traversarea Prutului. Până la sosirea lor la Dunăre, linia fluviului a fost
apărată de armata română. Turcii au bombardat localitățile române de la Dunăre, românii ripostând. S-a ajuns astfel, deși
nedelcarată, la o stare de rzb dintre noi și turci. La 9 mai 1876, în AD la interpelarea lui Nicolae Fleva, ministrul de externe M.K.
proclama independența de stat a Rom. La 10 mai, în senat, independența a fost proclamată și de către Carol I. Încă de la
început, Rom. și-a arătat disponibilitatea de a participa la lupte, dar a fost refuzată de ruși, ce considerau că pot învinge singuri
și nu doreau să facă concesii Rom. Însă , operațiunile ruse din Balcani au întâmpinat o puternică rezistență turcă la Plevna. La
19 iul 1877, printr-o telegramă, marele duce Nicolae, comandantul trupelor ruse din Balcani, solicita ajutorul de urgență a Rom.
Deși nu s-a semnat o convenție scrisă, Carol a acceptat să acorde ajutor militar, primind totodată comanda trupelor ruso-
române de la Plevna. La 30 aug 1877, de ziua de naștere a țarului Rus, a avut loc un atac asupra Plevnei, în cadrul căreia,
singurul câștig a fost cucerirea de români a Redutei Grivița. După noi atacturi soldate cu pierderi,s-a decis asedierea Plevnei,
noua tactică având succes întrucăt la 28 nov 1877, Plevna a capitulat. În continuare, în ian-feb 1878 armata română a luptat la
Vidin și Smârdan, în timp ce armata rusă se îndrepta spre Constantinopol. În acest context, s-a încheiat armistițiul între ruși și
turci, urmat de tratatul de pace de la San Stefano. La aceste negocieri, reprezentantul Rom, colonelul Eraclie Arion, nu a fost
lăsat să participe , Rusia anunțând că vrea să ocupe cele 3 jud din S Basarabiei: Cahul, Ismail și Bolgrad. Tratatul de pace de
la San Stefano s-a semnat la 19 feb 1878. Prevederi: a)s-a recunoscut independența Serbiei; b)autonomia Bulgariei, ce
devenea Mare Principat; c)independența Rom. Rusia a acceptat ca în schimbul unei părți din despăgubirea de rzb, Turcia să
cedeze Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor pe care Rusia le dădea Rom în schimbul celor 3 jud din S Basarabiei. Rusia
a încălcat convenția din 4 apr 1877 prin care se angaja să respecte integritatea teritorială a Rom. Însă tratatul de la San
Stefano nemulțumea pe celelalte mari puteri care au impus noi negocieri. Ele s-au desfășurat în cadrul congresului de pace de
la Berlin, 1 iun-1iul 1878. La 12 iun. La 12 iun, delegația Rom condusă de Brătianu și M.K. a prezentat un memoriu, în care
solicita păstrarea integrității terioriale, recunoașterea statutului de beligerantă, acordarea unor despăgubiri, dar doleanțele lor
erau ignorate. Tratatul de la Berlin-1 iul 1878. Prevederi: a) independența Serbiei; b)Bosnia și Herțegovina administrate de AU;
c)Bulgaria redusă teritorial, devenea autonomă; d)Anglia lua insula Cipru; e)s-a recunoscut independența Rom., dar
condiționată de acceptarea schimbului teritorial cu Rusia, eliminarea art 7 de la 1866 și răscumpărarea de către Rom a
acțiunilor unei societăți germane de căi ferate ce dăduse faliment în Rom.

Obținerea independenței a avut consecințe:

 Creșterea prestigiului internațional;

 Desfășurarea unei vieți politico-economice normale;
 14 mar 1881, Rom era proclamată regat, 10 mai 1881 Carol era încoronat ca rege.

Pe plan extern, în condițiile înrăutățirii relației cu Rusia, având nevoie de securitate, la 30 oct 1883, Rom aderă la Tripla
Alianță(Germ, AU, Italia).

8. La 28 iun 1914 este asasinat prnțul moștenitor al AU de către un student sârb. Peste o lună, începea PRM prin
implicarea marilor puteri. Poziția Rom a fost hotărâtă în cadrul Congresului de coroană de la Sinaia din 3 aug 1914.
Deși Carol I a cerut intrarea în rzb alături de Puteri Centrale, prim-ministru liberal justifica faptul că AU atacase
Serbia, și nu invers, cum prevedea tratatul de alianță( este al II-lea moment de depărtare Rom de Tripla Alianță).
Astfel, între 1914-1916 Rom a fost neutră, perioadă în care ambele tabere beligerante căutau intrarea în rzb a Rom
de partea lor. În timpul neutralității, noul rege Ferdinand I(1914-moare Carol I) și majoritatea politicienilor și a opiniei
publice se pronunțau pentru intrarea în rzb alături de Tripla Înțelegere formată din Rus, Franța și UK. Ea
recunoscuse drepturile Rom asupra AU.

Operațiunile militare au început la 15 aug 1916, efortul principal fiind orientat spre Trans. Însă obiectivele armatei române erau
ambițioase, dar nerealiste; trebuia apărat un front lung de 1700km; Antanta nu a declarat nicio defensivă, așa cum prevedeau
convențiile, iar armata română era numeroasă, însă slab pregătită și echipată. Deoarece în S, forțele germano-bulgare au
declarat o ofensivă, provocând dezastrul de la Turtucaia, operațiunile militare din Trans au fost oprite. Apoi, din N s-a declanșat
contraofensivă a forțelor germano-austro-ungare, ce a rupt apărarea românilor pe Jiu și Olt. Ultima mare bătalie s-a dat în nov
1916 pe Neajlov și a însemnat pierderea capitalei. Între timp, regele Ferdinand, autoritățile, o parte a populației s-au refujiat în
Mold, capitala fiind stabilită la Iași. Totodată, s-a depus în Rusia, pentru păstrare tezaurul național, care cea mai mare parte a
rămas acolo până azi. În iarna anilor 1916-1917, armata română a fost echipată și reorganizată cu sprijinul unei misiuni militare
franceze condusă de Henri Berthelot. Însă, situația din Rusia a avut consecințe grave asupra Rom. În feb 1917, s-au declanșat
mari demonstrații în capitala Rusiei, ceea ce a însemnat că la 2 mar 1917, țarul Rusiei Nicolae II să abdice. S-a format un nou
guvern ce a hotărât continuarea rzb, dar este și începutul dezorganizării trupelor ruse de pe front. În acest context, la 23 mar
1917, printr-o proclamație, regele Ferdinand promitea soldaților acordarea dreptului de vot și împroprietărirea cu pământ. În iul-
aug 1917, puterile centrale au declanșat o vastă ofensivă, dar au fost înfrânte de armata română Mărăști-Mărășești-Oituz. Cu
toate acestea, situația Rom s-a agravat la 25 oct 1917, printr-o lovitură de stat, comuniștii ruși conduși de Lenin, preluau
conducerea în Rusia. În mar 1918 Rusia Sovietică ieșea din război, țara noastră fiind înconjurată de inamici. la 7 mar 1918, ea
era nevoită să semneze o pace, la Buc, deosebit de grea: Dobrogea era cedată Bulg, crestele Carpaților erau cedate AU,
economia subordonată Germ timp de 90 de ani. Însă, victoriile Antantei de pe celelalte fronturi de luptă, au creat condițiile
reintrării Rom în rzb, sfârșitul acestuia survenind la 11 nov 1918. Deși, suferise mari pierderi umane și materiale, Rom a reușit
să-și realizeze obiectivul pentru care a intrat în rzb, realizarea României Mari.

9. Realizarea statului național unitar român a avut loc într-o conjunctură externă favorabilă. Destrămarea imperiilor
multinaționale, cel țarist și austro-ungar, apoi un rol important l-a avut dreptul pop la autodeterminare, principiul
proclamat în ian 1918 de președintele SUA Thomas Woodrow Wilson în doc ”Cele 14 puncte”. Deși unirile de la 1918
au avut caracteristici specifice, în general, procesul s-a desfășurat în 3 etape: proclamarea autonomiei,
independența, unirea propriu-zisă.
A. Unirea Basarabiei

În aprilie 1917, a luat naștere Partidul Național Moldovenesc care milita pentru obținerea autonomiei Basarabiei în cadrul
Imperiului Rusesc. În oct 1917 s-a desfășurat în Chișinău, Congresul Ostașilor Moldoveni. S-a proclamat autonomia provinciei
și au fost create organismele reprezentative ale românilor: Sfatul Țării condus de Ion Inculeț și Consiliul Directorilor Generali. la
2 dec 1917, Basarabia s-a proclamat Republică Democrată Moldovenească. Deoarece trupele ruse aflate în retragere
provocau dezordini în ian 1918 Sfatul țării a solicitat intervenția arm române ce a pătruns în provincie, fără a se amesteca în
decizia basarabenilor pentru unire. În replică, la 13 ian 1918, Lenin a rupt relațiile diplomatice cu Rom; tot acum a fost confiscat
tezaurul țării. La 24 ian 1918, Basarabia își proclama independența pentru ca la 27 mar 1918 Sfatul Țării să proclame unirea
Basarabiei cu Rom.

B. Unirea Bucovinei

În oct 1918, pe fondul dezmembrării AU, românii și-au intensificat acțiunile pentru desprinderea de Imperiu și unirea cu Rom.
S-a constituit organul de coordonare a românilor Consiliul Național Român. În oct 1918 a luat naștere o Adunare Constituantă
ce a proclamat autonomia provinciei. Deoarece Austria dorea anexarea provinciei, dar și Ucraina emitea și ea pretenții, CNR
condus de Iancu Flondor a cerut intervenția armatei române ce a pătruns în provincie. La 15 nov 1918, Congresul General al
Buc a proclamat unirea necondiționată cu Rom.

C. Unirea Transilvaniei

După retragerea armatei române din Trans în 1916, magistrații au luat măsuri dure împotriva românilor. În toamna anului 1918,
pe fondul dezmembrării AU, și-au reluat activitatea, principalele partide ale românilor, Partidul Național Român(PNR) și PSD. la
29 sept 1918, prin ”Declarația de la Oradea”, PNR-ul proclama dreptul românilor la autodeterminare, Declarația a fost citită și în
parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod și a fost primită cu ostilitate. La 30 oct 1918, a luat naștere
organismul de coordonare a luptei românilor, CNRC(central), format din 6 membri PNR și 6 membri PSD. La 3 nov 1918,
împăratul habsburgic Carol I, în manifestul ”Către popoarele mele credincioase” propunea federalizarea AU. în replică, la 6 nov
1918, CNRC lansa manifestul ”Către popoarele lumii” în care proclama dreptul românilor la autodeterminare. Apoi, la 7 nov
1918, in manifestul ”Istoria ne cheamă la fapte”, anunțau convocarea pentru 1 dec la Alba Iulia a unei Mari Adunări a românilor.
13-14 nov au avut loc tratativele la Arad cu ungurii ce au eșuat, aceștia oferind românilor autonomia Trans în cadrul Ung. La 1
dec 1918 la Alba Iulia au participat 1228 de delegați aleși și peste 100 mii de români veniți din propria inițiativă. Prin glasul lui
Vasile Goldiș, s-a adoptat o rezoluție ce proclama unirea Trans cu Rom și adoptarea unor reforme modernizatoare.

10. Viața politică s-a caracterizat prin pluralism politic: a)de la două partide politice existente înainte de 1914(PNL ȘI PC)
au apărut numeroase grupări politice, inclusiv minorităților naționale (Partidul germ an și uniunea evreilor), au apărut
și partide extremiste.

Perioada interbelică s-a caracterizat prin instabilitate guvernamentală: a) 20 de ani de democrație(1918-1948) au existat 33 de
guverne dintre care doar 2, ambele liberale(1922-1926/1933-1937), au avut mandatul întreg de 4 ani;b)s-a păstrat vechiul
obicei, ca regele să numească guvernul care prevedea alegerile și, de obicei, le și câștiga, astfel mecanismul democratic era
inversat; c)la baza vieții politice interbelice au stat următoarele legi: 1.16 nov 1918- introducerea votului universal pentru
bărbații de peste 21 ani, fiind excluși magistrații și militarii de carieră. Votul era egal, direct, secret și obligatoriu; 2. 27 mar
1926- legea primei electorale prin care un partid era declarat câștigător dacă obținea 40% din voturi; 3. Constituția Rom Mari
din 29 mar 1923 ce avea la bază principiile fundamentale ale democrației: separarea puterilor în stat, guvernare reprezentativă,
suveranitatea pop.

Viața politica internă

Viața politică a fost dominată de 2 partide: PNL și PNȚ. Ideologia liberală: PNL reprezenta interesele burgheziei, financiare și
industriale. Considera că ramura economică ce aduce prosperitate era industria. Ea trebuie să se dezvolte pri valorificarea
resurselor proprii și limitarea pătrunderii capitalului străin în economia română. De aceea, sloganul partidului era ”Prin noi
înșine”. Între 1918-1927, viața politică a fost dominată de Ion I.C. Brătianu, de aceea perioada s-a numit ”decada brătienistă”.
Ideologia țărănistă: PNȚ a luat naștere la 10 oct 1926 în urma fuziunii între PNR din Trans și PNȚ din Vechiul Regat ca o
contrapondere la dominația liberală. Partidul reprezenta interesele țărănimii. Considerau că ramura economică principală
trebuie să fie agricultura. De asemenea, Rom era o țară săracă și avea nevoie de capitalul străin, de aceea deviza lor era
”Porțile deschise”. Dintre personalități s-au remarcat președinți: Iuliu Maniu, Ion Mihalache. Partidul a ajuns la guvernare în
1928 obținând cel mai mare scor electoral din perioada interbelică de 77,76%. Însă guvernarea lor(1928-1931/1932-1933) au
coincis cu marea criză economică mondială ce a afectat grav Rom și de aceea nu și-au putut pune în aplicare ideile.

Extremismul :

Extrema dreaptă: Extremismul de dreapta a fost reprezentat de mai multe formațiuni politice dintre care s-au remarcat Liga
Apărării NațIunii Creștine(LANC) , înființată în 1923 la Iași de A.I.Cuza. Însă, cea mai importantă grupare de dreapta a fost
Legiunea Arhanghelului Mihail(Mișcarea Legionară) înființată în 1927 de Corneliu Zelea Codreanu. Până în 1937, M.L. va
ajunge o organizație de masă, numărând peste 40 mii de membri. Legionarii promovau ortodoxismul exacerbat, cultul morții,
antisenitismul, antidemocrația, teoria elitelor și misticismul. La mișcare au aderat și unii intelectuali, precum Nae Ionescu, Emil
Cioran și Mircea Eliade. În practica politică, legionarii nu au ezitat să folosească violența, asasinatul, căzându-i victime prim-
miniștri precum: I. Ghe. Duca(1933), Armand Călinescu(1939) și oameni politici: Nicolae Iorga(1940). Interzisă, în 1933 vor
ocupa locul 3. În condițiile instaurării monarhiei autoritare a lui Carol II, în 1938, Codreanu este asasinat. După abdicarea lui
Carol II, în sept 1940, legionarii ajung la guvernare până în ian 1941

Extrema stângă: Extrema stângă a fost reprezentată de partidul comunist din Rom. La 8 mai 1921, aripa radicală fondează
PCR. Partidul era total subordonat Moscovei. In 1923 și-a însușit teza sovietică conform căreia Rom Mare era un stat
multinațional ce trebuia dezmembrat. Această politică, profund antinațională, a dus la scoaterea partidului în afara legii în 1924,
aflându-se în această situație până în 1944 când cu ajutorul total al sovieticilor vor acapara puterea. Cu excepția primului
secretar Gheorghe Cristescu, ceilalți erau străini impuși direct de Moscova. În întreaga perioadă interbelică nu a numărat mai
mult de 3 mii de membrii, în 1944 fiind sub 1 mie de membri.

Monarhia: În timpul lui Ferdinand I(1914-1927), monarhia a continuat să joace rolul de arbitru a vieții politice. A fost un rege
constituțional. A colaborat cu partidele politice, mai ales cu liderul liberal Ion I.C. Brătianu. Însă, prestigiul monarhiei a fost
diminuat de ”criza dinastică”. Ea a fost provocată de prințul moștenitor Carol. În 1925, Carol a renunțat la calitatea de
moștenitor, devenind un simplu cetățean, rămânând în străinătate cu Elena Lupescu. El mai renunțase o dată la tron în 1918,
când s-a căsătorit cu Ioana Maria Zizi Lambrino și cu greu a fost pus să renunțe. În 1926, parlamentul l-a proclamat moștenitor
pe fiul lui Carol, Mihai. S-a stabilit că în cazul morții regelui Ferdinand, înainte de majoratul lui Mihai, țara să fie condusă de o
regență. Acesta a intrat în funcție în 1927 și a condus Rom până în 1930. Perioada a coincis și cu marea criză economică
mondială,ce a afectat grav Rom. Acum se manifestă în rândul opiniei publice, ideea că revenirea lui Carol a salva situația. în
aceste condiții, la 8 iunie Carol revine în țară și a obținut recunoașterea sa ca rege(1930-1940). Încă de la început, Carol era
adeptul unei guvernări autoritare(Peste partidele politice),de aceea va acționa constant pentru discreditarea partidelor politice și
a sistemului democratic: introducerea stării de asediu pe timp de pace, a încurajat sciziunile în cadrul partidelor etc. Alegerile
din 20 dec 1937 au fost decisive pentru soarta democrației din Rom. Niciunul din partide nu a reușit să obțină 40% din voturi
pentru a forma un guvern. Astfel, Carol a numit un guvern slab pe care-l putea manevra cum dorea, condus de Octavian Goga.
La 10 feb 1938, printr-o lovitură de stat, Carol își instituia guvernarea personală.

Măsuri:

1. 27 feb 1938-intră în vigoare o nouă constituție ce-i acorda toată puterea regelui;
2. 30 martie 1938-sunt desființate toate partidele din România;
3. 16 dec 1938- își înființează propriului partid politic ”Frontul renașterii naționale”
4. Sunt înființate organizații care aveau rolul de a pro-slăvi.

Însă evoluția regimului său va depinde de situația internațională. În vara anului 1940, total izolată, Rom Mare dispărea suferind
grave priederi teritoriale. Considerat vinovat de acest dezastru național, Carol II, în 1940, abdică.

Viața politică externă

1. Introducere
2. Conferință Versailles(1919-1920)
3. România și politica securității politice(1920-1930)
4. România și revizionismul(1930-1940)

1. Principalul obiectiv al politicii externe românești din perioada interbelică a fost mai întâi recunoașterea internațională
a marii uniri de la 1918, apoi păstrarea acesteia. După recunoașterea internațională a fost obținută în cadrul
Conferinței de la Versailles, păstrarea acesteia s-a realizat prin încheierea de alianțe bi și multilaterale, precum și
prin aderarea la organisme internaționale ce promovau o politică de pace.
2. Unirea de la 1918 a fost recunoscută pe plan intern, în cadrul conferinței de pace de la Paris, desfășurată între 1919-
1920. În cadrul acesteia, delegația română condusă de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a trebuit să se confrunte cu
atitudinea discriminatorie a marilor puteri și unele prevederi nefavorabile ale tratatelor. Astfel, deși i-a cunoscut
conținutul cu doar 5 minute înainte, Rom a semnat la 28 iunie 1919, tratatul cu Germ, dar Brătianu a atras atenția
asupra atitudinii marilor puteri. Situația s-a repetat cu prilejul semnării tratatului de la Saint Germaine din sept 1919
cu Austria, la care se adăugau unele prevederi ce încălcau suveranitatea pop. Protecția acordată minorităților
naționale, plata unei părți din despăgubirea AU numită ”cotă de eliberare”. Brătianu a protestat și-a părăsit conferința,
ulterior demisionând. Sub presiunea ultimatumului, noul guvern român condus de Alexandru Vaida Voevod, va
semna la 10 dec 1919 tratatul cu Austria prin care se recunoștea unirea Cadrilaterului cu Rom. O ”mare bătălie
diplomatică” a avut loc cu prilejul semnării la 4 iunie 1920 a tratatului de la Trianon cu Ung prin care se recunoștea
unirea Trans cu Rom. Sistemul de Versailles era completata cu tratatul de la Paris din 28 oct 1920 prin care UK,
Franța, Italia și Japonia recunoșteau unirea Basarabiei cu Rom.
3. Apărarea sistemului de la Versailles(adică păstrarea Rom. Mari) a constituit coordonata principală a politicii externe
în perioada interbelică. Pentru aceasta, Rom miza pe rolul de garant al Franței și UK, a inițiat tratate de alianță cu
alte state și a aderat la alianțe politice internaționale. Astfel în 1921 din inițiativa ministrului de externe Take Ionescu,
s-a semnat o convenție politică și militară cu Polonia îndreptată împotriva URSS, în 1926 alianța a fost........, fiind
îndreptată împotriva statului agresor. Tot în 1921 lua naștere prima alianță regională Mica Înțelegere(Mica Antanta)
formată din Rom, Cehoslovacia și Iugoslavia îndreptată împotriva Ung și Bulg. Cu Franța au reușit semnarea în 1926
a unui tratat de alianță și amiciție prin care ni se garanta ajutor în anul unui război mondial. În ceea ce privește UK,
aceasta nu a luat în considerare posibilitatea încheierii unei alianțe. Pentru apărarea sistemului de la Versailles, Rom
a aderat la unele alianțe politice internaționale: în 1919 a fost membră fondatoare a Ligii Naționale, la 27 aug 1928 a
semnat Pactul Briand-Kellog prin care statele semnătoare în nr de 60 se angajau să nu recurgă la rzb pentru
 rezolvarea problemelor. În acest sens, la 9 feb 1929 Rom semna Protocolul de la Moscova, încheiat între URSS și
vecinii săi răsăriteni prin care să nu recurgă la rzb.
4. Începând cu anii 30, statele nemulțumite de prevederile tratatelor de pace de la Versailles, numite și
revizioniste(Germ, Italia, Ung și Bulg) au declanșat acțiuni agresive ce puneau în pericol securitatea internaționale.
Mai ales, acțiunile Germ naziste au dus la înrăutățirea relațiilor între state. Vinovate însă au fost și cele 2 mari puteri
garante ale tratatelor de la Versailles, Franța și UK ce au practicat o politică de cedare în fața agresiunilor lui Hitler,
numită conciliatorism. Influența germană asupra Rom sporește considerabil după anexarea Austriei(1938) și a
Cehoslovaciei(15 mar 1939). Astfel se explică de ce prin tratatul economic româno-geman din 23 mar 1939, țara
noastră făcea concesii economice Germ. Abia acum pentru a contrabalansa influența germ., UK și Franța acordau
garanții țării noastre. Situația Rom. s-a înrăutățit în vara anului 1939, spre surprinderea lumii întregi, la 23 aug 1939,
Germ și URSS încheiau un pact de neagresiune RIBENTROP-MOLOTOV. Într-o anexă secretă, cele două își
împărțeau Europa E, Basarabia urma să fie cedată sovieticilor.