Idei și regimuri politice.

Democrație și totalitarism în sec XX

Totalitarism
1. Caracteristici și practici politice totalitare

Totalitarismul este un fenomen al sec XX apărut ca o altfel alternativă la gravele probleme cu care se confruntă
la sfârșitul PRM, atât statele învingătoare (It), cât și cele învinse (Germ și Rus). Indiferent că vorbind de
comunism, fascism, nazism, ele au și trăsături specifice, dar și comune precum partidul unic, propaganda, poliția
politică, cultul personalității.

A. Comunismul-trăsături specifice

”Lupta între clasele sociale”

Originile ideologii comuniste la întâlnim în lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels, ”Manifestul Partidului
Comunist”(1848), dar mai ales ”Capitalul”(1867). O caracteristică specifică ideologii comuniste a fost
principiul ”luptei între clase”, considerat ”motorul evoluției societății umane”. În sec. XIX, clasele ce se
confruntau erau Proletariatul(muncitorimea) și burghezia(vinovată de exploatarea acestora). Marx considera
că la început, societatea comunistă poate apărea în statele industrializate unde proletariatul este mai
numeros și își cunoșteau mai bine interesele. Deoarece burghezia nu ar fi cedat de bună voie puterea erau
permise orice fel de mijloace, inclusiv violența(niciun regim comunist nu a ajuns la putere pe cale legală).
Pentru a avea succes, Revoluția Proletariatului trebuia să aibă loc în cât mai multe țări deodată. De aceea
este lansat manifestul Partidului Comunist în contextul revoluției europene cu lozinca ”Proletari din toate
țările, uniți-vă!”. La începutul sec XX, ideologia comunistă primește teoretizare din partea lui Vladimir Ilici
Lenin, liderul comuniștilor ruși(bolșevicii). El considera că la început, comunismul se poate edifica și într-o
singură țară, chiar mai slab dezvoltată, oferind cazul Rusiei, profitând de dificultățile prin care trecea Rusia la
sfârșitul PRM. La 25 oct/7 nov 1917, printr-o lovitură de stat, Lenin prelua puterea punând bazele primului
stat comunist din lume.

”Desființarea proprietății private”

O caracteristică a comunismului a fost edificarea unei societăți egalitariste, ceea ce propunea desființarea
proprietății private, considerată ”sursa răului în societate”. Ca urmare, în toate statele comuniste s-a aplicat
naționalizarea și colectivizarea. Ambele măsuri au fost impuse cu forța în unele țări generând exterminarea
unei întregi clase sociale. Astfel, în URSS din 1929, Stalin a declanșat industrializarea forțată și
colectivizarea, acțiuni soldate cu milioane de victime. Astfel, au fost exterminați țăranii înstăriți(KULACI). Mai
mult, în Ucraina, deoarece țărănimea a opus o mare rezistență, din ordinile lui Stalin, în anii 1932-1933 s-a
declanșat o mare foamete ce a făcut peste 6 milioane de victime.

B. Fascismul

”Corporatismul”

Deși învingătoare în PRM, Italia era nemulțumită și se confrunta cu o gravă criză socială, economică și politică.
De această situație a profitat Benito Mussolini, liderul PNF și principalul ideolog. O caracteristică specifică a fost
corporatismul ce presupunea desființarea sindicatelor muncitorești și înlocuirea lor de către corporații. Acestea
erau organizații socio-profesionale din care făceau parte muncitori cu aceeași profesie și patronii aflați sub
controlul statului. În concepția fasciștilor, această organizație era menită să aducă armonie socială și prosperitate
tuturor. Pe plan politic, se urmărea desființarea parlamentului și înlocuirea lui cu reprezentanții corporațiilor în
cadrul cărora interesele colectivității erau mai importante decât cele ale indivizilor.

C. Nazismul-caracteristică specifică
”Nazismul și antisemitismul”
Regimul nazist a apărut în Germ între 1938-1945, principalul ideolog fiind Adolf Hitler. Caracteristica specifică
nazismului a fost rasismul și antisemitismul fundamentate de Hitler în lucrarea ”Mein Kampf” (lupta mea). Naziștii
considerau că societatea umană se conduce după principiul ”Luptei între rase”, din care cel mai puternic
supraviețuiește și are dreptul de ai extermina pe cei considerați ”inferiori”(negrii, slavii, evreii). Naziștii considerau
că fac parte dintr-o clasă superioară numită generic ”rasa ariană” purtătoarea progresului în istorie.
Împotriva evreilor naziștii au desfășurat o persecuție sistematică ce a mers de la excluderea lor din viața socială,
politică și economică, până la exterminarea lor fizică în timpul IIRM. Astfel, imediat după preluarea puterii, la 1
apr 1933, naziștii au organizat la nivelul întregii Germ un boicot împotriva evreilor. Ulterior prin legile rasiale de la
Nurenberg din 15 sept 1935, antisemitismul devine politica în stat, fiind interzise căsătoriile între evrei și germani,
iar primilor era retrasă și cetățenia. La 9 nov 1938, la nivelul întregii Germ s-a desfășurat un Pogrom(mascarea
spontană a unei pop), numit ”Noaptea de cristal”, în cadrul căreia au fost uciși 10 mii de evrei, mii de magazine și
sinagogi distruse, iar 10 mii de evrei au fost închiși în lagăre de concentrare. Situația se agravează după
declanșarea IIRM când la 20 ian 1942 s-a hotărât exterminarea lor efectivă prin diferite metode(gazare,
înfometare, execuții), acțiune cunoscută sub numele de ”Holocaust”, ce a făcut cca 6 mil de victime.

Caracteristica comună totalitarismului- Cultul Personalității

O caracteristică a totalitarismului a reprezentat-o caracterul de masă, regimul și liderul, bucurându-se de
susținerea pop. Masele erau înregimentate(forțate) de la vârstele cele mai fragede în diferite organizații ce aveau
rolul de a sprijini regimul și de a glorifica conducătorul. Acesta era considerat părintele națiunii, salvatorul pop,
care prin activitatea și personalitatea sa, conducea pop către o viață mai bună. Conducătorului îi sunt închinate
opere de artă, poezii, spectacole grandioase.
1. Fascism
În Italia, învățământul și educația erau subordonate obiectivului de formare a omului nou, profund atașat
regimului. Sub lozinca ”Credință, supunere, luptă”, tineretul italian era încadrat în diferite organizații aflate sub
controlul statului: peste 6 ani, copii erau ”Fii și fiicele lupoaicei”, 8-14 ani deveneau ”Ballila”, până în 18 ani
”avangardiști”, după care intrau în fasciile de luptă ale tineretului. În același timp, Mussolini printr-o propagandă
abilă era văzut ca singurul capabil să rezolve problemele societății. Treptat însă, pe măsura adâncirii crizei
economice și a implicării It în IIRM, regimul fascist și Mussolini vor pierde sprijinul pop, totul culminând cu
înlăturarea lor de la putere în 1943.
2. Comunism
Copiii din grădiniță erau cuprinși într-o politică specifică numită ”Șoimii Patriei” prin care erau educați în sprijinul
devotamentului față de partid și conducătorii acestuia. De la vârsta de 7 ani deveneau fără excepție membrii
”Organizației Pionierilor” care urmărea aceleași scopuri de manipulare și control. De la 14 ani Pionierii deveneau
membri ai ”Uniunii Tineretului Comunist” pregătindu-se pentru a deveni oameni noi pe care regimul dorea să-i
creeze. După 18 ani, adulții puteau deveni membri ai partidului comunist sau în funcție de locul de muncă, erau
încadrați în organizații aflate sub controlul statului.
3. Nazism
În Germ, partidul nazism își răspândește ideologia printr-o propagandă instituționalizată fiind înființat un ”Minister
al Propagandei”. Propaganda se realizează prin toate mijloacele aflate la dispoziția statului(presă, cinematografe,
celebru este ”Triumful Voinței”, imense parade militare). Prin sistemul educațional, tineretul german era educat
conform ideologiei regimului, fiind încadrat în anumite organizații precum ”Nația Tânără”(10-14 ani), ”Tineretul
Hitlerist”(14-18 ani), ”Formațiuni paramilitare”-Batalioane de asalt(S.A.) ȘI ”Trupele de protecție”(S.S.). Sub
lozinca ”Un popor, un imperiu, un conducător” în viața cotidiană a fost impus ceremonialul nazist(salutul nazist,
svastica, cultul Fuhrer), Hitler fiind considerat și prezentat ca super-om. Din dovadă de abilități certe în materie
de propagandă și prin calitățile sale de orator, Hitler a reușit să atragă sprijinul marii majorității ai pop germ, până
la sinuciderea sa din 1945.

Democrație

1. Votul universal
După PRM, majoritatea statelor au optat pentru regimul democratic atât în monarhii(UK, Rom), cât și în
republici(Fr, Cehoslov). o caracteristică a acestor regimuri democratice a fost introducerea votului universal.
Consecințele acestui fapt au fost multiple: creșterea nr de alegători, a partidelor politice și a ideologiilor. Și în
Rom Mare votul universal a fost introdus la 16 nov 1918. Votul era exercitat de bărbații de peste 21 ani, cu
excepția magistraților și militarilor de carieră. Votul era egal, direct, secret și obligatoriu. Consecințele au fost
creșterea nr de alegători, 4.6 mil în 1937. apariția de noi partide și ideologii(neoliberalismul, țărănismul,
socialismul). Însă votul universal și sistemul alegerilor libere nu au împiedicat ascensiunea la putere a unor
partide extremiste precum cel nazist din Germ din 1933 sau în Rom, mișcarea legionară a ocupat locul III la
alegerile din 1937. cu toate aceste derapaje, votul universal rămâne o caracteristică fundamentală a democrației,
fiind o garanție a respectării voinței cetățeanului.
2. Separarea puterilor în stat
Democrația ca regim politic presupune automat existența principiului separării puterii în stat ce este exercitat de
3 instituții distincte ce cooperează și sunt garante ale democrației. Astfel, puterea executivă aparține guvernului
și are în funcție un prim-ministru/cancelar(Germ, Aus) și se bucură de susținerea parlamentului. Guvernul este
responsabil pentru actele sale în fața parlamentului și a șefului de stat(rege, președinte). Puterea legislativă
aparține unui parlament bicameral(UK, Rom, Fr, Germ) sau unicameral, de obicei în statele cu pop
mică(Finlanda, Estonia, Grecia). Parlamentul are ca atribuții principale: dezbaterea și adoptarea legilor, votează
bugetul, controlează guvernul. Este instituția cea mai importantă dintr-un stat democratic. Un astfel de regim
politic întâlnim în UK unde parlamentul apare încă din sec XIII. Puterea judecătorească aparține instanțelor de
judecată, existând o instituție supremă cu diferite denumiri( Înalta Curte de Justiție și Casație, Curtea Supremă
de Justiție). începând de la sfârșitul sec XII separarea puterilor în stat este pusă în practică în UK.

Astfel puterea executivă aparține regelui care numește prim-ministrul ce trebuie să aibă susținerea parlamentului,
puterea legislativă aparține parlamentului bicameral( camera Lorzilor, membrii fiind numiți de rege și Camera
Deputaților, aleasă prin vot de către cetățeni). Nicio măsură în statul britanic nu poate fi luată fără acordul
parlamentului. Viața politică britanică este dominată de două partide Partidul Conservator și Partidul Loburist. Din
rândurile acestora s-au remarcat prim-miniștri precum Wiston Churchil și Margaret Thacer.
În spațiul românesc, principiul separării în stat este introdus cel puțin teoretic în regulamentele organice introduse
în Ț.R. (1831) și Mold(1832), însă ca practică democratică, acest principiu devine o realitate odată cu adoptarea
primei constituții române de 1 iul 1866. Apoi, în condițiile realizării Rom Mari și a introducerii votului universal s-a
adoptat o nouă constituție la 29 mar 1923. Avea la bază principiile fundamentale ale democrației, precum
guvernarea reprezentativă, suveranitatea pop și separarea puterilor în stat. Astfel, puterea executivă aparținea
regelui și guvernului, monarhul numind prim-ministrul și aproba guvernul. Puterea legislativă aparține
parlamentului bicameral, Senat și A.D. și avea ca atribuții principale dezbateri și adoptarea legilor, votarea
bugetului, avea drept de interpelare a guvernului(puteau adresa întrebări miniștrilor referitoare la activitatea lor,
aceștia fiind obligați să răspundă). Puterea judecătorească aparține instanțelor de judecată, cea mai înaltă fiind
Curtea de Justiție și Casație, judecătorii erau inamovibili. După prăbușirea regimului comunist și revenirea la
democrație șa 8 dec 1991 se adopta o nouă constituție prin care erau reintroduse principiile fundamentale ale
democrației. Astfel, puterea legislativă aparține parlamentului, unicul organ legiuitor al țării. Este bicameral, fiind
ales de toți cetățenii în vârstă de cel puțin 18 ani, votul fiind egal, direct, secret și liber exprimat. Puterea
executivă aparține guvernului ce conduce administrația generală a țării, coordonează politica internă și externă a
statului. Are și el drept de inițiativă legislativă. Puterea judecătorească aparține instanțelor de judecată, aceasta
fiind Curtea Constituțională. Președintele țării este garantul independenței statului, veghează la respectarea
Constituției, are rol de mediator între puterile statului. Are dreptul la 2 mandate fiecare de 4 ani, iar din 2003 la 5
ani.